Icoana Maicii Domnului numită “Axioniţa”, sau "Axion Estin", ceea ce înseamnă "Vrednică Eşti", este una dintre cele mai renumite şi iubite icoane din Biserica Ortodoxă, de a carei istorie se leagă rugăciunea “Cuvine-se cu adevărat”.
Pe tronul din Sfântul Altar se află una dintre cele mai renumite icoane din Sfântul Munte, Maica Domnului „Karyotissa”, cunoscută mai ales sub numele de „Axion Estin”.
Icoana este păstrată în Biserica Protaton, biserica centrală din Careia, care cel mai vechi asezamant de cult din întreg Sfântul Munte Athos. Până spre sfârşitul secolului al X-lea, aceasta era aşezată într-o chilie, numită astăzi "Axion Estin".
Biserica Protaton, cu hramul Adormirea Maicii Domnului, a fost ctitorită de Sfântul Împărat Constantin cel Mare (324-337). În anul 361, pe vremea patriarhului arian Eudoxiu, Biserica Protaton a fost incendiată, urmând a fi rezidită de către împăraţii bizantini. Biserica actuală datează din secolul al X-lea, aceasta fiind doar reparată în decursul timpului.
Această minunată biserică a fost aleasă drept reşedinţă administrativă athonită încă din secolul al X-lea, aici având loc mai toate sinoadele şi dezbaterile athonite. Sinodul Sfântului Munte se adună aici, anual, la data de 15 august, odată cu prăznuirea Adormirii Maicii Domnului.
Locatia-Google maps
Biserica Protaton a fost pictată de către Manuel Panselinos, undeva în jurul anului 1300, pictor care a avut o contributie decisivă în dezvoltarea picturii murale si iconografice bizantine.
“Axion Estin" a Maicii Domnului este pomenită în ziua de 11 iunie, când se comemorează minunea apariţiei Arhanghelului Gavriil, cu completarea rugăciunii „Ceea ce eşti mai cinstită...". Locul minunii a fost lângă schitul Protaton, în apropiere de mânăstirea Pantocratorului, în chilia unui călugăr şi a ucenicului său, la 11 iunie 982.
Icoana mai este pomenită împreună cu soborul Sfântului Arhanghel Gavriil, în ziua de 13 iulie.
Istoria icoanei a fost scrisă în anul 1548 de Protosul Sfântului Munte, ieromonahul Serafim, care se distingea prin virtute, înţelepciune, cultură şi neagoniseală. Această istorie a fost publicată pentru prima dată în Noul Martirologhion al Sfântului Nicodim Aghioritul, de unde s-a republicat de mai multe ori. Iată cum descrie ieromonahul Serafim acest eveniment sfânt:
Lângă Schitul Protaton-ului, care se află în Karyes, acolo aproape, pe moşia Sfintei Mănăstiri Pantocrator, este o vale mare, care are diferite chilii. În una din aceste chilii, închinată Adormirii Stăpânei noastre Născătoarei de Dumnezeu, locuieşte un ieromonah bătrân şi virtuos împreună cu un ucenic. Deoarece nu era obiceiul ca în fiecare Duminică să se facă priveghere în mai sus-amintitul Schit al Protaton-ului, într-o Sâmbătă seara, voind bătrânul să meargă la o priveghere, îi spune ucenicului său:
- Fiule, eu voi merge la priveghere, după obicei, iar tu rămâi la chilie şi citeşte-ţi după putere pravila ta.
Şi astfel a plecat. Dar încă nu se înserase că, iată, bate cineva la usa chiliei. Atunci fratele a mers în grabă şi deschizând uşa, vede un monah străin care, intrând, a rămas în chilie în acea noapte.
La vremea Utreniei sculându-se, au cântat amândoi Slujba. Când au ajuns la Ceea ce eşti mai cinstită, monahul chiliei a cântat numai «Ceea ce eşti mai cinstită decât Heruvimii…» până la sfârşit, adică obişnuita şi vechea cântare a Sfântului Cosma, făcătorul de canoane.
Însă acel monah străin, făcând un alt început al cântării, a cântat astfel: «Cuvine-se cu adevărat să te fericim pe tine, Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită şi prea nevinovată şi Maica Dumnezeului nostru». Apoi a cântat şi “Ceea ce eşti mai cinstită…” până la sfârşit.
Auzind acestea monahul gazdă, s-a minunat şi a spus părutului străin:
- Noi cântăm numai «Ceea ce eşti mai cinstită», iar de «Cuvine-se cu adevărat» niciodată nu am auzit, nici noi, nici cei de dinaintea noastră. Dar te rog, fă dragoste şi scrie-mi şi mie această cântare, ca să o cânt şi eu Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu!
- Adu-mi cerneală şi hârtie, ca s-o scriu, i-a spus monahul străin.
- Dar nu am nici cerneală, nici hârtie, i-a răspuns cel de casă.
- Atunci, adu-mi o lespede de piatră, i-a spus părutul străin.
Monahul alergând a aflat o lespede de piatră şi i-a adus-o. Străinul luând-o, a scris pe ea cu degetul său cântarea mai sus-zisă: «Cuvine-se cu adevărat». Şi - o, minune! - atât de adânc s-au întipărit literele în lespedea cea tare, de parcă ar fi fost scrise pe lut moale.
Apoi îi spune fratelui:
- De astăzi înainte astfel să cântaţi şi voi şi toţi ortodocşii.
Şi spunând acestea, s-a făcut nevăzut. Acela a fost Îngerul Domnului, trimis ca să ne descopere această cântare îngerească şi Maicii lui Dumnezeu cuviincioasă. Dar, mai degrabă, a fost Arhanghelul Gavriil, aşa cum s-a spus la început.
