Icoana Maicii Domnului de la Poceaev-8 septembrie

Fragment din Evanghelia zilei de 7 septembrie-Marcu, cap 3, 20

"Şi a venit în casă, şi iarăşi mulţimea s-a adunat, încât ei nu puteau nici să mănânce."

Locaţie

Locul care adăpostește de aproximativ 400 de ani această Sfântă Icoană făcătoare de minuni, este Lavra «Adormirea Maicii Domnului» din Poceaev.

Lavra Poceaev, un bastion vechi al ortodoxiei, este în fapt un ansamblu monastic de mari dimensiuni construit în orașul Poceaev, regiunea Tarnopol, Ucraina.

Ansamblul este construit pe un deal de 60 m înălțime, dominând orașul și câmpiile dimprejur. Se află la 18 km sud-est de Kremeneț și 50 km nord de orașul Tarnopol.

Locatie

În țara noastră o copie a acestei sfinte icoane se găsește spre închinare în Biserica Regina Maria, din București, strada Iani Buzoiani nr. 2.

Locatia-Google maps

Prăznuire

Această Sfantă Icoană a Maicii Domunului este prăznuită pe parcursul anului, în trei zile: în vinerea din Săptămâna luminată , pe 8 septembrie și pe 5 august.

Pe 8 septembrie (respectiv în 21 septembrie după calendarul bisericilor ortodoxe ruse), este cinstită mutarea icoanei Născătoarei de Dumnezeu la Mănăstirea Poceaev.

Sărbătoarea de pe 23 iulie (respectiv pe 5 august după calendarul bisericilor ortodoxe ruse), a fost stabilită în amintirea eliberării Mănăstirii „Adormirea Maicii Domnului” de asediul tătarilor din 20-23 iulie 1675.

Alături de creștinii ortodocși, vin și oameni din alte confesiuni pentru a cinsti icoana făcătoare de minuni a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu.

Iconografie

Icoana are 33 de centimetri înălţime şi 27 lăţime, fiind pictată cu vopsele de ulei, în stil clasic bizantin, pe lemn de tei, având bătute pe spate (ca să nu se curbeze) două scândurele din stejar (despărţituri).

Sfântul chip a fost acoperit mai întâi cu un strat subţire de argint, fiind îmbrăcat în el ca într-o cămaşă. Cu timpul însă, această îmbrăcăminte s-a degradat, ca şi cum ar fi fost împărţită în pătrăţele, drept pentru care în cele din urmă ea a fost schimbată din nou, fiind refăcută din perle mărunte.

Icoana o înfăţişează pe Maica Domnului încinsă, cu Pruncul Cel Preasfânt pe partea dreaptă. Pe partea stângă, Preasfânta Născătoare de Dumnezeu ţine o pânză ce acoperă picioarele şi spatele dumnezeiescului Prunc.

Domnul Iisus Hristos ţine mâna stângă pe umărul Maicii Sale, iar cu cea dreaptă binecuvântează. Preasfânta Fecioară are cinstita sa faţă aplecată spre capul Fiului, exprimând dragostea ei cea mare către El, cu afecţiune şi expresivitate unindu-şi chipul ei de mamă cu chipul Fiului.

Deasupra icoanei observăm obişnuitul înscris greco-slav, monograma: MP DV-Maria; în partea dreaptă, pe partea Mântuitorului, se află monograma IC XC- Iisus Hristos. Pe marginea acestei icoane sunt, de asemenea, şapte miniaturi înfăţişând gravuri de sfinţi.

În dreapta sus, este zugrăvit proorocul Ilie; jos - Sfântul mucenic Mina; în stânga sus - Sfântul întâiul mucenic Ştefan; în partea de jos - prea cuviosul Avramie. În partea de jos a icoanei aflăm chipurile a trei sfinte: Sfânta muceniţă Paraschevi, Sfânta mare muceniţă Ecaterina şi muceniţa Irina, fecioara.

Istoric

În anul 1240, hanul Batai a ocupat Kievul. Tătarii mongoli au distrus mănăstirea şi tot ce se găsea sfânt în ea. Călugării au fugit şi s-au adăpostit în stânca acoperită cu pădurea foarte deasă, în locurile unde astăzi se întinde Lavra «Adormirea Maicii Domnului» din Poceaev. Aşezându-se în acest loc, ei au adus şi duhul sever ascetic al Cuvioşilor Antonie şi Teodosie din Lavra Pecerska din Kiev.

Nevoindu-se în acele ținuturi, monahii s-au învrednicit de binecuvântarea Maicii Domnului care s-a arătat în chip minunat pe stâncă, asemeni Rugului Aprins. Preasfânta Născătoare de Dumnezeu purta Coroana Împărătească pe cap şi sceptrul în mână şi a lăsat imprimată pe piatră, urma tălpii drepte din care a izvorât apă tămăduitoare, care nu se împuţinează nici în ziua de astăzi.

În anul 1559, în Volnâia, nu departe de Poceaev, în ţinutul Orle, trăia o binecredincioasă stăpână de viţă nobilă, pe nume Ana Erofeevna Goiskaia. După sfârşitul bărbatului său, Vasile Bogdanovici Goiski, fost judecător în ţinut, ea va alege să trăiască până la moarte în văduvie.

În acele vremuri, prin ţinutul Volnâiei a trecut mitropolitul grec Neofit, care mergea, precum mulţi alţi ierarhi răsăriteni de pe atunci, după ajutor în împărăţia Moscovei. În anul 1559, trecând şi pe la moşia văduvei Goiskaia, la rugăminţile fierbinţi ale acesteia, a rămas în casa ei o bună bucată de vreme, odihnindu-se după osteneala îndelungată a drumurilor sale.

Temătoare de Dumnezeu, femeia, l-a primit cu bunăvoinţă în casa ei pe înaltul oaspete. Drept recunoştinţă pentru primirea sa, mitropolitul i-a dat la plecare o veche icoană a Maicii Domnului cu Pruncul Hristos, pe care el o adusese tocmai de la Constantinopol.

Purtase icoana până atunci cu sine ca pe un lucru de mare preţ, însă Pronia lui Dumnezeu l-a îndemnat să o lase pe ea în Volnâia, ca binecuvântată moştenire.

Darul facerii de minuni al sfintei icoane nu s-a arătat imediat. Multă vreme icoana a fost în casa fericitei moşiere Goiskaia, însă abia după 30 de ani a început să se observe ieşind din ea o oarecare lumină neobişnuită. Aceasta se întâmpla în jurul anului 1597.

Slugile au anunţat-o mai întâi pe moşiera Goiski, că o lumină harică răzbate din icoana preasfinţitului Neofit, însă ea nu a vrut să ia aminte, până ce nu a văzut în vis icoana, scăldată într-o mare lumină. Necrezând nici visului, Ana Goiskaia nu a dat importanţă deplină acestui fapt, până ce nu a văzut aievea lumina răzbătând din icoană.

După aceasta, ea a început să privească altfel icoana minunată. Cu deosebită evlavie, a aşezat-o în locul cel mai cuviincios din casă şi a pus să ardă înaintea ei o candelă de veghe. Nu a trecut însă multă vreme, că puterea harică ce răzbătea din icoană a început să izvorască primele minuni.

Ana Goiskaia avea un frate bun, Filip Kozinski, care era orb din naştere. Crezând în puterea icoanei, moşiera l-a îndemnat să se roage Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, înaintea icoanei ei celei minunate, ca prin preaputernicele sale rugăciuni, să ceară de la Domnul vederea pentru fratele său.

Şi, doar ce s-a rugat Filip cu credinţă înaintea icoanei celei dăruite de Dumnezeu, că în acelaşi ceas ochii lui s-au deschis, asemenea orbului celui din naştere din Evanghelie. El a început să vadă ca şi cum nu ar fi fost orb niciodată. După câteva astfel de neîndoielnice minuni, le-au devenit tuturor limpezi lucrurile, iar Goiskaia s-a hotărât din acel ceas să nu mai ţină icoana în casa sa.

Adunându-se monahi, preoţi şi mulţime de drept-credincioşi în procesiune, cu cântări duhovniceşti au mutat icoana în muntele Poceaevului şi au dat-o spre veşnică păstrare monahilor, care locuiau în peşteri. Atunci Goiskaia a dăruit, pentru cei care se aflau în peşterile de lângă vechea biserică a Adormirii Maicii Domnului de la Poceaev, ogoare, păşuni, şase familii de ţărani, dijma din toată roada strânsă din averea ei.

Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului a fost aşezată mai întâi în această veche biserică.

În jurul datei de 1 februarie 1597 Ana Goiskaia a alcătuit un înscris testamentar pentru ridicarea Mănăstirii Poceaev pe locul pustiei peşterilor, pentru a locui acolo toţi călugării buni, temători de Dumnezeu, de credinţă ortodoxă, supuşi Bisericii Răsăritului, şi doi cântăreţi bisericeşti.

Ana Goiskaia a trecut Domnul în 1617, lăsându-şi averea sa nepotului său, Andrei, nobil de Beliski, ajuns mai apoi voievod al Sandomirskului.

În anii ce au urmat, s-a mărit numărul călugărilor, însă pentru mănăstire se apropia ceasul mulţimii necazurilor.Trecuseră deja 300 de ani de când Rusia se eliberase de sub jugul tătaro-mongol, însă năvălitorii tătari din Hoarda de Aur încă mai bântuiau prin pământurile Volâniei. Aceştia treceau prin foc şi sabie tot ce întâlneau în cale.

În anul 1607, una din aceste hoarde a năvălit şi în Mănăstirea Poceaev; în acea vreme, după cum grăieşte o tradiţie locală, un oarecare monah se afla pe munte, săvârşind rugăciunea. Tătarii l-au văzut şi au vrut să îl prindă pentru a-l lua în robie. Ei l-au atacat îndată, însă vazându-l că era bătrân, l-au lovit plini de răutate cu sabia, tăindu-i capul. Monahul, care ar fi trebuit să moară în acel ceas, şi-a luat în mâini capul său tăiat şi l-a adus la mănăstire, aşezându-l înaintea icoanei făcătoare de minuni a Maicii Domnului – şi abia atunci şi-a dat duhul său Domnului, spre uimirea tuturor şi spre slava Preasfintei Fecioare, ce-şi alesese icoana sa de la Poceaev, arătându-şi puterea astfel prin ea.

În jurul anului 1623, la Poceaev era egumen plăcutul lui Dumnezeu, Sfântul Cuvios Iov. Odată, pe când el se ruga în peştera sa înaintea minunatei icoane, o neobişnuită lumină a răzbătut dintr-o dată din ea şi vreme de mai bine de două ceasuri s-a reflectat din adânc către biserica din apropiere, spre marea mirare a ucenicului său, fericitul Dositei, învrednicit să fie martor la această minune neobişnuită.

În acea vreme, moştenitorul Anei Goiskaia, Andrei Firlei, începuse să prigonească Mănăstirea Poceaev. El se lepădase de Ortodoxie, trecând la protestanţi, făcându-se mărturisitor al eresului luteran, având un caracter dârz, plin de obrăznicie şi de lăcomie.

Firlei nu putea deloc să se împace cu marea bogăţie pe care Ana Goiskaia o dăruise Mănăstirii Poceaev. Netemându-se de înfricoşătoarea judecată dumnezeiescă, pentru încălcarea voinţei fondatoarei, Firlei, după moartea celei care lăsase testamentul, a confiscat toate averile şi a stricat testamentul, luând treptat manăstirii averea lăsată de Ana Goiskaia.

Pe data de 10 iunie 1623, el a trimis în mănăstire o ceată formată din slujitorii săi, cei mai nemiloşi luterani care, tâlhărind averea mănăstirii, au răpit şi icoana cea făcătoare de minuni. El credea că, dacă va lua icoana, monahii nu vor mai rămâne în acel loc.

Aproape 20 de ani s-a aflat Sfânta Icoană în mâinile necredinciosului Firlei, trecută cu vederea şi dispreţuită. Însă monahii de la Poceaev nu au uitat de ea. Preacuviosul Iov, egumenul mănăstirii, s-a umplut de râvnă şi a mers pe la scaunele de judecată din Kremeniţki şi Luşk, făcând multe cereri şi plângeri.

Dumnezeu a binevoit ca în anul 1641, icoana să vină acasă, în mănăstirea Sfântului Iov de la Poceaev.

Iată cum s-a întâmplat: necredinciosul Andrei a dat o masă mare la palatul său, chemând mulţi musafiri şi făcându-le ospăţ bogat. Cuprins de o veselie drăcească, el nu ştia ce să facă mai mult spre înjosirea credinţei ortodoxe. A îmbrăcat-o atunci pe soţia lui în veşminte preoţeşti şi a pus în mâinile ei Sfântul Potir pe care îl răpise tot din Mănăstirea Poceaev, iar eretica aducea hule, batjocorind icoana Maicii Domnului, ca să îi distreze pe oameni prin acest spectacol nelegiuit.

Preacurata nu a îngăduit însă astfel de hule la adresa icoanei sale, şi abia a început nelegiuirea, că soţia lui Firlei a şi fost cuprinsă de un diavol sălbatic, ce o muncea pe ea. Acesta l-a tulburat mult şi pe Firlei însuşi, scuturarea diavolească continuând până când icoana a fost întoarsă mănăstirii.

Din acea vreme, icoana nu a mai părăsit muntele Poceaevului, slăvindu-se cu minuni şi cu multe semne, spre slava mănăstirii şi spre mântuirea tuturor celor care cu credinţă sosesc aici.

