Fragment Sf. Evangehelie 15 august-Luca XI 27-28

27. Şi când zicea El acestea, o femeie din mulţime, ridicând glasul, I-a zis: Fericit este pântecele care Te-a purtat şi fericiţi sunt sânii pe care i-ai supt!

28.Iar El a zis: Aşa este, dar fericiţi sunt cei ce ascultă cuvântul lui Dumnezeu şi-l păzesc."Iar El a zis: Aşa este, dar fericiţi sunt cei ce ascultă cuvântul lui Dumnezeu şi-l păzesc."

Locație

Icoana Maicii Domnului cu Pruncul de la  Mănăstirea Nicula, se află în localitatea Nicula, Strada Principală nr. 257,   județul Cluj, la numai trei kilometri distanță de localitatea Gherla.

Locația

Prăznuire

În jurul acestei sfinte icoane, care este cea mai mare comoară a Mănăstirii Nicula,  s-a născut unul dintre cele mai mari pelerinaje ortodoxe din țara noastră. Astfel,  în fiecare an de Adormirea Maicii Domnului, pe 15 august,  o mulțime de credincioși   vin să se închine Fecioarei Maria și să se roage pentru alinarea suferinţelor şi curăţirea păcatelor.

Se păstrează încă tradiţia ca oamenii, din diferite sate ardelene, să vină în pelerinaj pe jos până la acest loc. De asemenea, aici este obiceiul înconjurării în coate şi genunchi a bisericii de lemn din centrul complexului mănăstiresc, cântând: „Am venit Măicuţă să ne mai vedem, să-ţi spunem necazul care-l mai avem!”.

Momentul cel mai înălţător al slujbei este cel de dinaintea  predicii Mitropolitului, când lumea întreagă intonează, în frunte cu soborul de preoţi, "O, Măicuţă Sfântă...", minunată rugăciune închinată Sfintei Fecioare Maria. Un diacon recită versurile, strofă cu strofă, iar lumea cântă cu însufleţire, ca într-un cor de sărbătoare.

Iconografie

Icoana e zugrăvită pe o scândură de brad cleită din două bucăţi, întărită în dos cu două cingători, tot de brad.

Icoana are o înălţime de 86 cm, iar lăţimea e de 65 cm. Grosimea scândurii are 2 cm. Chipul Preasfintei Fecioare şi a dumnezeiescului Fiu Iisus, cuprinde întreagă tabla de scândură în proporţie regulată şi potrivită.

Faţa Maicii Domnului este alungită, de coloarea spicului de grâu. Ochii negrii, foarte expresivi, aşa încât din  orice latură este privită icoana, pare că ochii Maicii Preacurate te privesc, se uită la tine cu milostivire, cu dragoste. Capul e plecat puţin spre stânga. 

Privirea Maicii Domnului de la Nicula este atât de încântătoare şi fermecătoare, încât limba omenească nu o poate descrie cu adevarat.  Dumnezeiescul prunc Iisus are o înfăţişare strălucitoare, cu capul descoperit şi părul negru. 

Maica Domnului ţine pe pruncul Iisus cu mâna stângă, iar mâna dreaptă o ţine pe piept. Dumnezeiescul Prunc ţine mâna dreaptă arătând spre pieptul Maicii sale, iar în mâna stângă ţine un fel de hârtie răsucită.

Întreaga icoană, împreună cu cei doi îngeri din colţurile de deasupra, pare că vrea să transmită ceea ce Sfântul Apostol şi Evanghelist Luca a vrut să transmită  icoanei Maicii Domnului, pe care a zugrăvit-o el, şi care se cheamă Povăţuitoare.

Istoric

Pictorul si primii deținători ai  sfintei icoane

Icoana a fost zugrăvită de preotul român Luca, din Iclodul Mare,  pe la anul 1681.

Preotul Luca, precum  spune  istoria, a vândut această icoană unui nobil român din Nicula cu numele Ioan Cupşa, ai cărui urmași se mai găsesc și astăzi prin  satul ardelean.

În continuare, Ioan Cupşa a dăruit icoana Maicii Domnului Bisericii parohiale din Nicula, care era zidită lângă sat - în partea de miazănoapte - pe dealul numit „Vergheleu", şi închinată Sfintei Paraschiva.

Icoana în biserica parohială din Nicula

În biserica parohială din Nicula, icoana Maicii Domnului a fost cinstită încă de la început, cu mare evlavie din partea credincioşilor creştini, locuitori ai satului. 

Vestea acestei frumoase icoane a Preacuratei,  s-a răspândit în tot jurul Niculei, așa încât, binecredincioşi creştini şi creştine veneau din toate satele din jur, ca să cerceteze și să se închine la această icoană a Maicii Domnului. 

În sufletele bunilor creştini se deşteptau  simţăminte de evlavie şi de dragoste către Maica Domnului şi către dumnezeiescul Prunc, care îi cucerea cu simplitatea lucrării, cu farmecul privirii ochilor  şi frumuseţea feţei Preasfintei Născătoare de Dumnezeu.

Plângerea icoanei

Spre sfârșitul secolului al VII-lea, într-o perioada cu vremuri grele de războaie şi năvăliri din partea  turcilor şi tătarilor, în data de 15 februarie 1694, câţiva soldați si ofițeri ai Regimentului Vasas al Măriei sale Crăieşti de Hohenzolern, care aveau tabăra militara in zona Gherla,  s-au dus la Nicula. 

Întrând în biserică, şi uitându-se de jur împrejur, ca să vadă rânduielile unei biserici răsăritene, ei fiind romano-catolici, şi-au oprit ochii asupra icoanei Maicii Domnului, minunându-se  de frumuseţea acesteia. Si cum au privit ei mai atenți, au văzut cu mare surprindere, că din ochii Maicii Sfinte din icoană curgeau lacrimi adevărate. 

Uimiţi de această întâmplare minunată, soldatii au anunțat imediat preotul din comună, care  auzind de cele petrecute în biserică, a mers  şi el degrabă la biserică, pătruns de frică şi de smerenie în sufletul său.

Sosind în biserică, însoţit de ofiţeri, soldaţi şi de alţi credincioşi din sat, au vazut cu toții,  cu mare mirare, că icoana cu adevărat lăcrimează , fără să înțeleagă  motivul acelei plângerii. Femeile din comună prezente, ştergeau neîncetat cu năfrămile lor  lacrimile de pe faţa Maicii Domnului. Căci  acele lacrimi nu erau ca nişte mici stropi pe faţa Icoanei, ci erau ca nişte izvoare care curgeau din ochii Maicii Sfinte pe icoană şi se vărsau pe pământ.

Vestea acestei minuni s-a răspândit cu iuţeala fulgerului în întreg satul Nicula, precum şi în comunele din jur. Din toate părţile alerga poporul la Nicula, ca să vadă această mare minune a lăcrimării şi plângerii Maicii Domnului, ca o prevestire parcă a tristelor evenimente care urmau să aibă loc în jurul anului 1700, atât pentru viaţa monahală, cât mai ales pentru întreaga Ortodoxie românească din Transilvania.

Atunci  când,  peste 200 de biserici şi mănăstiri din Ardeal au fost arse, sau demolate de armatele Imperiului Habsburgic conduse de generalul Adolf Bukov; când împărăteasa Maria Tereza a impus cu sila, în zonele de sub ocupaţie habsburgică, o nouă credinţă: greco-catolicismul.

Lăcrimarea, a ţinut, cu mici întreruperi din 15 februarie, până în 12 martie 1694, adică 26 zile. 

Uneori întreruperile erau câte  trei zile, iar altă dată plângerea ţinea neîntrerupt zile şi nopţi întregi, aşa de mult, încât cineva care  nu avea batistă sau nâfrămuţă, nu reusea să şteargă cu degetul său lacrimile, care curgeau jos pe pământ din ochii Maicii Domnului.

Tradiţia poporală susţine că toţi acei oameni, care au mers să vadă cum lăcrimează icoana, nu au fost omorîţi de tătari ori de turci. Mulţi bolnavi, cuprinşi de boli grele, duşi fiind la icoană, s-au vindecat.

Fiecare dintre cercetătorii acestei minuni, se uitau la icoană din toate părţile, ca să se convingă pe deplin că lăcrimarea nu se întâmplă din vreo cauză omenească. Cercetătorii acestei lăcrimări, preoţi şi credincioşi de rând, din tot jurul, români, nemţi, unguri, nu au găsit nimic înşelător, sau amăgitor în acest mare lucru.

După vreo două săptămâni de la începerea lăcrimării icoanei, s-au adunat la Nicula - căpitanul garnizoanei din Dej-Ioan Vanner,  căpitanul Goncz Ruszkay şi contele Sigismund Korniş din Benediug (sat care acum se numește Mănăstirea), care după ce  au cercetat amănunţit icoana, ca să se convingă că  nu este la mijloc vreo înşelăciune,  au întocmit un proces verbal, în care au consemnat, că de la 15 februarie până în 12 mărţişor 1694, icoana Maicii Domnului din Nicula - cu puţine întreruperi - a lăcrimat ziua-noaptea.  Iar toate aceste ei le-au întărit şi cu jurământ. 

Mutarea icoanei la Benediug şi atestarea  oficială a minunii plângerii

Văzând minunea plângerii sfintei icoane, prefectul regimentului împărătesc Ioan Vanner împreună cu groful Corniş din Benediug, au hotărât  să ducă această minunată icoană făcătoare de minuni, şi să o aşeze în frumosul său Castel din Benediug, nu departe de Dej şi Gherla. 

În ziua de 12 aprilie 1694,  icoana Maicii Domnului de la Nicula a fost aşezată în capela castelului din Benediug, în faţa directorilor civili şi militari, şi în faţa poporului, între cântări după rânduiala bisericii romano-catolice.

În răstimpul cântărilor şi rânduielilor bisericeşti de aşezare a icoanei, o singură lacrimă s-a văzut în ochii icoanei Maicii Domnului. 

Pentru că minunea plângerii să fie dovedită şi pe cale oficială bisericească, contele Sigismund Corniş a făcut toate demersurile, așa încât s-a format  o comisie bisericească de trei părinţi iezuiţi, bărbaţi plini de evlavie şi iscusiţi în ştiinţă, în dreptul bisericesc: președintele comisiei a fost Pavel Ladislau Baranyai, parohul romano-catolic (latin) din Alba-Iulia, iar ceilalţi doi au fost Sigismund Vizkeleti şi Ştefan Csete, preoţi din Cluj. 

Aceşti trei preoţi, mergând şi în Nicula, şi în Benediug, au alcătuit procese verbale corespunzătoare, însoţite de tot felul de dovezi despre lăcrimarea sfintei icoane, în care au ascultat mai mulţi martori vrednici de toată credinţa.

În temeiul acestui proces bisericesc, icoana Maicii Domnului de la Nicula, a fost declarată Icoană făcătoare de minuni.

Readucerea icoanei la Nicula

După ce părinţii iezuiţi, și-au îndeplinit  slujba lor, dând sfintei icoane  cinstea cuvenită, s-au hotărît să o ducă la Cluj. 

Aici însă au întâmpinat două mari piedici, respectiv din partea  lui  Sigismund Corniş care își dorea fierbinte, ca sfânta icoană să rămână la curtea sa, iar pe de altă parte, românii din Nicula,  care susțineau  că sfânta icoană să rămână în biserica lor din Nicula, fiindcă ea  este de fapt a lor, dăruită în trecut bisericii de Ioan Cupşa. 

Pentru a se pune capăt acestei dispute, într-un final părinţii iezuiţi, împreună cu groful Sigismund Corniş, au hotărît ca icoana să se dea înapoi niculenilor.

Așa s-a făcut ca sfânta icoană a Maicii Domnului să ajungă din nou în Nicula.

În perioada 1714-1782, în condițiile în care românii din Transilvania s-au confruntat cu ofensiva austriacă și impunerea catolicismului, cu tunurile Mariei Tereza și a predecesorilor ei, sfânta icoană a fost îngropată.

Icoana în perioada interbelică până în prezent

În perioada interbelică Biserica Ortodoxă Română a organizat o propagandă intensă împotriva pelerinajelor de la Mănăstirea Nicula, aceasta aflându-se, la acea dată, în mâna greco-catolicilor. 

În anul 1948, odată cu scoaterea Bisericii Romane Unite cu Roma în afara legii, mănăstirea greco-catolică de la Nicula a fost închisă. În data de 18 decembrie 1948, comuniștii au instalat la Nicula primul stareț ortodox, în persoana ieromonahului Varahiil Jitaru. 

În vremurile de grea încercare, în perioada comunistă, fostul îngrijitor al mănăstirii a salvat icoana, zidind-o începând cu anul 1948, într-unul din pereții casei sale. Abia în anul 1964, în pragul morții, el a mărturisit starețului ortodox al mănăstirii cele despre icoană. Atunci, icoana a fost readusă la mănăstire, însă, la doar câteva zile, ea a fost confiscată de către comuniști.