După ce stareţul a venit de la priveghere şi a intrat în chilie, ucenicul său a început să cânte Cuvine-se cu adevărat, aşa cum îi poruncise Îngerul, după care i-a arătat stareţului şi lespedea de piatră cu versurile cântării încrustate în ea de către Înger. Stareţul, auzind şi văzând acestea, a rămas uimit de acest lucru minunat.
Şi luând amândoi acea lespede de piatră scrisă de Înger, au mers la Protaton şi au arătat-o Protosului Sfântului Munte şi celorlalţi bătrâni ai Sinaxei obşteşti, povestindu-le toate cele întâmplate. Aceştia slăvind într-un glas pe Dumnezeu şi mulţumind Stăpânei noastre, Născătoarea de Dumnezeu, pentru acest lucru minunat, au trimis degrab piatra la Constantinopol, la Patriarh şi la împărat, înştiinţându-i prin scrisoare despre toată istoria acestui fapt minunat.
De atunci această cântare îngerească s-a răspândit în toată lumea, pentru a fi cântată Maicii lui Dumnezeu de către toţi ortodocşii. Iar sfânta icoană a Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu, care se afla în biserica acelei chilii, unde a avut loc minunea, a fost adusă de către Părinţii Sfântului Munte în Biserica Protaton-ului.
Şi în ea se află până astăzi, aşezată deasupra Tronului de sus, înlăuntrul Sfântului Altar, deoarece înaintea acestei icoane s-a cântat mai întâi de către Înger această cântare.
Iar acea chilie a primit numele de Axion Estin. Şi valea, în care se află acea chilie, se numeşte de către toţi până astăzi «Adin» (aşa a se cânta), pentru că aici s-a cântat mai întâi această cântare îngerească şi Maicii lui Dumnezeu cuviincioasă.
Tradiţia spune ca icoana în faţa căreia s-au rugat împreună ucenicul şi Arhanghelul pe parcursul rugăciunii şi o vreme după aceea, a strălucit cu lumină nepământească.
AXION ESTIN (Vrednică Eşti) este o icoană de tip Eleousa, exprimând multă gingăşie sufletească. Originalul se află în Muntele Athos. Numele icoanei vine de la arătarea îngerului Gavriil, care i-a învăţat pe monahi prima parte a cântării "Cuvine-se cu adevărat" (Axion).
Maica ţine Pruncul în partea dreaptă, cu mâna stângă petrecută pe sub picioarele lui Iisus, dezgolite pănă la genunchi. Stânga Pruncului este strecurată pe sub vălul Maicii, în timp ce în dreapta ţine un sul, pe care sunt scrise cuvintele Axionului. Un detaliu interesant este că Maica apare încoronată de doi îngeri.
În anul 1909, ieroschimonahul Ioanichie Moroi, primul egumen al Schitului Sihăstria, a îmbrăcat această icoană în argint.
Cântarea închinată Maicii lui Dumnezeu „Cuvine-se cu adevărat” este compusă din două cântări deosebite.
Din pre-cântarea arătată de Înger: „Cuvine-se cu adevărat să te fericim, Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită şi prea nevinovată şi Maica Dumnezeului nostru” şi din irmosul cântării 9 a Canonului din Vinerea Mare: „Ceea ce eşti mai cinstită decât Heruvimii şi mai slăvită fără de asemănare decât Serafimii, care fără stricăciune pe Dumnezeu Cuvântul ai născut, pe tine cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim”, cântare alcătuită de Sfântul Cosma, făcătorul de Canoane (sec. VIII).
Potrivit cu tradiţia athonită locală, Arhanghelul Gavriil a cântat această cântare pe glasul 2.
Începând cu sfârşitul secolului X, cântarea a intrat în cultul liturgic şi se cânta la Liturghia dumnezeiescului Ioan Gură de Aur, în orice zi se săvârşeşte ea, după ecfonisul „Mai ales pentru Preasfânta, Curata…”, de către strana de rând, pe glasul pe care s-a cântat Heruvicul. Desigur sunt cazuri când ea „se lasă” şi se cântă altceva în locul ei.
Cântarea se cântă, de asemenea, la Utrenie şi la cele două Paraclise ale Născătoarei de Dumnezeu şi se rosteşte la Rugăciunile mesei şi la Pavecerniţa mică.
Slujba completă a Icoanei „Axion Estin” a fost alcătuită de învăţatul ierodiacon Benedict de la Mănăstirea rusească, „din evlavie pentru Stăpâna Născătoarea de Dumnezeu, la cererea Eclesiarhilor Protaton-ului, în anul 1838”.
A fost tipărită de patru ori în Atena (1854, 1857, 1890, 1971) şi o dată în Karyes, Sfântul Munte Athos (1924). Traducerea în slavonă a fost tipărită de două ori, o dată în Constantinopol (1861) şi o dată în Tesalonic (1910).
Canonul este alcătuit pe glasul IV: „Deschide-voi gura mea”. În locul sinaxarului este pus memoriul Protosului Serafim. Slavele care au fost puse pe note „au fost copiate cu mâna de către Monahul Averchie, reprezentantul Sfintei Mănăstiri Xenofont, în anul 1923”.
A doua zi de Paşti, la Biserica Protaton, se săvârşeşte Dumnezeiasca Liturghie praznicală, după care urmează măreaţa procesiune cu Icoana făcătoare de minuni în hotarele schitului Careilor, cu prapuri şi dumnezeieşti icoane, cu preoţi şi diaconi ce poartă lumânări aprinse, cu sfeşnice şi cu toată mulţimea de monahi, cântând troparele izvorâtoare de miere şi vesele ale strălucitului Paraclis, care se cântă de obicei în aceste locuri.
