Icoana Maicii Domnului “cu șapte săgeți” are un loc special în inimile credincioșilor ortodocși; durerea Maicii din această icoană poate fi văzută ca un simbol al fiecărei persoane care suferă de necazurile și durerile care ne ies pe cale în această viață trecătoare.
Fragment din Evanghelia zilei: Luca II, 34-35
"Şi i-a binecuvântat Simeon şi a zis către Maria, mama Lui: Iată, Acesta este pus spre căderea şi spre ridicarea multora din Israel şi ca un semn care va stârni împotriviri.
Şi prin sufletul tău va trece sabie, ca să se descopere gândurile din multe inimi."
În prezent, icoana se află în Biserica Sfântul Lazăr din Vologda, Rusia, str. Vologda. Burmaginykh.
Icoana a început să fie amplasată în acest lăcaș încă din anul 1945.
Cronologic, icoana Maicii Domnului „cu șapte săgeți” este cinstită la sărbătoarea Întâmpinării Domnului - 2 februarie, în Duminica Tuturor Sfinților, precum și în ziua dinaintea ajunului sărbătorii Adormirii Maicii Domnului - 13 august.
În ziua sărbătoririi din luna august, enoriașii Bisericii Sfântului Lazăr fac un pelerinaj la amplasamentul lăcașului inițial al acestei sfinte icoane, Biserica Sf. Ioan Teologul Toshna, actualmente dărâmată.
Această sfântă icoană este una din puținele reprezentări în care Fecioara Maria este înfățișată singură, fără Pruncul Iisus.
Capul este înclinat spre dreapta. Pieptul și inima sunt străpunse de șapte săgeți, săbii. Așezarea săgeților diferă: patru pe partea stângă și trei pe partea dreaptă, sau invers, ori câte trei în fiecare parte și una pe verticală în partea de jos. Având în vedere aceste moduri de dispunere a săgeților, sunt persoane care consideră că sunt două icoane diferite: una fiind „Șapte Săgeți" și alta „Îmblânzirea inimilor împietrite". Alții, indiferent de dispunerea săgeților, vorbesc de o singură icoană.
Semificația acestei icoane poate fi tradusă în două moduri:
Pe de o parte simbolizează plinătatea de suferință, durere și chin pe care a îndurat-o Maica Domnului. Cifra șapte în creștinism indică „perfecțiunea, completitudinea, excesul”. A fost destulă suferință în viața Maicii Domnului. Prin această imagine, Preacurata Fecioară le spune creștinilor : “Eu sunt cu voi!" în călătoria grea și dureroasă a vieții; Maica Domnului este aproape și ca o mijlocitoae cerească ce este, aude, iubește și ajută pe toți care îi adresează rugăciuni.
A doua semnificație a icoanei "Șapte săgeți" este asociată cu păcatele omului. Șapte săgeți - șapte păcate care provoacă durere Maicii Domnului.
În cartea „Calea creștinului”, arhimandritul Rafael (Karelin) descrie șapte săgeți care au străpuns inima Maicii Domnului:
Potrivit legendei, aceast tip de icoană ar avea o vechime de peste cinci sute de ani. Totuși, trăsăturile actualei icoane și faptul că a fost pictată pe o pânză lipită apoi pe scândură, arată originea sa mult mai târzie. Astfel, se crede că actuala icoană „Șapte săgeți” a fost realizată în secolul al XVIII- lea. Dar icoana originală nu a ajuns la noi.
Unii teologi au presupus că această icoană ar avea chiar o influență catolică și se crede că a fost adusă în Rusia de către iconografii polonezi.
În realitate însă, Icoana Maicii Domnului „cu șapte săgeți” este legată de profeția Bătrânului Simeon, care a ieșit în întâmpinarea Domnului atunci când a fost dus la Templul din Ierusalim de către Fecioara Maria și Iosif, la 40 de zile după Nașterea Sa.
Atunci, Dreptul Simeon i-a zis Născătoarei de Dumnezeu: „Iată, Acesta este pus spre căderea şi spre ridicarea multora din Israel şi ca un semn care va stârni împotriviri. Şi prin sufletul tău va trece sabie, ca să se descopere gândurile din multe inimi” (Luca 2, 34-35).