La insistențele episcopului ortodox Teofil Herineanu, sfânta icoană a fost pusă în capela Institutului Teologic Ortodox din Cluj Napoca. 

În anul 1991, icoana a fost restaurată, la Muzeul National de Istorie al Transilvaniei din Cluj, într-un mod nu foarte bun. 

Începând cu anul 1992,  sfânta icoană a revenit la Mănăstirea Nicula, unde dealtfel se găsește și în prezent.

Icoana de la Nicula este prețuită în mod deosebit și în lumea romano-catolică. Astfel, în anul 1767, papa Clement al XIII-lea a acordat "indulgentă plenară" tututor pelerinilor ce călătoresc la Mănăstirea Nicula, spre a se închina icoanei, în zilele de 15 august și 8 septembrie. În anul 1928, papa Pius al XI-lea numește locașul drept "sanctuar marian", adică închinat Maicii Domnului într-un mod deosebit.

Minuni legate de icoana Maicii Domnului de la Nicula

Icoana Maicii Domnului de la Nicula este cunoscută pentru puterile ei tămăduitoare, sunt mulți oameni care s-au vindecat de boli incurabile, inclusiv de cancer, sunt multe familii care au dobândit prunci după ce s-au închinat la icoană și poate cea mai mare minune este faptul că există, în inima Transilvaniei o obște monahala și un aflux foarte mare de pelerini.

Iată câteva  din minunile legate de icoana Maicii Domnului de la Nicula care s-au păstrat vii în memoria colectivă de-a lungul timpului. 

1. În mod evident, șirul minunilor a început în anul 1694, când acesta sfânta icoană a plâns cu mici întreruperi, între  15 februarie și 12 martie, adică timp de 26 zile, fapt consemnat de martorii și documentele vremurilor. 

Tradiţia populară susţine că toţi acei oameni, care au mers să vadă cum lăcrimează icoana, nu au fost omorîţi de tătari ori de turci. Mulţi bolnavi, cuprinşi de boli grele, duşi atunci la icoană, s-au vindecat.

2. Întâia minune consemnată, la doi ani după marea minune a lăcrimării, este cea amintită de către  căprarul regimentului princiar Hohenzollern, preotul iezuit Johann Rosenfeld într-o scrisoare din anul 1701. El a fost unul dintre cei care au propovăduit cultul Fecioarei lăcrimânde şi minunea făcută, scriind: Mărire lui Dumnezeu şi Maicii Sale Sfinte. Eu Johann Rosenfeld, călugăr al ordinului iezuit, ceea ce relatez o dovedesc şi în scris în faţa lui Dumnezeu. Aflându-mă în satul Câţcău, aproape de Dej şi ascultând spovedania de Paşti a soldaţilor, am ţinut Liturghia - ,,missa’’. Şi cum am ajuns la altar, m-a cuprins o durere îngrozitoare că abia am putut să  mă ţîn pe picioare. M-am rugat la Fecioara lăcrimândă şi îndată s-a tăiat durerea mea. După ridicare (sfinţirea) Sfintelor Taine m-a ajuns din nou acea cumplită durere şi nu mai speram să pot continua Liturghia. Din nou m-am îndreptat spre ea, şi cu mare evlavie i-am făcut făgăduinţă rugându-mă. Într-o clipită m-a scăpat, trecând de atunci doi ani fără să mai simt nimic din acea durere. Mulţumire Maicii celei bune şi sfinte, grabnic ajutătoare nevoilor şi bolilor noastre.  

3. Tot în  anul 1701, harul minunilor izvorât din sfânta icoană a Maicii Domnului, arăta puterea  tămăduitoare pentru cei ce se apropiau cu credinţă, căzând  cu rugăciune şi lacrimi înaintea ei. Istoria aminteşte despre militarii regimentului împărătesc care se rugau cu credinţă în faţa icoanei; mame care se rugau cerând viaţă  pentru copii lor bolnavi, aflaţi în prag de moarte. Însuşi fiul contelui Sigismund  Korniş, a fost tămăduit prin milostovirea Maicii Domnului. În anii următorii plângerii alţi oameni s-au vindecat, iar nevoile şi incendiile au încetat. 

4. La începutul secolului al XIX –lea este amintită vindecarea unui băieţel de şase ani, al domnului Janoş Thoraczkai, care fusese lovit de un cal. Când toate strădaniile doctorilor s-au dovedit zadarnice, părinţii au rămas doar cu credinţa şi nădejdea în Maica Domnului. Şi Sfânta Fecioară Maria  nu a înşelat nădejdea lor. Copilul s-a tămăduit, iar părinţii au adus lacrimi de bucurie şi mulţumire.

5. O întâmplare fericită s-a petrecut cu soţia căpitanului Lorincz Barri, comandantul garnizoanei din Cluj, pe nume Cristina. Aceasta, după spusele doctorilor, urma ca la scurtă vreme să-şi piardă vederea. Cu credinţă că Maica Domnului o va ajuta, ea s-a rugat lipindu-şi ochii de sfânta Ei icoană (o copie a celei de la Nicula) şi astfel s-a vindecat.

6. Tot în acea perioadă prin rugăciune şi credinţă, o altă femeie, soţia căpitanului garnizoanei din Gherla, a dobândit de la Sfânta Fecioară Maria şi Maica milostivirii, vindecarea fiului ei bolnav de epilepsie. 

7.  Soţia unui alt căpitan pe nume Horn, aflat în cantonament la garnizoana din Cluj, avea o tumoare internă încât nu putea să înghită nimic. Exista, în cazul bolii ei, un real pericol de moarte prin  sufocare. Atunci s-a îndreptat cu lacrimi şi rugăciuni fierbinţi către Maica Domnului rugându-se, fie să-şi recapete sănătatea tămăduindu-se, fie să se bucure de o moarte uşoară şi lipsită de durere. A fost ascultată în prima rugăciune, tămăduindu-se de boala ei. 

Între puţinele minuni  consemnate la începutul sec. al XX-lea, sunt şi cele pe care le vom aminti în continuare.      

8. Un băieţel armean din Gherla, cu numele Cristofor în vârstă de zece ani, era foarte bolnav de picioare încât nu putea deloc să se sprijine pe ele şi să umble. Într-o noapte mama lui a visat, că ar fi bine să ţină ajun nouă sâmbete pentru copilul ei, iar apoi să-l ducă la  Mânăstirea Nicula. Ea la adus în grabă, atingându-l de Sfânta Icoană a Maicii Domnului. Băieţelul s-a vindecat imediat ieşind pe picioarele lui din biserică şi întorcându-se pe jos acasă.  

9. O femeie bătrână şi singură se ducea foarte des la bisericuţa veche a mânăstirii şi se ruga cu lacrimi Maicii Domnului să-i descopere ceasul morţii, neavând pe nimeni care să-i poarte de grijă. Ea şi-a cumpărat sicriu singură pregătindu-şi cele de înmormântare. Descoperindu-i-se clipa plecării din această lume, în cea din urmă noapte a vieţii sale şi-a pus sicriul în mijlocul casei şi singură s-a culcat în el. A doua zi vecinii au găsit-o moartă  aşezată în sicriu. Acesta este una dintre cele mai înduioşătoare minuni săvârşite  de Maica Domnului, în nesfârşita Ei iubire şi milostivire de mamă.

10. Un credincios din satul Nicula a fost lovit de o boală cumplită care a culminat cu pierderea              minţii şi intrarea lui într-o stare de nebunie. După oarecare vreme cei din  familia sa, văzăndu-l greu chinuit, l-au adus la mânăstire în faţa Sfintei Icoane. Prin rugăciuni fierbinţi la Maica Preacurată şi prin taina Sfântului Maslu, el s-a vindecat degrabă. A plecat mulţumind lui Dumnezeu şi Preacuratei Sale Macii, pururea Fecioara Maria.

11. În anul 1904,  un  bolnav din părţile Sibiului care a zăcut aproape şapte ani la pat, a fost adus la Sfânta Mânăstire. Era numai piele şi os, iar de un an nu mai putea să vorbească. Se vedea  că trăieşte, doar după mişcările produse de respiraţie în pieptul său. I s-a făcut Taina Sfântului Maslu, în biserică în faţa sfintei icoane. La  sfârşitul Sfântului Maslu, spre surprinderea tuturor, a rostit cuvintele: ,,Binecuvântaţi părinţi cinstiţi şi mă iertaţi pe mine păcătosul’’! Toţi au crezut atunci că sunt ultimile sale cuvinte înaintea unei morţi iminente. Dar contra aşteptărilor în acel moment a început vindecarea. Peste un an a venit singur la mânăstire pentru ai mulţumi Maicii Domnului pentru vindecarea sa şi ajutorul primit.

12. O femeie de lângă Ileanda, pe nume Pintea Maria era aşa de bolnavă, încât carnea trupului său începuse să putrezească. Fiindcă răspândea un miros îngrozitor, vara o îngropau  zece-cinsprezece centimetri în pământ, pentru a  fi tras mirosul din trupul ei bolnav. În timpul unui an de zile ea s-a rugat mereu Maicii Domnului pentru vindecare. La cererea ei stăruitoare, a fost adusă la mânăstirea  Nicula, unde i s-a făcut Taina Sfântului Maslu, în biserica de lemn a mânăstirii. După săvârşirea Tainei Sfântului Maslu a ieşit din biserică pe picioarele sale. Apoi a mers în biserica mare  a Mănăstirii, unde este sfânta icoană, închinându-se şi mulţumind lui Dumnezeu şi Sfintei Fecioare Maria, pentru vindecarea sa.

13. În anul 1908, de praznicul pogorârii Sfântului Duh (Rusaliile) au venit la sfânta mănăstire doi soţi din părţile Clujului. La două săptămâni de la căsătoria lor, femeia nu mai putea să vorbească, rămăsese mută. După ce au făcut rugăciuni stăruitoare către Maica Domnului, în faţa sfintei sale icoane, li s-a făcut şi Taina Sfântului Maslu. În drum spre casă, osteniţi de călătorie au oprit în satul Iclod, poposind la umbra unui pom. Ridicându-se spre a-şi continua drumul, femeia a grăit: ,, Oare n-ar mai fi aproape să  mergem peste  dealul acesta ?” Din acel ceas a vorbit de parcă n-ar fi fost mută niciodată.

14. Un credincios din comuna Palatca judeţul Cluj, pe nume Gavrilă Mureşan, a fost lovit de trăsnet la data de 1 iulie 1914. Copleşit de durere a alergat la Mânăstirea Nicula, cerând ajutorul Născătoarei de Dumnezeu, ocrotitoarea pământenilor. După rugăciune şi săvârşirea Tainei Sfântului Maslu, s-a întors  acasă însănătoşindu-se deplin.

15. O femeie înaintată în vârstă, săracă, fără copii şi rude în jurul ei, zăcea oloagă în pat, neavând absolut pe nimeni care să-i poarte de grijă. Singurii ei prieteni de nădejde,  erau Mântuitorul Iisus Hristos şi Sfânta Sa Maică, preacurata Fecioara Maria. Comoara ei era credinţa nezdruncinată în Părintele îndurărilor. Într-o zi a rugat pe nişte femei să ducă la Mănăstirea Nicula câteva flori, pe care să le atingă de sfânta icoană a Maicii Domnului. Ea  a  avut  un vis în care îi vestise că numai aşa se va vindeca. Aducându-i-se florile atinse de icoana făcătoarei de minuni  a Maicii Domnului, le-a pus sub căpătâiul ei. A doua zi când s-a trezit, s-a ridicat din pat sănătoasă, neînşelată fiind în nădejdea ei.

16. În anul 1924,  o creştină din Gădălin comuna Apahida, pe nume Vişan Maria, era tulburată de duhuri necurate  din cauza neînţelegerilor cu soacra ei. În chinurile şi durerile  ei sufleteşti  a ţinut post negru timp de şapte zile (din 8 până în 14 septembrie), gustând doar seara puţină hrană uscată. Apoi a pornit în pelerinaj la Nicula spre a se ruga în mânăstire, la sfânta icoană a Preacuratei  Fecioare Maria, spre a fi uşurată de stâmtorările sale. Întorcându-se acasă a  avut un vis, în care Sfânta Fecioară i s-a arătat în slavă şi lumină negrăită, spunându-i: ,,Nu te teme, încet, încet, te vei vindeca!” Şi într-adevăr, în timp de un an de zile, femeia şi-a redobândit cu desăvârşire liniştea şi sănătatea.

17. În anii de după cel de-al doilea război mondial 1944-1962, venea  anual la mănăstirea Nicula, un creştin din zona Bârgăului, judeţul Bistriţa-Năsăud. În urma bolilor şi suferinţelor  acumulate în vremea războiului, a ajuns paralizat  cu puţine speranţe de a mai trăi. A fost adus cu căruţa, de către membrii familiei sale, la mânăstirea Nicula pentru a se ruga şi a i se face rugăciuni, în faţa Icoanei Maicii Domnului.