Procesiunea cu Icoana se face „pentru dragostea noastră, adică pentru a ni se sfinţi casele noastre, de a ni se binecuvânta roadele noastre, pentru a alunga orice insectă vătămătoare din grădinile, viile şi copacii noştri şi în sfârşit, pentru a curăţa aerul de orice substanţe vătămătoare şi astfel să-l facă potrivit pentru sănătatea trupurilor noastre”.
La procesiune participă arhiereul, autorităţile politice şi mulţime de lume, care vine din diferite părti ale Muntelui, de la mănăstiri, schituri şi mai ales de la chiliile din jurul Karyesului, arătând prin aceasta fierbintea evlavie şi respectul faţă de Ocrotitoarea de obşte, străjuitoarea şi păzitoarea acestui loc sfânt, Stăpâna noastră de Dumnezeu Născătoarea. Înainte de război, numărul oamenilor care participau la procesiune trecea de două mii.
Traseul procesiunii este stabilit încă din cele mai vechi timpuri, iar în Tipicul ei este descrisă cu lux de amănunte. În diferitele opriri ale procesiunii se rostesc diferite ecfonise şi rugăciuni pentru îndepărtarea bolilor şi epidemiilor care se apropie de oameni, de plante şi de copaci, precum şi animale.
Procesiune cu Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului „Axion Estin”, 1913
Tipicul este scris pe trei manuscrise, care se păstrează în biblioteca Protaton-ului. Primul a fost scris în 1908. În acesta se arată că procesiunea începe de la Biserica Protaton-ului şi urmează traseul: conacul iviritic, Turnul lui Makri, Mănăstirea Cutlomusiu – unde o primeşte egumenul şi preoţii îmbrăcaţi în veşminte - Turnul lui Ravduh, Mănăstirea lui Alipie, Crucea lui Hrisostom, Crucea Sfântului Ştefan, Crucea de mai sus a duhovnicului Sava, Crucea lui Karpoulis şi a lui Psaras, Crucea Sfântului Antonie cel mare şi a Sfântului Vasilie, Crucea Zografului, Mănăstirea Sfântului Sava la turn, conacul Xiropotamului şi iarăşi în marea biserică a Protaton-ului.
Al doilea a fost scris în anul 1851 de către cunoscutul pictor şi eclesiarh al Protaton-ului, ierom. Macarie Galatsianos.
Al treilea a fost scris în 1913 şi este realitate o copie a celui de mai înainte.
În ultimele două Tipice au fost adăugate încă câteva opriri ale procesiunii cu respectivele ecfonise: conacul Pantocratorului, Crucea Schitului Sfântului Panteleimon, conacul Mănăstirii Sfântului Pavel, conacul Rusikonului şi „sediul de obşte al Epistaţilor”. (Procesiunea) nu trece însă pe la Turnul lui Makri, iar Crucea lui Kaproulis este pomenită drept Crucea Chioşcului.
Toţi monahii doresc ca icoana izvorâtoare de Har să treacă pe lângă chiliile lor, care să fie binecuvântate cu trecerea ei. La fiecare chilie se citeşte Evanghelia corespunzătoare şi se cântă troparul Sfântului chiliei respective.
Procesiunea continuă să se săvârşească neîntrerupt până astăzi, în ciuda drumului de multe ceasuri pe care îl fac monahii şi mirenii cinstind Harul ei şi cerând binecuvântarea ei. În anii de demult, după ce se întorceau de la procesiune, după săvârşirea Vecerniei, mergeau cu toţii „sus la Catehumene (locul unde în vechime stăteau catehumenii) şi acolo, fiind pregătită masa, se ospătau toţi fraţii care participau la procesiune, făcându-se bucurie şi mângâiere mare”.
De-a lungul timpului Icoana Maicii Domnului „Axion Estin” a ieșit foarte rar din Muntele Athos, numai în cazuri cu totul speciale.
În total au fost consemnate cinci ieșiri, respectiv in anii: 1963, 1985, 1987, 1999, ultima dată fiind dusă la Tesalonic în anul 2012.
Odată, cuviosul Paisie Aghioritul a povestit:
În Lunea Săptămânii luminate stăteam la arhondaric şi rosteam rugăciunea. Deodată am simţit o mireasmă neobişnuită. Am ieşit pe hol să văd de unde vine, am mers în biserică, dar nimic. Am ieşit în curte, aici mireasma era mult mai puternică. Se auzea bătând toaca. Când m-am uitat spre locul de unde se auzea toaca, am văzut un grup de părinţi coborând cu icoana Maicii Domnului”.
În această zi se face procesiune cu icoana Maicii Domnului făcătoare de minuni, numită „Axion Estin”. În fiecare an, procesiunea coboară până la Chilia Sfinţilor apostoli (a lui Alipie), aflată mai jos de Mănăstirea Cutlumuş. Coliba „Panaguda” se află la o distanţă cam de un kilometru de acea Chilie.
De la o distanţă atât de mare, Maica Domnului i-a trimis stareţului Paisie binecuvântarea ei prin acea mireasmă.
Credincioșii din țara noastră au o evlavie deosebită la Icoana Maicii Domnului Axion Estin, așa încât mai multe locașe de cult au spre închinare copii ale acestei sfinte icoane, după cum urmează:
Mănăstirea Sihăstria, județul Neamț:
Mănăstirea Durău, județul Neamț:
Mănăstirea Stânișoara, județul Vâlcea:
Mănăstirea Hadâmbu, județul Iași:
Mănăstirea Paltin Petru Vodă, județul Neamț:
Mănăstirea Dervent, județul Constanța
Mănăstirea Agapia, județul Neamț
Prima și cea mai mare minune legată de acesta sfântă icoană, așa cum am arătat anterior, este aceea care s-a întâmplat în anul 980, atunci când într-o chilie din apropierea de Careia, din Sfântul Munte Athos, un ucenic a primit din partea Arhanghelului Gavril, descoperirea rugăciunii "Cuvine-se cu Adevărat".