Pornind de la acest fundament, icoana mai este cunoscută și sub numele de „Prorocia lui Simeon”.
Prototipul icoanei provine de la Biserica Toshen Sfântul Ioan Teologul din vecinătatea Volognei de pe malul râului Toshni, așezământ care în prezent nu mai există.
Iată modul în care a fost descoperită această icoană făcătoare de minuni:
Un bărbat din împrejurimile orașului Kadnikov, apropiat de orașul Vologda din Rusia europeană, fusese bolnav mulți ani și mergea șchiopătând și suferea de o slăbiciune generală. El a auzit o voce într-un vis, spunându-i că se va vindeca dacă va merge la Biserica „Sfântul Ioan Teologul” de lângă Vologda, să găsească icoana Maicii Domnului în turnul clopotniței. De două ori s-a dus, dar nu a fost lăsat să intre în turn. Când s-a întors pentru a treia oară, cu credință în inimă, cei ce îngrijeau biserica, văzându-l din nou pe pelerinul bolnav, și-au făcut milă și l-au lăsat în clopotniță.
El a descoperit imediat ceea ce a căutat. Icoana fusese întoarsă cu fața în jos astfel încât părea că e o simplă scândură, iar clopotarii mergeau pe ea în drumul spre clopot.
Îngroziți de blasfemia involuntară, clerul a curățat icoana și a slujit în fața ei o slujbă de rugăciune. Pe când se ruga fierbinte în fața icoanei, bărbatul bolnav s-a vindecat în mod miraculos.
Au mai trecut mulți ani, generațiile s-au schimbat, acest miracol era deja uitat, dar în 1830, provincia Vologda, la fel ca majoritatea Rusiei europene, a suferit o teribilă epidemie de holeră.
În timpul acesteia, altarele din Toshni au fost transferate la Vologda și plasate în biserica de vară a lui Dimitrie Prilutsky „pe Navolok” - în Vologda Zarechye, în dreapta podului principal al orașului. Apoi, locuitorii Vologdei iubitori de Hristos s-au îndreptat către icoana Maici Domnului „cu șapte săgeți” și au purtat-o într-o procesiune religioasă solemnă în jurul orașului. Holera s-a retras la fel de brusc cum venise.
În amintirea eliberării miraculoase a Vologdei de holeră, orășenii au ordonat și au plasat în Biserica lui Dimitrie o copie a icoanei „Șapte săgeți”, la care au început să se producă și minuni de-a lungul timpului.
După distrugerea Bisericii Sf. Ioan Teologul Toshna, icoana „Șapte săgeți” a fost păstrată de femeile creștine evlavioase, iar în anii postbelici a fost transferată în Biserica Sfântul Lazăr din Vologda.
Icoana Maicii Domnului cu șapte săgeți din Vologda
În vremurile din urmă, în ziua de 12 august 2000, în momentul în care s-a produs dezastrul de pe submarinul Kursk, această sfântă icoană a lăcrimat. Deasemenea, din ea au izvorât lacrimii de mir și pe 11 septembrie 2001, atunci când Turnurile Gemene ale World Trade Center din New York au fost distruse de către teroriști..
În luna septembrie 2004, călugării de la Mănăstirea Tolga din regiunea Iaroslavl au adus icoana în orașul Pușkino de lângă Moscova.
Mănăstirea Tolga
Părintele Victor, eclesiarhul Catedralei „Sfântul Ioan Teologul”, în care icoana a fost așezată spre închinare, a declarat cu acea ocazie: „Toți cei care vin cu credință să se roage icoanei Maicii Domnului Îmblânzirea inimilor împietrite... vor simți o înmuiere a inimii. Suferințele sufletului și ale trupului se vor alina. Dacă te rogi pentru vrăjmașii tăi înaintea icoanei, gândurile lor ostile se vor depărta, și vor fi înlocuite de nobilul sentiment al milei”.
Icoana Maicii Domnului „cu șapte săgeți” a început să fie cunoscută că făcătoare de minuni în vremurile de demult , odată cu vindecarea miraculoasă a bărbatului bolnav din împrejurimile orașului Kadnikov-Rusia.