Pe data de 8 septembrie 1773, în vremea stăpânirii uniatiunilor, a avut loc loc sărbătoreasca încoronare a icoanei de la Poceaev.

Pe data de 8 septembrie 1791, monahii basilieni de la Poceaev au mutat sărbătoreşte Sfânta Icoană din biserica trapezei fraților în biserica mare a mănăstirii, biserica cu hramul Adormirii Maicii Domnului, zidită de către Pototki. Aici au aşezat-o într-un loc înalt, într-un chivot special, frumos lucrat. În această formă ea va fi întoarsă ortodocșilor, în anul 1831, după desprinderea de la unitatie a Mănăstirii Poceaev.

În anul 1859, împăratul Alexandru al II-lea, vizitând mănăstirea, a dăruit bisericii “Adormirea Maicii Domnului” un nou iconostas.

Aflată în al treilea rând al iconostasului, într-un chivot de argint în formă de stea, deasupra uşilor împărăteşti şi astăzi se găseşte icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului.

După slujba miezonopticii, în fiecare dimineaţă în vremea cântării troparului “Poarta de netrecut “, icoana este încet coborâtă pe panglica deosebită şi aşezată la nivelul înălţimii omului, pentru închinăciunea credincioşilor.

Icoana se coboară şi în ziua de sâmbătă, după cântările soborniceşti ale Acatistului Preasfintei Născătoare de Dumnezeu şi deasemenea în zilele de duminică şi de sărbătoare, după Liturghia târzie.

În anul 1866, prin preasfințitul Antonie, a fost comandată o îmbrăcăminte de aur, executată de către S.F. Verhovļev. Această lucrare a necesitat o măiestrie deosebită, cheltuielile fiind foarte mari.

Pe data de 10 septembrie 1869, în Lavră a izbucnit un puternic incendiu, mănăstirea aflându-se în mare primejdie. Din ornamentele unicate nu au rămas decât câteva urme. Cu îndurarea lui Dumnezeu, flăcările au cruţat icoana cu îmbrăcămintea sa.

Tot în Catedrala Adormirii Maicii Domnului din Lavra Pochaev credincioșii se închină la Urma Maicii Domnului. Urma Maicii Domnului se afla astăzi la o jumătate de metru sub nivelul podelei bisericii. Dat fiind accesul anevoios spre Urma Maicii Domnului, călugării au brodat Urma pe un batic de matase care este așezat mai sus de nivelul podelei, sub un frumos baldachin amenajat nu departe de intrarea în biserica.

Minunile legate de Icoana Maicii Domnului de la Poceaev

Minunile săvârșite înaintea sfintei icoane a Maicii Domnului sunt numeroase și sunt mărturisite în registrele pe care mănăstirea le ține, cu explicațiile detaliate făcute de credincioși.

Datorita numarului foarte mare de minuni săvârşite de către Sfânta Icoană a Maicii Domnului de la Poceaev, consemnate în zapisele şi letopisețele Lavrei Poceaev, în continuare vom reda doar o parte dintre acestea.

Minuni din vremurile de demult

1. Minunile legate de icoana Maicii Domnului de la Poceaev au început să se atare la 30 de ani de când moşiera Goiskai a primit-o de la preasfinţitului Neofit, în jurul anului 1597, când slugile acesteia au anunţat-o că o lumină harică răzbate din Sfânta Icoana; însă ea nu a vrut să ia aminte, până ce nu a văzut în vis icoana, scăldată într-o mare lumină. Necrezând nici visului, Ana Goiskaia nu a dat importanţă deplină acestui fapt, până ce nu a văzut aievea lumina răzbătând din icoană.

2. Ana Goiskaia avea un frate bun, Filip Kozinski, care era orb din naştere. Crezând în puterea icoanei, moşiera l-a îndemnat să se roage Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, înaintea icoanei ei celei minunate, ca prin preaputernicele sale rugăciuni, să ceară de la Domnul vederea pentru fratele său.

Şi, numai ce s-a rugat Filip cu credinţă înaintea acestei Sfinte Icoane, că în acelaşi ceas ochii lui s-au deschis, asemenea orbului celui din naştere din Evanghelie. El a început să vadă că şi cum nu ar fi fost orb niciodată.

3. În anul 1607, una din hoardele de tataro-mongoli care bântuiau pământurile Rusiei, a năvălit şi în Mănăstirea Poceaev; în acea vreme, după cum grăieşte o tradiţie locală, un oarecare monah se afla pe munte, săvârşind rugăciunea. Tătarii l-au văzut şi au vrut să îl prindă pentru a-l lua în robie. Ei l-au atacat îndată, însă vazându-l că era bătrân, l-au lovit plini de răutate cu sabia, tăindu-i capul.

Monahul, care ar fi trebuit să moară în acel ceas, şi-a luat în mâini capul său tăiat şi l-a adus la mănăstire, aşezându-l înaintea icoanei făcătoare de minuni a Maicii Domnului – şi abia atunci şi-a dat duhul său Domnului, spre uimirea tuturor şi spre slava Preasfintei Fecioare, ce-şi alesese icoana să de la Poceaev, arătându-şi puterea astfel prin ea.

4. În jurul anului 1623, la Poceaev era egumen plăcutul lui Dumnezeu, Sfântul Cuvios Iov. Odată, pe când el se ruga în peştera sa înaintea minunatei icoane, o neobişnuită lumină a răzbătut dintr-o dată din ea şi vreme de mai bine de două ceasuri s-a reflectat din adânc către biserica din apropiere, spre marea mirare a ucenicului său, fericitul Dositei, învrednicit să fie martor la această minune neobişnuită.

5. Tot în jurul anului 1623, moştenitorul Anei Goiskaia, Andrei Firlei, a început să prigonească Mănăstirea Poceaev, confiscând toate averile lăsate prin testament de Ana Goiskaia către mănăstire, inclusiv aceasta Sfânta Icoana.

Dumnezeu însă, a binevoit ca în anul 1641, icoana să vină acasă, în mănăstirea Sfântului Iov de la Poceaev.

Nu s-au păstrat însă însemnări despre minunile care s-au întâmplat în vremea aducerii icoanei făcătoare de minuni de la castelul lui Firlei, şi nici din perioada războaielor (1648, 1651) nu aflăm mărturii scrise.

Însă către sfârşitul războiului (1651), când din nou a început să sosească mulțime de norod la icoana de la Poceaev, din aceasta au început să se reverse noi minuni. Multe dintre acestea nu numai că s-au scris în Letopisețele mănăstirii, însă nu arareori şi în documentele de procedură judecătorească, şi în diverse acte care până în zilele noastre se păstrează la Lavra Poceaev.

6. Pe data de 2 noiembrie 1661, moşierul Ivan Lobos mărturiseşte în testamentul său din Kremeniţki că „suferind el nu puţină vreme, cu îngăduinţa lui Dumnezeu, de-o grea boală, după o făgăduinţă a mers la slujbă la Mănăstirea Poceaev şi aici, la icoana făcătoare de minuni, la Urma Preasfintei Născătoare de Dumnezeu şi la moaştele fericitului Iov. În urma rugăciunilor şi atingerii de aceste sfinţenii, s-a învrednicit de osebită milă şi de înzdrăvenire…”

7. Pe data de 19 octombrie 1664, a primit vindecare sluga dreptcredincioasei stăpâne de la Poceaev, doamna Hoinațki, înainte de căsătorie Cesnikovi-Belzîski. Servitorul se numea David; mulți ani a suferit el de o grea ,,neputință trupească” - o neobişnuită durere de cap, „din care ochii i se dădeau peste cap, încât nu putea să mai vadă ceva".

8. Suferind de acest necaz, această binecuvântată stăpână a trimis în mănăstire pe servitorul Simein cu cerere către egumenul Efrem Şatko, ca el să se roage de milostivire înaintea minunatei icoane a Maicii Domnului. Şi a primit el apă sfinţită de la Urma cea vindecătoare a Maicii Domnului, ca să se spele cu ea la ochi sluga bolnavă. Îndată ce a făcut aceasta, boala cea rea a trecut, iar el a început să vadă la fel de bine ca şi mai înainte, ca şi cum nu fusese niciodată bolnav.

9. Tot în anul 1664, prin mijlocirea Maicii Domnului, a avut loc minunata înviere a fiului moşierului Ivan Jabokritki din Pereveredov. Nu cu mult timp înainte de aceasta, în acelaşi an, Simeon primise vindecare la Mănăstirea Poceaev de o albeaţă la ochiul stâng, după ce s-a spălat cu agheasmă de la Urma Maicii Domnului. Nu a trecut mult timp însă, că el din nou s-a îmbolnăvit grav şi a murit. Părinţii, plini de amărăciune, plângeau neîmpăcaţi această pierdere şi îi pregăteau trupul de îngropăciune.

Cuviincioasa bunică a celui ce murise se ruga cu lacrimi Preasfintei Născătoare de Dumnezeu: „Fecioară Preacurată, prin icoana ta de la Poceaev, ţi-l închin pe nepotul meu ţie, numai să arăţi îndurarea ta asupra lui; ia aminte la lacrimile părinţilor lui şi îl învie pe el!”

Copilul a zăcut mort de noaptea până a doua zi, iar la prânz deodată a întins mâinile şi a grăit către mama sa, cerându-i să mănânce şi să bea; şi îndată s-a ridicat de pe patul de moarte plin de voie bună, spre slava lui Dumnezeu şi mângâierea părinţilor.

10. Nu mai puţin vestită, o altă minune s-a întâmplat în luna decembrie a anului 1664, când, cu ajutorul Maicii Domnului, a primit tămăduire un oarecare om, pe nume Vasile, din Ialovici, care suferea de paralizie generală; până la minunată vindecare el nu vedea nimic şi nu putea să se mişte.

11. În anul 1665, prin puterea cea mare a Maicii Domnului, s-a săvârşit încă o minunată înviere a unui om, pe nume Vasile Skarpitka, din satul Pelici, care se afla în apropiere de Lungno. El a adormit spre seară, în sâmbăta lăsatului de sec de brânză, însă către cină l-au aflat mort. Văduva cea nemângâiată, plină de întristare, îl plângea pe bărbatul ei, care era singurul întreţinător al familiei.

La priveghi se adunaseră mulţi vecini care, mângâind-o, îi vorbeau ei despre marea îndurare a Maicii Domnului, arătată la Muntele Poceaevului, încredinţând-o că Maica Domnului nu o va lăsa pe ea. Atunci nefericita s-a rugat cu lacrimi: „Preacurată Fecioară, care faci minuni prin icoana ta de la Poceaev, ia aminte la singurătatea mea plină de amar, în care m-a lăsat bărbatul meu alături de copii!”

Cel adormit a fost spălat şi pregătit de înmormântare, iar a doua zi au chemat preotul pentru îngropăciunea lui. Dintr-o dată, mortul s-a ridicat şi a cerut să bea şi să mănânce. Apoi el a povestit că, pe când dormea, l-au luat pe el doi tineri şi l-au dus către un palat, pe un munte înalt, înconjurat de o nespusă strălucire, „iar eu – a spus el – cu bucurie eram aproape gata să intru în palat, când deodată au apărut doi bătrâni şi mi-au poruncit să mă întorc înapoi. Atunci tinerii m-au luat de acolo şi mi-au arătat pe un munte o mare biserică şi mi-au spus să merg în ea şi să mă rog; apoi m-au împins pe mine într-o groapă şi m-am trezit aşa cum mă vedeţi”.

12. Tot din arhivele Lavrei mai aflăm şi despre următoarele minuni de pe Muntele Poceaevului petrecute în anul 1665:

- învierea unui oarecare Condrat, din satul Bugnova, „care murise după o grea suferință trupească”;

- Ekaterina Brudbelovski, din satul Romanov, de lângă Olîki, tămăduită de o boală cumplită; se spunea că toate oasele se măcinau în corpul ei;

- potcovarul Nichita Naumovici, tămăduit de grea orbire, în care ajunsese el în cele din urmă, după o durere de cap de 10 săptămâni.

13. În anul 1666, un oarecare pălărier pe nume Ceagorki, din Kovelia, a mărturisit cu jurământ la Muntele Poceaevului că în anul 1665 el a primit în chip neaşteptat tămăduire de boală, dând făgăduinţă să se închine chiar în acelaşi an icoanei făcătoare de minuni, de praznicul Adormirii Maicii Domnului. Însă a trecut praznicul şi el a uitat de făgăduinţa sa.

Atunci, pentru a doua oară, Ceagorki s-a îmbolnăvit încă şi mai grav, şi numai după ce a jurat a doua oară să împlinească făgăduinţa sa, el a primit însănătoşire. După aceea fără zăbavă a mers la Muntele Poceaev, mărturisind despre tămăduirea sa.

14. Tot astfel, în acelaşi an (1666), au primit vindecare rugându-se Maicii Domnului înaintea icoanei ei celei făcătoare de minuni de la Poceaev Zenovie Ivasciuk - dintr-o grea curgere de sânge şi un oarecare nobil Ştefan Dedukovski - dintr-o cumplită durere pe care o avea la ochiul stâng, tocmai când mulți din jur socoteau că el îşi va pierde acest ochi.

15. După tradiția Lavrei, în anul 1674, la puțină vreme de la năvălirea tătarilor în Mănăstirea Poceaev, icoana făcătoare de minuni a plâns timp de 4 săptămâni, şi atunci, după cum se spune în lucrarea Gora Poceavskaia, „mulțime de bolnavi, orbi, şchiopi şi munciți de demoni" au primit tămăduire prin rugăciunile Maicii Domnului.

