Icoana Maicii Domnului „cu trei mâini”(12 iulie)

Trimite acest articol mai departe!

Această icoană mult iubită a Maicii Domnului, cunoscută sub numele de Icoana Maicii Domnului „cu trei mâini”, Icoana Maicii Domnului „a Sfântului Ioan Damaschin”, sau Icoana Maicii Domnului „Trihirussa”, este cinstită în mod deosebit în Sfântul Munte Athos, dar și în toată lumea  ortodoxă, inclusiv în țara noastră.

Fragment din Evanghelia zilei:Matei X, 32

"Oricine va mărturisi pentru Mine înaintea oamenilor, mărturisi-voi şi Eu pentru el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri."

Locație

Icoana Maicii Domnului „cu trei mâini” se găsește în prezent la Mănăstirea Hilandar din Sfântul Munte Athos (Adresă: Hilandariou Monastery 630 86 Karyes, Mt. Athos, Greece), mănăstire care deține locul al patrulea în ierarhia mănăstirilor athonite.
Locatia-Google maps

Mănăstirea Hilandar a fost ctitorită la sfârșitul secolului al X-lea de către monahul grec Gheorghios Helandarios, de la care s-a păstrat numele aşezământului. Hilandarul este menționat pentru prima oară într-un hrisov în anul 1015, însă, până în 1169, mănăstirea avea să fie părăsită.

În iunie 1198 împăratul bizantin Alexios al III-lea Anghelos a dăruit Mănăstirea Hilandar și pământurile dimprejur monahilor Simeon și Sava, adică fostului jupân sârb Ștefan Nemanja și fiului său, Raţko. Sfinţii Sava şi Simeon au reconstruit mănăstirea şi de aceea sunt consideraţi ctitorii acesteia.

foto-Sfântul Simeon izvorâtorul de mir

Mănăstirea a fost susţinută şi prin daniile făcute de ţarii ruşi şi de domnitorii Ţărilor Române.

În afară de Sfinţii Sava şi Simeon, în mănăstire a vieţuit şi nepotul Sfântului Sava, Prendislav, care a fost tuns monah tot sub numele de Sava şi care a ajuns şi el arhiepiscop al Serbiei (†1271). Aici au vieţuit şi viitorii arhiepiscopi Evstatie I (†1286), Nicodim (†1325), Daniil al II-lea (†1338), Efrem (†1399), precum şi noul mucenic Chiril (†1586), Sfântul Rafail din Banat (sfârşitul secolului al XVI-lea şi începutul secolului al XVII-lea), cuviosul mucenic Damaschin din Gambrovo (†1771) şi cuvioşii mucenici Onufrie (†1818 în Hios) şi Acachie de la Schitul Mănăstirii Iviron.

 Prăznuire

Pomenirea Icoanei Maicii Domnului "Trihirussa" se face în 4 decembrie, de praznicul Sfântului Ioan Damaschin, și în chip deosebit în zilele de 28 iunie și 12 iulie.

Iconografie

Cei care nu cunosc istoria acestei icoane înclin să creadă, în mod greșit, că cele trei mâini reprezentate sunt ale Maicii Domnului. Însă nu este așa. Inițial era o icoană realizată întru totul după canoanele iconografice, asemănătoare cu Maica Domnului Hodogitria – "Arătătoarea căii”, sau „Îndrumătoarea”.

Drept mulțumire și recunoștință nemărginită, a minunii prin care Preasfântă Născătoare de Dumnezeu i-a salvat brațul tăiat, Sfântul Ioan Damaschin a adăugat la icoana Maicii Domnului o mână din argint, în partea de jos, astfel încât dă impresia că Maica Domnului are o a treia mână.

Din păcate, unii iconografi, care au pictat copii după această icoană, au lansat o interpretare eronată în acest sens, ca și cum ar fi vorba despre trei mâini ale Născătoarei de Dumnezeu.

Icoana Preasfantei Fecioare „Trihirussa” este una dintre cele mai bine păstrate dintre vechile icoane bizantine ale Născătoarei de Dumnezeu; aceasta are o expresivitate puternică; chipul Maicii Domnului este atât de binevoitor și privirea ei este atât de blândă, încât îl umple de evlavie pe cel care i se închină.

Din motive de protecție, dar și pentru măreția ei, icoana are un acoperământ de aur, pe care sunt aplicate 5000 de pietre prețioase, precum și alte odoare, toate de la pelerenii evlavioși sau de la cei ajutați în  chip minunat de Născătoarea de Dumnezeu.

Dimensiunile icoanei sunt de 1,11 x 0.91 m.

Icoana are două fețe, pe spatele acesteia fiind pictat Sfântul Nicolae.

Istoric

Conform tradiției, această icoană a Maicii Domnului era zestrea de mare preț a familiei. Sfântului Ioan Damaschin (4 decembrie), păstrată cu mare cinste în paraclisul casei sale din Damasc, la începutul veacului al VIII-lea.

foto-Sfântul Ioan Damaschin

La începutul sec. al VIII-lea întreaga Sirie se afla sub stăpânirea arabilor. Walid, califul Damascului, care era pe atunci capitala Siriei, fiind musulmat a angajat la curtea sa pe tânărul Ioan, laic în acel moment, în calitate de ministru consilier pentru problemele populației creștine.

În acea perioadă a apărut erezia iconoclaștilor (lupta împotriva sfintelor icoane), al cărui principal susținător era împăratul Bizantului, Leon al III-lea Izaurul. Pe de altă parte, Ioan Damaschin, pătruns de râvnă dumnezeiască, ca nimeni altul, s-a dovedit un mare luptător  și susținător al cinstirii sfintelor icoane.