De asemenea în anul 1508 a mai fost consemnată o minune importantă:
În acel an, monahii de la Chilia Sfântului Ştefan a Mănăstirii Dionisiu, în vremea procesiunii au părăsit chilia, s-au ascuns şi nu au vrut să primească Icoana Născătoarei de Dumnezeu; nici pe monahii ce participaseră la procesiune nu i-au băgat în seamă. Însă în aceeaşi noapte o ploaie puternică cu grindină a stricat cu totul viile, copacii şi grădina lor, în timp ce ale vecinilor lor au rămas „întregi şi nevătămate”. Monahii, conştientizând păcatul lor, au alergat la Mănăstirea Dionisiu şi au vestit întâmplarea Sfântului Nifon, patriarhul Constantinopolului, care se afla atunci acolo. Acela i-a pedepsit după cum se cuvenea, iar în al doilea an au primit cu cinste icoana şi i-au tratat cum se cuvine pe monahi. Apoi căzând la pământ şi-au cerut iertare pentru purtarea lor din anul trecut.
Iar o a treia minune de care se face amintire, este legată tot de procesiunea cu sfânta icoană:
Astfel monahii Mănăstirii Cutlumus nu au luat parte la procesiune de două ori, spunând că „noi avem mănăstire mare şi se cuvine să facem procesiune separată, precum fac şi celelalte mănăstiri şi nu vom ţine această tradiţie veche a Părinţilor”. Şi „îndată mânia lui Dumnezeu a venit peste ei”. Prima oară, cei de alt neam le-au ars corabia mănăstirii şi portul, iar a două oară, trapeza de curând zidită a mănăstirii împreună cu alte zidiri au căzut „deodată ca zidurile Ierihonului”.
Condacul 1
Comoara laudelor îngereşti, stâlpul cel de foc al drepţilor, mărirea neîncetată a glasurilor cereşti, oglinda Adâncului nevăzut, cum voi îndrăzni eu, cel cu minte pământească şi împovărată de multe griji lumeşti, a-ţi aduce cântare de laudă, de nu mă vei înţelepţi Tu, Stăpână, ceea ce ai născut pe Cel Căruia îngerii Îi cântă neîncetat: Aliluia!
Icosul 1
Cântarea cea îngerească nouă ni s-a dăruit pe pământ, ca să ne ostenim a-ţi ţese din lumina cuvintelor cântări de cinstire, pentru care să ne bucurăm de acoperământul rugăciunii Tale, cântându-ţi:
Bucură-te, înălţime neajunsă a laudelor îngereşti;
Bucură-te, odihna inimilor tulburate de ispite;
Bucură-te, bună auzire celor din întunericul păcatului;
Bucură-te, apărătoarea cea tare a celor tulburaţi;
Bucură-te, frumuseţe neîncăpută în mărgăritarul unui gând;
Bucură-te, că încununezi osteneala celor ce Te cinstesc;
Bucură-te, că opreşti valurile greu de purtat ale păcatelor;
Bucură-te, făclie a cântărilor dumnezeieşti;
Bucură-te, vederea celor mai presus de gând;
Bucură-te, crin al laudelor nesfârşite;
Bucură-te, tăcerea cea limpede a rugătorilor;
Bucură-te, limpede ascultare a celor necăjiţi;
Bucură-te, Născătoare de Dumnezeu, ceea ce eşti vrednică de toată cinstirea îngerilor şi oamenilor!
Condacul al 2-lea
Venit-a Sfântul Arhanghel Gavriil la ucenicul cel ascultător şi l-a învăţat pe el taina cântării Tale celei prea minunate, de care se înfricoşează toţi cei ce cântă Domnului: Aliluia!
Icosul al 2-lea
Cu mărgăritarele rugăciunilor Tale împleteşte nouă cunună prea slăvită prin care să împodobim icoana Ta cea de minuni izvorâtoare cu laude ca acestea:
Bucură-te, laudă fără de sfârşit a iubitorilor de rugăciune;
Bucură-te, bogăţie neîmpuţinată a celor săraci cu duhul;
Bucură-te, izvor nesecat de milostivire pentru cei smeriţi;
Bucură-te, ploaie de înţelepciune pentru cei însetaţi de mântuire;
Bucură-te, soare mult veselitor pentru cei iubitori de lumina Duhului;
Bucură-te, cântec neîncetat pentru iubitorii de taine cereşti;
Bucură-te, odihna sufletelor tulburate de ispite;
Bucură-te, buna auzire celor cufundaţi în tăcere;
Bucură-te, luminarea celor cuprinşi de nedumerire;
Bucură-te, înţelepţirea tainică a iubitorilor de feciorie;
Bucură-te, oglinda Împărăţiei veşnice a Luminii;
Bucură-te, cărarea celor ce se grăbesc spre izvoarele cereşti;
Bucură-te, Născătoare de Dumnezeu, ceea ce eşti vrednică de toată cinstirea îngerilor şi oamenilor!
Condacul al 3-lea
În chip de pelerin îngerul s-a arătat ucenicului rugător şi taina rugăciunii Maicii Domnului i-a descoperit, ca oamenii şi îngerii, cu o gură şi o inimă să cânte: Aliluia!