16. Tot în acelaşi an a urmat cunoscuta izbăvire a unui monah de la Poceaey de năvălirea tătară, cu ajutorul îndurării Maicii Domnului, prin sfânta ei icoană de la Poceaev. Aflându-se prizonier la tătari, monahul îşi amintea adesea Liturghia şi cântările bisericeşti din mănăstirea părinților de pe Muntele Poceaevului.

Şi, de praznicul Adormirii Maicii Domnului, cu mâhnire cugeta el întru sine: „Azi în Mănăstirea Poceaev oameni din diferite părți aduc cinste Fecioarei Născătoare de Dumnezeu şi nimeni nu se lipseşte de harul său; numai eu sunt înlănţuit, deşi sunt fiu al Mănăstirii Poceaevului, însă îndepărtat şi străin acum de acest sfânt praznic. Vai mie, din pricina păcatelor mele! Grele lanțuri îmi cuprind picioarele, însă inima aleargă către tine, Maica lui Dumnezeu! Dezleagă legăturile mele, ca să stau şi eu înaintea icoanei tale împreună cu cei credincioşi, să-ți aduc slavă pe Muntele Poceaev!"

Şi într-o clipită s-a aflat el în Mănăstirea Poceaev, încă fiind în lanțurile cu care fusese închis, slăvind pe Dumnezeu şi pe Milostiva ocrotitoare - Maica Lui.

17. În vara anului 1675, în timpul războiului de la Zbaraj cu turcii, din vremea domniei regelui polon Ioan al III-lea Sobieski (1674-1696), regimentele alcătuite din tătarii ce se aflau sub comanda hanului Nurredin, trecând spre Vishnevets, au observat Mănăstirea Poceaev pe care au înconjurat-o pe trei laturi.

Zidurile slabe ale mănăstirii, la fel ca unele clădiri din piatră, nu puteau oferi o prea mare apărare împotriva unui asediu. Egumenul Iosif Dobromirski i-a îndemnat pe monahi și mireni să se transforme în mijlocitori cerești către Maica Domnului și către Sfântul Cuvios Iov de la Poceaev (sărbătorit pe 28 octombrie).

Monahii și laicii se rugau fierbinte, făcând metanii înaintea icoanei făcătoare de minuni a Maicii Domnului și a raclei în care se aflau sfintele moaște ale Sfântului Iov. În dimineața zilei de 23 iulie, la răsăritul soarelui, tătarii s-au adunat pentru a ataca mănăstirea.

Egumenul a poruncit să se cânte un acatist Maicii Domnului. Odată cu primele cuvinte, „O, Împărăteasă a oștilor îngerești…”, a apărut dintr-odată deasupra bisericii însăși Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, într-un „omofor alb, strălucitor”, împreună cu oștile îngerești cu săbiile scoase din teacă. Sfântul Iov era alături de Maica Domnului, se închina ei, implorând-o să apere mănăstirea.

Tătarii au luat armata cerească ca și o arătare, iar în confuzie, ei au început să tragă cu săgeți în Maica Domnului și în Sfântul Iov, dar săgețile cădeau înapoi, rănindu-i chiar pe cei care le trăgeau.

Teroarea a pus stăpânire pe inamici. Cuprinși de panică, au început să fugă în toate direcțiile, călcându-se în picioare unii pe alții și omorându-se. Apărătorii mănăstirii au încercat să-i urmărească și au luat mulți prizonieri. Unii dintre prizonieri au acceptat ulterior credința creștină și au rămas în mănăstire.

Această minune a fost preaslăvită în Mănăstirea Poceaevului prin înălțarea unei biserici osebite cu hramul „Biruința Maicii Domnului”. Mai târziu biserica a fost distrusă de către uniați, când a fost refăcută Lavra, în jurul anului 1730; însă în 1875 (la exact 200 de ani) ea a fost reclădită, şi astăzi ea se află situată pe partea stângă, fiind printre cele mai frumoase biserici ale preaslăvitei Lavre.

18. Ultima minune consemnată la Poceaev în perioada Uniației, în jurul anului 1720, s-a întâmplat după cum se povesteşte în istorisirile din Lavră, de praznicul Adormirii, pe data de 15 august 1710. La această sărbătoare, un bărbat şi o femeie din Jolky au adus pe copilul lor bolnav la Poceaev, nădăjduind ca el să primească vindecare.

Acolo copilul a murit însă. Atunci câțiva pelerini i-au sfătuit pe ei să ducă pe copilul mort în biserică şi să-l aşeze înaintea icoanei făcătoare de minuni a Maicii Domnului. „Şi aceasta să fie, după cum se scrie în lucrarea Gora Poceaevskaia, spre marea slavă a Preasfintei Născătoare de

Dumnezeu, ca ea să fie cinstită prin învierea acestui copil”.

Şi iată că părinții au dus pe copilul mort în biserică şi au început cu lacrimi să se roage înaintea sfintei icoane. Şi au văzut deodată, ca şi cum copilul s-ar trezi din somn, că el a început să plângă şi să strige: „Mamă!” Trezindu-se, s-a scuturat ca dintr-un vis, ca după o grea boală. „Această minunată privelişte a făcut ca oamenii să vină din toate părțile şi să se minuneze de învierea copilului şi să mulțumească lui Dumnezeu şi Preacinstitei Maicii Sale."

19. Între anii 1721-1831 Mănăstirea Poceaev a fost ocupată de către uniați (greco-catolici). Dar chiar și în această perioadă dificilă pentru Lavră, cronicile mănăstirii iau act de 539 de minuni săvârșite de Sfânta Icoană ortodoxă.

O întâmplare vrednică de luare aminte din acea perioadă, este în legătură cu un aristocrat polonez, Pototki, om rău, crud, samavolnic, care cutreierând prin apropiere de Poceaev cu caleaşca, aceasta s-a răsturnat, iar el a vrut să-l omoare pe vizitiu cu pistoletul. Acesta a cerut ajutor Maicii Domnului de la Poceaev şi pistoletul nu sa descărcat de fel nici a treia oară, la ultima încercare, fapt care l-a determinat să meargă la icoana de la Poceaev şi să ceară iertare; el şi-a schimbat viaţa şi a construit marea biserică cu hramul Adormirea Macii Domnului, unde au pus icoana uniaţii, cu ocazia ultimului hram din vremea lor în 1773.

20. Revenirea Mănăstirii Poceaev în sânul Ortodoxiei în 1832 a fost marcată de vindecarea miraculoasă a unei fete oarbe, Ana Akimciukova, care a venit în pelerinaj împreună cu bunica sa de 70 de ani, din Camenița care era la 200 de vestre depărtare.

Minuni şi tămăduiri din zilele noastre

Preasfințitul arhimandrit al Lavrei

În anul 2001, cu binecuvântarea Poceaev, a Întâi-stătătorului Bisericii Ortodoxe din Ucraina, preafericitul mitropolit Vladimir, la cererea credincioşilor din Rusia, icoana făcătoare de minuni de la Poceaev a fost purtată în procesiune prin mai multe oraşe.

Să consemnăm o parte din mărturisirile despre minunile întâmplate atunci cu cei credincioşi:

1. Eu, Ana Şcerbakova, lucrând în grădină, m-am rănit la un deget. Degetul s-a înnegrit şi n-am mai putut să-l mai mişc. Am rugat-o cu lacrimi în ochi pe Maica Domnului să mă vindece. Atingând degetul de icoana Maicii Domnului de la Poceaev, după 4 zile am reuşit să-l mişc, iar durerea a încetat. Îi mulțumesc Maicii Domnului că a binevoit să mă vindece!

Ana Şcerbakova, str. Drujba, nr. 18, ap. 115, Orenburg

2. Eu, Țurcan Tamara, țărancă, am venit la icoana Maicii Domnului în mai multe rânduri. De patru ori am trecut pe sub icoană. De fiecare dată am simțit mare ajutor duhovnicesc - întărire în credinţă, dragoste din ce în ce mai mare către Dumnezeu şi aproapele. Impărăteasa cerurilor este în fiecare clipă alături de mine, în inima şi în mintea mea. Mă simt astfel plină de fericire şi ajutată în orice lucru.

Țurcan Tamara, str. Lunh Lenințev, 3/2, ap. 89, Orenburg

3. Sunt în vârstă de 65 de ani. Mulți ani la rând am avut dureri insuportabile de picioare.

Vindecarea picioarelor mele a avut loc datorită milei lui Dumnezeu, prin ungerea lor cu ulei sfințit de la candela icoanei Maicii Domnului de la Poceaev. Mulțumesc Maicii Domnului pentru toate!

Meleskaia V.V. str. Himiceskaia, nr. 8, ap. 52, Orenburg

4. Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, Preasfintei Stăpânei noastre Născătoare de Dumnezeu, Arhanghelului Mihail, tuturor îngerilor şi arhanghelilor şi tuturor sfinților, Sfântului Nicolae făcătorul de minuni şi tuturor cetelor cereşti care slăvesc pe Domnul nostru Iisus Hristos! Eu, păcătoasa roaba lui Dumnezeu Tatiana, nu ştiu cum să le mulțumesc tuturor.

Aduc mulțumire icoanei Maicii Domnului de la Poceaev, care a ridicat greutatea de pe spatele meu ce îmi era ca o mare povară şi mi-a vindecat inflamația de la ambele brațe. Am suferit, de asemenea, şi de paralizia picioarelor, pe parcursul a 26 de ani din 1975 până în 2001.

În 1975, am căpătat o inflamație la măduva spinării. Paralizând la ambele picioare şi pierzându-mi simțirea până la cea de-a şasea coastă, precum şi controlul asupra vezicii urinare, am zăcut prin spitale - mai întâi în cel raional, apoi în cel regional din oraşul Orenburg. Eram pe deplin țintuită la pat. Am folosit doar mâinile ca să mă descurc timp de 4 luni.

La sfârşitul lui februarie 1975, am avut un vis. Se făcea că mergeam în cârje. Am mers, am mers, până ce am ajuns înaintea unui munte foarte înalt. Să trec dincolo de el părea imposibil. Am încetat să mai privesc în sus şi am spus: „Doamne, cum voi trece dincolo?" Însă deodată am auzit un glas: “Fiica nu mai privi la varf, ci priveste în jos!” Am luat aminte la cel ce îmi vorbea şi am văzut un bătrân.

Era imbrăcat în haine albe, cu privirea blajină, cu plete dalbe. L-am ascultat si am privit în jos. In jurul muntelui era o şosea largă, asfaltată. Am pornit pe ea şi am ajuns într-o piață în care era mulțime de oameni. Printre aceşti oameni am văzut-o pe doctora mea si i-am spus că merg, iar in acel moment m-am deşteptat, povestind visul colegelor mele de salon. Atunci o femeie mi-a spus că am văzut pe Sfântul Nicolae făcătorul de minuni şi că voi merge.

În aceeaşi zi, medicul a dat ordin infirmierelor ca să îmi spele picioarele. Când ele au adus cădița cu apă şi au început să-mi spele picioarele, le-am întrebat ce fel de apă era aceea. Mi-au răspuns că era fierbinte. Iar eu, la degetele de la piciorul stâng, am simțit apa fierbinte.

La vizită i-am vorbit despre aceasta medicului. Bucuria noastră a fost fără seamăn. Vindecarea se petrecuse. Pe 22 martie am fost externată din spital. Puteam sa mă deplasez singură, cu atenţie, sprijinindu-mă într-un baston. În octombrie am plecat la apele minerale Serghievki din regiunea Samara.

Acolo am lăsat bastonul. La externarea din spital, medicul îmi spusese că mă aşteaptă încă o paralizie, după care nu mă voi mai putea ridica, datorită faptului că suferisem o leziune la a şasea vertebră cervicală.

Mă despărțisem de soţ. Cu cei doi copii am plecat în Kazahstan, la nişte cunoştinţe, căutând de lucru, căci copiii trebuiau crescuţi. Slavă Domnului, ei s-au făcut acum mari! Cel mare a studiat deja în Rusia, la un institut, timp de 2 ani. Cel mic a terminat armata.

Întreaga viață am muncit foarte greu şi din această cauză mi-au paralizat ambele mâini. Din nou am mers la spital. Când am fost externată, abia puteam să țin stiloul în mână ca să scriu o scrisoare copiilor.

Au venit odată la mine nişte cunoştinţe de-ale mamei. Mama abia murise. Ele mi-au spus: „Dacă vrei să trăieşti, împărtăşeşte-te şi citeşte rugăciuni cât poți de des. Citeşte acatiste!" Mi-au adus acatistul în cinstea icoanei Preasfintei Stăpânei noastre de Dumnezeu Născătoarea, „Bucuria tuturor scârbiților", şi acatistul Sfântului Nicolae. După ce le-am citit, am început din nou să lucrez în servicii foarte grele, deoarece al doilea fiu intrase la institut, aici, la Orenburg.

Mi-a dat Dumnezeu posibilitatea eu să pot schimba apartamentul şi în octombrie 1991 să merg la Orenburg, Însă în acei ani în spatele meu simțeam o mare greutate, precum o soba fierbinte, şi mi s-au înnegrit amândouă mâinile în jurul cotului. Aceasta făcea să mă îndoi până la pământ de durere.