Din datele care s-au păstrat peste timp, mai este cunoscută și contribuția minunată a icoanei la izbăvirea de holera din anul 1830. Icoana a fost purtată într-o procesiune prin orașul Vologda, iar epidemia s-a oprit.
Din minunile contemporane amintim plângerea icoanei în anii 2000 și 2001, atunci când au avut loc evenimente tragice în istoria omenirii.
Icoana Maicii Domnului „cu șapte săgeți” este cunoscută și pentru alte vindecări miraculoase, pentru ajutor în nașterea de prunci, împăcarea părinților cu copiii și a celor certați.
Credincioşii care se închină înaintea icoanei Maicii Domnului “Îmblânzirea inimilor împietrite” îşi vor simţi inima îmblânzită. Dacă te rogi pentru cei ce duşmănesc în faţa icoanei icoanei, gândurile lor rele se vor îndepărta de la ei, și mila şi îndurarea le va lua locul.
22. Şi când s-au împlinit zilele curăţirii lor, după legea lui Moise, L-au adus pe Prunc la Ierusalim, ca să-L pună înaintea Domnului.
23. Precum este scris în Legea Domnului, că orice întâi-născut de parte bărbătească să fie închinat Domnului.
24. Şi să dea jertfă, precum s-a zis în Legea Domnului, o pereche de turturele sau doi pui de porumbel.
25. Şi iată era un om în Ierusalim, cu numele Simeon; şi omul acesta era drept şi temător de Dumnezeu, aşteptând mângâierea lui Israel, şi Duhul Sfânt era asupra lui.
26. Şi lui i se vestise de către Duhul Sfânt că nu va vedea moartea până ce nu va vedea pe Hristosul Domnului.
27. Şi din îndemnul Duhului a venit la templu; şi când părinţii au adus înăuntru pe Pruncul Iisus, ca să facă pentru El după obiceiul Legii,
28. El L-a primit în braţele sale şi a binecuvântat pe Dumnezeu şi a zis:
29. Acum slobozeşte pe robul Tău, după cuvântul Tău, în pace,
30. Că ochii mei văzură mântuirea Ta,
31. Pe care ai gătit-o înaintea feţei tuturor popoarelor,
32. Lumină spre descoperirea neamurilor şi slavă poporului Tău Israel.
33. Iar Iosif şi mama Lui se mirau de ceea ce se vorbea despre Prunc.
34. Şi i-a binecuvântat Simeon şi a zis către Maria, mama Lui: Iată, Acesta este pus spre căderea şi spre ridicarea multora din Israel şi ca un semn care va stârni împotriviri.
35. Şi prin sufletul tău va trece sabie, ca să se descopere gândurile din multe inimi.
36. Şi era şi Ana proorociţa, fiica lui Fanuel, din seminţia lui Aşer, ajunsă la adânci bătrâneţe şi care trăise cu bărbatul ei şapte ani de la fecioria sa.
37. Şi ea era văduvă, în vârstă de optzeci şi patru de ani, şi nu se depărta de templu, slujind noaptea şi ziua în post şi în rugăciuni.
38. Şi venind ea în acel ceas, lăuda pe Dumnezeu şi vorbea despre Prunc tuturor celor ce aşteptau mântuire în Ierusalim.
39. După ce au săvârşit toate, s-au întors în Galileea, în cetatea lor Nazaret.
40. Iar Copilul creştea şi Se întărea cu duhul, umplându-Se de înţelepciune şi harul lui Dumnezeu era asupra Lui.
Condacul 1:
Celei alese dintre toate fiicele neamurilor, Fecioarei Maria, Maica Fiului lui Dumnezeu prin care a venit mântuirea lumii, cu umilinţă îi strigăm: Caută la viaţa noastră cea plină de scârbe; ştii nezazurile şi durerile ce le-ai îndurat când ai fost pe pământ, fă cu noi după mila ta cea mare să-ţi cântăm aşa: Bucură-te, Maică preaîntristată ceea ce prefaci întristarea în bucurie.