Împăratul Leon aflând despre faptele lui Ioan legate de apărarea sfintelor icoane, a pus la cale o calomnie monstruoasă. Astfel, făcând rost de o lucrare scrisă de tânărul Ioan, a dat poruncă unui caligraf de încredere să imite întocmai scrisul, scriind în acest fel o falsă scrisoare, ca și când ar fi fost a Sfântului. Această scrisoare  „adresată” lui Leon, se dorea a fi un îndemn  către acesta ca să se ducă și să pună stăpânire fară luptă pe orașul Damasc, pe motiv că  lipsește califul din cetate.

Leon a trimis această falsă scrisoare către prietenul său califul Walid, adăugând și o scrisoare personală, în care îl asigura pe calif de dragostea pe care i-o purta, iubire dovedită de faptul că îi trimitea scrisoarea „scrisă” de mâna lui Ioan. Astfel Ioan se dovedea că era uneltitor împotriva domniei lui Walid.

Când a citit scrisoarea, Walid a crezut înșelăciunea lui Leon, poruncind fară să mai cerceteze, să i se taie lui Ioan măna dreaptă cu care scrisese așa-zisa scrisoare, iar mai apoi să-i fie atârnată, ca pedeapsă exemplară pentru toți, în piață centrală a Damascului.

Porunca a fost dusă la îndeplinire imediat. Când ziua s-a sfârșit, Ioan l-a rugat pe calif să-i fie dată înapoi mâna tăiată. Primind înapoi mâna, Sfântul Ioan s-a închis în cameră sa.

Lipindu-și mâna de ciotul din umăr, s-a rugat în genunchi toată noaptea în fața icoanei Născătoare de Dumnezeu. O implora pe Preasfânta Fecioară să-l vindece, ca să continue să scrie despre cinstirea icoanelor. Rugându-se în acest chip și fiind foarte obosit, a ațipit puțin. Și atunci, în vis, a văzut-o pe Stăpâna noastră care i-a spus să nu se mai întristeze pentru că mâna îi va fi vindecată, dar să-și îndeplinească ceea ce promisese, adică să scrie despre sfintele icoane.

Când s-a trezit, Ioan a văzut mâna deja sănătoasă și doar la locul tăieturii rămăsese o linie de culoarea sângelui, ca amintire a minunatei vindecări. De bucurie și de recunoștință față de Maica Domnului, Sfântul a făcut o copie din argint a mâinii tăiate și a adăugat-o în partea stangă de jos a icoanei, așa cum creștinii evlavioși și vindecați în chip minunat atârnă de sfintele icoane diferite ofrande de aur și argint. Din acest motiv icoana a fost numită Icoana Maicii Domnului cu trei mâini.

Conform tradiției, după această minune Sfântul Ioan a scris un imn de mulțumire Maicii Domnului: „De tine se bucură, ceea ce ești plină de har…” ce se cântă în loc de „Cuvine-se cu adevărat” în Liturghia Sfântului Vasile cel mare.

După vindecarea sa minunată Ioan și-a împărţit săracilor toată averea şi a eliberat pe robii săi,  hotărându-se  să părăsească viața lumească și să se facă monah. Califul, când l-a văzut vindecat a înțeles că tămăduirea s-a făcut prin putere dumnezeiască și i-a cerut iertare pentru pedeapsa nedreaptă.

Aşadar, Sfântul Ioan, având cu el  Icoana Preasfintei Fecioare „Trihirussa”, a pleacat din Siria în Palestina, la vestita lavră Sfântul Sava cel Sfințit.

Devenit monah, Sfântul Ioan Damaschinul a aflat de la ceilalți monahi de la lavră că Sfântul Sava cel Sfințit, înainte de fericita lui adormire (în sec al VI-lea), a dat poruncă să se pecetuliască alături de mormântul său, „cârja”, adică toiagul său.

foto-Sfântul Sava cel Sfințit

El a poruncit ca atunci când va veni un pelerin la lavră un fiu de rege, care va purta același nume cu el, Sava, și că, atunci când acesta se va închina la mormântul lui, carja va cădea, deși până atunci va fi neclintită. După ce va cădea, Sfântul Sava cel Sfințit a poruncit ca acea cârjă a sa, să fie dăruită acelui fiu de rege, împreună cu o icoana  Preasfintei Fecioare, păstrată în lavră, numită „Galactotrofusa” (Cea care alăptează).

Ioan, cunoscând cele prorocite de Sfântul Sava, a lăsat și el poruncă, înainte de adormirea sa, ca aceluiași fiu de rege, împreună cu celelalte două odoare, să i se se dea la vremea cuvenită și propria sa icoană „Trihirussa”.

Într-adevăr, după cinci veacuri, în anul 1217, a venit la lavră, ca simplu monah pelerin, fiul de rege Sfântul Sava de la Hilandar. Acesta s-a închinat la mormântul Sfântului Sava cel Sfințit și imediat cârja a căzut de unde era fixată.

Uimiți, părinții mănăstirii au căutat să afle cine este monahul pelerin, aflând astfel că este fiu de rege și se numește Sava.

foto-Sfântul Sava al Serbiei

Stând încă la îndoială și șovăind să îndeplinească dorința Sfântului lor ctitor, monahii mănăstirii au pecetluit din nou cârja la locul ei. În ziua următoare, fiul de rege s-a închinat din nou la mormântul și cârja a căzut din nou.

În fața acestui fapt, orice îndoială a fost spulberată și atuncii monahii au dat fiului de rege-Sava, cârja  și icoanele „Galactotrofusa” ,  „Trihirussa”.