Icosul al 3-lea
Pe lespedea inimii mai vârtos decât pe piatră a scris Arhanghelul rugăciunea cea către Maica Luminii, iar noi ne grăbim a scrie pe piatra inimilor noastre cuvinte de laudă ca acestea:
Bucură-te, mângâierea celor lipsiţi de ajutor;
Bucură-te, condei ce scrii nouă taina rugăciunii;
Bucură-te, carte întru Care S-a scris Cuvântul Tatălui;
Bucură-te, templu întru Care S-a odihnit slava Duhului;
Bucură-te, munte înalt neajuns de minte omenească;
Bucură-te, mare a rugăciunii înfricoşătoare ochilor îngereşti;
Bucură-te, izvor de smerenie pentru cei râvnitori;
Bucură-te, încununarea celor ce se ostenesc pentru Adevăr;
Bucură-te, chemarea celor încurcaţi pe cărările deşertăciunii;
Bucură-te, liniştea celor de ispite înviforaţi;
Bucură-te, povăţuire grabnică monahilor evlavioşi;
Bucură-te, îndreptarea celor căzuţi în păcat;
Bucură-te, Născătoare de Dumnezeu, ceea ce eşti vrednică de toată cinstirea îngerilor şi oamenilor!
Condacul al 4-lea
S-a întunecat mintea celor grăitori împotrivă, nereuşind să ajungă cu gândul la taina naşterii tale, iar noi cu gânduri smerite ne plecăm înaintea tainei, cântând numai: Aliluia!
Icosul al 4-lea
Cuvine-se cu adevărat să slăvim taina cea înfricoşătoare prin care din tine a luat trup Cel Nevăzut şi lumii a dăruit mare milă, Cel de Care se cutremură cetele îngereşti; cuvine-se dar, şi noi să îţi aducem cântări de laude ca acestea:
Bucură-te, oglinda fecioarelor înţelepte;
Bucură-te, că ai născut Mântuirea noastră din blestem;
Bucură-te, că ai rupt legătura întristării Evei;
Bucură-te, că ai nimicit toate răzvrătirile deşarte;
Bucură-te, că întru tine fecioria şi naşterea s-au îmbrăţişat;
Bucură-te, că pe cele despărţite prin legătura dragostei le-ai unit;
Bucură-te, că ai nimicit pe surpătorii lui Adam;
Bucură-te, că întru tine S-a văzut taina mântuirii;
Bucură-te, râu pururea curgător cu apele milostivirii;
Bucură-te, zid nestricat al rugăciunii pentru lume;
Bucură-te, cununa tuturor vredniciilor cereşti;
Bucură-te, lumina călăuzitoare către Raiul desfătării;
Bucură-te, Născătoare de Dumnezeu, ceea ce eşti vrednică de toată cinstirea îngerilor şi oamenilor!
Condacul al 5-lea
Nu poate toată mintea să numere mulţimea minunilor tale prin care atâtea suflete s-au mântuit şi cei fără nădejde s-au făcut moştenitori Împărăţiei cereşti, cântând Domnului: Aliluia!
Icosul al 5-lea
Vrednică eşti de slava heruvimilor şi de neîncetata laudă a serafimilor, căci cu trup ai născut pe Înţelepciunea Tatălui, prin Care lumea s-a izbăvit de blestemul morţii, cântând ţie:
Bucură-te, învierea celor căzuţi în moartea păcatului;
Bucură-te, odihna celor osteniţi de ispite;
Bucură-te, mângâierea celor smeriţi cu inima;
Bucură-te, pacea celor ce se luptă cu stăpâniile întunericului;
Bucură-te, dulce auzire celor împovăraţi de întristare;
Bucură-te, liman ceresc iubitorilor de mântuire;
Bucură-te, slobozirea Evei din pustia întristării;
Bucură-te, bucuria maicilor celor iubitoare de milostivire;
Bucură-te, cântarea cea fără de sfârşit a oştilor îngereşti;
Bucură-te, lumină înfricoşătoare duhurilor întunericului;
Bucură-te, surparea sfaturilor celor nelegiuite;
Bucură-te, luminarea celor întraripaţi de umilinţă;
Bucură-te, Născătoare de Dumnezeu, ceea ce eşti vrednică de toată cinstirea îngerilor şi oamenilor!
Condacul al 6-lea
Sfântul Arhanghel Gavriil în chip de pelerin s-a arătat călugărului râvnitor şi l-a învăţat rugăciunea cea iubită de oştile îngereşti, ca să cânte cu bucurie: Aliluia!
Icosul al 6-lea
Ca pe o moştenire cerească am primit rugăciunea Ta de la înger, ca să urcăm şi noi cu osârdie pe scara laudelor dumnezeieşti, în cântări de veselie ca acestea:
Bucură-te, luminarea celor iubitori de înţelepciune;
Bucură-te, smerita cugetare a celor străpunşi de pocăinţă;
Bucură-te, adâncul doririlor celor curaţi cu inima;
Bucură-te, moştenirea cea dorită a celor blânzi;
Bucură-te, pacea cea înaltă a celor căutători de mărgăritarele înţelepciunii;
Bucură-te, liniştea celor ce călătoresc pe marea vieţii;
Bucură-te, carte nepătrunsă de ochii îngereşti;
Bucură-te, izvor de daruri pentru cei săraci;
Bucură-te, bogăţia cea fără de sfârşit a slujitorilor Tăi;
Bucură-te, a monahilor întrarmare cu sabia rugăciunii;
Bucură-te, pavăză tare tuturor credincioşilor;
Bucură-te, mângâierea sufletelor rănite de întristare;
Bucură-te, Născătoare de Dumnezeu, ceea ce eşti vrednică de toată cinstirea îngerilor şi oamenilor!
Condacul al 7-lea
Ca într-o cămară ai ascuns în pântecele Tău pe Fiul Tatălui, pe Cel Ce a venit să ne slobozească pe noi din temniţele iadului, ca să-I cântăm la lărgimea Raiului: Aliluia!