Când Dumnezeu m-a învrednicit să mă apropii de icoana Maicii Domnului de la Poceaev, pe data de 11 septembrie 2001, în timpul procesiunii icoana Maicii Domnului, am trecut pe sub icoană şi iată că astăzi m-am desteptat cu o mare uşurare; durerea a trecut pe deplin atât la picioare, cât şi în întreg corpul. M-am însănătoşit şi nu mi se mai înnegresc mâinile.

Vă mulțumesc tuturor că ați cercetat şi oraşul nostru, vă mulțumesc pentru toate! Să vă păzească Domnul

Mulțumesc Maicii Domnului nostru Iisus Hristos, Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, pentru îndurarea şi mijlocirea ei, şi Mântuitorului nostru, şi tuturor sfinților şi îngerilor!

Lebedeva Tatiana Grigorievna, oraş Orenburg, 12.09.2001

5. Eu, roaba lui Dumnezeu Natalia (Smolina), trăitoare în oraşul Abdulin din regiunea Orenburg, am suferit 7 ani de dureri la picioare (îmi crăpau călcâiele, aveam mâncărimi puternice şi dureri insuportabile). În aceşti 7 ani nu numai că nu m-am vindecat cu oricâte alifii am dat, însă acestea nu m-au ajutat câtuşi de puțin.

Pe data de 17 septembrie 2001 am mers în oraşul Orenburg pentru o operație (articulațiile de la genunchi). Mai înainte de a merge la spital, am mers la catedrala Sfântul Nicolae ca să mă închin icoanei făcătoare de minuni a Maicii Domnului de la Poceaev. Cu lacrimi în ochi am rugat-o pe Preasfânta Născătoare de Dumnezeu să-mi vindece picioarele şi să reuşească operația.

În spital am citit în fiecare zi rugăciunea înaintea unei iconițe, ca Maica Domnului să mă vindece. Când mă aflam în spital, am simţit o puternică apăsare (în fiecare zi trebuia să-mi masez şi să-mi scarpin picioarele, dar în spital nu erau condiții). Neaflând prilejul, cu timpul am uitat de aceasta. Când, după 3 săptămâni, m-am întors acasă din spital, mi-am dat seama că avusese loc o minune.

Preasfânta Născătoare de Dumnezeu îmi tămăduise picioarele! Aproape că nu mai simteam mâncărimi. Îmi trecuseră crăpăturile şi durerile. Picioarele erau la fel cum au fost mai înainte de a mă îmbolnăvi. Îi mulțumesc Maicii Domnului pentru tămăduire!

Natalia Smolina, oraş Abdulin, Orenburg

6. Eu, Poleaeva Maria Ilinicina, locuiesc în oraşul Orenburg, colonia din partea de sud a oraşului, strada Tomskaia, nr. 21.

Timp de 3 ani şi jumătate am avut o umflătură la spinare. Medicii nu au putut să mă ajute în niciun fel. Am luat atunci ulei sfințit de la icoana Maicii Domnului şi, cu rugăciune, am uns locul bolnav timp de 3 zile. Umflătura, cât un ou de găină, s-a spart. Atunci am mers la un medic, care m-a trimis la spital.

Odată internată, în aceeaşi zi m-au operat. Mi-au stabilit diagnosticul: tumoare, glanda sebacee. Operația s-a desfăşurat cu bine. Mai înainte, această umflătură mă durea foarte tare. Astăzi mă simt foarte bine. Îi mulțumesc Maicii Domnului pentru faptul că m-a vindecat!

Poleaeva Maria Ilinicina, Orenburg

7. M-am înecat cu un oscior de peşte şi nu mai ştiam ce să fac: am luat un dumicat de pâine, am încercat să vomit, însă nu m-a ajutat la nimic. Am procurat de la pangarul unei biserici

ulei sfințit de la icoana Maicii Domnului de la Poceaev şi m-am hotărât să mă ung cu acesta, după cum auzisem că ar fi bine.

M-am uns în semnul sfintei cruci ,,în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh" şi am cerut iertare Maicii Domnului pentru faptul că în zilele de praznic lucram în casă. Am făgăduit că niciodată în sărbători nu voi mai lucra. Dimineața m-am trezit ca şi cum nu aş fi avut vreodată ceva.

Roaba lui Dumnezeu Nina Petrovna, Orenburg, 20.09.2001

8. Eu, enoriaşa bisericii Sfântul Nicolae, Ana Ivanovna, m-am vindecat în 3 săptămâni de piatră la fiere. Aceasta a avut loc atunci când în oraş a sosit icoana Maicii Domnului, iar eu am trecut pe sub ea de trei ori.

Slavă lui Dumnezeu pentru toate! Mulțumesc Maicii Domnului şi Domnului nostru Iisus Hristos! M-am rugat şi mă voi ruga şi voi mulțumi pentru toate! Slavă lui Dumnezeu pentru toate!

Ana Ivanovna, Bulevardul Gagarin, Pestova, nr. 27, ap. 46, 460051, Orenburg

9. Fraţilor noştri întru Hristos de la Poceaev, eu, enoriaşa bisericii Sfântul Nicolae al Mirei Lichiei, roaba lui Dumnezeu Maria M., înaintată în vârstă, scriu despre mine însămi.

Pe data de 2 iulie am căzut pe partea dreaptă şi m-am lovit foarte rău la o coastă. După ce am căzut, înghițeam cu mare greutate, simţind o înțepătură înăuntru. Tot corpul mi-a slăbit din pricina bolii. Cei ai casei m-au trimis să fac o radiografie.

Eu mi-am spus însă: ,,Doamne, iartă-mă pe mine, ticăloasa!" Neîmpăcându-mă cu boala, nu aveam însă cum să mă ascund. Cu greu mă stropeam cu agheasmă înaintea intrării în biserică la Vecernie şi cu greu mă ungeam în locurile bolnave în biserică cu ulei de la candelă. Cei ai casei mă întrebau deseori: „Unde te duci?" Le răspundeam: „La sfânta bolniță”. În biserică plângeam înaintea Maicii Domnului, închinându-mă. Când m-am întors odată acasă, am simțit că pot să înghit mai uşor şi că mi se vindecase coasta.

Atunci m-am pregătit pentru Sfânta Împărtăşanie, postind. La biserică, după cum v-am spus, îmi era greu să merg, din pricina durerilor coastelor de pe partea dreaptă. Am mers însă la biserică, am rămas la slujba de toată noaptea, iar la Liturghie m-am împărtăşit şi m-am închinat la icoana făcătoare de minuni de la Poceaev cu rugămintea ca Preasfânta Stăpână să mă tămăduiască.

Şi m-a ascultat Împărăteasa noastră, iar eu am primit vindecare de suferința mea de după puternica lovitură.

Slavă ție, Doamne! Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh! Slavă Maicii Domnului!

Maria M.,6 iulie 2001, oraşul Omsk

10. Mă numesc Nikitenko Lidia Andreevna şi locuiesc în regiunea Orenburg, pe strada Şalmîskoi, nr. 14, apartament 112, cod 460047.

Doresc să-mi arăt profunda recunoştinţă pentru vindecarea mea de o veche boală cronică, „artrită cronică reumatismală -poliartrită”. Doctorii mi-au spus că nu mă voi tămădui până la moarte. De la vindecare îmi luasem deci adio, după cum îmi spuseseră ei, „ca să mă încurajeze". „Ameliorare pentru o jumătate de an, chipurile, putem să garantăm, însă pe deplin nu putem să tămăduim, deoarece boala este foarte veche”.

La picioare să rămân fără dureri nu se putea deci, oricâte injecţii mi-ar fi făcut. Când a ajuns icoana Maicii Domnului de la Poceaev, în aceeaşi zi am mers la catedrala Sfântul Nicolae, şi după acatist deja puteam să stau în picioare. Durerile de la genunchi îmi trecuseră pe deplin, iar la talpa piciorului drept, care fusese foarte umflată şi mă durea, acum umflăturile nu mai sunt ca mai înainte, iar durerile m-au lăsat.

Nikitenko Lidia Andreevna, Orenburg, 20 noiembrie 2001

11. Eu, roaba lui Dumnezeu Ana, locuiesc în oraşul Abdulin din regiunea Orenburg. În două rânduri am mers la Orenburg, la catedrala Sfântului Nicolae, ca să mă închin Maicii Domnului de la Poceaev. Prin untdelemnul sfințit de la această icoană am primit vindecare. Nu de puţine ori am avut temperatură care mi-a produs o stare de indispoziție. Îmi era aproape imposibil să respir, sufeream de colici şi aveam o infecție la vezica urinară. Mă supărau rinichii. Păream pe de-a-ntregul bătută. Nu mai înghițeam nicio tabletă, injecții nu făceam.

Mi-am pus nădejdea doar în Maica Domnului şi în icoana ei făcătoare de minuni, m-am uns cu untdelemn şi am înghițit câteva picături. Rezultatul? Parcă sunt nou-născută, toate durerile au trecut. Vă sfătuiesc şi pe voi să vă procuraţi şi să vă folosiți de acest untdelemn. Iată calea pentru noi, păcătoşii, leacul Împărătesei cerurilor!

Naslednikova Ana Lavrientievna, oraşul Abdulin, regiunea Orenburg, strada Cikalova, nr. 260

12. Eu, roaba lui Dumnezeu Nadejda, doresc să mulțumesc Preasfintei Născătoare de Dumnezeu pentru vindecarea picioarelor mele.

Numai o singură dată am uns picioarele cu untdelemn sfințit de la Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, şi de atunci n-am mai simțit nicio durere.

Îi mulțumesc foarte, foarte mult Preasfintei Maici a lui Dumnezeu şi acelora cărora ea le-a poruncit să vină în oraşul nostru cu icoana!

Orenburg, 9.10.2001

13. În două rânduri am mers la icoana Maicii Domnului de la Poceaev. De aici am luat untdelemn sfințit. La un picior, de 2 ani, aveam o rană (la talpå). M-am uns cu untdelemnul sfințit. Slavă Domnului, rana a trecut!

Morgaceva Nadejda, oraş Orenburg, 30.10.01

14. Aduc mulțumire Maicii Domnului şi icoanei ei de la Poceaev!

Eu, Medvedeva Vera Nikolaevna, locuiesc în oraşul Omsk, str. 10 Octombrie, nr. 181, ap. 6.

Cu 4 ani în urmă, medicii mi-au stabilit diagnosticul: cancer, glanda mamară, stadiul IV.

Cerând ajutorul Maicii Domnului, m-am rugat timp de 2 luni la icoana ei făcătoare de minuni şi am simțit vindecare, o îmbunătățire a stării mele, iar la controlul medical simptomele bolii nu au mai avut niciun suport.

Mulțumesc Maicii Domnului din tot sufletul şi doresc tuturor celor ce se roagă ei vindecare!

Mă închin până la pământ monahilor de la Lavra Poceaev. Le doresc ani îndelungați, bunăstare, întărire şi răbdare. Să fiți sănătoşi, Dumnezeu să vă aibă în pază, îngerul păzitor să fie cu voi!

Cu plecăciune, roaba lui Dumnezeu, Vera

15. Eu, Lobanova Olga Vladimirovna, ţin să-i mulțumesc Maicii Domnului de la Poceaev pentru minunatul ei ajutor dat fiicei mele. Ea la 16 ani s-a căsătorit şi cu mare greutate a suportat sarcina. Pe întreaga perioadă a sarcinii s-a aflat în spital. Doctorii erau convinşi că va fi o naştere cu multe complicații: se putea să-şi piardă vederea (avea dioptrii –7) din cauza contracțiilor foarte puternice. Cu două săptămâni înainte de naştere, fata a fost lăsată la casa părintească.

În acea vreme, la catedrala SfântulNicolae se afla icoana Maicii Domnului de la Poceaev. Fără ştirea doctorilor, împreună cu soțul meu am dus-o pe fiică la biserică. O bătrânică necunoscută ne-a întâmpinat în fața bisericii şi a condus-o pe fiică înaintea icoanei. Fata a sărutat icoana, iar părintele i-a spus: „Nu te tulbura, totul va fi bine!”

Peste 6 zile, pe septembrie 2001, fiica noastră a născut cu bine, fără complicații, un băiețel pe deplin sănătos. După 4 ore de la naştere, ea s-a simțit foarte bine.

Toate acestea s-au întâmplat datorită ajutorului Maicii Domnului față de fiica mea. Pentru aceasta îi sunt foarte recunoscătoare.

Lobanova O.B., Orenburg, 9 octombrie 2001

16. Eu, roaba lui Dumnezeu Zoia, am zăcut foarte mult timp din pricina durerilor de cap, care m-au muncit până de curând, până în clipa în care Maica Domnului m-a luminat să mă ung la cap cu untdelemn sfințit. După 10 minute, a încetat să mă mai doară capul.

Cuzmina Zoia, Orenburg, 09.09.2001

17. Eu, roaba lui Dumnezeu Nadejda păcătoasa, m-am mutat din satul Ilek, la Orenburg pe data de 27 (14) septembrie, de Înălțarea Sfintei Cruci a Domnului. Încă nu eram luată în evidență la Orenburg. Pe data de 14 octombrie am avut o durere cumplită la o măsea, ce nu mă mai supărase până atunci.

Am venit la biserică. Acolo am aflat că icoana încă nu sosise. Am plecat, iar pe 15 octombrie, cu durerea insuportabilă, am pornit către spitalul stomatologic regional.

La registratură mi s-a spus că pentru scoaterea măselei trebuie să plătesc 250 de ruble, bani pe care nu-I aveam. Atunci m-au sfătuit să vin către ora 2 după-amiază la doctor. Ce spun ei? Eu am mers din nou la biserică şi am aflat de această dată că la ora 2 soseşte icoana din Buzulusk.