Cu aceste daruri de preț, Sfântul Sava a plecat din Palestina și s-a întors în Kareya, capitala Sfântului Munte Athos. Cârja a așezat-o în chilia „Schimbării la Față”, unde se mulțumește să stea de veacuri. Aceasta chilie se numește până azi „Cârja”. Icoana „Galactotrofusa” a așezat-o în chilia Sfântului Sava cel Sfințit, unde a fost o peșteră și acolo se păstrează și ea de veacuri. Aceasta chilie se găsește lângă Biserica Proestosului și se numește Tipicario, deoarece acolo se păstrează „Tipicul”, redactat de Sfântul Sava anume pentru aceasta chilie, respectiv: monahii care locuiesc acolo să nu se ocupe de altă lucrare sau slujire, ci să se roage pentru toată lumea și să citească o dată pe zi întreaga Psaltire și o dată pe săptămână cele patru Evanghelii.

În această chilie icoana „Galactotrofusa” este pusă în dreapta ușilor împărătești, fenomen unic în toată Ortodoxia; iar icoana lui Iisus Hristos se află în stânga ușilor împărătești.

În sfârșit, icoana   „Trihirussa”, a fost dusă de către Sfântul Sava la Mănăstirea Hilandar. Acesta a fost prima ei sosire la Mănăstirea Hilandar.

În anul 1219 Sfântul Sava a fost hirotonit Arhiepiscop al Serbiei și a pleacat definitiv din Sfântul Munte. Totuși „Trihirussa” a rămas la Mănăstirea Hilandar până în anul 1347, când la mănăstire a venit în vizită sârbul Kralis Dușan, primind la plecare pentru Serbia, icoana Presfintei Fecioare „Trihirussa”, ca binecuvântare a mănăstirii pentru el.

Astfel, sfânta icoană a ajuns  în Serbia.

Până la sfârșitul veacului acela, al XIV-lea,  icoana a trecut, din motive necunoscute, din posesia lui Kralis Dușan, în proprietatea Mănăstirii Studenția, unde a fost și așezată.

În sec. al XV-lea această mănăstire a suferit de atacurile năvălitorilor turci, ocazie cu care monahii, dorind să salveze prețioasa icoană, au pus-o pe spatele unui catâr pe care l-au lăsat  să meargă liber, unde îl va călăuzi voia Maicii Domnului.

Așa a ajuns catârul, străbătând multe ținuturi, în Sfântul Munte, unde s-a apropiat și s-a oprit la mică distanță de Mănăstirea Hilandar. Când au înțeles întâmplarea, monahii s-au grăbit să dea icoana jos de pe spatele animalului, care a căzut imediat jos și a murit pe loc. Chiar în acel loc, a fost ridicat un loc de pelerinaj, spre pomenirea veșnică a întâmplării, în fiecare an săvârșindu-se o procesiune specială.

Astfel la începutul sec.  al XV-lea,  Icoana Presfintei Fecioare „Trihirussa” a intrat a două oară în Mănăstirea Hilandar, monahii așezând-o cu mare cinste în Sfântul Altar al bisericii mari a mănăstirii.

foto-Biserica centrală a Mănăstirii Hilandar

Mult mai tărziu după veacul al XV-lea în mănăstire s-a petrecut următoarea întâmplare.

Starețul de atunci al mănăstirii a murit. Deoarece monahii mănăstirii făceau parte din patru neamuri diferite, alegerea unui nou stareț s-a dovedit a fi foarte dificilă, fiecare din cele patru naționalități aducând argumente în favoarea unui stareț din partea lor.

Deoarece nu se puneau de acord, a intervenit însuși Preasfântă Născătoare de Dumnezeu. Astfel , în timpul unei vecernii s-a auzit clar din icoană glasul Presfintei Fecioare, care spunea că ea este stareța mănăstirii.

Monahii deși au auzit acel glas, nu au i-au dat importanța cuvenită. Când au venit în altă zi pentru utrenie, au văzut că icoana era așezată în strana starețului. Crezând că paraclisierul au pus-o acolo, au așezat-o iarăși la locul ei de dinainte. Totuși, în ziua următoare, la slujba utreniei, au văzut din nou icoana Preasfintei Născătoare de Dumnezeu în strana starețului.

Monahii presupunând că făptașul este tot paraclisierul, au luat de acea dată cheile bisericii, ale cărei uși le-au încuiat ei înșiși în acea seară, asigurându-se în același timp că în biserică să nu mai rămână nimeni.

Dimineața, părinții înșiși au deschis ușile bisericii pentru utrenie, ocazie cu care au văzut uimiți cum icoana Maicii Domnului era așezată iarăși pe locul starețului. Atunci au înțeles pe deplin că ea singură ajungea acolo. În timp ce aceștia discutau despre cele întamplate, la mănăstire a venit un pustnic care le-a făcut cunoscut că i s-a arata Presfanta Fecioara și i-a spus să vestească monahilor mănăstirii că din acel moment se obliga ca Ea să fie  stareța mănăstirii și astfel ei să trăiască în pace, fară a mai încerca alegera unui stareț și nici să mute icoana din acel loc.

Monahii s-au spus atunci voinței Presfintei Născătoare, așa încât până astăzi nimeni nu a mai mutat sfânta icoană din strana starețului.

Astfel Preasfântă Fecioara „Trihirussa” a devenit ocrotitoarea Mănăstirii Hilandar, icoana protectoare a acesteia.

Icoana Maicii Domnului cu trei mâini în țara noastră

În România există un număr  mare de biserici  care au  spre închinare icoane în care este înfățișată  Maica Domnului „cu trei mâini”, credincioșii rugându-se cu evlavie în fața Preasfintei Născătoare de Dumnezeu și a iubitului său Fiu.

Iată în acest sens câteva dintre aceste lăcașe de cult.

Icoana Maicii Domnului cu trei mâini de la Mănăstirea Neamţ

În paraclisul „Sfântul Gheorghe” din incinta Mănăstirii Neamţ se mai află o icoană ferecată în argint foarte veche, mai puţin cunoscută, dar cu o istorie fascinantă.