Icosul 1:
Îngerul ce a vestit păstorilor din Betleem Naşterea Mântuitorului lumii, împreună cu puterile cereşti au cântat: «Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire». Iar tu, Maică, n-ai avut unde să-ţi pleci capul şi ai născut pe Fiul tău în staul, înfăşându-L în scutece şi punându-L în iesle. Cunoscând tristeţea sufletului tău îţi cântăm aşa:
Bucură-te, că pe Fiul tău, cu glasul gurii tale L-ai mângâiat;
Bucură-te, că Pruncul Cel veşnic cu scutece L-ai înfăşat;
Bucură-te, că pe Cel ce ţine lumea, cu lapte L-ai hrănit;
Bucură-te, că staulul dobitoacelor ca un rai s-a arătat;
Bucură-te, că Tron de heruvimi, pe pământ te-ai arătat;
Bucură-te, că în naştere şi după naştere, Tu Fecioară ai rămas;
Bucură-te, Maică preaîntristată ceea ce prefaci întristarea în bucurie.
Condacul 2:
Văzând Dumnezeiescul Prunc culcat în iesle, au venit păstorii să se închine, vestind cele spuse de înger despre Acesta. Iar Maria păstra cuvintele acestea în inima ei. Şi după opt zile Pruncul a primit numele Iisus ca Om, după Lege. Văzând smerenia ta Maică şi Fecioară, îi cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 2:
Având credinţă statornică în Dumnezeu şi împlinind Legea, într-a 40-zi au adus la Templu pe Iisus părinţii Săi şi L-au pus înaintea Domnului, împreună cu jertfele de curăţire cum era scris în Lege, Noi, însă cântăm aşa:
Bucură-te, că pe Făcătorul lumii, în Templu L-ai adus îndată;
Bucură-te, că de Dreptul Simeon, cu bucurie ai fost întâmpinată;
Bucură-te, Una curată între femei binecuvântată;
Bucură-te, că întristarea ca pe o cruce în smerenie ai purtat-o;
Bucură-te, că voia lui Dumnezeu, totdeauna ai ascultat-o;
Bucură-te, că pildă de răbdare şi de smerenie ne-ai arătat;
Bucură-te, Maică preaîntristată ceea ce prefaci întristarea în bucurie.
Condacul 3:
Cu putere de Sus ai fost întărită, Maica Domnului, când ai auzit cuvintele Dreptului Simeon: «Acesta este spre căderea şi ridicarea multora în Israel şi ca un semn care va stârni împotrivire şi prin sufletul tău va trece sabie ca să descopere gândurile multor inimi». Mare întristare a străpuns atunci inima ta, o, Maica Domnului şi cu durere ai cântat lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 3:
Plănuind Irod să nimicească pe Prunc, a trimis să ucidă pe toţi copiii Betleemului, de doi ani şi mai jos, după timpul pe care-l aflase de la magi. Dar după porunca lui Dumnezeu dată prin înger lui Iosif în vis, toată sfânta familie a fugit în Egipt şi a rămas acolo şapte ani până la moartea lui Irod. De aceea îţi cântăm aşa:
Bucură-te, că greul călătoriei cu dragoste l-ai suferit;
Bucură-te, că idolii au căzut, de puterea Fiului tău biruiţi;
Bucură-te, că între necredincioşi ani ai petrecut;
Bucură-te, că din Egipt cu Pruncul şi cu Iosif în Nazaret ai venit;
Bucură-te, că aici la Iosif dulgherul, în sărăcie ai trăit;
Bucură-te, că-n toată viaţa, ai muncit foarte cinstit;
Bucură-te, Maică preaîntristată ceea ce prefaci întristarea în bucurie.