Icosul al 7-lea
Toate cetele îngereşti se grăbesc a-ţi culege nectarul înţelepciunii spre a-ţi pregăti mierea laudelor cereşti, cu care îndulcesc şi inimile noastre, făcându-le fagure purtător de cuvinte ca acestea:
Bucură-te, Stâlpul de foc al rugăciunii pentru lume;
Bucură-te, izvorul cel nesecat al doririlor dumnezeieşti;
Bucură-te, poarta cea mare a Împărăţiei cerurilor;
Bucură-te, încununarea celor iubitori de osteneli duhovniceşti;
Bucură-te, mare nesecată a darurilor Izvorului vieţii;
Bucură-te, umbrirea celor ce aleargă în deşertul ispitelor;
Bucură-te, a monahilor povăţuitoare către cele cereşti;
Bucură-te, a pustnicilor pecetluire cu lumina Duhului;
Bucură-te, mijlocitoarea cea tare a celor din lume;
Bucură-te, corabie purtătoare către limanurile desăvârşirii;
Bucură-te, scut de mântuire al celor din nevoi;
Bucură-te, risipirea întristării celor mâhniţi;
Bucură-te, ridicarea celor căzuţi în marea păcatelor;
Bucură-te, Născătoare de Dumnezeu, ceea ce eşti vrednică de toată cinstirea îngerilor şi oamenilor!
Condacul al 8-lea
Trâmbiţă ce ne trezeşti din somnul patimilor, dă-ne nouă înţelepciunea Duhului, ca să Te lăudăm cu osârdie, aducând Stăpânului tuturor cântări de: Aliluia!
Icosul al 8-lea
Cei neputincioşi au luat tărie şi cei nebăgaţi în seamă s-au înălţat la cele cereşti prin pocăinţă; întinde-ne şi nouă mână de ajutor, ca să ne izbăvim de grijile lumeşti şi să-ţi cântăm:
Bucură-te, mijlocitoare a împăcării cu Dumnezeu;
Bucură-te, veselia celor din robia întristării;
Bucură-te, fulger ce risipeşti gândurile cele rele;
Bucură-te, rază ce ne scoţi din întunericul păcatului;
Bucură-te, carte ce ne înveţi tainele vieţuirii întru curăţie;
Bucură-te, picătură ce curăţeşti minţile înfundate de păcate;
Bucură-te, curmarea durerii celor neputincioşi;
Bucură-te, mers dulce celor iubitori de osteneală ;
Bucură-te, îngrădirea cea tare a celor fără de ajutor;
Bucură-te, zid nebiruit celor ce se luptă duhovniceşte;
Bucură-te, surparea sfaturilor celor necuvioase;
Bucură-te, întărirea celor ce lucrează cele bune;
Bucură-te, Născătoare de Dumnezeu, ceea ce eşti vrednică de toată cinstirea îngerilor şi oamenilor!
Condacul al 9-lea
Ritorii cei mult vorbitori nu se pricep cum să laude taina naşterii Tale, iar noi, cerem să ne dăruieşti naşterea prin pocăinţă, ca să cântăm Domnului: Aliluia!
Icosul al 9-lea
Amuţit-au păgânii, neputând a mărturisi taina fecioriei Tale întru naştere, iar noi cerem să redobândim frumuseţea cea dintâi a sufletului şi să cântăm Ţie:
Bucură-te, ruşinarea hulitorilor de Dumnezeu;
Bucură-te, dulce auzire celor smeriţi;
Bucură-te, încununarea celor ce slujesc Ţie;
Bucură-te, că ne înveţi să ne ferim de cursele diavoleşti;
Bucură-te, liniştea cea binecuvântată a pustnicilor;
Bucură-te, fântână adâncă pentru minţile smerite;
Bucură-te, izvor de mângâiere iubitorilor de rugăciune;
Bucură-te, pajişte plină de florile gândurilor cereşti;
Bucură-te, pământ nearat din care a răsărit Floarea vieţii;
Bucură-te, mireasma cea dulce a cântărilor îngereşti;
Bucură-te, că brazdele inimii le ari cu plugul rugăciunii;
Bucură-te, că eşti celor smeriţi pururea povăţuitoare către cer;
Bucură-te, Născătoare de Dumnezeu, ceea ce eşti vrednică de toată cinstirea îngerilor şi oamenilor!
Condacul al 10-lea
Lauda fecioarelor, păzeşte de toată furia gândurilor necurate pe cei ce Te cinstesc pe Tine şi ne dă nouă cu o inimă a grăi Domnului: Aliluia!
Icosul al 10-lea
Lespedea cea scrisă de înger cu minunată rugăciunea Ta şi astăzi ni s-a păstrat, iar noi ne bucurăm aducându-ţi cântări de laudă, nădăjduind să primim pururea ocrotirea Ta, a Celei pururea slăvite aşa:
Bucură-te, izvorul bucuriei noastre cereşti;
Bucură-te, că şi de cât serafimii eşti mai cinstită;
Bucură-te, a heruvimilor neîncetată laudă;
Bucură-te, că ai născut pe Izvorul vieţii noastre;
Bucură-te, că întru Tine s-a odihnit taina Treimii;
Bucură-te, povăţuitoare blândă celor ce caută mântuirea;
Bucură-te, că ne scoţi din deşertul pustiu al patimilor;
Bucură-te, că ne picuri nouă a Ta bunăvoinţă;
Bucură-te, că ne soleşti îndurările Cuvântului;
Bucură-te, că ne povăţuieşti pe scara rugăciunii;
Bucură-te, că întăreşti paşii noştri slăbănogiţi de păcat;
Bucură-te, tămăduire grabnică celor din boli cumplite;
Bucură-te, Născătoare de Dumnezeu, ceea ce eşti vrednică de toată cinstirea îngerilor şi oamenilor!