Copia sfintei icoane de la Neamţ fost adusă în ţară de Sfântul cuvios Paisie de la Neamţ, stareţ al Mănăstirii Neamț între anii 1779-1794. Pe icoană se află o inscripţie cu litere româneşti și chirilice: „Această sfântă icoană s-au zugrăvit din nou, afară de chipuri, în vremea prea cuviosului arhimandrit şi stareţ Chir Timotei. Anul 1866, mai 10 (de Agapie zugrav)”.

Icoana este purtată în procesiuni, iar în timp de secetă se spune că este aducătoare de ploaie şi făcătoare de minuni.

Biserica „Maica Precistă" din Ploiești

Această biserică adăpostește o mică comoară, o icoană despre care se spune că este făcătoare de minuni-Icoana Maicii Domnului cu trei maini. La icoană s-au rugat, de-a lungul timpului, personalități importante precum Mihai Eminescu, Mihail Kogălniceanu, actorul Toma Caragiu, istoricul Nicolae Iorga și poetul Nichita Stănescu.

Minunile înfăptuite de-a lungul anilor în micuța biserică din Ploiești au avut un ecou la fel de discret ca și faima icoanei. Cu toate acestea, orice credincios știe că aici rugăciunile lui sunt ascultate.

Donată de țarul Rusiei

Icoana a fost donată de ţarul Alexandru al II-lea al Rusiei, în timpul războiului ruso-româno-turc, în 1877, după ce împăratul a petrecut Paștele la Ploiești, înainte de a merge pe frontul Războiului de Independență, și a fost impresionat de credința românilor și de slujbele preoților.

Icoana este realizată dintr-o combinaţie de aur şi argint, iar cea de-a treia mână apare în colţul din dreapta jos al icoanei. „Ferecătura este din anul 1805 și se pare, icoana de dedesubt este mult mai veche. Este o valoare a întregului neam românesc", ne-a mai spus părintele Ștefan Mușat.

Eminescu a venit de două ori să se roage

În faţa ei au îngenuncheat, de-a lungul timpului, nume importante precum Mihai Eminescu, Mihail Kogălniceanu, actorul Toma Caragiu, istoricul Nicolae Iorga și poetul Nichita Stănescu.

„Se pare că Eminescu a auzit de faima acestei icoane și a vrut să o vadă, în 1878. Nu ar fi prima dată când poetul a ajuns la Ploiești pentru a se ruga în biserica noastră. Poetul a mai venit în oraș și în 1881, la înmormântarea unui prieten.

 Kogălniceanu a locuit o vreme chiar vizavi de biserică, iar din ceea ce a rămas consemnat, alte personalități care s-au rugat în biserică sunt  Iorga, Nichita și Toma Caragiu", ne-a dezvăluit părintele paroh.

Catedrala episcopală de la Deva

În anul 2017 Catedrala episcopală de la Deva a primit o donaţie întâmpinată cu multă bucurie de feţele bisericeşti, dar şi de credincioşi.

Iată ce spunea Preasfinţitul Gurie, episcopul Devei şi Hunedoarei, la acel moment:

„Ne-a mai rânduit Dumnezeu o bucurie. Una mare pentru noi toţi cei din Episcopia Devei şi Hunedoarei. În urmă cu cinci ani, în Muntele Athos se picta o icoană a Maicii Domnului, o copie a icoanei Sfântului Ioan Damaschin sau cea numită „Icoana Maicii Domnului cu trei mâini”. Ne-am gândit să o aducem noi, aici, în Episcopia Devei şi Hunedoarei şi Maica Domnului a ales să vină aici: este împo-dobită frumos şi a venit prin bunăvoinţa unui om de la Cluj.”

Minuni

Cele mai importante minuni consemnate de-a lungul timpului în legătură cu această sfântă icoană sunt cele pe care le-am amintit deja, respectiv vindecarea brațului Sfântului Ioan Damaschin și intervenția minunată a Maicii Domnului în momentul disputelor privind alegerea starețului Mănăstirii Hilandar.

In plus, odată un călugăr grec,  și-a făcut rugăciunea de seară înaintea sfintei icoane.

Apoi s-a dus să se odihnească și a avut următoarea vedenie:

A văzut cete de călugări sfinți, plutind prin văzduh și lăudând pe Dumnezeu, iar în fruntea lor mergea Maica Domnului având îmbrăcăminte mohorâtă și în mână ținând sceptru împărătesc.

Minunându-se și bucurându-se de cele văzute, a observat că în ceata din față erau călugării ruși, apoi călugării de celelalte naționalități: sârbi, români, bulgari… și la urmă era și ceata grecilor. Mirându-se de cele văzute, se gândea în sinea sa: „Oare cum se poate aceasta, ca aceștia să fie înaintea noastră? Doar Sfântul Munte este moștenirea noastră, iar aceștia sunt străini”.

Pe când gândea el acestea, a auzit o voce, zicându-i: „Cu adevărat, voi sunteți de ai casei, având Muntele acesta al vostru și trăind în odihnă; de aceea pierdeți din slava cerească. Iar rușii, împreună cu celelalte neamuri, rabdă mult mai multe decât voi, fiind înstrăinați de patria lor. De aceea și slava lor este mai mare”.

Maica Domnului și-a ocrotit de multe ori mănăstirea, scăpând-o din multe primejdii. Niciodată nu au reușit să pătrundă înăuntru cei care au încercat să o jefuiască. Astfel s-a întâmplat și în 1828, când mănăstirea a fost asediată. Vrăjmașii au ținut mănăstirea înconjurată multe zile, dar n-au reușit să se apropie de zidurile ei.

Pe de altă parte, cele 5000 de pietre prețioase, precum și alte odoare de la pelerenii evlavioși , aplicate pe această sfântă icoană care se găsește la Mănăstirea Hilandar,  sunt mărturii ale ajurorul primit în  chip minunat de credincioșii de la Născătoarea de Dumnezeu.