A făgăduit  lui Dumnezeu şi Preacuratei Fecioare Maria că, dacă se va vindeca  gravele  boli care-l stăpâneau, va  face de douăsprezece ori pe jos drumul, din satul său până la mânăstirea Nicula. În urma rugăciunilor făcute, s-a produs minunea vindecării, mergând în drumul spre casă, pe jos pe lângă căruţa cu care a fost adus. Apoi  şi-a ţinut făgăduinţa cu vârf şi îndesat. A venit pe jos la Nicula, nu de douăsprezece ori cum făgăduise ci de optsprezece. Iar distanţa pe care a parcurs-o, era de aproximativ două sute de kilometri.

18. În primăvara anului 1993 o fetiţă din oraşul Cluj-Napoca,  avea la încheietura mâinii drepte, o umflătură aproape cât o nucă  care o durea mereu şi nu putea  să scrie. Părinţi ei au dus-o la un medic, care consultându-o le-a spus că ar fi nevoie de o intervenţie chirurgicală. Dar că nu ar fi exclus ca umflătura să apară din nou. Atunci  fetiţa şi-a îndreptat paşii spre sfânta mănăstire Nicula, unde cu credinţă s-a atins de sfânta icoană a Maicii Domnului. Ea se ruga cu evlavie şi nevinovăţie zicând:,,Măicuţă Sfântă şi Preacurată, ajută-mă şi vindecă-mi mânuţa”!

Călătorind de trei ori la sfânta mănăstire şi atingându-se de fiecare dată de sfânta icoană făcătoare de minuni, umflătura a scăzut treptat până ce mâna i s-a vindecat deplin. Iată mărturisirea fetiţei: ,, De când m-am vindecat  vin cu şi mai multă credinţă la mânăstire şi îi mulţumesc Maicii Domnului, care prin mila ei m-a vindecat. Eu cred  că aceasta este o minune dumnezeiască, deoarece medicii mi-au spus că nu mă voi vindeca nici prin operaţie şi totuşi m-am vindecat. Acestea le spun nu spre mândrie, ci fiindcă vreau ca toată lumea să ştie câte minuni poate să facă această icoană slăvită.Vreau ca toţi oamenii  să vină la mănăstire, la Nicula  spre a o cinsti şi a i se închina ei”.

19. În anul 1995, cu aproximativ două săptămâni înainte de praznicul Învierii Domnului, la mănăstire la Nicula, a venit o femeie în vârstă (de aproximativ şaizeci şi cinci de ani). A spus arhondarului mănăstirii (cel care se ocupă cu primirea şi găzduirea pelerinilor) că este din Braşov şi este bolnavă de cancer în ultima fază. Că a fost la Cluj la medici, care i-au spus că nu mai are mult de trăit. Aşa că, în această stare fiind ar vrea să rămână la mănăstire, dacă s-ar putea până după Paşti, pentru a se ruga Maicii Domnului, în faţa sfintei icoane făcătoare de minuni, şi apoi a zis: ,,Să merg şi să mor liniştită”! A rămas încadrându-se în toate rânduielile mănăstireşti, participând la slujbe şi  ajutând pe la bucătărie. După Sfintele Sărbători ale Paştilor a plecat acasă.

În ziua sărbătoririi Naşterii Sfântului Prooroc Ioan Botezătorul (24 iunie) din acel an, după  săvârşirea Sfintei Liturghii, în timp ce mergea spre chilie prin mulţime, fratele arhondar a fost prins de către cineva de mâneca hainei. Era femeia bolnavă din Braşov, pe care o găzdui-se  în perioada  sfintelor sărbători de Paşti la mănăstire. Prin rugăciunile făcute la icoana Maicii Domnului se vindecase! Zice:,,N-am mai murit părinte! Am fost la spital la Cluj  şi medicii şi-au făcut cruce! Mi-au spus mulţumeşte lui Dumnezeu că te-ai vindecat! Şi acum am venit să-i mulţumesc Maicii Domnului! De atunci a mai venit ani buni la rând, să-i mulţumească Maicii Preacurate, care o vindecase şi-i ocrotea bătrâneţile.

20. În luna februarie a anului 1996 a ajuns la Mănăstirea Nicula, un credincios romano-catolic german, domnul Gerard  Keding, care ulterior a devenit un  apropiat şi prieten de suflet al  mânăstirii. El  vizita constant Mănăstirea Nicula, venind aici cel puţin o dată pe an.  Domnia sa suferea de o gravă tumoare celebrală, urmând să suporte o intervenţie chirurgicală complicată, în urma căruia medicii îi acordau şanse minime de supravieţuire. Mărturiseşte că venind la Nicula,  a intrat în paraclisul  mănăstirii cu hramul Sfântul Ierarh Nicolae, fiind într-o stare de adâncă deznădejde şi tulburare.Totul în jurul său era  negru, văzduhul întunecat, pământul îi fugea de sub picioare.

După rugăciunile făcute de către părintele Nicolae, preot de rând atunci, s-a liniştit şi apoi a  plecat la operaţie împăcat sufleteşte. Se încredinţându-se cu totul voii lui Dumnezeu simţindu-se împăcat sufleteşte, indiferent care ar fi fost rezultatul intervenţiei. Operaţia a durat nouă ore şi jumătate. În timpul ei a făcut stop cardiac, ceea ce  a complicat situaţia, fiind nevoie de resuscitare. Contrar aşteptărilor puţin încrezătoare ale medicilor, operaţia a reuşit pe deplin. Au reuşit să îndepărteze acea tumoare canceroasă de la creier şi astfel să se vindece. Domnul Keding mărturiseşte că în timpul celor nouă ore şi jumătăte, cât a durat operaţia, o Doamnă distinsă, îmbăcată în alb ca o călugăriţâ, căruia nu putea să-i vadă faţa, l-a ţinut  necontenit de mână. Aceasta era Maica Domnului, pe care o cinsteşte cu multă evlavie şi anual vine la Nicula, să-i mulţumească.     

21. În vara aceluiaşi an, 1996, a venit  la mânăstirea Nicula un bărbat posedat în vărstă de patruzeci şi doi de ani, împreună cu sora lui care-l îngrijea. Era dintr-o localitate din judeţul Mureş, şi s-a întâmplat să devină posedat de diavoli, în urma păcatelor săvârşite şi a unor vrăji ce i s-au făcut. A fost rânduit la cazare împreună cu sora lui, rămânând vreme de trei săptămâni. Era muncit îngrozitor de către diavoli, iar când participa la  molitvele Sfântului Vasile, urla înspăimântător. Nu putea fi ţinut  nici de mai mulţi oameni, se răsucea  ca o elice. În timpul sujbei Vecerniei, a Praznicului Adormirii Maicii Domnului, la  rugăciunea ierarhilor, a preoţilor, monahilor şi a sutelor de miii de credincioşi care vin la Nicula, se întâmplă ceva neobişnuit. Un har ceresc coboară de sus, o putere dumnezească care transformă şi vindecă sufletele şi trupurile. Se formează o atmosferă duhovnicească unică, poate în toată România, care poate face ca o inimă împietrită, plină de păcate şi de necredinţă, să izvorască lacrimi de umilinţă şi de bucurie duhovnicească.

Atunci acest bărbat posedat s-a vindecat. Era lângă altarul de vară unde se oficia slujba Vecerniei praznicului. În timp ce slujitorii altarului şi credincioşii erau adânc cufundaţi în rugăciune şi-n  cântare, copleşiţi de acel har ceresc despre care am amintit, el a urlat îngrozitor fugind prin mulţime spre pădure. După ce a alergat zece-douăzeci de metri, odată cu acel urlet, au ieşit şi  demonii din el, vindecându-se. La sărbătoarea sfintei Parascheva de la Iaşi (14 octombrie) din acel an, au fost aduse pentru prima oară în România  moaştele Sfântului Apostol Andrei cel Întâi chemat. Arhondarul mănăstirii, care a fost martor ocular al vindecării omului îndrăcit, l-a întâlnit acolo. Era împreună cu sora lui, liniştit şi întreg la minte. Tocmai se spovedise şi se împărtăşise cu preacuratele Taine ale Trupului şi Sângelui  Mântuitorului Iisus Hristos.

22. În  luna  iulie a anului 1998 începuse să vină la mânăstirea noastră, participând  la Taina Sfântului Maslu, un bărbat paralizat ca de cinzeci şi ceva de ani, adus cu căruciorul de către unii membri apropiaţi ai familiei sale. Era din localitatea Sângiorz-Băi, judeţul Bistriţa-Năsăud şi avea o constituţie fizică robustă. Lucrase  ca muncitor la pădure. După ce a venit de mai multe ori vineri seara la Taina Sfântului Maslu, el rămânea împreună cu rudele la mânăstire, pentru Sfânta Liturghie de a doua zi.

Într-o sâmbătă dimineaţa după terminarea sfintelor slujbe, în faţa bisericii mănăstirii, a fost îndemnat de către cineva să spună Tatăl nostru şi să încerce să mişte mâinile. Şi-a dat seama că le poate mişca, apoi a început să mişte şi picioarele. În sfârşit s-a ridicat singur de pe cărucior şi a început să meargă. Nu-i venea să creadă ! Se închina, făcea mătănii, apoi a început să meargă în jurul bisericii pe  coate şi pe genunchi. Mulţumea cu glas tare lui Dumnezeu şi Maicii Domnului şi plângea de bucurie ca un copil.

23. Părintele Ioan Hodorean, în cărticica sa „Istoria Icoanei P. C. V. Maria de la Nicula”, scrie: „Un moş bătrân din Nicula îmi povesti odată, că precum a auzit el din bătrâni vorbindu-se prin sat, generalul acela (adică prefectul), care a dus cu sila de la ei icoana în Benediug, s-a aşezat mai târziu la Sibiu. Acolo a fost lovit de o boală grea, încât viermi ieşeau din trupul lui, fiind el încă viu. Iar după ce a murit, a trăznit de două ori în mormântul lui. Mi-a mai spus, că binefăcătoarea, care le-a dat îndărăt icoana şi le-a dăruit clopotele, a fost grofoaia din Benediug".

24. Istrate Mirel povestește într-un articol: “ În luna decembrie 2010, soția mea a suferit o operație în urma căreia a contactat o infecție care a ajuns la stadiul de șoc septic și totodată i-au fost afectați și plămânii având sindrom de Detresa Respiratorie (o infecție foarte gravă a plămânilor). Desi șansele de supraviețuire erau infime (sub 5 % din statistici) nu mi-am pierdut niciodată speranța că va supraviețui. Auzeam zilnic aceeași placă a medicilor - noi am făcut tot ce e omenește posibil (țin să le mulțumesc pe această cale căci chiar au făcut ), ce o vrea Dumnezeu. Am mers la Mănăstirea Nicula de 6 ori în perioada în care se afla la terapie intensivă.

Deși vorbeam cu medicul de 2-3 ori pe zi, în 3 din cele 6 dăţi când eram la Mănăstirea Nicula la slujba m-a sunat și mi-a dat vești bune. Prima oară a fost în Sfânta Zi de Crăciun, la trei zile de la cea de-a doua operație, când mi-a spus că avem primele semne bune. A doua oară a fost în Sfânta Zi a Anului Nou, Sfântul Vasile. A treia oară când mi-a spus că este în afara oricărui pericol era în Sfânta Zi a Bobotezei. Consider această supraviețuire o minune Dumnezeiască înfătuită de sfânta icoana a Maicii Domnului cu Pruncul de la Nicula.

Această experiență prin care am trecut ne-a schimbat practic viața, apropiindu-ne foarte mult de Dumnezeu. Aceasta ar fi povestea noastră legată de minunile icoanei de la Nicula. Am vrut neapărat să fac publică experiența prin care am trecut pentru ca oamenii aflați în suferință să nu își piardă niciodată credința și speranța. Acolo unde medicii nu mai pot face nimic sau au făcut tot ce e omenește posibil cum a fost în cazul nostru, Dumnezeu face minuni !”.

25. Maria Pavel din Nicula mărturisește cum, nepoata sa Adelina,  la vârsta de trei ani a fost diagnosticată cu leucemie . Cumplita veste i-a lovit greu pe părinţii Adelinei, dar Maria a luat-o deoparte pe fiica sa şi a îmbărbătat-o: "Hai să credem că se va face bine Adelina, hai să dăm slujbe la biserici şi la mănăstiri şi hai să ne rugăm la Maica Domnului!".