Nu mai puteam să merg la policlinică. Am rămas să întâmpin icoana. Cei ce aveau să întâmpine icoana începuseră deja să citească acatistul Maicii Domnului. A urmat apoi miruirea. Când m-au atins pe frunte în semnul crucii, eu mă rugam: ,,Maica Domnului, ajută-mă să înceteze durerea mea cea grea!"

Seara, acasă, am observat că durerea începuse să se potolească, iar dimineața măseaua nu mă mai durea deloc, după cum nici până astăzi n-am mai simțit vreo durere. Maica Domnului cea plină de milostivire, izbăvitoarea noastră, îți mulțumesc ție, Fiului tău şi fraţilor care au adus icoana ta cea vindecătoare la noi!

Kolesnik Nadejda Alekseevna, 18 octombrie 2001, Str. Popova, 102, oraş Orenburg

18. Eu, roaba lui Dumnezeu Kisanova Galina, am 45 de ani. M-am tămăduit cu rugăciunile Maicii Domnului şi ale Preacuviosului lov de la Poceaev.

În fiecare zi am dat cu ulei sfințit peste părțile bolnave şi am înghițit câteva picături. Mi-au trecut umflăturile şi vânătăile de la pleoape. Tot astfel s-a tămăduit şi fiica mea de 13 ani, care avea răni la mâini şi la picioare.

Mulțumire mare aduc celor care au adus icoana la noi!

Oraş Omsk, b-dul Kosmicevski, nr. 12, ap. 10

19. Eu, robul lui Dumnezeu Aleksandr, din Orenburg, strada Vostocinaia, 5-36, mărturisesc: fetiței mele Ilaria is-au inflamat ochii şi au început să-i supureze. Nu am aflat însă vreun leac.

În oraşul nostru a sosit atunci icoana Maicii Domnului de la Poceaev. După procesiune, am mers împreună cu fetița să ne închinăm la icoană, iar timp de câteva zile i-am picurat apă sfinţită în ochi de la Urma Maicii Domnului.

Şi Maica Domnului a făcut o minune - fetița s-a vindecat. Slavă lui Dumnezeu şi Preasfintei Maicii Sale!

Robul lui Dumnezeu Aleksandr, Orenburg

20. Eu, Gnezdilova L.I., sufeream de inflamația glandei tiroide şi aveam doi ganglioni. Am mers să mă rog Maicii Domnului. La controlul medical, ganglionii inflamați se vindecaseră cu ajutorul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu.

Gnezdilova I., str. Zvezdova, nr. 107, 166, oraş Omsk, 30.08.2001

21. Eu, Vinogradova Valentina Petrovna, locuiesc în Orenburg, intrarea Dva Sennoi, nr. 35. Am primit vindecare de la icoana Maicii Domnului de la Poceaev. Urma să fac o operație la ochi. Am uns ochiul cu untdelemn sfințit de la Maica Domnului şi totul a fost bine. Acum nu mai este nevoie de operaţie.

Am avut după inflamație o problemă cu inima. Doctorii mi-au făcut o electrocardiogramă, şi nu au aflat o bună funcționare a ei. Au făcut apoi o a doua şi s-au convins că ischemia nu mai era.

Împreună cu familia, mulțumim lui Dumnezeu şi Maicii Domnului, însoțitorilor icoanei Maicii Domnului de la Poceaev, arhiepiscopului Valentin şi starețului Vasile, pentru că au făcut să ajungă până la noi icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului. Slavă Ţie, Doamne!

Vinogradova Valentina Petrovna, Orenburg, 22.09.2001

22. Omului credincios i se întâmplă adesea minunea pe care el o aşteaptă. Toate icoanele făcătoare de minuni aduc tămăduire sufletească şi trupească nu de puţine ori, dacă oamenii trăiesc după poruncile Domnului şi năzuiesc cu putere să le împlinească.

De două ori am fost aproape să mor. Prima oară doar ce nu m-a cuprins moartea cea duhovnicească. Atotputernicul Dumnezeu Cel în Treime şi Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, împreună cu Sfântul Serafim de Sarov, plăcutul sfânt al Domnului, m-au mântuit.

A doua oară am fost aproape de moartea fizică. Rugăciunile Preasfintei Maici a lui Dumnezeu mi-au dăruit mie viața.

Îi sunt recunoscător Preasfintei Născătoare de Dumnezeu pentru mijlocirea sa înaintea lui Dumnezeu pentru întreaga mea familie.

anonim

23. Eu, Gruşina Liubov Nikolaevna, sunt în vârstă de 68 de ani. Apropiindu-mă de icoană, am trecut pe sub ea şi am luat ulei sfințit. Am început să-mi ung picioarele. Sufeream de diabet. De aproape 2 ani, picioarele mele erau în permanență reci. Acum îmi simt din nou picioarele calde şi mi-am recăpătat liniştea.

Roaba lui Dumnezeu Liubova, str. Drujba, 12-46, Orenburg, 460047

24. Preafericirii Sale Vladimir, mitropolit de Kiev și a toată Ucraina, Preasfințitului arhimandrit al Lavrei Maicii Domnului de la Poceaev, Intâjstătătorului ei, arhimandritului Vladimir, impreuna cu obstea, aduc închinăciune până la pământ şi mare recunostinta pentru fericirea pe care ne-ați adus-o nouă, simpli muritori, fraţi şi surori din Rusia, învrednicindu-ne să vedem şi să ne închinăm la marele odor, icoana Maicii Domnului de la Poceaev.

Pe data de 17/30 ianuarie ne-am închinat la icoană, am citit acatistul, am cumpărat icoane pentru biserica noastră şi pentru acasă, le-am atins pe ele de icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului şi, pe când coboram de la mănăstire ținând în mâini icoanele şi sprijinându-ne unii de alții, întrucât locul este foarte abrupt şi alunecos, am văzut cum de pe munte, de dincolo de zidurile mănăstirii, apucase la vale, răsărindu-ne apoi brusc în față, o maşină cu mai mulți oameni şi copii.

De aproape de culme, maşina venea la vale. Cunoaşteţi Muntele Pecerska, cu pantele lui abrupte, ce coboară subit, în serpentină, ca să înțelegeți ce s-ar fi putut întâmpla. Pierzându-şi frâna, automobilul şi-a pierdut şi direcția şi a ajuns deasupra unei prăpastii. Cu toții ne-am umplut de groază văzând prăpastia spre care se indrepta masina.

Maica Domnului, ajută!!! Maica Domnului, ajută!!! Maica Domnului, ajută!!! - fără să vrea, a strigat mătuşa mea. Şi o, minune! Maşina s-a oprit pur și simplu, agățată deasupra prăpastiei. Nu ne venea să credem ochilor şi ne era teamă că, atunci când oamenii vor încerca să iasă, aceasta se va răsturna.

Însă slavă Domnului!, cu toți au ieşit teferi. Nu au reuşit să fie îndepărtați copiii, căci de sus, cu spatele, cobora o altă maşină. Încă puțin, şi ea s-ar fi ciocnit de prima, şi amândouă ar fi luat-o la vale.

Aveam cu noi două icoane ale Maicii Domnului, pe care le ţineam în mână, iar dincolo de cetate, în biserică, se afla icona făcătoare de minuni a Maicii Domnului.

Maşina s-a redresat însă încet-încet, neînțelegând însă nimeni în ce mod. A mers cu spatele jumătate din cale, până ce a putut întoarce, după care a coborât fără probleme la vale.

Aceasta a fost prima dintre cele două minuni.

Pe data de 21 ianuarie/3 februarie, duminică, în biserica noastră, a Dătătoarei de viaţă Treimi, s-a slujit la unul dintre altarele laterale ale bisericii, cu hramul Adormirii Maicii Domnului.

După Sfânta Liturghie, înaintea unei icoane aduse de noi de la mănăstire, am făcut rugăciuni şi acatiste către icoana Maicii Domnului de la Poceaev. Şi iată că au plecat şi ultimii dintre enoriaşii noştri. Deodată, în pridvor, am auzit un ţipăt puternic. Am crezut că s-a întâmplat ceva, însă în pragul bisericii, cu lacrimi de mulțumire către Maica Domnului, am văzut-o pe Galina Ivanovna, care mai înainte abia mergea în baston.

Cu lacrimi de bucurie ea s-a închinat de câteva ori la icoana Maicii Domnului de pe analog, aducând neîncetată recunoştinţă Maicii Domnului pentru vindecarea minunată a picioarelor ei bolnave.

Au fost martori la această minune:

Preotul Leonid (Timin), Întâi-stătătorul bisericii Dătătoarei de viață Treimi din eparhia oraşului Balahn Nijegorodskoi, mătuşa mea Elisaveta Vasilievna, copiii noştri: cântăreața Marina şi Ana şi cei trei fii ai lor: Vania, Luca şi Serioja, care ajută la altar, dar şi câțiva enoriaşi de-ai noştri, prezenți atunci.

24 ianuarie/6 februarie 2002

25. Cu 2 ani în urmă, după moartea părinților, eu am rămas cu desăvârşi re singură. De supărare, mi s-au agravat toate bolile – şi cele sufleteşti (o puternică depresie şi o îngrijorare ce mă doborau), şi cele trupeşti – o poliartrită insuportabilă. Trupul îmi era îngreunat. Dormeam prost noaptea, mă dureau cumplit mâinile, abia mai mergeam pe picioare, deşi în permanență făcusem sport.

Cu mila lui Dumnezeu, am întâlnit oameni credincioşi, am început să citesc rugăciunile de dimineaţă şi de seară, Psaltirea şi alte sfinte cărți. Acestea mă mai țineau. Am mers să mă închin la toate odoarele sfinte de la noi; la Sfânta Matroana la Moscova am fost de două ori. Zece ceasuri am rămas lângă moaştele Sfântului Pantelimon.

În Postul cel Mare, m-am spovedit şi împărtăşit. Însă durerile tot nu-mi treceau. Toamna am zăcut în spital. Când am auzit de icoana Maicii Domnului de la Poceaev, cuprinsă de o puternică nădejde, am năzuit să mă închin acesteia. Ziua am fugit de la lucru ca să mă închin, seara din nou am alergat la ea.

A fost slujbă şi iarăşi am mers să mă închin la icoană, însă nimic nu am simțit. Mai înainte, când am stat la rând la moaştele Sfintei Matroana, abia vedeam icoana.

La acatist, acum, am simțit lăuntric o pace adâncă; mi-a venit să casc; am simţit o mare dorinta să dorm. Apoi m-au podidit lacrimi liniştite; am plâns indelung chiar după slujbă. Picioarele şi capul mă dureau rău de tot.

Acasă m-am hotărât să-mi ung capul şi mâinile peste noapte cu undelemn şi pentru prima dată am adormit fără să-mi mai amorțească mâinile. Ziua următoare, către seară, am mers din nou la slujbă, atrasă fiind de icoană ca de un magnet.

Nu am observat însă că începusem să-mi mişc mâinile. Încă din timpul nopții, capul îmi trecuse după o îndelungă durere şi nu mai simțeam dureri nici la picioare. Iată cum s-au întâmplat exact lucrurile: luni stăteam în casă şi citeam pravila de seară, şi ceva anume m-a trimis la bucătărie (acolo era un radio), deşi de obicei eu mă străduiam să nu întrerup rugăciunea.

Am aflat că la Moscova se vorbea despre aducerea icoanei la noi, la Nijni Novgorod. Am ascultat emisiunea până la capăt şi din nou am mers în camera mea, am citit pravila în întregime şi am hotărât să citesc acatistul în cinstea icoanei făcătoarei de minuni a Maicii Domnului de la Pceaev şi am ascultat la radio încă o emisiune despre icoană, de data aceasta la postul local. Se vorbea că sunt deja două cazuri de vindecare (unei femei i-au trecut durerile de cap şi de articulații).

Atunci eu m-am gândit că pe mine nu mă mai doare capul rău, că reuşesc să mişc mâinile şi picioarele şi corpul uşor. Cu puţină credință m-am gândit la starea mea. Şi, ungându-mi cu untdelemn mâinile şi picioarele, dimineață am observat că ele nu mai erau amorţite. Într-adevăr, durerile nu-mi trecuseră la articulații în întregime, însă eu am încetat să mai iau preparatele de dinainte.

Acum capul nu îmi mai vâjâie. Mă miră uşurătatea pe care o simt în trup şi îmbunătăţirea dispoziției mele. In fiecare zi citesc acatistul Maicii Domnului şi constat că starea sănătății mele se îmbunătăţeşte. Îi mulțumesc Maicii Domnului pentru că mi-a trimis mie un părinte duhovnicesc de la Poceaev şi icoana în oraşul nostru.

25.01.02, Ivanovna Larisa Konstantinova

26. Mă numesc Serioja. Am 11 ani. Mai nainte mă durea mereu capul. Împreună cu părinții mei am mers să mă închin la icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului de la Poceaev. Mă simțeam foarte rău, dar am crezut că icoana mă va vindeca.

Când am ajuns la icoană, m-am rugat, şi capul a încetat să mă mai doară. Acum mă simt cu mult mai bine. Ii mulțumesc Maicii Domnului că m-a vindecat!

Mulțumesc tuturor acelora care au adus la Lavra Pecerska icoana Născătoarei de Dumnezeu de la Poceaev!