De asemenea Icoana Maicii Domnului de la Mănăstirea Neamț este purtată în procesiuni, iar în timp de secetă se spune că este aducătoare de ploaie şi făcătoare de minuni.

Despre icoana de la biserica „Maica Precista" din Ploiești, la un moment dat parohul bisericii, Ștefan Mușat, declara:

„Nu vrem să ne lăudăm cu așa ceva și nici nu afirmăm că icoana din biserică este făcătoare de minuni. A reieșit acest lucru din ceea ce ne spun enoriașii, ei sunt cei care vorbesc despre efectul benefic al rugăciunilor și despre minunile care s-au întâmplat în viața lor."

 Cuvântul Domnului şi Rugăciuni

Evanghelia după Matei:

Cap X, 32-36

32. Oricine va mărturisi pentru Mine înaintea oamenilor, mărturisi-voi şi Eu pentru el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri.
33. Iar de cel ce se va lepăda de Mine înaintea oamenilor şi Eu Mă voi lepăda de el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri.
34. Nu socotiţi că am venit să aduc pace pe pământ; n-am venit să aduc pace, ci sabie.
35. Căci am venit să despart pe fiu de tatăl său, pe fiică de mama sa, pe noră de soacra sa.
36. Şi duşmanii omului (vor fi) casnicii lui.

Cap XI, 1:

1. Sfârşind Iisus de dat aceste învăţături celor doisprezece ucenici ai Săi, a trecut de acolo ca să înveţe şi să propovăduiască mai departe prin cetăţile lor.

Acatist la icoana Maicii Domnului „Trihirussa” (“Cu trei mâini”)


După rugăciunile începătoare:

Condacul 1

Împărăteasa Îngerilor şi lumina Sfinţilor, ocrotitoarea celor prigoniţi şi limanul de scăpare al tuturor celor ce străbat marea ispitelor, ceea ce ai purtat pe mâinile tale pe Focul cel nemistuit, cu care ai aprins inimile cele ce ardeau de dorul Cuvântului, cu mâna ta cea tare atinge-te şi de ochii sufletului meu, cei orbiţi de păcate, ca să văd luminat cărarea laudelor tale şi să strig cu umilinţă: Bucură-te, Maica Domnului, mâna nevăzută a milostivirii Preasfintei Treimi!

Icosul 1

Pentru cinstirea Sfintelor icoane marele între imnografi, cuviosul Ioan Damaschin, pătimit-a tăierea mâinii drepte cu care scria întru apărarea icoanei dreptei Tatălui, lui Hristos-Dumnezeul nostru, pentru a cărui naştere dintru tine fără prihană te mărim pe tine, Fecioară, aşa:

Bucură-te, cortul Împăratului Ceresc;

Bucură-te, icoană a frumuseţii duhovniceşti;

Bucură-te, oglinda vederilor îngereşti;

Bucură-te, strălucire necuprinsă a sfinţeniei;

Bucură-te, dulcea cântare a Sfântului Ioan;

Bucură-te, pecetea înţelepciunii neapropiate;

Bucură-te, scară sfinţită a rugăciunii;

Bucură-te, cer încununat cu stelele virtuţilor;

Bucură-te, cărare străbătută de iubitorii de rugăciune;

Bucură-te, acoperirea celor nedreptăţiţi;

Bucură-te, adânc nemăsurat al milostivirii;

Bucură-te, cunună a cântărilor îngereşti;

Bucură-te, Maica Domnului, mâna nevăzută a milostivirii Preasfintei Treimi!

Condacul al 2-lea

Cu lacrimi şi rugăciune fierbinte căzut-a înaintea cinstitei tale icoane înţeleptul între înţelepţi, Sfântul Ioan Damaschin, cerând să îi tămăduieşti mâna tăiată de sabia mâniei celor fărădelege şi, luând vindecare, a cântat Domnului: Aliluia!

Icosul al 2-lea

Căutat-ai cu milostivire spre cel care cu lacrimi cerea ajutorul tău în necazul său şi mâna cea tăiată în chip minunat ai lipit-o, dându-i lui şi din belşug mirul darului tău, ca să scrie cu dreapta sa laude întru cinstirea ta, pentru care noi te mărim aşa:

Bucură-te, grabnică auzire a rugăciunii celui necăjit;

Bucură-te, vindecare a neputinţei sale prin milostivire;

Bucură-te, munte înalt al sfinţeniei alese;

Bucură-te, suflare a darului dumnezeiesc;

Bucură-te, lumină ce străjuieşti minţile smerite;

Bucură-te, pecete a înţelepciunii duhovniceşti;

Bucură-te, vistierie necheltuită de daruri;

Bucură-te, candelă nestinsă a rugăciunii;

Bucură-te, mână plină de milostivire;

Bucură-te, oprirea râurilor lacrimilor celor din nevoi;

Bucură-te, binecuvântare a celor ce pornesc pe calea mântuirii;

Bucură-te, cântarea cea neîncetată a Arhanghelilor;

Bucură-te, Maica Domnului, mâna nevăzută a milostivirii Preasfintei Treimi!

 Condacul al 3-lea

De mireasma bucuriei s-a umplut sufletul Sfântului Ioan pentru vindecarea cea minunată, de care şi noi veselindu-ne, ne întărim cetatea sufletului nostru pe temelia nădejdii întru tine, strigând Domnului: Aliluia!