"Îndrumată de preotul din Bont, am ţinut post şi m-am rugat nouă marţi şi nouă vineri la rând. Marţea citeam Acatistul Domnului Iisus, iar vinerea seara Acatistul Maicii Domnului, apoi citeam din Psaltire, cu lumânări aprinse, iar când terminam Psaltirea, o luam de la capăt. Am făcut şi sărindar la mănăstire, apoi mergeam şi mă rugam la icoana făcătoare de minuni, şi nu era dată să nu vin de acolo încărcată de optimism, plină de încredere că fetiţa se va face bine. Parcă Fecioara din icoană se uită la mine şi îmi zicea că nepoţica se va însănătoşi. Tot timpul am ştiut că va fi aşa, pentru că icoana îmi vestea vindecarea, de fiecare dată când mă rugam la mănăstire", spune doamna Maria. 

"Apoi, preotul din Nicula şi încă un preot, din Gherla, au făcut trei masluri, acasă, la copiii mei, şi să ştiţi că după toate rugăciunile şi posturile acestea, deja a început să se simtă mai bine Adelina, nu i-au mai ieşit niciodată analizele prost. Sigur că ea, între timp, începuse tratamentul cu citostatice, la Cluj, la Oncologie, tratamentul a mers mână în mână cu rugăciunea, că şi la doctorii cei buni, tot Dumnezeu te îndrumă",  povesteşte doamna Maria cu lacrimi în ochi.

Cu multă rugăciune, cu post, dar şi cu ajutorul medicilor,  într-un final, Adelina s-a însănătoșit, așa încât  acum cu toţii aduc slavă şi îi mulțumesc lui Dumnezeu şi Maicii Domnului pentru această minunată vindecare.

Desigur, multe alte minuni legate de sfânta icoană a Maicii Domnului  de la Nicula, s-au pierdut în negura timpurilor,  iar altele încă nespuse, așteaptă  să fie mărturisite,  ca o dovadă în plus a harului dumnezeiesc al acestei icoane. 

 Cuvântul Domnului și rugăciuni

Evanghelia zilei de 15 august- Luca Cap X, 38-42; Cap XI, 27-28

Capitolul X

Capitolul XI

Acatistul Icoanei Maicii Domnului de la Mânăstirea Nicula

(15 august si 8 septembrie)

 [Preotul: Bine este cuvântat Dumnezeul nostru, totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor.]

De nu este preot se zice: Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, pentru rugăciunile prea curatei Maicii Tale şi ale tuturor sfinţilor, miluieşte-ne pe noi. Amin.

Rugăciunile începătoare:

Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie ! 

Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul Adevărului, care pretutindenea eşti, şi toate le implineşti, Vistierul bunătăţilor şi Dătătorule de viaţă, vino şi te sălăşluieşte întru noi, şi ne curăţeşte pe noi de toată intinăciunea, şi mântuieşte, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieşte-ne pe noi.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieşte-ne pe noi.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieşte-ne pe noi.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Preasfântă Treime, miluieşte-ne pe noi;
Doamne, curăţeşte păcatele noastre;
Stăpâne, iartă fărădelegile noastre;
Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele noastre, pentru numele Tău. 

Doamne miluieşte (de 3 ori), 

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Tatăl nostru, care eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău, vie împărăţia Ta, facă-se voia Ta precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea spre fiinţă dă-ne-o nouă astăzi. Şi ne iartă nouă greşalele noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri. Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel rău. 

[Preotul: Că a Ta este împărăţia şi puterea şi slava, a Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor.]

Apoi troparele acestea, glasul al 6-lea:

Miluieşte-ne pe noi, Doamne, miluieşte-ne pe noi, că nepricepându-ne de nici un răspuns, această rugăciune aducem Ţie, ca unui Stăpân, noi, păcătoşii robii Tăi, miluieşte-ne pe noi. 

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Doamne, miluieşte-ne pe noi, că întru Tine am nădăjduit; nu Te mânia pe noi foarte, nici pomeni fărădelegile noastre, ci caută şi acum ca un Milostiv şi ne izbăveşte pe noi de vrăjmaşii noştri, că Tu eşti Dumnezeul nostru şi noi suntem poporul Tău, toţi lucrul mâinilor Tale şi numele Tău chemăm. 

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin. 

Uşa milostivirii deschide-o nouă, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu, ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne mântuim prin tine din nevoi, că tu eşti mântuirea neamului creştinesc.

Apoi:

Crezul

Cred  Într-Unul Dumnezeu, Tatăl Atoţiitorul, Făcătorul cerului şi al pămân-tului, al tuturor celor văzute şi nevăzute.
Şi întru Unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut,  care din Tatăl S-a născut, mai înainte de toţi vecii. Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, Născut, nu făcut, Cel de o fiinţă cu Tatăl, prin care toate s-au făcut.
Care pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire.S-a pogorât din ceruri Şi S-a întrupat de la Duhul Sfânt şi din Maria Fecioara Şi S-a făcut om.
Şi S-a răstignit pentru noi în zilele lui Pilat din Pont, Şi a pătimit şi S-a îngropat. Şi a înviat a treia zi după Scripturi .
Şi S-a suit la ceruri şi Şade de-a dreapta Tatălui. Şi iarăşi va să vină cu slavă, să judece viii şi morţii, A cărui Împărăţie nu va avea sfârşit.
Şi întru Duhul Sfânt, Domnul de viaţă Făcătorul, care din Tatăl purcede,
Cela ce împreună cu Tatăl şi cu Fiul este închinat şi slăvit, care a grăit prin prooroci.
Întru-una Sfântă Sobornicească şi apostolească Biserică,
Mărturisesc un botez întru iertarea păcatelor,
Aştept învierea morţilor şi viaţa veacului ce va să fie.  Amin !

Condac 1

Veniţi toţi credincioşii să alcătuim buchet de laude Maicii Cuvântului din gânduri luminate dăruite de fiecare credincios, care cu evlavie poartă în suflet amintirea minunilor ei şi aduce Stăpânului cu mulţumire cântarea de: Aliluia!

Icos 1

Ca o lună prea frumoasă străluceşti în pământul românesc, veghindu-ne neîncetat în noaptea acestui veac plin de încercări, acoperind cu rugăciunile tale mulţimea păcatelor noastre şi strălucind cu razele darurilor tale gândurile credincioşilor, spre a-ţi aduce cântări de laude ca acestea:

Bucură-te, cununa darurilor Soarelui dreptăţii;
Bucură-te, oglindă a frumuseţii Treimii;
Bucură-te, scară nesfârşită a înţelepciunii îngereşti;
Bucură-te, că păzeşti cu rugăciunea ta pământul românesc;
Bucură-te, că asculţi cu blândeţe glasurile inimilor smerite;
Bucură-te, râu al binecuvântărilor dumnezeieşti;
Bucură-te, că nu-ţi întorci faţa dinspre rănile sufletelor noastre;
Bucură-te, că te-am câştigat călăuzitoare pe calea Adevărului;
Bucură-te, icoană a Treimii neînchipuită de gând omenesc;
Bucură-te, că străluceşti cu curăţia mai presus decât îngerii;
Bucură-te, că alungi viforul întristării din sufletele încercate;
Bucură-te, că te-am dobândit ca mare dar întru apărarea ţării noastre;
Bucură-te, Maica Domnului, apărătoare nebiruită a poporului bine credincios!

Condac 2

Ca un alt apostol Luca, zugravul cel iscusit cu evlavie te-a închipuit împreună cu Pruncul cel dumnezeiesc în icoana, pe care împodobindu-o cu florile gândurilor sale smerite a binecuvântat-o spre a fi nouă liman de scăpare, iar îngerilor comoară a Luminii pe care aceştia o înconjoară neîncetat cu cântări de: Aliluia!

Icos 2

În castelul guvernatorului Transilvaniei ai poposit, dar dragostea ta cea nemărginită de Maică nu a suferit să fie departe de fii cei rătăciţi, dar din toate colţurile lumii înălţau către tine cântări de laudă, cerând sprijinire în necazuri:

Bucură-te, scară de aur ce uneşti cerul cu pământul;
Bucură-te, că numai tu te-ai făcut tron Înţelepciuni;
Bucură-te, că rudenia pământească nu o ai uitat;
Bucură-te, carte în care s-au scris tainele Împărăţiei;
Bucură-te, izvor de rugăciune adăpând pământul însetat;
Bucură-te, că nu te întorci dinspre rugăciunile noastre;
Bucură-te, cămară slujitoare tainei mai presus de minte;
Bucură-te, că întunericul castelului nu te-a oprit a veghea lumea;
Bucură-te, pământ întru care s-au ascuns comorile Cuvântului;
Bucură-te, glasul cel de bucurie al celor miluiţi prin tine;
Bucură-te, că îndulceşti amărăciunea necazurilor noastre;
Bucură-te, că prefaci în bucurie întristarea noastră;
Bucură-te, Maica Domnului, apărătoare nebiruită a poporului bine credincios!

Condac 3

Nobilul Ioan dăruit-a icoana ta, Preacurată, mănăstirii Nicula, pe care ai binecu-vântat-o ca izvor de rugăciune ce se revarsă neîncetat, străbătând veacurile; acesta udă acum şi pajiştea sufletelor noastre ce însetează a răsări sub lumina purtării de grijă a Ziditorului florile cântărilor de: Aliluia!

Icos 3

Vremurile de grea încercare s-au abătut şi asupra pământului românesc, însă tu, Maică prea curată, ai rămas neclintită întru rugăciune, mângâind sufletele cele ce se primejduiau de mânia valurilor ispitelor şi acum, în ceasul grelelor frământări aprinde candela inimii noastre cu focul rugăciunii tale, ca întru lumina înţelepciunii să-ţi împletim cununi de laude ca acestea: 

Bucură-te, stâlp de foc al rugăciunii în pustiul lumii;
Bucură-te, munte ce ne suie la înălţimi duhovniceşti;
Bucură-te, uşă a pocăinţei deschisă cu cheia rugăciunii;
Bucură-te, templu luminat de Soarele cel veşnic;
Bucură-te, bucuria celor depărtaţi de valurile grijilor lumeşti;
Bucură-te, mângâierea sufletelor rănite de păcat;
Bucură-te, scară a înţelepciunii celor încercaţi;
Bucură-te, că umpli pajiştea sufletului de trilurile rugăciunii;
Bucură-te, focul ce aprinde rugul inimii;
Bucură-te, carte prea sfinţită a Cuvântului;
Bucură-te, nor luminos ce înfrumuseţează cerul inimii;
Bucură-te, trâmbiţa ce ne trezeşte din somnul păcatului;
Bucură-te, Maica Domnului, apărătoare nebiruită a poporului bine credincios!

Condac 4

Deşi ai fost luată din mănăstirea pe care o păzeai, razele ocrotirii tale nu au încetat să răsară asupra ei, chemând pe toţi cei ce se nevioau pe calea mântuirii către Răsăritul cel de sus în cântări de: Aliluia!

Icos 4

Caută cu milă Stăpână, spre inimile celor ce te cinstesc cu dragoste, şi purtându-ne întru puternicele tale rugăciuni, înfăţişează-ne înaintea scaunului lui Hristos vrednici de milostivirea Sa, ca să-I aducem slavă şi mulţumire, iar pe tine să te cinstim cu cântări de laude ca acestea:

Bucură-te, izvor de milă nemăsurată;
Bucură-te, odihna inimilor de patimi chinuite;
Bucură-te, soare al rugăciunii luminând sufletele;
Bucură-te, acoperământ minunat al iubirii cereşti;
Bucură-te, icoana laudelor îngereşti;
Bucură-te, cartea nescrisă a Înţelepciunii;
Bucură-te, râul cel dulce curgător al minunilor;
Bucură-te, cărare sfinţită de gânduri smerite;
Bucură-te, podoabă a neamului românesc;
Bucură-te, că ne slobozeşti din legăturile patimilor;
Bucură-te, adiere a miresmei darurilor duhovniceşti;
Bucură-te, vas de aur al nectarului iubirii;
Bucură-te, Maica Domnului, apărătoare nebiruită a poporului bine credincios!

Condac 5

Soarele s-a îmbrăcat în veşmânt negru la moartea Cuvântului pe cruce, iar tu, Curată, nu ai suferit să vezi sufletele noastre acoperite cu vălul întristării, ci în mănăstirea ta te-ai întors, fiind întâmpinată de toată suflarea îngerească şi omenească cu cântări de: Aliluia!

Icos 5

La cine cădem întru rugăciune când povara necazurilor cumplit ne apasă, către cine cu sfială înălţăm gândurile noastre smerite, cine poate pricepe fără de cuvinte durerea sufletelor noastre, fără numai tu, Maică a Domnului şi Maica noastră duhovnicească? Nepricepându-ne a pune în cuvinte dorirea noastră de izbăvire în necazuri, numai te încununăm cu smerite laude ca acestea:

Bucură-te, ridicarea celor căzuţi în suferinţă;
Bucură-te, acoperământ nebiruit al celor prigoniţi;
Bucură-te, surparea grabnică a vrăjmaşilor noştri nevăzuţi;
Bucură-te, înălţarea celor cu inimă smerită;
Bucură-te, binecuvântarea nevoitorilor pe calea rugăciunii;
Bucură-te, risipirea necazurilor noastre;
Bucură-te, bucuria moştenitorilor Împărăţiei;
Bucură-te, oglinda îngerească a virtuţilor;
Bucură-te, că întristarea Evei ai dezlegat prin naşterea ta;
Bucură-te, că strici legăturile patimilor noastre;
Bucură-te, înfrumuseţarea cu virtuţi a sufletelor smerite;
Bucură-te, că ne porţi deasupra valurilor păcatelor;
Bucură-te, Maica Domnului, apărătoare nebiruită a poporului bine credincios!