Condacul 4:
Vifor de tristete a cuprins pe Maica lui Dumnezeu, întorcându-se din Ierusalim şi neaflând în cale pe Pruncul Iisus. S-au întors şi L-au aflat după trei zile, şezând în Templu, ascultând şi întrebând pe cărturari. Deci I-a zis Lui Maica: «Fiule, de ce ne-ai făcut nouă aşa? Iată tatăl Tău şi eu Te-am căutat îngrijoraţi». Iar El a zis către ei: «De ce era să Mă căutaţi? Oare nu ştiaţi că în cele ale Tatălui Meu trebuie să fiu?» Şi Maica păstrând aceste cuvinte în inimă, a cântat lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 4:
Domnul Iisus a străbătut toată Galileea, învăţând prin sinagogi şi propovăduind Evanghelia împărăţiei, vindecând orice boală şi orice neputinţă în popor şi a mers vestea despre Dânsul prin toată Siria încât i-au adus pe toţi bolnavii, demonizaţii şi neputincioşii de I-a vindecat. Iar Tu Maică văzând profeţia împlinindu-se, cu durere ai cunoscut că se apropie timpul când Fiul tău va fi adus jerfă pentru păcatele lumii. De aceea te fericim Maică, şi-ţi cântăm:
Bucură-te, că pe Fiul tău în slujba poporului L-ai dat;
Bucură-te, căci cu inima înfrântă lui Dumnezeu te-ai jertfit;
Bucură-te, că de potopul păcatelor lumea o ai mântuit;
Bucură-te, că ai zdrobit capul şarpelui cel vechi;
Bucură-te, că pe sine jertfă lui Dumnezeu te-ai adus;
Bucură-te, că tristă ai fost Maica Domnului Iisus;
Bucură-te, Maică preaîntristată ceea ce prefaci întristarea în bucurie.
Condacul 5:
Propovăduind Împărăţia lui Dumnezeu, Iisus a mustrat mândria fariseilor ce se credeau drepţi şi care ascultând pildele Lui, înţelegeau că despre dânşii vorbea şi căutau ca să-L prindă, dar se temeau de popor care-L socotea Prooroc. Ştiind acestea, Maica Domnului întristată pentru Fiul ei, se temea să nu-L omoare Şi întristată a cântat lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 5:
Văzând unii dintre iudei învierea lui Lazăr, au mers la farisei şi le-au spus ce a făcut Iisus. Caiafa care era mare preot în anul acela, a zis: «Mai bine este nouă ca să moară Unul pentru popor şi să nu piară tot neamul» şi de atunci căutau cum să-L omoare. Noi însă, Preacurată îţi cântăm:
Bucură-te, că ai născut pe Mântuitorul lumii întregi;
Bucură-te, Maica Domnului că suferinţele le întelegi;
Bucură-te, Împărăteasa cerurilor cea binecuvântată;
Bucură-te, că doar tu te rogi pentru lumea toată;
Bucură-te, Maică preaîntristată ceea ce prefaci întristarea în bucurie.
Condacul 6:
Iuda – unul din cei doisprezece, la început apostol apoi vânzător, s-a dus la mai-marii preoţi să-şi vândă Învăţătorul. Iar ei auzind s-au bucurat şi i-au făgăduit arginţi, ca plată. Tu însă, Maica Domnului, întristată pentru iubitul tău Fiu, ai cântat lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 6:
Stând la Cină cu ucenicii Săi, Domnul Hristos, a spălat picioarele acestora, dând pildă de smerenie şi le-a zis lor: «unul dintre voi Mă va vinde». Noi însă, Maica lui Dumnezeu, suferind împreună cu Fiul, îţi cântăm acestea:
Bucură-te, Maica Domnului de ale inimii dureri chinuită;
Bucură-te, că în valea plângerii, ai suferit mult întristată;
Bucură-te, că în rugăciune ţi-ai găsit bun adăpost;
Bucură-te, că celor întristaţi într-una bucurie le-ai fost;
Bucură-te, potolirea întristărilor noastre;
Bucură-te, că ne izbăveşti din păcate;
Bucură-te, Maică preaîntristată ceea ce prefaci întristarea în bucurie.