Icosul al 3-lea

În semn de mulţumire pentru minunea ta, Sfântul Ioan Damaschin a înfrumuseţat icoana ta cu o mână de argint, ce arată mâna lui dăruită de tine; pe tine te rugăm să ridici mâna ta şi să binecuvântezi pe cei care strigă ţie aşa:

Bucură-te, bucuria celor tămăduiţi de tine;

Bucură-te, râu nesecat de milostivire;

Bucură-te, minune mai presus de minune;

Bucură-te, tainică scăpare a celor evlavioşi;

Bucură-te, cetate a Împărăţiei Cerurilor;

Bucură-te, apărătoarea celor biruiţi de neputinţe;

Bucură-te, glasul cântărilor duhovniceşti;

Bucură-te, că ai primit darul celui plin de mulţumire;

Bucură-te, că ne dai şi nouă mână de ajutor în primejdii;

Bucură-te, că ne scoţi din valurile patimilor;

Bucură-te, că ne aduci la limanul înţelepciunii;

Bucură-te, că ne păzeşti de atacurile celui viclean;

Bucură-te, Maica Domnului, mâna nevăzută a milostivirii Preasfintei Treimi!

Condacul al 4-lea

În lavra Sfântului Sava a fost păstrată sfântă icoana ta, înaintea căreia Sfântul Ioan Damaschin a vărsat lacrimi de întristare şi de bucurie şi a înălţat rugăciuni de cerere şi de mulţumire, iar noi umilindu-ne cu gândul, înaintea acesteia aducem jertfa cântării de: Aliluia!

Icosul al 4-lea

Sfântul Sava, cel dintâi arhiepiscop al Serbiei a primit în dar ca binecuvântare cinstită  icoana ta, spre păzirea poporului binecredincios, care cu făclii de rugăciune te-a întâmpinat, cântând unele ca acestea:

Bucură-te, Împărăteasa cea prea dorită a creştinilor;

Bucură-te, vistieria necheltuită a milostivirii;

Bucură-te, apărătoarea cea tare a bine credincioşilor;

Bucură-te, casa cea neclintită a Adevărului;

Bucură-te, că biruieşti pe vrăjmaşii creştinilor;

Bucură-te, că în ceasul necazului ne eşti sprijinitoare;

Bucură-te, mângâierea sufletelor întristate;

Bucură-te, surparea curselor celui viclean;

Bucură-te, chemarea tuturor la limanul pocăinţei;

Bucură-te, vas plin de mirul darurilor cereşti;

Bucură-te, ruşinarea defăimătorilor icoanelor;

Bucură-te, cămară împodobită cu mirul înţelepciunii;

Bucură-te, Maica Domnului, mâna nevăzută a milostivirii Preasfintei Treimi!

 Condacul al 5-lea

Fost-a voia ta Stăpână, să povăţuieşti catârul rătăcit, în chip necunoscut nouă, din Serbia la mănăstirea Hilandar din muntele Athos, ca să reverşi darurile milostivirii tale tuturor celor care vor cânta cu dragoste: Aliluia!

Icosul al 5-lea

Mănăstirea Hilandar o ai împodobit cu prea cinstită icoana ta, păzindu-o de săgeţile vrăjmaşilor nevăzuţi cu mâna ta cea tare, pe care o întinde şi spre noi şi ne binecuvântează ca să-ţi împletim ţie cununi de laude ca acestea:

Bucură-te, podoaba muntelui celui sfânt;

Bucură-te, comoara tăinuită în mănăstirea Hilandar;

Bucură-te, povăţuitoarea monahilor pe calea desăvârşirii;

Bucură-te, oglinda veşniciei necuprinse;

Bucură-te, fereastră către Soarele dreptăţii;

Bucură-te, scut nebiruit împotriva săgeţilor celui rău;

Bucură-te, carte sfinţită nescrisă de mână omenească;

Bucură-te, văl al păcii aşternut în suflete;

Bucură-te, pom al Raiului cu miresmele virtuţilor;

Bucură-te, plânsul pocăinţei celor regăsiţi prin Duhul;

Bucură-te, stăpânitoare a înălţimilor cereşti;

Bucură-te, liniştea iubitorilor de rugăciune;

Bucură-te, Maica Domnului, mâna nevăzută a milostivirii Preasfintei Treimi!

Condacul al 6-lea

Râul minunilor tale veseleşte sufletele celor care îşi pun toată nădejdea întru tine, iar noi stingem focul patimilor cu apa rugăciunii tale, aducând Domnului picăturile cântărilor de: Aliluia!

Icosul al 6-lea

Cearta monahilor pentru cinstea stăreţiei văzându-o, prin dumnezeiască minune ai arătat că prin smerenie toţi se pot înălţa şi icoana ta o ai aşezat pe scaunul cuvenit stareţului, arătând prin aceasta că tu eşti conducătoarea mănăstirii Hilandar, pentru care te lăudăm aşa:

Bucură-te, că ai covârşit pe toţi întru smerenie;

Bucură-te, că un călugăr pustnic a luminat pe fraţi;

Bucură-te, că acesta le-a arătat că eşti adevărata stareţă;

Bucură-te, că dai cu îndestulare cele de trebuinţă obştii tale;

Bucură-te, înţeleaptă povăţuitoare pe calea mântuirii;

Bucură-te, vasul cel plin de mirul înţelepciunii;

Bucură-te, ploaie bogată a milostivirii;

Bucură-te, a Hilandarului fierbinte ocrotitoare;

Bucură-te, zid nebiruit al rugăciunii;

Bucură-te, hrana sufletelor flămânde de dreptate;

Bucură-te, băutura cea tare a celor însetaţi de Adevăr;

Bucură-te, a monahilor îndreptătoare pe căile păcii cereşti;

Bucură-te, Maica Domnului, mâna nevăzută a milostivirii Preasfintei Treimi!

Condacul al 7-lea

Lucrurile mâinilor noastre le sfinţeşte Curată, şi ridică mâinile tale la rugăciune, alungând gândurile  noastre cele rele, ca să împletim cununa cântărilor de: Aliluia!