Condacul al 11-lea
Astăzi toţi să ne adunăm într-un gând şi să slăvim pe Ceea ce este a noastră neînfruntată mijlocitoare către Părintele luminilor, Cel pururea lăudat în cântări de: Aliluia!
Icosul al 11-lea
Nu ne părăsi pe noi Stăpână, în ceasul grelelor încercări, ci fii apărătoare nebiruită robului Tău, ca să Îţi aducem veşnic ofrande de mulţumiri prin laude ca acestea:
Bucură-te, ridicarea celor căzuţi;
Bucură-te, cununa laudelor celor cereşti;
Bucură-te, suspin al celor ce caută desăvârşirea;
Bucură-te, pod al întâlnirilor dumnezeieşti;
Bucură-te, umbrirea celor ce aleargă prin arşiţa grijilor lumeşti;
Bucură-te, că ne păzeşti călcâiul de cel viclean;
Bucură-te, ploaie binecuvântată de daruri cereşti;
Bucură-te, că răcoreşti minţile încinse de patimi;
Bucură-te, că mângâi inimile adăpate cu întristarea;
Bucură-te, că spulberi toate cursele celui viclean;
Bucură-te, că ne arăţi lămurit calea mântuirii;
Bucură-te, că ne povăţuieşti către muntele mântuirii;
Bucură-te, Născătoare de Dumnezeu, ceea ce eşti vrednică de toată cinstirea îngerilor şi oamenilor!
Condacul al 12-lea
Nu ne uita pe noi, robii Tăi cei din lume. Măcar că nimic vrednic de mântuire nu am făcut, ci soleşte-ne iertare de la Hristos şi sălăşluire în lumina cântărilor de: Aliluia!
Icosul al 12-lea
În ceasul sfârşitului meu să nu mă laşi pe mine Stăpână, ci să îmi dăruieşti ocrotirea Ta de Maică, nimicind pe cei ce se scoală asupra mea cu mânie, ca să cânt Ţie aşa:
Bucură-te, floare rară în pustia inimilor smerite;
Bucură-te, privighetoare a înălţimilor duhovniceşti;
Bucură-te, bună auzire a celor iubitori de rugăciune;
Bucură-te, că în inimile noastre scrii taina mântuirii;
Bucură-te, că ne soleşti împăcarea cu Mirele doririlor;
Bucură-te, că alungi de la noi norul întunecat al ispitelor;
Bucură-te, că în ceasul nedumeririlor ne dăruieşti gând luminat;
Bucură-te, că la judecată ne eşti apărătoare de nădejde;
Bucură-te, că alungi de la noi frica osândirii;
Bucură-te, că ne înveţi a sluji Domnului întru smerenie;
Bucură-te, că dăruieşti toate cele de folos celor scârbiţi;
Bucură-te, că ne scoţi din această lume cu pace;
Bucură-te, Născătoare de Dumnezeu, ceea ce eşti vrednică de toată cinstirea îngerilor şi oamenilor!
Condacul al 13-lea
O, Maică Prealăudată, Care pe toţi îi miluieşti cu îndestulare, auzi neputincioasa noastră rugăciune şi ne revarsă darul înţelepciunii, ca şi noi să-ţi împletim cu Arhanghelul cununi de laude, aducând Domnului neîncetate cântări de: Aliluia! (se zice de trei ori).
Apoi se citesc
Icosul 1
Cântarea cea îngerească nouă ni s-a dăruit pe pământ, ca să ne ostenim a-ţi ţese din lumina cuvintelor cântări de cinstire, pentru care să ne bucurăm de acoperământul rugăciunii Tale, cântându-ţi:
Bucură-te, înălţime neajunsă a laudelor îngereşti;
Bucură-te, odihna inimilor tulburate de ispite;
Bucură-te, bună auzire celor din întunericul păcatului;
Bucură-te, apărătoarea cea tare a celor tulburaţi;
Bucură-te, frumuseţe neîncăpută în mărgăritarul unui gând;
Bucură-te, că încununezi osteneala celor ce Te cinstesc;
Bucură-te, că opreşti valurile greu de purtat ale păcatelor;
Bucură-te, făclie a cântărilor dumnezeieşti;
Bucură-te, vederea celor mai presus de gând;
Bucură-te, crin al laudelor nesfârşite;
Bucură-te, tăcerea cea limpede a rugătorilor;
Bucură-te, limpede ascultare a celor necăjiţi;
Bucură-te, Născătoare de Dumnezeu, ceea ce eşti vrednică de toată cinstirea îngerilor şi oamenilor!
și
Condacul 1
Comoara laudelor îngereşti, stâlpul cel de foc al drepţilor, mărirea neîncetată a glasurilor cereşti, oglinda Adâncului nevăzut, cum voi îndrăzni eu, cel cu minte pământească şi împovărată de multe griji lumeşti, a-ţi aduce cântare de laudă, de nu mă vei înţelepţi Tu, Stăpână, ceea ce ai născut pe Cel Căruia îngerii Îi cântă neîncetat: Aliluia!
după care se citeşte rugăciunea:
Rugăciune
O, Preacurată, ceea ce porţi cununa tuturor binecuvântărilor cereşti, Oglinda întru care ochii îngereşti contemplă cu uimire slava cea neapusă a Treimii, Hotarul netrecut al înţelepciunii, Vasul întru care s-au gătit râuri de minuni, Acoperământul rugăciunii nebiruite de furtuna ispitelor, către Tine întindem gândul nostru cel neputincios, voind a cuprinde între hotarele minţii noastre nepricepute frumuseţea Ta netâlcuită nici de îngeri. Din rânduială dumnezeiască fost-a trimis prea minunatul Arhanghel Gavriil către ucenicul cel ce se osârduia la rugăciune, ca din mâini îngereşti să primească testamentul laudelor Tale. Prin îngerul cel binevestitor a strălucit în lume lauda Ta cea mai presus de minte omenească care îndulceşte şi auzul inimilor noastre.