Condacul 7:
Vrând să arate iubirea Sa de oameni şi mulţimea milei sale, Domnul Hristos la Cina cea de Taină, împărtăşind pe ucenicii Săi cu sfânt Trupul Său şi Preacuratul Său Sânge, le-a poruncit să facă pururea aceasta în Numele Său. Iar cu bucurie au cântat lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 7:
Nouă minune a arătat Domnul ucenicilor Săi, prin făgăduinţa că le va trimite pe Duhul Său cel Sfânt şi Mângâietor, Cel ce de la Tatăl purcede, şi care va mărturisi despre Dânsul şi-i va învăţa tot adevărul. Iar noi, cu Duhul Sfânt, îţi cântăm:
Bucură-te, a Duhului celui Sfânt cămară;
Bucură-te, Palat atotluminos şi preaînfrumuseţat;
Bucură-te, largă încăpere a lui Dumnezeu-Cuvântul;
Bucură-te, că ai adus din ceruri pe Mărgăritarul-Sfântul;
Bucură-te, că prin naştere, uşile raiului ni le-ai deschis;
Bucură-te, că semn al milei cereşti, nouă ni te-ai arătat;
Bucură-te, Maică preaîntristată ceea ce prefaci întristarea în bucurie.
Condacul 8:
Străin lucru si dureros este, că Iuda cu un sărut şi-a vândut învăţătorul. Ostaşii şi comandantul lor L-au prins pe Iisus şi, legându-L L-au dus la arhiereul Ana mai întâi, apoi la Caiafa. Maica Domnului aştepta hotărârea pentru Iubitul său Fiu, cântând lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 8:
Iudeii toţi L-au dus pe Iisus de la Caiafa la Pilat în pretoriu, pârându-L că este un făcător de rele. Pilat L-a cercetat şi le-a spus lor că nici o vină n-a aflat într-Însul. Noi însă, îţi cântăm acestea:
Bucură-te, că ai avut inima de durere zdrobită;
Bucură-te, că pentru Fiul tău ai plâns preaîntristată;
Bucură-te, că pe Fiul tău cel iubit L-ai văzut la judecată;
Bucură-te, că fără cârtire ai răbdat durerea toată; .
Bucură-te, roaba Domnului, ce plângi şi te tânguieşti;
Bucură-te, Împărăteasa lumii, ce rugăciunile noastre le primeşti;
Bucură-te, Maică preaîntristată ceea ce prefaci întristarea în bucurie.
Condacul 9:
Toate neamurile te fericesc, ceea ce eşti mai cinstită decât Heruvimii şi mai mărită fără de asemănare decât Serafimii, Stăpână şi Maica Răscumpărătorului nostru; cu naşterea ta ai adus bucurie la toată lumea. Apoi ai avut mare întristare văzând pe Fiul tău batjocorit, la chinuri şi moarte vândut. Noi, însă, cântare de umilinţă îţi aducem, o, Preacurată, cântând lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 9:
Cei mai vestiti ritori nu pot să spună, Mântuitorule, suferinţele ce le-ai purtat, când ostaşii Ţi-au împletit cunună de spini şi Ţi-au pus-o pe cap, îmbrăcându-te în haină roşie. Noi cunoscând suferinţa Ta, şi a Maicii Tale celei Preacurate, îi cântăm aşa:
Bucură-te, că ai văzut pe Fiul tău, scuipat şi bătut;
Bucură-te, că pe Cel ce L-ai hrănit la sân, dispreţuit L-ai văzut;
Bucură-te, că în haină roşie şi cu spini încununat L-ai văzut;
Bucură-te, că împreună cu El ai pătimit;
Bucură-te, că L-ai văzut pe Dânsul, de ucenici părăsit;
Bucură-te, că de judecătorii cei fărădelege, L-ai văzut osândit;
Bucură-te, Maică preaîntristată ceea ce prefaci întristarea în bucurie.
Condacul 10:
Vrând să-L scape pe Iisus, Pilat a zis poporului iudeilor: «Este obiceiul de a vă elibera un întemniţat de Paşti. Vreţi să vă eliberez pe Împăratul iudeilor?» Atunci toţi au strigat: «nu pe El, ci pe Baraba!» Lăudând milostivirea lui Dumnezeu care a dat pe Unicul Său Fiu la moarte de Cruce, ca să ne izbăvească pe noi, de moartea cea veşnică, îi cântăm Lui: Aliluia!