Serioja

27. Fiul meu avea mari dureri de cap, de coloană şi de gât. Medicul ortoped a stabilit la computer diagnosticul: urmări ale unor traume prenatale, instabilitatea vertebrelor cervicale, presiunea arterelor cerebrale, scolioză cerebrală.

A stat în spital, dar s-a tratat şi acasă: injecții, tablete, fizioterapie, gimnastică - nicio reuşită. El a fost externat şi expediat cu o singură frază: „Dureri de cap". De la şcoală venea aproape într-un picior. Abia se mai menținea.

Pe data de 18 ianuarie, am dat un acatist de 40 de zile pentru sănătatea tânărului Serghie, iar pe 27 ianuarie întreaga noastră familie a mers la Lavra Pecerska, să se închine la cele sfinte – la icoana Maicii Domnului de la Poceaev.

Timp de 3 ceasuri am stat la rand cu pelerinii. Serioja s-a chinuit foarte rău: l-am ținut de brațe ca să nu cadă. Eu credeam că din nou va trebui să-l ducem înapoi mai mult târâş.

Cât de mare a fost bucuria mea când am văzut, atunci când am ieşit din mănăstire, că el a alergat în munte urmat de mine şi de soțul meu! Şi pentru prima oară după câteva luni nu l-a mai durut capul.

Acum el duce o viaţă normală, ca toți copii. Se plimbă prin pădure, râde, învață din ce în ce mai bine. De cap se plânge rar, doar atunci când este obosit, iar de coloană nici nu-şi mai aduce aminte. Continuă să facă gimnastică în grup, poartă o ținută de corecţie şi un fular ortopedic, iar despre tablete... nici vorbă! Dimineața bea agheasmă, iar seara îşi însemnează fruntea şi toate vertebrele cu ulei sfințit, având credinţă în vindecarea lui deplină.

Îi mulțumesc Preasfintei Născătoare de Dumnezeu că şi-a arătat marea ei milă şi a trimis vindecare copilului meu! Din lumina acestei icoane am primit lumină si în suflet.

Cuvântul Domnului şi Rugăciuni

Evanghelia zilei de 7 septembrie: Marcu, cap 3, 20-27

Şi a venit în casă, şi iarăşi mulţimea s-a adunat, încât ei nu puteau nici să mănânce.
Şi auzind ai Săi, au ieşit ca să-L prindă, că ziceau: Şi-a ieşit din fire.
Iar cărturarii, care veneau din Ierusalim, ziceau că are pe Beelzebul şi că, cu domnul demonilor, alungă demonii.
Şi chemându-i la Sine, le-a vorbit în pilde: Cum poate satana să alunge pe satana?
Dacă o împărăţie se va dezbina în sine, acea împărăţie nu mai poate dăinui.
Şi dacă o casă se va dezbina în sine, casa aceea nu va mai putea să se ţină.
Şi dacă satana s-a sculat împotriva sa însuşi şi s-a dezbinat, nu poate să dăinuiască, ci are sfârşit.
Dar nimeni nu poate, intrând în casa celui tare, să-i răpească lucrurile, de nu va lega întâi pe cel tare, şi atunci va jefui casa lui.

Acatistul Maicii Domnului la Icoana de la Poceaev

Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție.

Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea ești și toate le împlinești, Vistierul bunătăților și dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi, și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi (de trei ori). Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău.

Doamne miluiește (de trei ori), Slavă…, și acum…

Tatăl nostru, Care ești în ceruri, sfințească-Se numele Tău, vie împărăția Ta, fie voia Ta, precum în cer așa și pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele, dă-ne-o nouă astăzi și ne irtă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel rău.

Condacul 1

Apărătoare Doamnă, a popoarelor creştine şi a ţării noastre de toţi ştiută izbăvitoare, cântări de laudă îţi aducem noi, credincioşii, adunaţi pe sfântul tău munte, iar tu, ca ceea ce ai negrăită milă, o, Stăpână Născătoare de Dumnezeu, să nu lepezi rugăciunile noastre înălţate înaintea chipului tău celui făcător de minuni, ca întru umilinţa inimii să te lăudăm: Bucură-te, lauda Poceaevului, nădejdea şi mângâierea a toată lumea!

Icosul 1

Arhanghelul Gavriil cel dintâi ţi-a adus “bucură-te”, atunci când ţi-a binevestit ţie zămislirea Fiului lui Dumnezeu, iar după preaslăvita ta Adormire toate Puterile Cereşti aceeaşi laudă necontenit în Ceruri ţi-o aduc; cum vom îndrăzni deci noi, păcătoşii, să ne unim glasurile noastre cu glasurile celor fără de trup? Dar, ştiind mila ta faţă de toţi cei ce se pocăiesc, deschidem cu frică şi cu dragoste buzele noastre, grăind acestea:

Bucură-te, noian de milă;
Bucură-te, nesecată mare a dragostei;
Bucură-te, bună mijlocitoare a neamului creştinesc;
Bucură-te, zid nesurpat al Mănăstirii Poceaevului;
Bucură-te, că pe creştinii ortodocşi prin dragostea cea către tine spre muntele Poceaevului îi atragi;
Bucură-te, izgonitoare a oricărei întristări de la sufletele noastre;
Bucură-te, căci chipul tău făcător de minuni din muntele Poceaevului este ca o stea povăţuitoare pe cale;
Bucură-te, că rugăciunile înălţate ţie alungă ispitirile pătimaşe;
Bucură-te, că i-ai mângâiat pe oameni prin arătarea ta pe munte;
Bucură-te, că pentru noi ai lăsat urma tălpii tale pe el;
Bucură-te, îndrăzneală neschimbată a celor credincioşi;
Bucură-te, întărire puternică pentru cei aflaţi în îndoială;
Bucură-te, lauda Poceaevului, nădejdea şi mângâierea a toată lumea!

Condacul 2

Văzând sihaştrii Poceaevului şi fericitul Ioan cel desculţ pe Preasfânta Născătoare în stâlp de foc pe stâncă arătată, au sărutat urma tălpii ei şi stropindu-se cu apa izvorâtă din piatră, au strigat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 2

Cele de neînţeles căutând să le înţelegem cu mintea, ne întărim în această nădejde, că izgonind pe agareni, iar apoi pe eretici, ai binevoit să întăreşti pe muntele Poceaevului pavăza Ortodoxiei; pentru aceasta, venind în sfânta ta biserică, umplem inimile noastre cu credinţă fierbinte, zicând:

Bucură-te, întărire a adevăratei credinţe;
Bucură-te, mustrare a credinţei rătăcite;
Bucură-te, că ai fost prevestită demult de rugul cel nears din Sinai;
Bucură-te, că aici, în stâlp de foc, creştinilor te-ai arătat;
Bucură-te, că din cuptorul cel încins, de rouă fiind mântuiţi, fiii lui Avraam pe tine te-au preinchipuit;
Bucură-te, că cei vindecaţi în chip minunat de apa de la Urma ta te-au propovăduit;
Bucură-te, că pământul nostru pângărit de agareni în vremurile de demult, l-ai mângâiat prin arătarea ta;
Bucură-te, că şi astăzi cu multe semne întăreşti pe rugătorii de aici;
Bucură-te, grabnică auzire a celor ce se pocăiesc;
Bucură-te, ajutor şi adăpostire pentru cei ce se nevoiesc;
Bucură-te, înţelepţirea celor neştiutori;
Bucură-te, întărirea celor slabi;
Bucură-te, lauda Poceaevului, nădejdea şi mângâierea a toată lumea!

Condacul 3

Puterea harului întreit ai arătat, Stăpână, pe muntele Poceaevului, unde de 300 de ani locul arătării tale l-ai împodobit cu icoana făcătoare de minuni, care a fost dăruită de mâna Preasfinţitului Neofit Elinul, ce venea de la Moscova, mai întâi Anei, ca mai apoi să fie primită de la ea la Mănăstirea Poceaevului pentru oamenii ce se bucură şi cântă lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 3

Nobila Ana, având în casă icoana ta, Stăpână, şi văzând vindecarea fratelui său Filip care era orb din naştere, s-a aprins de duhul râvnei pentru slava ta şi a zidit mănăstire din piatră în cinstea Preacinstitei Adormirii tale, pentru pustnicii din Poceaev şi aducându-se închinare în ea chipului tău cel făcător de minuni, strigă aşa:

Bucură-te, că prin sfânta ta icoană ne-ai dăruit nouă comoară plină de bogăţii;
Bucură-te, că chipul tău, dăruit de mâna Preasfinţitului, a sfinţit pământul nostru;
Bucură-te, ceea ce întorci sufletele noastre de la bogăţiile pământeşti;
Bucură-te, că ne înveţi să lăudăm slava lui Dumnezeu;
Bucură-te, că văzând minunile tale, inimile noastre sunt răpite la ceruri;
Bucură-te, că în locaşul tău ne aflăm precum în pridvorul Raiului;
Bucură-te, că ai mângâiat prin icoana ta pe creştinii ortodocşi;
Bucură-te, că pe credincioşii din toate ţările îi chemi la Mănăstirea Poceaevului;
Bucură-te, că prin ea se înmulţeşte credința;

Bucură-te, că prin ea se izgoneşte întristarea;
Bucură-te, bucurie neîncetată a călugărilor de la Poceaev;
Bucură-te, nădejde neruşinată a mirenilor;
Bucură-te, lauda Poceaevului, nădejdea şi mângâierea a toată lumea!

Condacul 4

Viforul nebuniei ereticeşti s-a năpustit asupra locaşului tău, Stăpână, robind sfânta ta icoană prin mâna iconoclaştilor, şi spre hulire aceştia pornindu-se, în grabă de mânia lui Dumnezeu au fost opriţi, atunci când o putere nevăzută i-a răpus pe neruşinaţii hulitori, precum pe Artaxerxe şi Irod, aruncându-i în neputinţă pe batjocoritorii sfinţeniei tale ce nu ştiau să cânte: Aliluia!

Icosul 4

Auzind călugării Poceaevului şi tot poporul ortodox că sfânta ta icoană, după 17 ani de robie ereticească, se întoarce de la hulitorii ruşinaţi în sfântul locaş, au ieşit în întâmpinarea ei şi plângerea în bucurie o au preschimbat, strigând ţie:

Bucură-te, păzitoarea creştinilor;
Bucură-te, mustrarea ereticilor;
Bucură-te, că n-ai lăsat până la sfârşit Mănăstirea Poceaevului fără icoana ta;
Bucură-te, că ai mustrat batjocora cea rea a împotrivirilor cinstirii icoanelor;
Bucură-te, că ne înveţi în necazuri să nu ne pierdem nădejdea;
Bucură-te, că ne porunceşti să credem în dreptatea lui Dumnezeu;
Bucură-te, că prin ea s-a întărit Ortodoxia în ţara noastră;
Bucură-te, că toată lumea prin tine s-a învrednicit să primească adevărul întrupat;
Bucură-te, că urmezi indelung-răbdării lui Dumnezeu;
Bucură-te, ceea ce întăreşti în răbdare pe aleşii tăi;
Bucură-te, că prin tine cei smeriţi primesc mângâiere;
Bucură-te, că cei mândri se smeresc prin tine;
Bucură-te, lauda Poceaevului, nădejdea şi mângâierea a toată lumea!

Condacul 5

Ca o stea călăuzitoare spre Dumnezeu te-ai arătat, Stăpână, pentru cei ce caută mântuirea, aducându-i pe ei la Soarele Dreptăţii, că precum în viaţa ta pământească te-ai arătat mijlocitoare către Fiul tău în Cana Galileii, aşa şi după preaslăvită trecerea ta la Ceruri, aduci şi înalţi rugăciuni Fiului tău pentru credincioşii de aici de pe Muntele Poceaevului, dăruindu-le mulţime de tămăduiri tuturor celor ce cântă lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 5

Văzând oamenii odinioară că şi astăzi mulţimea vindecărilor dăruite de tine pe Muntele Poceaevului, se întăresc în dorinţa mântuirii sufletelor lor şi aducând pocăinţă fierbinte, strigă ţie:

Bucură-te, vederea orbilor şi umblarea şchiopilor;
Bucură-te, slobozirea de demoni a celor îndrăciţi;
Bucură-te, că pe călugărul cel robit l-ai întors prin aer în chip minunat;
Bucură-te, că pe pruncul Simion, care era mort, pentru rugăciunile unei stareţe l-ai înviat;
Bucură-te, că prin astfel de semne puterea minunilor de odinioară oamenilor s-a arătat;
Bucură-te, că vindecările de la sfânta ta icoană nici în zilele noastre nu au secat;
Bucură-te, că în toată lumea izvorăşti tămăduiri prin sfintele tale icoane;
Bucură-te, ceea ce cu daruri duhovniceşti îi îmbogăţeşti pe rugători;
Bucură-te, că neamurile creştine se laudă cu tine;
Bucură-te, că şi cei puţin credincioşi aleargă la ajutorul tău;
Bucură-te, bucuria cetelor cereşti;
Bucură-te, lauda Poceaevului, nădejdea şi mângâierea a toată lumea!

Condacul 6

Propovăduitori ai slavei Preacuratei Fecioare s-au arătat agarenii, care s-au năpustit asupra Mănăstirii Poceaevului şi arătarea Preacuratei Născătoarei de Dumnezeu şi a Preacuviosului Iov nu au înţeles-o dintru început, dar atunci când săgeţile aruncate de ei s-au întors înapoi au priceput puterea Stăpânei şi pocăindu-se de nebunia lor, au strigat cu credinţă: Aliluia!