Icosul al 7-lea

Cu mâna ta cea tare răpeşte-mă pe mine, cel greşit, din mâinile vrăjmaşilor mei şi cu lanţul rugăciunii tale întăreşte întru mine dorirea mântuirii, ca să aduc şi eu cu bucurie cântări de laudă ca acestea:

Bucură-te, sfărâmarea curselor diavoleşti;

Bucură-te, lauda iubitorilor de feciorie;

Bucură-te, mângâierea sufletelor necăjite;

Bucură-te, podoaba monahilor cucernici;

Bucură-te, liman al celor ce străbat marea vieţii;

Bucură-te, foc ce arde spinii patimilor;

Bucură-te, cămară însufleţită a Adevărului;

Bucură-te, carte primitoare a slovelor Cuvântului;

Bucură-te, ştergerea zapiselor păcatelor noastre;

Bucură-te, apărătoare nebiruită la judecata noastră;

Bucură-te, nădejdea mântuirii celor ce te cinstesc;

Bucură-te, a muntelui sfânt comoară de mântuire;

Bucură-te, Maica Domnului, mâna nevăzută a milostivirii Preasfintei Treimi!

Condacul al 8-lea

Până la marginile lumii întinde acoperământul milostivirii tale şi păzeşte pe toţi de cursele celui viclean, ca într-un gând să îţi aducem în chip de mulţumire din florile gândurilor mireasma cântărilor de: Aliluia!

 Icosul al 8-lea

Oglindă a Raiului şi scaun înţelegător al tainelor Treimii, munte al sfinţeniei şi vas strălucit a toată înţelepciunea, pe tine te rugăm Fecioară, să ne întinzi mână de aju-tor şi să ne scoţi din toată primejdia, ca să cântăm ţie cu bucurie:

Bucură-te, icoană prea dorită a darurilor cereşti;

Bucură-te, făclie nestinsă a rugăciunii pentru lume;

Bucură-te, hotar neapropiat al înţelepciunii duhovniceşti;

Bucură-te, Maică prea binecuvântată a Manei cereşti;

Bucură-te, scut de apărare al celor din primejdii;

Bucură-te, săgeată a dorului dumnezeiesc;

Bucură-te, scăparea celor împovăraţi de păcate;

Bucură-te, cântarea cetelor celor fără de trup;

Bucură-te, mângâierea celor istoviţi de boală;

Bucură-te, munte înalt al sfinţeniei;

Bucură-te, pecete nestricată a fecioriei;

Bucură-te, mână povăţuitoare prin întunericul lumii;

Bucură-te, Maica Domnului, mâna nevăzută a milostivirii Preasfintei Treimi!

Condacul al 9-lea

Nu poate mintea omenească a pricepe taina cea prea slăvită a naşterii tale întru feciorie, iar noi, cei cu minţi covârşite de multă răutate, cerem rugăciunile tale, ca să ne curăţim de toată întinăciunea şi să cântăm Domnului: Aliluia!

Icosul al 9-lea

Pe tine te măreşte luna, ţie ţi se pleacă soarele şi toată zidirea laudă frumuseţea curăţiei tale, căci eşti cununa neamului omenesc, adusă înaintea  Ziditorului pentru izbăvirea noastră din moarte, pentru care te lăudăm aşa:

Bucură-te, jertfă fără de prihană adusă de neamul nostru;

Bucură-te, împăcarea noastră cu Părintele luminilor;

Bucură-te, legătură a păcii arătată pe pământ;

Bucură-te, podoabă prea strălucită a Treimii;

Bucură-te, minte neapropiată minţilor îngereşti;

Bucură-te, grădină a Raiului purtătoare a Pomului vieţii;

Bucură-te, mană cerească dăruită celor flămânzi de mântuire;

Bucură-te, suflare tainică a înţelepciunii îngereşti;

Bucură-te, vedere a strălucirii Treimii;

Bucură-te, adânc nemăsurat al milostivirii;

Bucură-te, apărătoare nebiruită a drept credincioşilor;

Bucură-te, cărare a înţelepciunii duhovniceşti;

Bucură-te, Maica Domnului, mâna nevăzută a milostivirii Preasfintei Treimi!

 Condacul al 10-lea

Ridică mâinile tale la rugăciune, Fecioară, ceea ce ca o Maică ai purtat în braţele tale pe Cel înfricoşător şi neapropiat heruvimilor şi cu dragostea ta ai acoperit pe Cel ce este Lumină neajunsă, căreia toţi cântă cu plecăciune sfântă: Aliluia!

Icosul al 10-lea

În ceasul judecăţii celei înfricoşătoare să ne fii nouă apărătoare nebiruită, căci mulţimea păcatelor noastre va fi vădită întru lumina dreptăţii dumnezeieşti şi nu avem alt sprijin tare decât numai pe tine, Maica Luminii, ca să ne scoţi din întune-ricul pierzării şi să-ţi cântăm:

Bucură-te, îmblânzire grabnică a Dreptului Judecător;

Bucură-te, nădejdea noastră la scaunul Mântuitorului;

Bucură-te, apărătoare tare a celor căzuţi;

Bucură-te, răsărit necuprins al Soarelui dreptăţii;

Bucură-te, mare întru care călătorim spe limanul mântuirii;

Bucură-te, foc ce mistuie tot gândul necurat;

Bucură-te, ridicarea celor din întunericul păcatelor;

Bucură-te, lumină neapropiată cetelor îngereşti;

Bucură-te, veselia cea grabnică a celor necăjiţi;

Bucură-te, solitoare neîncetată a mântuirii păcătoşilor;

Bucură-te, odihna sufletelor istovite de păcat;

Bucură-te, îmblânzirea judecătorilor nedrepţi;

Bucură-te, Maica Domnului, mâna nevăzută a milostivirii Preasfintei Treimi!