Condac 6

Pe Taborul inimii tu ne-ai întins mână de ajutor, descoperindu-ne chemarea noastră la desăvârşire, iar noi cu nădejde în puterea rugăciunii tale te urmăm pe calea cea anevoioasă a despătimirii noastre, strigând Domnului cu credinţă şi dragoste: Aliluia!

Icos 6

Spre tine ridic ochii inimii mele, Fecioară, nu mă trece cu vederea pe mine, cel cumplit chinuit de povara neputinţelor mele, ci ca o bună, dezleagă legăturile patimilor mele, ca să salt cu duhul, aducându-ţi cu îngerii podoabe strălucite de cuvinte ca acestea:

Bucură-te, blândeţe ce încălzeşte sufletele noastre;
Bucură-te, veselia ce îndulceşte masa îngerească;
Bucură-te, pacea ce luminează cetatea sufletelor;
Bucură-te, făclie a rugăciunii nestinsă de viforul păcatelor noastre;
Bucură-te, comoară de daruri agonisită de cei săraci cu duhul;
Bucură-te, risipirea lacrimilor celor întristaţi;
Bucură-te, izvorul milei neîmpuţinate a celor milostivi;
Bucură-te, raza mângâierii celor blânzi;
Bucură-te, hrană îndestulată celor flămânzi;
Bucură-te, apa rugăciunii celor însetaţi de Cuvânt;
Bucură-te, icoană zugrăvită în inimile smerite;
Bucură-te, cămară de scăpare a celor prigoniţi;
Bucură-te, Maica Domnului, apărătoare nebiruită a poporului bine credincios!

Condac 7

În braţele tale S-a odihnit Cel acoperit de aripile heruvimilor pe care tu neîncetat L-ai purtat în gândul tău, zburând la înălţimile serafimilor spre a te îndulci de cântările neîncetate de: Aliluia!

Icos 7

Cununa tuturor darurilor porţi ca una singură care te-ai învrednicit a odihni în cămara trupului tău pe Cel Neîncăput în ceruri; pe Acesta roagă-L fericită, să ne arate şi pe noi cei întinaţi de păcate multe temple luminate ale Duhului strălucite de raza iubitoare a Treimii, care binevoieşte a primi tu din gurile noastre laude ca acestea: 

Bucură-te, izvor de daruri sădit de mâna dumnezeiască;
Bucură-te, pământ din care a răsărit Spicul mântuirii;
Bucură-te, mângâierea neamului omenesc;
Bucură-te, cămară prea sfinţită a Împăratului păcii;
Bucură-te, acoperământ al Luminii la care scăpăm;
Bucură-te, pod al întâlnirilor dumnezeieşti;
Bucură-te, pecetea nestricată a iubirii rugătoare;
Bucură-te, cer întru care stăpâneşte Soarele dreptăţii;
Bucură-te, altar plin de tămâia rugăciunii;
Bucură-te, flacără nestinsă a dorului dumnezeiesc;
Bucură-te, sămânţă a rugăciunii încolţind în inimile curate;
Bucură-te, altar plin de tămâia rugăciunii;
Bucură-te, Maica Domnului, apărătoare nebiruită a poporului bine credincios!

Condac 8

Nu se pricepe mintea noastră neputincioasă a-ţi ţese laude din gândurile noastre sărace, dar tu, ştiind neputinţa noastră, Preacurată, învaţă-ne a aduce Ziditorului cu îngerii cântarea de: Aliluia!

Icos 8

Lacrimile tale din rugăciune ni le-ai dat ca pe un dar nepreţuit al dragostei tale pentru neamul nostru; noi, nevrednicii, fiind lipsiţi şi de lacrimile cele de pocăinţă pentru păcatele noastre, cădem înaintea ta cu umilinţă: nu ne lăsa pe noi să pierim, ci mijloceşte-ne iertare, primind nevrednicele noastre stâlpări de cinstire: 

Bucură-te, ploaie a rugăciunii ce speli păcatele noastre;
Bucură-te, că abaţi de la noi dreapta mânie dumnezeiască;
Bucură-te, căci depărtezi de la noi cursele ispitelor;
Bucură-te, că înmoi pământul sterp al inimilor noastre;
Bucură-te, poarta mântuirii credincioşilor;
Bucură-te, trăsnet al rugăciunii nimicind pe vrăjmaşii nevăzuţi;
Bucură-te, cununa rugăciunilor credincioşilor;
Bucură-te, calea sfinţită a iubitorilor de înţelepciune;
Bucură-te, scară prin care ajungem la înălţimi duhovniceşti;
Bucură-te, văl al tăcerii acoperind mintea noastră;
Bucură-te, carte a rugăciunii neîncetate;
Bucură-te, chemarea tuturor la limanul pocăinţei;
Bucură-te, Maica Domnului, apărătoare nebiruită a poporului bine credincios!

Condac 9

Pom înţelegător al Raiului fiind, cu roadele rugăciunii tale hrăneşti pe cei flămânzi de mântuire, alungând blestemul Evei, care gustând din rodul neascultării, amărăciunea morţii în lume a sădit; iar noi, îţi culegem din pământul sufletului roadele cântărilor de: Aliluia!

Icos 9

Ca un rai înţelegător te înfăţişezi înaintea privirii sufletului Sfinţilor celor luminaţi de raza Duhului; iar noi, cei orbiţi duhovniceşte de mulţimea păcatelor noastre, deşi nu te vedem, cu evlavie îţi aducem cântări de laudă ca acestea:

Bucură-te, Rai oglindit în inimile credincioşilor;
Bucură-te, frumuseţe ce umbreşte orice cuvânt;
Bucură-te, cer tainic luminat de stelele virtuţilor;
Bucură-te, scară a împăcării cu Dumnezeu;
Bucură-te, pacea nestricată a sufletelor credincioase;
Bucură-te, mireasma rugăciunii smerite;
Bucură-te, trandafir ce împodobeşte grădina inimilor noastre;
Bucură-te, crin ce umple mintea de mireasma smeritei cugetări;
Bucură-te, ocean nesecat de milostivire;
Bucură-te, cămara de scăpare a celor osteniţi de păcat;
Bucură-te, icoană împodobită de gânduri luminate;
Bucură-te, pământ adăpat cu ploaia iubirii cereşti;
Bucură-te, Maica Domnului, apărătoare nebiruită a poporului bine credincios!

Condac 10

De frumuseţea darurilor tale mirându-se Sfântul Arhanghel Gavriil, te-a împodobit cu dumnezeiescul cuvânt al tainei celei din veac ascunse, pe care primindu-l în inima ta ai cântat Înţelepciunii negrăite: Aliluia!

Icos 10

Pe serafimi îi întreci întru frumuseţea cea prea luminată şi înţelepciunea heruvimilor o covârşeşti, arătându-te rază prea sfinţită a Treimii care aduci pentru noi jertfa rugăciunii, ascultând smeritele noastre laude: 

Bucură-te, icoana privirilor îngereşti;
Bucură-te, oglindă a fecioriei;
Bucură-te, cămară sfinţită de lumina rugăciunii;
Bucură-te, zidul cel nesurpat al Bisericii lui Hristos;
Bucură-te, templu zidit din pietrele virtuţilor;
Bucură-te, binecuvântarea celor cu inimă smerită;
Bucură-te, Evanghelie nescrisă a tainelor Cuvântului;
Bucură-te, soare prea strălucit a darurilor Duhului;
Bucură-te, povăţuitoarea tuturor pe calea desăvârşirii;
Bucură-te, legătura văzută a iubirii dumnezeieşti;
Bucură-te, pom duhovnicesc plin de roadele Duhului;
Bucură-te, cântec ce îndulceşte inimile curate;
Bucură-te, Maica Domnului, apărătoare nebiruită a poporului bine credincios!

Condac 11

Cu lumina rugăciunii tale acoperă-ne pe noi, cei ce suntem chinuiţi de întunericul păcatelor noastre şi pe calea poruncilor dumnezeieşti povăţuieşte pe cei ce cântă Domnului: Aliluia!

Icos 11

Văzând răstignit gol pe Cruce pe Cel ce trup a luat din tine, te-ai îmbrăcat cu vălul întristării şi cu suspinurile tale ca şi cu nişte sărutări dăruite celor morţi L-ai acoperit; primind acum suspinurile celor ce cad înaintea icoanei tale cu sufletul gol de orice virtute, nu-ţi întoarce privirea dinspre laudele noastre:

Bucură-te, că moartea Fiului Tău viaţă ne-a izvorât;
Bucură-te, mirul mângâierii sufletelor întristate;
Bucură-te, răbdarea noastră întru ispite;
Bucură-te, învierea sufletelor omorâte de păcat;
Bucură-te, că ne ajuţi să ne răstignim patimile;
Bucură-te, poartă sfinţită a Adevărului;
Bucură-te, luna cea prea frumoasă veghind neîncetat pământul;
Bucură-te, cărarea cea sfinţită a rugăciunii;
Bucură-te, cămară a tainelor mai presus de minte;
Bucură-te, cununa îngerească a slavei veşnice;
Bucură-te, izvor nesecat al rugăciunii curate;
Bucură-te, poartă nedeschisă nici de mâini îngereşti;
Bucură-te, Maica Domnului, apărătoare nebiruită a poporului bine credincios!

Condac 12

Cetele îngereşti înconjoară icoana ta cu evlavie şi dragoste şi cu făcliile laudelor aprinse, iar noi, credincioşii, pământ fiind şi lesne supuşi păcatului, cădem cu credinţă înaintea ta cerând să ne mijloceşti iertare şi mântuire, iar lui Dumnezeu Îi cântăm: Aliluia!

Icos 12

Deschide-ne nouă uşa pocăinţei, prea fericită, ceea ce te-ai făcut uşă Cuvântului prin care ni s-au deschis nouă iarăşi uşile Raiului; deschide şi uşa sufletului meu, cea încuiată prin păcat spre primirea gândurilor luminoase, care mă îndeamnă a-ţi cânta ţie:

Bucură-te, podoaba lumii îngereşti;
Bucură-te, comoară ascunsă în pământul românesc;
Bucură-te, mulţumirea neîncetată a glasurilor credincioşilor;
Bucură-te, oglinda frumuseţii mai presus de privirea gândului;
Bucură-te, cărarea sfinţeniei alese;
Bucură-te, lauda cea nerăpită a fecioarelor înţelepte;
Bucură-te, scară prin care ne suim la înălţimea pocăinţei;
Bucură-te, icoană gânditoare a Înţelepciunii;
Bucură-te, trandafir al darurilor Treimii;
Bucură-te, privighetoare a rugăciunii pe ramurile gândurilor omeneşti;
Bucură-te, privelişte a Împărăţiei cereşti;
Bucură-te, casă cerească a Treimii;
Bucură-te, Maica Domnului, apărătoare nebiruită a poporului bine credincios!

Condac 13 (de 3 ori)

O, Împărăteasă prea lăudată şi Maica Cuvântului, ceea ce păzeşti neamul românesc cu zidul rugăciunii tale neîncetate, întăreşte-ne pe noi pe piatra pocăinţei, ca primind iertarea nedreptăţilor noastre de la Fiul tău, să ne într-aripăm sufletele cu neîncetate cântări de: Aliluia!

Se zice iarăşi:

Icos 1

Ca o lună prea frumoasă străluceşti în pământul românesc, veghindu-ne neîncetat în noaptea acestui veac plin de încercări, acoperind cu rugăciunile tale mulţimea păcatelor noastre şi strălucind cu razele darurilor tale gândurile credincioşilor, spre a-ţi aduce cântări de laude ca acestea:

Bucură-te, cununa darurilor Soarelui dreptăţii;
Bucură-te, oglindă a frumuseţii Treimii;
Bucură-te, scară nesfârşită a înţelepciunii îngereşti;
Bucură-te, că păzeşti cu rugăciunea ta pământul românesc;
Bucură-te, că asculţi cu blândeţe glasurile inimilor smerite;
Bucură-te, râu al binecuvântărilor dumnezeieşti;
Bucură-te, că nu-ţi întorci faţa dinspre rănile sufletelor noastre;
Bucură-te, că te-am câştigat călăuzitoare pe calea Adevărului;
Bucură-te, icoană a Treimii neînchipuită de gând omenesc;
Bucură-te, că străluceşti cu curăţia mai presus decât îngerii;
Bucură-te, că alungi viforul întristării din sufletele încercate;
Bucură-te, că te-am dobândit ca mare dar întru apărarea ţării noastre;
Bucură-te, Maica Domnului, apărătoare nebiruită a poporului bine credincios!