Icosul 6

Strălucit-a chipul tău, Stăpână, pe muntele Poceaevului, când fraţii mănăstirii, fiind împresuraţi de agareni, înălţau rugăciune adâncă înaintea sfintei tale icoane şi a raclei Preacuviosului Iov şi văzând ei pe agareni fugind, cutremuraţi de această vedenie, cu bucurie ţi-au cântat:

Bucură-te, izbăvitoarea şi mântuirea noastră;
Bucură-te, pururea ajutătoare a neamului creştinesc;
Bucură-te, că ai gonit pe nelegiuiţii vrăjmaşi de la sfinţenia ta;
Bucură-te, că i-ai adus la pocăinţă;
Bucură-te, că de tine se cutremură vrăjmaşii nevăzuţi ai mântuirii noastre;
Bucură-te, că ţie ţi se închină în ceruri Sfinţii îngeri şi răposaţii cei drepţi;
Bucură-te, că pe Preacuviosul Iov l-ai primit cu tine la rugăciune;
Bucură-te, că prin arătarea ta pe agareni i-ai adus la Sfântul Botez;
Bucură-te, că cei credincioşi prin tine se izbăvesc de frica morţii;
Bucură-te, că pentru tine unii dintre agareni s-au făcut călugări cu frică de Dumnezeu;
Bucură-te, arătare pururea a adevărului;
Bucură-te, bună înţelepţire a celor rătăciţi;
Bucură-te, lauda Poceaevului, nădejdea şi mângâierea a toată lumea!

Condacul 7

Vrând să aprindă în inimile creştinilor dorirea vieţii veşnice, Preasfânta Născătoare de Dumnezeu pe bolnavi îi vindecă cu minunile sale, pe morţi îi înviază, pentru ca şi noi împreună cu ei, înţelegând puterea lui Dumnezeu, să lepădăm cele pământeşti şi să ne îngrijim de sufletele noastre, neîncetat cântând lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 7

Noi şi grele necazuri a suferit Mănăstirea Poceaevului atunci când, împreună cu întreaga ţară, a fost ruptă prin viclenie de la Ortodoxie şi s-a dat sub stăpânirea ereticilor, iar peste 110 ani a fost întoarsă drept-măritorilor creştini, care, venind, au scos de sub obroc sfintele moaşte ale Preacuviosului Iov şi căzând către chipul făcător de minuni al Stăpânei, au grăit:

Bucură-te, apărătoarea Ortodoxiei;
Bucură-te, mustrarea ereticilor;
Bucură-te, că locaşul tău nu l-ai părăsit până la sfârşit;
Bucură-te, că ne înveţi pe noi frica de Dumnezeu;
Bucură-te, că prin mijlocirea ta ţara Volîniei s-a întors la Ortodoxie;
Bucură-te, că încă din vremurile vechi mulţi eretici prin înţelepţirea ta s-au îndreptat;
Bucură-te, ceea ce chemi la rugăciune în Sfânta ta Lavră pe cei credincioşi;
Bucură-te, că îi înveţi pe cei necredincioşi să se închine sfinţeniei ortodoxe;

Bucură-te, că îi înveţi pe cei necredincioşi să se închine sfinţeniei ortodoxe;
Bucură-te, că fără de încetare eşti preaslăvită de cuvioşi şi cuvioase;
Bucură-te, că și cei căzuți in fărădelegi vin la tine;
Bucură-te, întoarcerea la credinţă a celor ce s-au lepădat de ea;
Bucură-te, călăuză a celor înşelaţi spre lumina cunoştinţei;
Bucură-te, lauda Poceaevului, nădejdea şi mângâierea a toată lumea!

Condacul 8

Minune străină vedem întru tine, Maica lui Dumnezeu, că precum bolile trupeşti prin sărutarea sfintei tale icoane şi prin stropirea cu apă de la Poceaev se tămăduiesc, aşa şi patimile sufleteşti la vederea sfinţeniei tale se izgonesc, credinţa se întăreşte şi inimile noastre se umplu de umilinţă, cântând lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 8

Plin de păcate fiind eu, nevrednicul, risipirii lumeşti cu totul m-am dat şi de păcatul meu nu mă îngrijesc, dar căutând la sfânta ta icoană, Stăpână, şi văzând cum nenumăraţi oameni primesc de la ea înţelepţire şi cu inima veselă se îndreaptă pe calea mântuirii, îţi cânt acestea:

Bucură-te, comoara curăţiei;
Bucură-te, noianul milostivirii;
Bucură-te, ceea ce înalţi către Fiul tău neîncetate rugăciuni pentru cei credincioşi;
Bucură-te, că nu te întorci de la rugăciunile păcătoşilor;
Bucură-te, că prin tine mulţi au părăsit deznădejdea cea păcătoasă;
Bucură-te, că cei ce cheamă numele tău s-au ridicat din căderea cea străină;
Bucură-te, că prin tine a fost ruşinată erezia împotriva icoanelor din toată lumea;
Bucură-te, că ai întors adevărata credinţă în ţara Volîniei;
Bucură-te, ceea ce înalţi inimile oamenilor la nevoinţa curăţiei;
Bucură-te, că pe cei obijduiţi îi înveţi să ierte;
Bucură-te, umilinţa inimilor noastre;
Bucură-te, nădejdea sufletelor noastre;
Bucură-te, lauda Poceaevului, nădejdea şi mângâierea a toată lumea!

Condacul 9

Toate lepădările şi rătăcirile eretice i le-ai iertat poporului care s-a pocăit, Stăpână, şi ai slobozit oamenilor izvor de tămăduiri de la iocana ta cea făcătoare de minuni şi de la urma tălpii tale de pe Muntele Poceaevului din Sfânta ta Lavră, ca cei ce vor aduce pocăinţă înaintea lui Dumnezeu pentru păcatele lor să nu se îndoiască de ajutorul tău şi să-I cânte Lui: Aliluia!

Icosul 9

Ritori ai slavei tale s-au arătat, Stăpână, orbii şi şchiopii care au primit vindecare de la sfânta taicoană, întoarsă dreptmăritorilor creştini, precum şi femeia eretică care era bolnavă, care în ajutor chemându-te, după vindecare, a primit credinţa cea adevărată şi a sărutat sfânta ta icoană, iar noi strigăm ţie aşa:

Bucură-te, milostivitoare a Împăratului Ceresc;
Bucură-te, pururea mijlocitoare a pământenilor;
Bucură-te, că pe femeia bolnavă, prin vindecare, ai întors-o de la rătăcirea luterană;
Bucură-te, că toţi oamenii s-au încredinţat de adevărul Ortodoxiei;
Bucură-te, că prin tine ortodocşii au biruit de multe ori înşelările agarenilor;
Bucură-te, că pentru tine cei înşelaţi de latini s-au întors la credinţa ortodoxă;
Bucură-te, că tot neamul creştinesc îşi ridică intru rugăciuni ochii către tine;
Bucură-te, că pe tine te cheamă în ajutor cei ce se roagă pentru odihna răposaţilor;

Bucură-te, că pe cei ce vin la tine îi slobozeşti din necazurile vieţii;
Bucură-te, că dăruieşti tărie celor care rabdă felurite nevoi;
Bucură-te, povăţuitoare bună a celor ce se războiesc împotriva diavolilor;
Bucură-te, lauda Poceaevului, nădejdea şi mângâierea a toată lumea!

Condacul 10

Vrând să mântuiască Preacurata Născătoare de Dumnezeu pe o bătrână aflată în orbirea credinţei catolice, care avea o nepoţică mică, botezată în adevărata credinţă ortodoxă, dar oarbă trupeşte, le-a pus în gând dorinţa cea bună de a se închina chipului ei făcător de minuni de la Poceaev, unde pe fetiţă minunat a vindecat-o, iar pe bătrână a învăţat-o să mărturisească dreptmăritoarea credinţă, cântând lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 10

Zid nesurpat al credinţei adevărate te-ai arătat, Stăpână, că precum nelegiuiţii eretici cu îndărătnicie s-au întors de la preamărirea ta, ca adevărată Născătoare de Dumnezeu, aşa şi credincioşii pravoslavnici au stat neclintiţi în credinţa cea către tine şi nu au voit niciodată să se îndepărteze de la neîncetatele rugăciuni aduse ţie, pentru aceasta nu îndrăznesc să primească în urechile lor cuvintele cele înşelătoare ale ereticilor, ci cu mulţumitoare inimi te laudă pururea pe tine, zicând:

Bucură-te, bucuria şi mângâierea creştinilor;
Bucură-te, slava şi închinarea cetelor îngereşti;
Bucură-te, ceea ce ne îngrădeşti de cuvintele mincinoase ale ereticilor;
Bucură-te, că prin aducerea aminte a milelor tale cugetele noastre le înalţi la Dumnezeu;
Bucură-te, că pe Sfinţii Apostoli i-ai adus pe norii cerului la adormirea ta;
Bucură-te, că pe muntele Poceaevului în fiecare an în zi de praznic aduni mii şi mii de oameni ce se roagă pentru iertare;
Bucură-te, că pentru tine creştinii duc greutatea căii ca pe o dulce împăcare;
Bucură-te, că penru tine şi cei trândavi se silesc să li se asemene lor;
Bucură-te, ceea ce îi ajuţi cu harul tău pe călugări să uite desfătările lumii acesteia;
Bucură-te, că pe cei ce caută în urmă îi înfricoşezi cu visuri grozave;
Bucură-te, cea mai frumoasă diademă a Bisericii lui Hristos;
Bucură-te, scut nebiruit al ţării noastre;
Bucură-te, lauda Poceaevului, nădejdea şi mângâierea a toată lumea!

Condacul 11

Văzând, Stăpână, înălţându-se neîncetat ca tămâia la cer cântările de mulţumire ale creştinilor pentru toate binefacerile tale din întreaga lume, te rugăm ca nici ale noastre nevrednice laude să nu le treci cu vederea şi harul pocăinţei să ni-l dăruieşti, ca să-I cântăm lui Dumnezeu cu nădejde: Aliluia!

Icosul 11

Lumină a zilelor trecătoare şi nădejde a vieţii veşnice te-ai arătat, Stăpână, unui om din Basarabia ce era pe moarte, când deodată, după gustarea apei de la Lavra Poceaevului, s-a făcut sănătos, iar cei de aproape ai lui văzându-l, cu frică şi cu umilinţă ţi-au strigat:

Bucură-te, vindecătoarea bolnavilor;
Bucură-te, mângâierea celor scârbiţi;
Bucură-te, că moartea ce a venit s-a izgonit prin tine;
Bucură-te, că prin tine ni s-a dăruit credinţă neînfruntată;

Bucură-te, că cele proorocite de Gavriil s-au împlinit în ochii noştri;
Bucură-te, că după cuvântul tău eşti prea mărită de toate neamurile, acum şi pururea;
Bucură-te, că prin arătarea ta ai sfinţit Muntele Poceaevului;
Bucură-te, că al doilea Nazaret aici l-ai arătat;
Bucură-te, că nu ai ruşinat nădejdea nimănui;
Bucură-te, primitoare caldă a rugăciunilor tuturor;
Bucură-te, că ne dăruieşti sănătate;
Bucură-te, că ne ridici spre mântuire;
Bucură-te, lauda Poceaevului, nădejdea şi mângâierea a toată lumea!

Condacul 12

Harul vindecărilor şi al facerii de minuni revărsat de la sfânta ta icoană, Stăpână, să nu rămână fără de folos pentru sufletele noastre, că pentru păcate am căzut în nesimţirea cea împietrită, însă având putere să înviezi morţii, înviază şi sufletele noastre amorţite şi luminează cu gândul cel bun inimile noastre, ca urând înşelăciunea păcatului, să-I cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 12

Slăvind minunile tale arătate în Mănăstirea Poceaevului, te rugăm, Stăpână, să nu-ţi întorci faţa ta de la ţara noastră, ci către toţi ce vin la muntele tău cel sfânt caută cu mila ta, împlineşte-le lor cererile cele spre bine, ca să-ţi cânte ţie:

Bucură-te, milostivire a Dreptului Dumnezeu;
Bucură-te, îndrăznirea creştinilor către Cel Preaînalt;
Bucură-te, că ai arătat biruinţa credinţei în Lavra ta;
Bucură-te, că aprinzi dragostea în inimile oamenilor;
Bucură-te, că îi învredniceşti pe ei să vadă aici minuni asemeni celor din vechime;
Bucură-te, că muntele acesta ca al doilea Sinai s-a preaslăvit în ţările creştine;
Bucură-te, că pe Dumnezeu Cel arătat pe pământ L-ai purtat în pântecele tău;
Bucură-te, că prin rugăciunile tale îi înalţi pe oameni la Dumnezeu;
Bucură-te, că ai lăsat icoana ta ca pe o propovăduitoare a mântuirii;
Bucură-te, că urma tălpii tale, umplută de apă tămăduitoare, cu minuni se preaslăveşte;
Bucură-te, că din înălţimea Cerurilor cauţi la robii tăi;
Bucură-te, povăţuitoarea credincioşilor spre fapte bune;
Bucură-te, lauda Poceaevului, nădejdea şi mângâierea a toată lumea!

Condacul 13 (de 3 ori)

Preaslăvită Maică a lui Hristos Dumnezeu, căreia ţi s-au încredinţat ca fii toate neamurile creştine, nu ne pricepem noi, păcătoşii, să-ţi aducem laude cu vrednicie, dar fiind biruiţi de dragostea cea către tine şi ridicând ochii noştri la chipul tău cel făcător de minuni, te rugăm: nu ne lăsa pe noi, fiii tăi cei aflaţi în lupte şi în nevoi, care credem fierbinte în ajutorul tău şi Îi cântăm Fiului Tău: Aliliua!