Condacul al 11-lea

Izvorule al rugăciunii, revarsă apele îndurărilor tale peste toţi cei care însetează de a ta milostivire, ca să nu moştenim noi focul cel veşnic, ci să ne învrednicim de dumnezeiască iertare şi să aducem picăturile cântărilor de: Aliluia!

Icosul al 11-lea

Cu mâna ta cea tare zdrobeşte pe vrăjmaşii nevăzuţi care ne tulbură şi din mâinile lor ne scoate, ca să-ţi împletim cu bucurie cununi de cântări duhovniceşti şi să dobândim prin mijlocirea ta odihnă întru Împărăţia Cerurilor cântând:

Bucură-te, moştenitoarea cereştii măriri;

Bucură-te, cununa rugăciunii de foc;

Bucură-te, tăcere ce ne izbăveşte de plânsul veşnic;

Bucură-te, comoară necheltuită a înţelepciunii;

Bucură-te, mărgăritar duhovnicesc al rugăciunii curate;

Bucură-te, bucuria celor izbăviţi din necazuri;

Bucură-te, mulţumirea neîncetată a celor mântuiţi;

Bucură-te, răsplătirea celor ce lucrează poruncile Domnului;

Bucură-te, nebiruită apărătoare a păzitorilor întregii înţelepciuni;

Bucură-te, cheie a Împărăţiei luminii;

Bucură-te, uşă a mântuirii credincioşilor;

Bucură-te, sprijinitoarea celor ce merg pe calea mântuirii;

Bucură-te, Maica Domnului, mâna nevăzută a milostivirii Preasfintei Treimi!

Condacul al 12-lea

Ca un soare străluceşti tot pământul cu razele darurilor tale, cu care luminează şi pământul cel întunecat al sufletului meu, ca întru lumina bucuriei să cânt Soarelui dreptăţii cu mulţumire: Aliluia!

Icosul al 12-lea

Munte al sfinţeniei pe tine te ştim, Fecioară, ceea ce pe cărările anevoioase ale mântuirii ai povăţuit multe suflete şi le-ai aşezat pe Taborul mântuirii; cădem înaintea icoanei tale cu dragoste şi cu umilinţă şi cerem să nu ne lepezi pe noi păcătoşii şi întunecaţii la minte, ci să ne întinzi mână de ajutor pe căile ispitelor, ca să ajungem şi la calea cea adevărată şi să cântăm ţie:

Bucură-te, munte al slavei neapropiate minţii omeneşti;

Bucură-te, calea ce ne poartă la Izvorul vieţii;

Bucură-te, fântână a darurilor dumnezeieşti;

Bucură-te, aflarea celor căzuţi pe căile păcatelor;

Bucură-te, milostivă ajutătoare a celor din nevoi;

Bucură-te, bogăţia cea nerăpită a săracilor;

Bucură-te, glasul de mulţumire a celor miluiţi;

Bucură-te, vistierie neîmpuţinată de tămăduiri;

Bucură-te, mână povăţuitoare la Părintele Ceresc;

Bucură-te, ocrotire neîncetată a celor de pe marea vieţii;

Bucură-te, păzitoarea celor ce aleargă pe calea mântuirii;

Bucură-te, ridicarea celor căzuţi în prăpastia păcatului;

Bucură-te, Maica Domnului, mâna nevăzută a milostivirii Preasfintei Treimi!

Condacul al 13-lea (de 3 ori)

O, prea curată Fecioară, Împărăteasa îngerilor şi Stăpâna lumii, acoperă cu cinstitul tău omofor pe cei care te cinstesc pe tine şi înalţă la rugăciune mâinile tale cele sfinte, ca să se sfinţească şi lucrul mâinilor noastre şi să aducem din inimi smerite cântarea de mulţumire: Aliluia!

Icosul 1

Pentru cinstirea Sfintelor icoane marele între imnografi, cuviosul Ioan Damaschin, pătimit-a tăierea mâinii drepte cu care scria întru apărarea icoanei dreptei Tatălui, lui Hristos-Dumnezeul nostru, pentru a cărui naştere dintru tine fără prihană te mă-rim pe tine, Fecioară, aşa:

Bucură-te, cortul Împăratului Ceresc;

Bucură-te, icoană a frumuseţii duhovniceşti;

Bucură-te, oglinda vederilor îngereşti;

Bucură-te, strălucire necuprinsă a sfinţeniei;

Bucură-te, dulcea cântare a Sfântului Ioan;

Bucură-te, pecetea înţelepciunii neapropiate;

Bucură-te, scară sfinţită a rugăciunii;

Bucură-te, cer încununat cu stelele virtuţilor;

Bucură-te, cărare străbătută de iubitorii de rugăciune;

Bucură-te, acoperirea celor nedreptăţiţi;

Bucură-te, adânc nemăsurat al milostivirii;

Bucură-te, cunună a cântărilor îngereşti;

Bucură-te, Maica Domnului, mâna nevăzută a milostivirii Preasfintei Treimi!

Condacul 1

Împărăteasa Îngerilor şi lumina Sfinţilor, ocrotitoarea celor prigoniţi şi limanul de scăpare al tuturor celor ce străbat marea ispitelor, ceea ce ai purtat pe mâinile tale pe Focul cel nemistuit, cu care ai aprins inimile cele ce ardeau de dorul Cuvântului, cu mâna ta cea tare atinge-te şi de ochii sufletului meu, cei orbiţi de păcate, ca să văd luminat cărarea laudelor tale şi să strig cu umilinţă: Bucură-te, Maica Domnului, mâna nevăzută a milostivirii Preasfintei Treimi!

Bibliografie

https://www.academia.edu
https://www.crestinortodox.ro
https://doxologia.ro

add_filter(‘jpeg_quality’, function($arg){return 100;});

Contact