Condac 1

Veniţi toţi credincioşii să alcătuim buchet de laude Maicii Cuvântului din gânduri luminate dăruite de fiecare credincios, care cu evlavie poartă în suflet amintirea minunilor ei şi aduce Stăpânului cu mulţumire cântarea de: Aliluia!

Rugăciune către Maica Domnului

O, Preacurată, bucuria inimilor smerite şi binecuvântarea creştinilor, râul cel nesecat al darurilor dumnezeieşti, adapă-ne din destul pe noi, cei ce pururea alunecăm în groapa neputinţelor noastre. 

Sub acoperământul rugăciunilor tale păzeşti pe robii tăi cei neputincioşi, care aleargă cu dragoste la limanul mijlocirii tale. 

Vezi, Preacurată, mulţimea păcatelor noastre, care ca nişte fiare necruţătoare au sfâşiat sufletul nostru. Dar vezi-ne şi credinţa în puterea rugăciunilor tale, şi nu ne lăsa pe noi să cădem în adâncul deznădăjduirii. Întinde-ne grabnică mână de ajutor, ridicând povara ispitelor noastre şi îndreptându-ne întru pace către pământul pocăinţei.

Cu adevărat ne-ai fost dăruită apărătoare nebiruită a acestei ţări, pururea surpând uneltirile vrăjmaşilor şi primind pe cei necăjiţi în biserica ta spre mângâiere. Şi acum te rugăm, pe cei ce călătoresc pe marea vieţi îndreptează-i spre limanul cel bun al mântuirii, pe cei gârboviţi de boală îi îndreptează, dăruindu-le sănătate, pântecele cele neroditoare arată-le aducătoare de prunci binecuvântaţi, furtuna întristării abate de la robii tăi, pe cei însetaţi de vieţuire curată îi întăreşte şi îi sprijineşte neîncetat, celor din nevoi fi grabnică ajutătoare şi pe noi, pe toţi, ne păzeşte netulburaţi sub aripile rugăciunii tale neîncetate.

O, prea binecuvântată, nu ne pricepem noi a-ţi împleti cunună de laude vrednică de frumuseţea desăvârşirii tale, dar ştiind neputinţa noastră nu cere de la noi cele ce covârşesc şi măsura înţelepciunii îngereşti. 

Dă-ne însă tu, ca o milostivă, pace sufletelor şi sănătate trupurilor cuprinse de boli cumplite, Biserica lui Hristos o întăreşte întru păstrarea neschimbată a testamentului dreptei credinţei, ca aducându-ţi ţie mulţumire, să slăvim pe Dumnezeul cel în Treime închinat, cel pururea iubitor de oameni şi mult milostiv. Amin.

Paraclisul Maicii Domnului la icoana de la Nicula 
(15 august şi 8 septembrie)

Preotul: face obişnuitul început, zicând: Binecuvântat este Dumnezeul nostru.

Citeţul: Amin. Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

De nu este preot se zice: Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, pentru rugăciunile prea curatei Maicii Tale şi ale tuturor sfinţilor, miluieşte-ne pe noi. Amin.

Strana: Amin.

Rugăciunile începătoare

Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul Adevărului, care pretutindenea eşti, şi toate le implineşti, Vistierul bunătăţilor şi Dătătorule de viaţă, vino şi te sălăşluieşte întru noi, şi ne curăţeşte pe noi de toată intinăciunea, şi mântuieşte, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieşte-ne pe noi.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieşte-ne pe noi.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieşte-ne pe noi.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluieşte-ne pe noi;
Doamne, curăţeşte păcatele noastre;
Stăpâne, iartă fărădelegile noastre;
Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele noastre, pentru numele Tău.

Doamne, miluieşte !
Doamne, miluieşte !
Doamne, miluieşte !

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Tatăl nostru, care eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău, vie împărăţia Ta, facă-se voia Ta precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea spre fiinţă dă-ne-o nouă astăzi. Şi ne iartă nouă greşalele noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri. Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel rău. Că a Ta este Împărăţia şi puterea şi slava, a Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Doamne, miluieşte !  (de 12 ori)

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Veniţi să ne închinăm la Împăratul nostru Dumnezeu.
Veniţi să ne închinăm, şi să cădem la Hristos Împăratul nostru Dumnezeu.
Veniţi să ne închinăm, şi să cădem la însuşi Hristos Împăratul şi Dumnezeul nostru.

Apoi:

Psalmul 142:

1. Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru credincioşia Ta, auzi-mă, întru dreptatea Ta.
2. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta.
3. Vrăjmaşul prigoneşte sufletul meu şi viaţa mea o calcă în picioare; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric ca morţii cei din veacuri.
4. Mâhnit e duhul în mine şi inima mea încremenită înlăuntrul meu.
5. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit.
6. Întins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ însetoşat.
7. Degrab auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-ţi întoarce faţa Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se coboară în mormânt.
8. Fă să aud dimineaţa mila Ta, că la Tine îmi este nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu.
9. Scapă-mă de vrăjmaşii mei, că la Tine alerg, Doamne.
10. Învaţă-mă să fac voia Ta, că Tu eşti Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă povăţuiască la pământul dreptăţii.
11. Pentru numele Tău, Doamne, dăruieşte-mi viaţă. Întru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu.
12. Fă bunătate de stârpeşte pe vrăjmaşii mei şi pierde pe toţi cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.

Apoi se cântă stihurile acestea (glas 4):

Dumnezeu este Domnul şi S-a arătat nouă, bine este cuvântat Cel ce vine întru numele Domnului.

Apoi troparele acestea: 

Către Născătoarea de Dumnezeu, comoara cea ascunsă în mănăstirea Nicula, ce străluceşte până la marginile lumii cu razele minunilor, chemând pe toţi la izvorul pocăinţei, să alergăm credincioşii într-un gând, şi aprinzând candela inimilor noastre să-i strigăm din suflet: Stăpână, întăreşte-ne cu legătura rugăciunilor tale şi picură-ne mirul milostivirii tale neîmpuţinate; nu-ţi întoarce prea cinstită faţa ta dinspre robii tăi, cei ce cu dragoste te măresc pe tine. 

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Nu vor tăcea nicicând glasurile inimilor noastre a te prea mări pe tine, Preacurată, căci prin tine ne-am slobozit din cursele vrăjmaşilor. Prin tine am aflat lumina voii dumnezeieşti şi prea puternică mâna ta ne-a scos din adâncul necazurilor. Pentru aceasta, amintirea minunilor tale nu o vom şterge niciodată din cartea sufletelor noastre, pe care împodobeşte-o cu laudele tale. 

Psalmul 50:

1. Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta
2. Şi după mulţimea îndurărilor Tale, şterge fărădelegea mea.
3. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea şi de păcatul meu mă curăţeşte.
4. Că fărădelegea mea eu o cunosc şi păcatul meu înaintea mea este pururea.
5. Ţie unuia am greşit şi rău înaintea Ta am făcut, aşa încât drept eşti Tu întru cuvintele Tale şi biruitor când vei judeca Tu.
6. Că iată întru fărădelegi m-am zămislit şi în păcate m-a născut maica mea.
7. Că iată adevărul ai iubit; cele nearătate şi cele ascunse ale înţelepciunii Tale mi-ai arătat mie.
8. Stropi-mă-vei cu isop şi mă voi curăţi; spăla-mă-vei şi mai vârtos decât zăpada  mă voi albi.
9. Auzului meu vei da bucurie şi veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite.
10. Întoarce faţa Ta de la păcatele mele şi toate fărădelegile mele şterge-le.
11. Inimă curată zideşte întru mine, Dumnezeule, şi duh drept înnoieşte întru cele dinlăuntru ale mele.
12. Nu mă lepăda de la faţa Ta şi Duhul Tău cel sfânt nu-l lua de la mine.
13. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale şi cu duh stăpânitor mă întăreşte.
14. Învăţa-voi pe cei fărădelege căile Tale şi cei necredincioşi la Tine se vor întoarce.
15. Izbăveşte-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta.
16. Doamne, buzele mele vei deschide şi gura mea va vesti lauda Ta.
17. Că de ai fi voit jertfă, Ţi-aş fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi.
18. Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit; inima înfrântă şi smerită Dumnezeu nu o va urgisi.
19. Fă bine, Doamne, întru bună voirea Ta, Sionului şi să se zidească zidurile Ierusalimului.
20. Atunci vei binevoi jertfa dreptăţii, prinosul şi arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viţei.

Canonul PreaSfintei Născătoare de Dumnezeu 

Cântarea întâi

Irmos: Celui ce a cufundat pe Faraon în Marea Roşie, cântare de biruinţă să-I cântăm, că S-a proslăvit. 

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu miluieşte-ne pe noi. 

Din tulburarea patimilor mă scoate, prea fericită, ceea ce eşti limanul binecuvântărilor dumnezeieşti şi adâncul nemăsurat al păcatelor mele îl usucă, stropind gândurile mele cu roua rugăciunii tale: Bucură-te, grădina cea tainică plină de miresmele darurilor îngereşti, oglinda cea înţelegătoare întru care contemplăm pe Soa-rele dreptăţii, curcubeul cel dumnezeiesc care acoperă tot pământul, întărindu-L cu legătura binecuvântării Tatălui de toate săgeţile mâniei vrăjmaşilor nevăzuţi, bucură-te, cortule al mântuirii credincioşilor, primeşte-ne pe toţi sub acoperământul prea minunat al rugăciunii tale!

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu miluieşte-ne pe noi. 

Voit-ai a dărui neamului românesc prea cinstită icoana ta, spre care privim ca la o fereastră a cerului, iar tu, Preacurată, privind în chip tainic în cămara inimii noastre risipeşte întunericul patimilor acolo cuibărite şi ne umple de lumina laudelor tale.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cu ploaia lacrimilor tale uzi pământul uscat şi neroditor al inimilor noastre, voind a chema iarăşi pe cei rătăciţi pe căile păcatelor la râul pocăinţei, ca spălându-ne haina sufletului, întru curăţie să-ţi aducem laude de mulţumire. 

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

În patul durerilor sunt pironit şi nu aflu mângâiere sufletului meu, ci cu puterea rugăciunii tale pune pe fugă pe vrăjmaşii patimilor ce mă chinuiesc şi dezleagă legătura păcatelor mele, ca o prea bună, Fecioară. 

Cântarea a treia

Irmos: Peste ape întemeind pământul, Cuvinte, Hristoase Dumnezeule, şi pe inimile noastre le întăreşte, ca să Te laude pe Tine. 

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu miluieşte-ne pe noi. 

Tu eşti nădejdea păcătoşilor, ceea ce aduci la jertfelnicul rugăciunii pe cei ce s-au depărtat prin păcat de Fiul tău şi soleşti împăcarea păcătoşilor cu Cel ce este Izvorul milostivirii; şi pe mine Stăpână, adu-mă la limanul pocăinţei. 

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu miluieşte-ne pe noi. 

Lacrimile vărsate de tine Preacurată, preînchipuiau curgerea necazurilor în pământul românesc, dar milostivirea ta de Maică nu ne-a lăsat pe noi să cădem în adâncul deznădăjduirii în vremea încercărilor; deci şi acum, te rugăm, seceră din inima noastră spinii patimilor şi ne trimite ploaia binecuvântată a pocăinţei.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cer prea înalt şi înţelegător te-a arătat pe tine pe pământ, Cel ce Se odihneşte întru înălţimile neajunse, însă pe scara rugăciunii dă-ne să ajungem la tine, Preacurată, potolind furtuna necazurilor noastre. 

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

În castelul guvernatorului Transilvaniei ai fost adusă, fericită, dar nesuferind tăinuirea ta de strigătul umilit al celor ce voiau să se îndulcească de vederea ta în ceasul suferinţei lor, te-ai întors în mănăstirea ta de unde izvorăşti daruri de tămăduiri şi adăpi din fântâna binecuvântărilor cereşti pe cei ce te cinstesc pe tine cu credinţă. 

Stihiri:

Ceea ce scoţi din vistieriile dumnezeieşti norii darurilor şi îi trimiţi până la marginile pământului, ca să picure tuturor ploaia milostivirii, închipuie şi pe cerul inimilor noastre norii cei luminoşi ai virtuţilor, ca să te fericim în veci.

Ca pe nişte flori ai cules din grădina pământului românesc pe robii tăi, pelerinii cei însufleţiţi de dorul dragostei tale, şi în preajma mănăstirii tale i-ai sădit, ca să se bucure de praznicul prea cinstitei adormirii tale. Măcar că nu ne-am ridicat la mă-sura ostenelilor acestora, tinde-ne şi nouă mână de ajutor, ca să urcăm muntele pătimirilor noastre cu nădejdea aflării mântuirii. 