Icosul 10:
Zid şi scăpare fii nouă, Stăpână, celor căzuţi în scârbe şi boli, că însăţi ai suferit, auzind pe iudei strigând: «Răstigneşte-L, răstigneşte-L!» Acum auzi-ne şi pe noi cei ce-ţi cântăm ţie:
Bucură-te, Maica milostivirii, ce ne-ai şters plânsul cel de durere;
Bucură-te, a păcătoşilor căzuţi, grabnică mântuire;
Bucură-te, a creştinilor mijlocitoare neruşinată;
Bucură-te, că de patimile cele rele ne mântuieşti îndată;
Bucură-te, că inimii înfrânte îi dăruieşti veselie;
Bucură-te, Maică preaîntristată ceea ce prefaci întristarea în bucurie.
Condacul 11:
Cântare de umiiinţă aducem Mântuitorului lumii, Care de bunăvoie a mers la patimi şi moarte de cruce. Ostaşii L-au dus la Golgota şi L-au răstignit. Lângă crucea lui Iisus stăteau: Maica Lui şi mironosiţele femei. Deci, Iisus văzând pe Maica Sa şi pe ucenicul pe care-l iubea, i-a zis Maicii Sale: «Femeie, iată fiul tău!»; apoi ucenicului Său: «Iată Maica ta!» şi din ceasul acela a luat-o ucenicul la sine. Iar tu, Maica Domnului, văzând pe Fiul tău pe Cruce murind, ai cântat cu amărăciune lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 11:
«FiuI meu şi Dumnezeule Veşnic, Creatorul a toată făptura, cum rabzi chinuri pe Cruce?» zicea, plângând Curata Fecioară. Prin străină naşterea Ta, am fost mai fericită decât toate maicile, dar vai mie, că văzându-Te acuma răstignit, sabia îmi străpunge inima. Noi amintindu-ne de durerea ta, plângând cântăm acestea:
Bucură-te, că de bucurie şi veselie n-ai avut parte;
Bucură-te, că ai văzut a Fiului tău moarte de pe cruce;
Bucură-te, că pe Fiul tău cel iubit L-ai văzut răstignit;
Bucură-te, Mieluşea, care pe Mielul junghiat L-ai văzut;
Bucură-te, că pe Doctorul sufletesc şi trupesc L-ai văzut rănit;
Bucură-te, că pe Fiul tău înviat din morţi L-ai privit;
Bucură-te, Maică preaîntristată ceea ce prefaci întristarea în bucurie.
Condacul 12:
„O, Lumina mea cea dulce, nădejdea şi viaţa mea, o, Bunule Doamne, cum Te stingi pe Cruce” – Fecioara suspinând grăia: «Grăbeşte-te, Iosife, la Pilat şi cere trupul Învăţătorului tău!» Iar pe Tine văzându-Te gol şi fără slavă zicea: «Fiul meu, sabie a trecut prin sufletul meu, după spusele dreptului Simeon». Iar noi suferind împreună cu Maica Ta, Milostive Mântuitorule, Cel ce Te-ai săvârşit pe Cruce, rupând zapisul păcatelor noastre, Te rugăm, dă-ne har ca să-Ţi cântăm cu dragoste: Aliluia!
Icosul 12:
Cântând milostivirea Ta, Iubitorule de oameni, mă închin îndurărilor Tale, Stăpâne. Ca vrând să mântuieşti făptura Ta ai primit moartea, – zicea Preacurata. Ci cu învierea Ta, Mântuitorule, miluieşte-ne şi pe cei ce cântăm:
Bucură-te, că ai văzut mort pe Domnul Cel slăvit;
Bucură-te, că ai sărutat trupul Fiului tău adormit;
Bucură-te, că Lumina cea dulce, pe Domnul, în mormânt L-ai aşezat;
Bucură-te, că pe Fiul tău cu atâta jale L-ai îngropat;
Bucură-te, căci cu giulgiu, Trupul sfânt L-ai înfăşurat;
Bucură-te, că sabia tristeţii te-a îndurerat;
Bucură-te, Maică preaîntristată ceea ce prefaci întristarea în bucurie.