Cuvine-se cu adevărat să Te fericim şi să Te mărim pe Tine, ceea ce eşti Înălţime neajunsă a fecioriei şi Potir al sfinţeniei neapropiate tuturor Sfinţilor lui Hristos. Bucură-Te, Veselia fecioarelor şi Trâmbiţa Cea înţelegătoare Ce cheamă pe toţi pe muntele slavei spre a auzi glasul cel dulce al chemării Tatălui întru acoperământul aripilor Duhului ce înalţă gândul nostru către Hristos. Vrednică eşti cu adevărat de toată lauda lumii, însă nevrednicia noastră nu poate să Te cânte pe Tine după măsura desăvârşirii Tale.
Cuvine-se cu adevărat să Te fericim şi să Te mărim pe Tine, ceea ce eşti Pacea Ce potoleşte valurile necazurilor noastre şi ne întraripează mintea spre suişul duhovnicesc. Bucură-Te, că eşti Vistierie a darurilor lui Hristos Ce se revarsă prin mila Sa şi asupra nevredniciei noastre, Comoara Cea nesecată a înţelepciunii dumnezeieşti. Vrednică eşti a purta toate cununile laudelor serafimilor şi a primi glasurile heruvimilor ca mulţumire căci ai purtat în pântecele Tău pe Cel Ce şade pe scaun prea-înalt. Primeşte cu îngăduinţă neputinţa noastră de a lăuda după datorie înălţimea slavei Tale.
Cuvine-se cu adevărat să Te fericim şi să Te mărim pe Tine, ceea ce eşti Carte a rugăciunii întru care se scriu cererile credincioşilor spre înfăţişare Cuvântului. Bucură-Te, Braţul milei dumnezeieşti prin care ni se dau nouă, nevrednicilor, darurile cele preaslăvite ale Duhului, Privighetoare a înălţimilor dumnezeieşti neapropiate nici serafimilor. Vrednică eşti de toată buna viersuire a Arhanghelilor, însă primeşte ca un gângurit de prunci întru cele duhovniceşti şi lauda noastră. Cuvine-se cu adevărat să Te fericim şi să Te mărim pe Tine, ceea ce eşti Scaunul Cel Preaînalt al Cuvântului împodobit cu toate pietrele strălucitoare ale virtuţilor. Bucură-Te, Raiule al slavei întru Care se odihnesc miresmele tuturor cântărilor îngereşti ce laudă adâncimea nemăsurată a desăvârşirii Tale. Vrednică eşti a primi stâlpările de gând ale Domniilor, ca Una Ce stăpâneşti marginile lumii cu toiagul rugăciunii, însă nu zdrobi neputincioasele noastre cuvinte, ci ne întinde mână de ajutor întru necazuri.
Cuvine-se cu adevărat să Te fericim şi să Te mărim pe Tine, ceea ce eşti Maica Cea mult milostivă a cetelor creştineşti, primind în braţele rugăciunii Tale pe toţi cei trişti şi lepădaţi şi dobândind iertare pentru toţi cei împovăraţi de păcate. Bucură-Te, Izvorul mângâierii noastre, ce cu rugăciunile Tale îndulceşti neputinţele noastre şi reverşi din destul mirul darurilor dumnezeieşti. Vrednică eşti de toată podoaba cântărilor Stăpâniilor, însă nu uita şi florile cele smerite ale laudelor noastre. Cuvine-se cu adevărat să Te fericim şi să Te mărim pe Tine, ceea ce eşti Doamna Stăpâniilor şi Lumina înţelepciunii heruvimilor, arătându-te ca O icoană prea minunată a darurilor Treimii. Bucură-Te, că cu sfatul Vieţii trimiţi în ajutorul nostru cete de îngeri ca să ne apere pe calea mântuirii de toată năvala potrivnicilor noştri nevăzuţi. Vrednică eşti a primi slujirea smerită a cetelor îngereşti, ca Una Ce firea femeiască cea smerită ai ridicat-o la înălţime neajunsă nici de mintea serafimilor. Nu ne uita nici pe noi, cei ce cu cântări de laudă prăznuim mai înainte Adormirea Ta cea preacinstită.
Cuvine-se cu adevărat să Te fericim şi să Te mărim pe Tine, ceea ce eşti Bucuria îngerilor şi Nădejdea mântuirii oamenilor, Podul suirii noastre către Dumnezeu. Bucură-Te, Imnul cel preaslăvit al doririi serafimilor şi Lauda ce îndulceşte inimile muritorilor, Icoana cea neapropiată a frumuseţii fecioriei. Vrednică eşti de ale îngerilor cunune de laudă, însă nu-ţi întoarce prea milostivă faţa Ta nici dinspre glasul gândurilor noastre smerite.
O, Preacurată, Preabinecuvântată, maica Dumnezeului nostru primeşte aceste nevrednice cântări de laudă aduse din prisosul inimii şi adapă inima noastră otrăvită de amărăciunea patimilor cu dulceaţa cântărilor Tale îngereşti, ca să aducem veşnică mulţumire şi laudă Treimii Celei de viaţă Făcătoare, Care a binevoit să ne strălucească nouă prin Tine mulţimea darurilor Sale, căci Aceleia I Se cuvine slavă şi cinste totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
https://www.crestinortodox.ro
https://doxologia.ro
https://sfantulmunteathos
https://www.academia.edu