Apoi sedealna: 

Ceea ce eşti turn nebiruit mănăstirii tale, care depărtezi de la obştea ta toate săgeţile ispitelor vrăjmaşilor nevăzuţi, sub acoperământul milostivirii tale primeşte-ne şi pe noi, ca într-un glas, monahi şi mireni, să-ţi cântăm: Bucură-te, Stăpâna lumii, corabia mântuirii tuturor, ce ne porţi pe toţi la limanul mântuirii Cuvântului, nu ne trece cu vederea acum, în ceasul încercărilor! 

Cântarea a patra

Irmos: Auzit-am auzul Tău Doamne, că Te-ai văzut pe pământ, ca să ne mântuieşti pe noi; pentru aceea strigăm: Slavă puterii Tale, Doamne. 

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu miluieşte-ne pe noi. 

Întru adâncul păcatelor căzând, întinde-mi scara rugăciunii şi la lumina poruncilor Fiului tău mă adu, ca una ce lumea ai luminat purtând în braţele tale pe Soarele dreptăţii. 

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu miluieşte-ne pe noi. 

Pe noi, cei ce alergăm cu nădejde către a ta milostivire, nu ne trece cu vederea, ci îndulceşte necazurile ce ne cuprind şi cu vălul smeritei cugetări acoperă mintea noastră. 

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Ca pe o comoară nepreţuită a fost păzită sfânta ta icoană în vremuri de grea încercare de îngrijitorul mănăstirii, iar acum însăţi păzeşti mănăstirea ta de toate tulburările ispitelor. 

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Cetate nebiruită a mântuirii tuturor şi oglindă prea strălucită a frumuseţii îngereşti, înaintea ta cădem: risipeşte mulţimea ispitelor robilor tăi cu puternică rugăciunea ta!

Cântarea a cincea

Irmos: Mânecând Cuvinte, la slava şi lauda Ta, neîncetat lăudăm chipul Crucii Tale, pe care ni l-ai dat nouă armă de ajutor. 

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu miluieşte-ne pe noi. 

Pe pelerini îi întâmpini cu bucurie şi încununezi cu daruri pe robii tăi, cei ce nu cruţă osteneala ca să se împărtăşească de odihna laudelor tale; fă-ne şi pe noi părtaşi împreună cu aceştia de odihna cea nesfârşită în Împărăţia Fiului tău.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu miluieşte-ne pe noi. 

Înaintea icoanei tale vărsăm durerile noastre, iar tu ca o bună, dăruieşte mângâiere sufletelor noastre greu împovărate de păcate, ca, luând jugul uşor al lui Hristos, să aflăm mântuire. 

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Primeşte şi smeritele noastre gânduri ca pe nişte raze firave ce caută să pătrundă adâncul milostivirii tale şi ne revarsă în suflete lumina păcii lui Hristos. 

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Ajută-ne, Curată, a bea tot paharul nevoinţelor pus înainte spre mântuirea sufletelor noastre, ca să ne învrednicim la masa cea cerească de gustarea din paharul iubirii dumnezeieşti. 

Cântarea a şasea

Irmos: Strigat-am către Tine, Doamne, când m-am necăjit, pentru că m-am înfipt în tina adâncului multor greşeli, şi arătându-Te m-ai scos din stricăciune. 

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu miluieşte-ne pe noi. 

Norul întunecat al gândurilor rele alungă-l Fecioară, de pe cerul inimii mele, şi cu razele iubirii tale încălzeşte sufletul meu amorţit de viforul ispitelor. 

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu miluieşte-ne pe noi. 

Eva în Rai s-a ascuns de frica Ziditorului, căci gustând din păcat nu a mai cunoscut bunătatea Celui ce a zidit-o, iar eu cu întristarea însoţindu-mă, m-am înstrăinat de vederea dragostei Fiului tău, în staulul căruia iarăşi mă adu Preafericită, cu fluierul rugăciunii tale. 

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Sufletul mi-am rănit grozav, ieşind ca un fără de minte înaintea săgeţilor păcatelor, dar tu, ca o bună, tămăduindu-mă, Fecioară, şi mă du iarăşi în adăpostul credinţei neclintite. 

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Necazurile vieţii mi s-au făcut mie piedică în călătoria spre Împărăţia prea luminată, dar tu venind, ca o Milostivă, mă povăţuieşte ca să merg cu paşi smeriţi pe cărările cele drepte ale mântuirii. Cursele potrivnicilor le sfarmă şi smulge spinii patimilor mele, sădind gândurile cele de pocăinţă, care bine înmiresmează sufletul cel însetat de Adevăr. 

Stihiră: Sufletul meu este greu tulburat de întunericul necazurilor, iar trupul îmi este ţinut în lanţurile bolii, însă tu, ca Purtătoarea mea de grijă, şi sufletul şi trupul tămăduieşte-mi. 

Condac: Înaintea icoanei tale cu îngerii ne-am adunat, Preafericită, ca să-ţi aducem cântare duhovnicească de mulţumire pentru binefacerile tale din toată vremea, iar tu, ca o milostivă şi iubitoare de oameni, seacă izvoarele patimilor noastre, opreşte valurile necazurilor ce caută să ne tragă în adâncul deznădăjduirii, ca luminaţi de dragostea ta, să-ţi cântăm: Bucură-te, icoana tuturor darurilor Tatălui, mireasma fecioriei şi cununa laudelor robilor tăi! 

Prochimen: Pomeni-voi numele Tău în tot neamul şi neamul.

Stih: Ascultă, fiică şi vezi şi pleacă urechea ta şi uită poporul tău şi casa părintelui tău.

Citeşte, apoi, cu toată smerenia, dragostea şi frica, această pericopă din Evanghelia de la Luca.

Din Sfânta Evanghelie de la Luca citire:

Şi în acele zile, sculându-se Maria, s-a dus în grabă în ţinutul muntos, într-o cetate a seminţiei lui Iuda.

Şi a intrat în casa lui Zaharia şi a salutat pe Elisabeta.

Iar când a auzit Elisabeta salutarea Mariei, pruncul a săltat în pântecele ei şi Elisabeta s-a umplut de Duh Sfânt,

Şi cu glas mare a strigat şi a zis: Binecuvântată eşti tu între femei şi binecuvântat este rodul pântecelui tău.

Şi de unde mie aceasta, ca să vină la mine Maica Domnului meu?

Că iată, cum veni la urechile mele glasul salutării tale, pruncul a săltat de bucurie în pântecele meu.

Şi fericită este aceea care a crezut că se vor împlini cele spuse ei de la Domnul.

Şi a zis Maria: Măreşte sufletul meu pe Domnul.

Şi s-a bucurat duhul meu de Dumnezeu, Mântuitorul meu,

Că a căutat spre smerenia roabei Sale. Că, iată, de acum mă vor ferici toate neamurile.

Că mi-a făcut mie mărire Cel Puternic şi sfânt este numele Lui.

Şi a rămas Maria împreună cu ea ca la trei luni; şi s-a înapoiat la casa sa.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Părinte, Cuvântule şi Duhule, Treime Sfântă, curăţeşte mulţumea greşelilor noastre.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Milostive, curăţeşte mulţimea greşelilor noastre.

Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta şi după mulţimea îndurărilor tale şterge fărădelegile mele.

De patimi cumplite fiind biruit, nu am aflat pe cel ce s-ar mâhni împreună cu mine pentru cădere, ci doar tu, mângâierea tuturor, ca o Maică sub aripile rugăciunii tale primeşti pe cei necăjiţi. Pentru aceasta, nu mă trece cu vederea nici pe mine, cel întristat, ci din legăturile neputinţelor mă slobozeşte prin milostivirea ta. 

Glasurile celor ce cinstesc mărită icoana ta, luându-le în urechile inimii tale, ca oarecând glasul Arhanghelului, mijloceşte şi nouă naşterea cea de-a doua prin pocăinţă, ca să fim primiţi ca fii ai tăi întru moştenirea celor aleşi.

Cu zidurile rugăciunilor tale împrejmuieşte pământul românesc şi ca Una ce pururea veghezi lumea întru lumina rugăciunii tale pune pe fugă taberele vrăjmaşilor nevăzuţi şi mănăstirea ta o arată liman de scăpare celor chinuiţi de bolile patimilor. 

Cântarea a şaptea

Irmos: Tinerii cei ce au mers din Iudeea în Babilon oarecând, cu credinţa Treimii văpaia cuptorului au călcat-o, cântând: Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat!

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu miluieşte-ne pe noi. 

În templul trupului tău S-a odihnit Cel ce este Odihna neajunsă a serafimilor şi pe cei tulburaţi de duhurile răutăţii îi aduce la odihna nepătimirii prin solirile tale. Acestuia neîncetat să îi cântăm cu mulţumire: Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat!

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu miluieşte-ne pe noi. 

Pe Cel ce S-a înălţat pe Cruce, ca să înalţe pe Adam iarăşi întru bucuria Treimii, roagă-L Preacurată, să ne ridice pe noi, cei căzuţi în adâncul păcatelor celor de multe feluri, ca să-I strigăm cu credinţă: Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat!

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Poartă cerească, munte minunat al înţelepciunii, cămara împăcării cu Dumnezeu şi Cerul cel luminat de stelele tainelor dumnezeieşti ai arătat Hristoase, Împărate, pe cea din pântecele căreia ai răsărit şi cu razele rugăciunilor ei luminezi pe cei ce-Ţi cântă Ţie: Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat!

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Sub umbra rugăciunilor tale ocroteşte pe robii tăi, cei cumplit osteniţi de alergarea prin arşiţa necazurilor şi scoate-ne Prealăudată, din mâna vrăjmaşilor noştri nevăzuţi, ca ridicând mâinile noastre la rugăciune să aducem jertfa suspinurilor de pocăinţă lui Hristos, mâna lucrătoare a Tatălui în lume, ce S-a purtat în braţele tale ca Prunc. 

Cântarea a opta

Irmos: Pe robii Tăi, cei ce totdeauna Te cinstesc cu evlavie, încununează-i cu darurile netrecătoare ale Cuvântului, ca trecând marea acestei vieţi să se sălăşluiască la limanul vieţii celei veşnice. 

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu miluieşte-ne pe noi. 

Ia aminte la strigătul smeriţilor tăi robi, durerile trupului meu le risipeşte şi suspinurile mele le îneacă în marea bunătăţii tale, Ceea ce te-ai făcut lumii corabie a mântuirii. 

Binecuvântăm pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.

Cel slujit în ceruri de cetele îngereşti chip de rob a luat din tine, ca să te arate Stăpână a lumii, iar pe noi, robii tăi, moştenitori ai bogăţiilor cereşti. 

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Spicele gândurilor răsărite în ţarina inimii mele ţie le dăruiesc Preacurată, ceea ce ai odrăslit lumii în chip minunat pe Spicul bogat al mântuirii, care hrăneşte sufletele noastre cu roadele gândurilor îngereşti. 

Veniţi să mărim pe Lumina înfricoşătoare îngerilor, pe Cel ce cunoaşte adâncul inimilor omeneşti şi cercetează înălţimile gândurilor îngereşti, prea înălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.

Pe Cel ce şade pe scaun înalt şi din piatra inimilor noatre Îşi găteşte scaun smerit, pe Cel ce a arătat-o pe Fecioara scaun prea slăvit să-L lăudăm şi să-L prea înălţăm întru toţi vecii.

Cântarea a noua

Irmos: Născătoare de Dumnezeu şi cununa darurilor fecioarelor pe tine te mărturisim, fericită, noi, cei ce din întunericul întristării am fost sloboziţi de tine şi cu cetele îngereşti neîncetat te mărim. 

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu miluieşte-ne pe noi. 

Să nu-ţi întorci privirea de la cartea sufletului meu, ci întru aceasta scrie cuvântul tău de mântuire, ca să se şteargă însemnările din zapisul păcatelor mele. 

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu miluieşte-ne pe noi. 

Mirul bucuriei tale toarnă şi în vasul inimii mele, oprind curgerea gândurilor întristării, ca Una ce eşti mângâierea celor ce cad înaintea icoanei tale cu credinţă. 

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Ridică vălul neştiinţei de pe mintea mea, ca văzând lumina înţelepciunii dumnezeieşti împreună cu îngerii să-ţi aduc ţie laudă cuviincioasă, mărturisindu-te Maică a Cuvântului vieţii. 

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Cercetează cu milă pe robii tăi căzuţi în suferinţă, dând întărire trupurilor şi sufletelor celor gârbovite de neputinţe, care însetează de mângâierea rugăciunilor tale. 