Condacul 13:
O, Prealăudată Maică, Cea căzută de tristeţe şi de durere sub crucea Fiului tău şi Dumnezeu, ascultă suspinele şi plânsul nostru, şi ne scapă de scârbe, de dureri şi de moartea cea veşnică pe toţi cei ce nădăjduim în nespusa ta milostivire şi cântăm lui Dumnezeu: Aliluia! (de 3 ori)
Apoi Icosul 1 şi Condacul 1
Icosul 1:
Îngerul ce a vestit păstorilor din Betleem Naşterea Mântuitorului lumii, împreună cu puterile cereşti au cântat: «Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire». Iar tu, Maică, n-ai avut unde să-ţi pleci capul şi ai născut pe Fiul tău în staul, înfăşându-L în scutece şi punându-L în iesle. Cunoscând tristeţea sufletului tău îţi cântăm aşa:
Bucură-te, că pe Fiul tău, cu glasul gurii tale L-ai mângâiat;
Bucură-te, că Pruncul Cel veşnic cu scutece L-ai înfăşat;
Bucură-te, că pe Cel ce ţine lumea, cu lapte L-ai hrănit;
Bucură-te, că staulul dobitoacelor ca un rai s-a arătat;
Bucură-te, că Tron de heruvimi, pe pământ te-ai arătat;
Bucură-te, că în naştere şi după naştere, Tu Fecioară ai rămas;
Bucură-te, Maică preaîntristată ceea ce prefaci întristarea în bucurie.
Condacul 1:
Celei alese dintre toate fiicele neamurilor, Fecioarei Maria, Maica Fiului lui Dumnezeu prin care a venit mântuirea lumii, cu umilinţă îi strigăm: Caută la viaţa noastră cea plină de scârbe; ţtii scârbele şi durerile ce le-ai îndurat când ai fost pe pământ, fă cu noi după mila ta cea mare să-ţi cântăm aşa: Bucură-te, Maică preaîntristată ceea ce prefaci întristarea în bucurie.
Rugăciune către Maica Domnului
O, multîndurerată Maica Domnului ceea ce eşti mai presus decât toate fiicele neamurilor, pentru curăţia ta şi mulţimea suferinţelor ce le-ai răbdat pe pământ, primeşte rugăciunile şi suspinarea noastră şi ne păzeşte sub acoperământul milostivirii tale, că alt adăpost şi caldă mijlocire, afară de tine nu avem. Ca ceea ce ai îndrăzneală spre Cel născut din tine, ajută-ne şi ne miluieşte cu rugăciunile tale, să scăpăm de toate săgeţile urii, vrăjmăşiei şi dezbinării dintre noi. Potoleşte inimile învrăjbite şi întoarce în ele dragostea cea frăţească, pentru ca iubindu-ne unii pe alţii, să ne trăim viaţa în pace şi bună înţelegere, şi astfel, să ajungem cu toţii şi în împărăţia cerurilor, unde împreună cu toţi sfinţii vom cânta slavă Unui Dumnezeu în Treime: Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, totdeauna acum şi pururea şi în nesfârşiţii veci. Amin.
Rugăciune către Maica Domnului la icoana " Despietrirea inimilor învrăjbite "
Despietreşte inimile noastre cele învrăjbite, Născătoare de Dumnezeu, iar năvălirile celor ce ne urăsc le potoleşte şi toată strâmtorarea sufletului nostru o conteneşte. Ridicând ochii la icoana ta cea sfântă ne umilim în faţa suferinţei şi milostivirii tale pentru noi şi rănile Ţi le sărutăm, iar de săgeţile noastre care te străpung ne înfricoşăm. Ci tu Maică prea-milostivă, nu ne lăsa să pierim în împietrirea noastră şi din pricina nemilostivirii celor apropiaţi, căci eşti cu adevărat despietrirea inimilor învrăjbite.
https://doxologia.ro
https://www.crestinortodox.ro
https://click.ro
https://pravila.ro
https://ru.wikipedia.org
https://ru.wikipedia.org/wiki
https://www-sofija-ru
https://azbyka-ru
https://stefmon.ru
https://drevo-info.ru