Catavasia: 

O, prea luminate nor, Maica lui Dumnezeu, pe cei ce se luptă cu noi, surpă-i cu dreapta ta cea stăpânitoare şi atotputernică, şi celor ce sunt în scârbe le ajută, pe cei asupriţi îi mântuieşte şi îi dezleagă de păcate pe cei ce se roagă ţie, că toate le poţi câte le voieşti.

Apoi: 

Cuvine-se cu adevărat să te fericim pe tine Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită şi prea nevinovată şi Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce eşti mai cinstită decât Heruvimii şi mai mărită fără de asemănare decât Serafimii, care fără stricăciune pe Dumnezeu-Cuvântul L-ai născut, pe tine cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu te mărim. 

Stihiri:

Pe Ceea ce este lumină orbilor, veselie sufletelor întristate, sprijinitoare celor osteniţi de alergarea pe căile vieţii, mângâiere celor singuri, să o cinstim ca pe un dar minunat ce umple de darurile Cuvântului sufletele noastre.

Mulţimea păcatelor mele greu apasă asupra sufletului meu şi trupul îmi este pec-tluit de boli, dar aruncând toată nădejdea mea spre tine, Maică, cu umilinţă strig: Ceea ce eşti mângâierea celor părăsiţi, luminează şi casa sufletului meu cu lumina rugăciunii tale izvorâtoare de milostivire, Maică a Domnului.

Primind ca pe cei doi bani ai văduvei smeritele noastre rugăciuni, dăruieşte nouă untdelemnul milostivirii tale şi mintea noastră o încinge cu legătura smeritei cugetări, ca să te slăvim pe tine totdeauna cu mulţumire.

Făcliile laudelor dumnezeieşti ţie aducem Preacurată, şi te rugăm arde patimile noastre pământeşti şi cu lumina înţelepciunii celei de sus ne umbreşte.

Împreună cu prietenul Mirelui şi cu soborul tuturor Sfinţilor roagă-te să aflăm noi uşa mântuirii, deschizându-o cu cheia rugii smerite. 

Toate oştile îngereşti, Înaintemergătorule al Domnului, cei doisprezece apostoli şi toţi Sfinţii, împreună cu Născătoarea de Dumnezeu, jertfa neîncetată a rugăciunii aduceţi pentru cei ce au trebuinţă de solirea voastră mântuitoare. 

Să tacă gurile hulitorilor, celor ce nu te mărturisesc pe tine Născătoare de Dumnezeu, iar cei ce te cinstesc să zugrăvească în inimile lor icoana laudelor tale, prea mărită Stăpână.

Caută cu blânda ta privire, cea plină de lumină, şi spre mine, cel ce am alunecat în păcate cumplite. Întăreşte paşii mei pe scara pocăinţei, izbăvirea creştinilor.

Apoi: 

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieşte-ne pe noi.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieşte-ne pe noi.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieşte-ne pe noi.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluieşte-ne pe noi;
Doamne, curăţeşte păcatele noastre;
Stăpâne, iartă fărădelegile noastre;
Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele noastre, pentru numele Tău. 

Doamne miluieşte (de 3 ori)

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Tatăl nostru, care eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău, vie împărăţia Ta, facă-se voia Ta precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea spre fiinţă dă-ne-o nouă astăzi. Şi ne iartă nouă greşalele noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri. Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel rău. 

[Dacă este preot de faţă, zice: Că a Ta este împărăţia şi puterea şi slava, a Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor.]

Strana: Amin.

Dacă nu este preot de faţă, diaconul, monahul sau mireanul rosteşte: Pentru rugăciunile Sfinţilor părinţilor noştri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi. Amin.

Apoi troparele de umilinţă, glasul 6:

Miluieşte-ne pe noi, Doamne, miluieşte-ne pe noi, că nepricepându-ne de nici un răspuns, această rugăciune aducem Ţie, ca unui Stăpân, noi, păcătoşii robii Tăi, miluieşte-ne pe noi. 

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Doamne, miluieşte-ne pe noi, că întru Tine am nădăjduit; nu Te mânia pe noi foarte, nici pomeni fărădelegile noastre, ci caută şi acum ca un Milostiv şi ne izbăveşte pe noi de vrăjmaşii noştri, că Tu eşti Dumnezeul nostru şi noi suntem poporul Tău, toţi lucrul mâinilor Tale şi numele Tău chemăm. 

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin. 

Uşa milostivirii deschide-o nouă,binecuvântată Născătoare de Dumnezeu, ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne mântuim prin tine din nevoi, că tu eşti mântuirea neamului creştinesc.

Doamne miluieşte (de 12 ori)

Apoi stihirile acestea:

Izvor al rugăciunii te ştim, din care se adapă cei aflaţi în chinurile bolilor, cei tulburaţi de furtuna necazurilor şi toţi cei ce călătoresc prin viforul ispitelor. Şi noi, cei ce pururea ne primejduim pe marea acestei vieţi, strigăm către tine cu credinţă: Grăbeşte şi păzeşte pe robii tăi de căderea în adâncul deznădăjduirii şi de cum-plitele tulburări ale patimilor. 

Stih: Pomeni-voi numele tău întru tot neamul şi neamul.

Lumina sufletelor smerite, izvorul bucuriei celor istoviţi de întristare, celor părăsiţi grabnică şi minunată căutătoare, casă pururea deschisă celor străini, bolnavilor izvor de tămăduiri, îndestulare minunată celor lipsiţi, tu eşti, lauda fecioriei şi Maica Vieţii; înviază sufletele noastre omorâte de păcat cu picăturile rugăciunii tale.

Stih: Ascultă, fiică, şi vezi şi pleacă urechea ta şi uită poporul tău şi casa părintelui tău.

Bucură-te, mângâierea maicilor; bucură-te, tronul cel prea sfinţit al Împăratului Hristos; bucură-te, vie din care ni S-a dăruit Rodul mântuirii; bucură-te, poartă înaltă a Împărăţiei şi vistierie necheltuită de daruri dumnezeieşti; bucură-te, soare al minunilor ce risipeşte negura întristării noastre; bucură-te, glasul de bucurie al celor ce te cinstesc; bucură-te, cămara cea de taină a rugătorilor; bucură-te, cetate întru care ne adăpostim de săgeţile ispitelor şi scutul mântuirii tuturor creştinilor, Stăpână!

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Bucură-te, dulceaţa laudelor celor ce zboară cu mintea în grădina darurilor cereşti; bucură-te, palatul cel de aur al Împăratului tuturor; bucură-te, pământ roditor în care s-au ascuns comorile darurilor Cuvântului; bucură-te, liman binecuvântat; bucură-te, ceea ce eşti scară prin care ajungem la înălţimea cugetării dumnezeieşti; bucură-te, Carte a Cuvântului, ce scrii pe robii tăi în Cartea vieţii; bucură-te, Marie, Maica Împăratului puterilor cereşti; bucură-te, icoană a Înţelepciunii; bucură-te, pod al împăcării cu Dumnezeu; bucură-te, vasul cel de aur al gândurilor dumne-zeieşti; bucură-te, psaltire nescrisă; bucură-te, soare al darurilor contemplat de privirile îngereşti!

Rugăciune la Icoana Maicii Domnului de la Nicula

O, Preacurată, ceea ce cu mângâierea rugăciunilor tale opreşti viforul ispitelor abătut asupra noastră şi iei în mâinile tale viaţa noastră, cu evlavie plecăm genunchii sufletului nostru înaintea ta, a celei ce te-ai înălţat la cer, dar întru a ta prea cinstită adormire nu ai părăsit pământul din care ai răsărit ca un crin prea strălucit al tuturor virtuţilor. 

Străjuieşte  pământul ţării noastre cu razele rugăciunilor tale, care strălucind până la marginile lumii pe toţi cheamă spre prea mărită cinstirea ta. 

Ca una ce ai deschisă pururea inima spre a auzi suspinurile celor necăjiţi nu trece cu vederea nici pe robii tăi care în mijlocul încercărilor vieţii scapă la nebiruită milostivirea ta. 

De îngeri eşti slăvită neîncetat, ca una ce cu aripile dorului dumnezeiesc ai zburat ca o porumbiţă, întrecând ceata heruvimilor şi a serafimilor. Dăruieşte-ne şi nouă aripile rugăciunii tale ca să înaintăm cu nădejde pe calea mântuirii. 

Cu flori de laude eşti încununată de glasurile smerite ale creştinilor, tu, ceea ce primind în auzul tău curat glasul Arhanghelului cu smerit cuvânt ai pecetluit voia Tatălui. Pe Acesta, roagă-L acum pentru robii tăi, ca să se izbăvească de blestemul păcatului şi prin viaţă întru pocăinţă să câştige cununa alergării celei bune pe cărarea mântuirii. 

După Dumnezeu întru tine ne-am pus nădejdea de mântuire, căci prin curgerea izvorului rugăciunilor tale a secat izvorul lacrimilor Evei. Primind în pântecele tău bucuria a toată lumea ai gonit întristarea lui Adam şi în braţele tale purtând pe Soarele dreptăţii ai risipit tot întunericul lumii.

Revarsă şi robilor tăi picăturile bucuriei duhovniceşti în mijlocul vârtejului ispitelor şi potoleşte marea cea învolburată a acestei vieţi, ca una ce te-ai făcut corabia a mântuirii creştinilor. 

Ţie celei ce ai păzit nedeschisă poarta fecioriei ţi s-au deschis porţile vieţii veşnice cu bucurie de către îngerii cei luminaţi. Deschide-ne şi nouă porţile mântuirii, încuind cămara inimii noastre dinspre gândurile cele necurate. 

Ca un stâlp de foc te vedem strălucind în mijlocul lumii şi povăţuind poporul cel întristat către cetatea Împăratului Hristos, deci fii nouă pururea călăuzitoare în noaptea acestei vieţi pământeşti şi către răsăritul cel tainic al vieţii veşnice ne călău-zeşte prin neîncetatele tale rugăciunii.

Mulţumim milostivirii tale şi purtării tale de grijă neîncetate, căci nu poate nici limba îngerească a rosti mulţimea facerilor tale de bine dăruite neamului omenesc, ceea ce ai te-ai făcut casă sfinţită Dătătorului a toată bunătatea, Celui ce în călă-toria Sa pe pământ a venit să aducă pe toţi cei aleşi în cămările cele cereşti. 

Mulţumim mijlocirii tale neîncetate înaintea Judecătorului şi Binefăcătorului nostru, care covârşesc şi înţelegerea îngerească. Iar noi slabi fiind în cuvânt şi purtând povara păcatelor osânditoare nu îndrăznim a crede că vom putea vreodată a-ţi adu-ce mulţumirea datorată. Dar primeşte gândul nostru smerit şi Însăţi înmulţeşte datoria pe care o avem către tine, înmulţindu-ne însă şi râvna de a te lăuda şi a-ţi aduce rugăciuni de cerere şi de mulţumire. Amin.

Priceasnă, versuri-O Măicuță sfântă

O, Măicuţă Sfântă
Te rugăm fierbinte,
Să ne asculţi de-a pururi
Marea rugăminte.

Refren:

Nu lăsa, Măicuţă,
Să pierim pe cale,
Căci noi suntem fiii,
Lacrimilor tale.

Când plângeai sub cruce
Maică-ndurerată,
Te-am primit de Mamă,
Noi şi lumea toată.

Călători pe-o mare,
Veşnic tulburată,
Noi ne-am pus în Tine
Şi nădejdea toată.

Tu eşti steaua mării
Şi ajuţi s-o treacă;
Dintre câţi Te roagă,
Nimeni nu se-neacă.

Fă să-ţi batem zilnic
La miloasa-ţi poartă,
Câtă vreme-n lume,
Valuri ne mai poartă.

Iar când nori şi ceaţă
Innegri-vor zarea,
Vino Tu Măicuţă,
Să ne-araţi cărarea.

Să conduci luntriţa
Printre stânci şi valuri,
Să ne scoţi la portul,
Veşnicilor maluri.

O, Măicuţă Sfântă,
Cea mai scumpă floare,
Fă din şir de lacrimi,
Dalbe lăcrimioare.

Scapă-ne de patimi
Şi de pofte rele,
Şi ne schimbă-n mândre
Mărgăritarele.

Să ne duci cu Tine
Unde calea-Ţi duce,
Să ne dai în ceruri
Fiului Tău dulce.

Şi să-I spui, Măicuţă,
C-aste floricele,
Le-au făcut să crească
Chinurile grele.

Şi cu ale Tale
Lacrimi de sub cruce;
Tu le eşti Măicuţă,
Maica cea mai dulce.

Inima-i Preasfântă
Mângâios ne-o strânge;
Va uita de patimi,
Mai mult nu va plânge.

Noi, cuprinşi de-o pace
Fără de hotăra,
Lăuda-te-vom veşnic
Pururea Fecioară.

Bibliografie

https://www.crestinortodox.ro
https://ro.wikipedia.org
https://www.click.ro
https://www.dcnews.ro
https://www.academia.edu