Icosul 1

Condacul 1

Rugaciune la Icoana Maicii Domnului de la Poceaev:

O, Izvorule luminat al minunilor, cine poate măsura curgerea darurilor Tale de care ne-am împărtăşit noi, nevrednicii, cei ce înotam fără nădejde în marea păcatelor. Cu adevărat, razele milostivirilor Tale au strălucit asupra tuturor, şi asupra celor buni şi asupra celor răi, întorcând inimile împietrite spre privirea frumuseţii dumnezeieşti. Făcutu-Te-ai Preacurată, Izvor de binecuvântare celor ce se nevoiesc pe calea mântuirii, Sabie a rugăciunii pentru cei ce luptă împotriva duhurilor răutăţii, Grădină plină de miresmele darurilor pentru cei ce caută nectarul cuvintelor dumnezeieşti, Toiag strălucitor celor ce merg prin noaptea neputinţelor, Mângâiere sufletelor rănite de ascuţişul păcatelor, Strajă nebiruită celor ce îţi odihnesc gândul întru cugetarea la cele cereşti, Carte nescrisă a iubirii pentru cei însetaţi de mângâiere duhovnicească, Munte înalt al rugăciunii pentru cei aflaţi în călătoria de desăvârşire, Oglindă minunată întru care se zugrăvesc tainele neapropiate minţilor îngereşti, Vas al Apei Celei vii pentru cei însetaţi de îndumnezeire, Cărare sfinţită pentru cei ce-şi poartă paşii spre înălţimile cereşti, Izvor de tămăduiri pururea curgător pentru cei istoviţi de neputinţe trupeşti.

Dar ce laudă vrednică de înălţimea desăvârşirii Tale vom putea aduce, noi, nevrednicii, când şi minţile îngereşti cad întru uimire şi nu pot să laude măreţia slavei cu care ai fost încununată de Mâna Ziditorului? Nu ne pricepem mai mult a grăi cele dumnezeieşti, noi, cei ce nici măcar nu am pus început întru rugăciune. Dar ca să nu ne arătăm nemulţumitori darului Tău, îndrăznim a aduce înaintea Ta mulţumirea noastră cea nevrednică de răsplătirea Ta, căzând înaintea Ta cu credinţă: Bucură-Te, Maică Preasfântă, Ceea ce ai oprit năvălirea vrăjmaşilor şi din cursele ispititorilor nevăzuţi scoţi pe cei ce Te cheamă cu glas tare de rugăciune dintru adâncul inimii, bucură-Te, că pe calea dreptei credinţe aduci pe cei rătăciţi în noaptea ereziilor şi vălul întunecat al necredinţei îl iei de pe mintea noastră, ca să vedem înţelegător cu ochii minţii strălucirea razelor înţelepciunii Soarelui dreptăţii, bucură-Te, Liman binecuvântat la care se odihnesc toţi cei osteniţi de cugetarea cea lumească. Nu ne lăsa pe noi până în sfârşit, izgonind de la noi toată năvala gândurilor răutăţii. Cu braţul Tău milostiv să ne duci pe noi în cămările cereşti, încă de pe pământ aşezându-ne pe toţi la masa rugăciunii spre îndulcirea de înţelegerile cele cereşti. Mărire Ţie, Celei Ce cauţi pe toţi cei din întunericul ispitelor şi îi ridici iar la lumina milostivirii dumnezeieşti. Amin!

Paraclisul Icoanei Maicii Domnului de la Poceaev

Troparul

Apărătoare Doamnă, a popoarelor creştine şi a ţării noastre de toţi ştiutăizbăvitoare, cântări de laudă îţi aducem noi, credincioşii, adunaţi pe sfântul tău munte, iar tu, ca ceea ce ai negrăită milă, o, Stăpână Născătoare de Dumnezeu, sănu lepezi rugăciunile noastre înălţate înaintea chipului tău celui făcător de minuni,ca întru umilinţa inimii să te lăudăm: Bucură-Te, lauda Poceavului, nădejdea şi mângâierea a toată lumea!

Slavă… Si acum… asemenea:

Nu vom tăcea, de Dumnezeu Născătoare, a spune pururea puterea ta noi, nevrednicii, că de nu ai fi stat tu înainte rugându-te, cine ne-ar fi scapăt pe noi de atâtea primejdii, sau cine ne-ar fi păzit pe noi până acum slobozi ? Noi de la tine, Stăpână, nu ne vom depărta, că tu mântuiești pe robii tăi pururea din toate nevoile.

Psalmul 50

Canonul Maicii Domnului

Cântarea I

Pe Faraon, cel ce se purta în car, l-a cufundat toiagul lui ,,Moise, cel ce a făcut minuni oarecând, în chipul Crucii lovind şi despărţind marea şi pe Israel fugăritul şi mergătorul pedestru l-a izbăvit; pe cel ce cântă cântare lui Dumnezeu”.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Cu ce cununi de cântări vom împodobi a Ta prea slăvită icoană, solitoarea mântuirii în primejdii sau cu ce gând vom cuteza a ne înălţa întru lumina laudelor îngereşti spre a-ţi culege raze de cântări ? Căzând cu umilinţă la pământ, îndrăznim a-Ţi aduce spice de mulţumiri ca acestea: Bucură-Te, Spicul din Care am cules toţi Rodul mântuirii.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Nu înceta a mijloci pentru noi mare milă, căci timpul este înaintat şi noi ţinuţi de legăturile păcatelor; cu rugăciunea Ta sfarmă lanţurile patimilor noastre, ca să alergăm spre limanul cel dorit al pocăinţei.

Stih: Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cu multă dragoste credincioşii din toate părţile pământului aduc Ţie mulţumiri prisositoare pentru mijlocirile Tale, iar noi cu credinţă cerem să ne dăruieşti mila cea bogată a Stăpânului.

Stih: Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Pe Cel fără de ani L-ai adus sub negura anilor, ca să cheme întru lumina neapusă pe toţi cei ce Te cinstesc pe Tine.

Cântarea a III-a

,, Tu eşti tăria mea, Doamne, Tu şi puterea mea, Tu, Dumnezeul meu, Tu bucuria mea, Cel Ce n-ai lăsat sânurile părinteşti şi a noastră sărăcie ai cercetat-o. Pentru aceasta, cu profetul Avacum, strig către Tine: Slavă puterii Tale, iubitorule de oameni.”

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Fratele Anei s-a vindecat prin rugăciunea Ta de cumplita boala de ochi, iar eu, cel ce am orbit la ochiii sufletului din pricina multor păcate, cer de la tine lumina pocăinţei.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

De lanţurile păcatelor fiind ţinut, chem ajutorul Tău Fecioară, ca să Te înduri de neputinţa mea şi să îmi dai cele de trebuinţă mântuirii sufletului.

Stih: Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Râurile minunilor Tale niciând să sece Preacurată, căci cu adevărat nu lepezi gândurile celor ce se mărturisesc Ţie cu umilinţă şi aşteaptă revărsarea milei Domnului.

Stih: Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Născut-ai pe Cel mai presus de ceruri, pe Cel pe Care îngerii nu încetează a-L slăvi în minunate cântări .

Apoi aceste stihiri:
Fiind Tu solitoare tare mântuirii robilor Tăi, adu-Ţi aminte de cei ce cu dragoste aleargă la a Ta mijlocire, nădăjduind spre iertarea păcatelor şi împăcare cu Stăpânul Hristos.

Maica Luminii, inima mea cea întunecată de păcat o lumineayă şi arată gândurilor mele cărările pocăinţei .

Sedealna

Cu flori de cântări să O lăudăm pe Cununa vieţii noastre, pe Singura Născătoare a Cuvântului şi Ceea Ce răsare tuturor rayele milostivirii .

Cântarea a IV-a

,, Nepăzind poruncile Tale Stăpâne, cu mintea mea intrând în patimile desfătărilor, am fost golit de har şi pentru răni zac gol; ci mă rog Ţie, Mântuitorule, mântuieşte-mă !”.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

De vrăjmaşii văzuţi şi nevăzuţi pururea ai apărat poporul Tău cu acoperământul rugăciunilor Tale, de care nu ne lipsi nici pe noi.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Razele darurilor Tale să ne strălucească şi nouă, celor ce suntem cuprinşi de întunericul necazurilor celor de multe feluri.

Stih: Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Îmblânzeşte pornirile patimilor noastre şi ridică mintea noastră la lumina cunoştinţei de Dumnezeu, prin a Ta grabnică mijlocire către Stăpânul.

Stih: Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Prin valurile ispitelor înotând eu, chem adâncul milostivirii Tale celei negrăite, Comoara a bunelor noastre doriri.

Cântarea a V-a

,,Căutând cu ochiul Tău cel neadormit , milostiveşte-Te spre mine, cel cuprins de dormitarea trândăviei, şi care slujesc somnului desfătărilor în patul patimilor; Cel Ce ţi-ai plecat capul pe Cruce şi Te-ai trezit de bunăvoie, micşorând Hristoase, noaptea păcatului, Cel Ce eşti lumina dreptăţii”.
Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Dat-ai lumii icoana Ta cea de multe minuni izvorâtoare spre întoarcerea la credinţă a celor pierduţi şi spre mântuirea multor suflete ce zăceau în robia păcatelor.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Cu săgeţile rugăciunii Tale alungă de la faţa noastră pe toţi vrăjmaşii nevăzuţi şi primeşte de la nevrednicii tăi robi cununa cântărilor de laudă.

Stih: Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Fulgerul rugăciunii Tale să brăzdeze cerul sufletelor noastre, risipind întunericul neştiinţei celei ce ne ţine departe de Soarele dreptăţii.

Stih: Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Pe Cruce văzând răstignit pe Viaţa lumii, Te-ai rănit de sabia întristării, aşteptând să răsară din mormânt Bucuria lumii .

Cântarea a VI-a

Rugăciunea mea voi vărsa către Domnul şi Lui voi spune mâhnirile mele; că sufletul meu s-a umplut de răutăţi şi viaţa mea s-a apropiat de iad. Dar ca Iona mă rog: Dumnezeule, din stricăciune scoate-mă.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Monahul căruia i se tăiase capul l-a pus înaintea icoanei tale, uimind pe toţi de purtarea Ta de grijă, a Celei Ce ai primit jertfa lui mucenicească.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Din mâinile celor nelegiuiţi ai luat icoana ta, dăruindu-o pentru totdeauna mănăstirii Poceaev, întru care monahii şi îngerii Îţi aduc laolaltă cântări de laudă.

Stih: Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Pe mulţi bolnavi ai vindecat şi ai făcut să înflorească nădejdea însufletele cele bântuite de întristare .

Stih: Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Cu acoperământul rugăciunilor Tale păzeşte-ne pe noi de viforul cel greu de răbdat al ispitelor şi ne povăţuieşte că vieţuirea cea smerită.

Apoi aceste stihiri:
Fii nouă mijlocitoare în ceasul necazurilor noastre şi deasupra valurilor grijilor ne ridică, Preacurată, Ceea Ce ai născut lumii întru feciorie pe Adâncul Cel Nemăsurat al păcii.
Preacurată, care, prin cuvânt, negrăit ai născut pe Cuvântul în zilele cele mai de apoi, roagă-te Lui, ca Una Ce ai îndrăznire de Maică.

Condacul
O. Preaslăvită Maică a lui Hristos Dumnezeu, căreia ţi s-au încredinţat ca fii toate neamurile creştine, nu ne pricepem noi, păcătoşii, să-ţi aducem laude cu vrednicie,dar fiind biruiţi de dragostea cea către tine şi ridicând ochii noştri la chipul tău cel făcător de minuni, te rugăm: nu ne lăsa pe noi, fiii tăi cei aflaţi în lupte şi în nevoi,care credem fierbinte în ajutorul tău şi Îi cântăm Fiului tău: Aliluia!

Prochimenul :

Evanghelia

Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule…

Slavă… glas 2:

Pentru rugăciunile Apostolilor Tăi, Milostive, curăţeşte mulţimea greşelilor noastre.

Şi acum…

Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Milostive, curățeste mulțimea greșalelor noastre.

Stihira

Stih: Miluiește-ne, Dumnezeule, după mare mila Ta și după mulțimea îndurărilor Tale curățește fărădelegile noastre.

Oglinda fecioriei, lauda monahilor, scutul de mântuire al orbilor, dă-ne nouă a ajunge la limanul mântuirii în corabia rugăciunilor Tale.

Mântuiește, Dumnezeule, poporul Tău și binecuvintează moștenirea Ta, cercetează lumea Ta cu mila și cu îndurări, înalță fruntea creștinilor ortodocși și trimite peste noi milele Tale cele bogate; pentru rugăciunile Preacuratei Stăpânei noastre Născătoarei de Dumnezeu și pururea Fecioarei Maria; cu puterea cinstitei și de viață făcătoarei Cruci; cu ocrotirile cinstitelor, cereștilor netrupesti Puteri; pentru rugăciunile cinstitului, măritului Prooroc, Inaintemergatorului și Botezătorului Ioan; ale Sfinților, măriților și întru tot lăudaților Apostoli; ale tuturor sfinților sfințiților ierarhi; ale sfinților, măriților și bunilor biruitori mucenici; ale preacuvioșilor și de Dumnezeu purtătorilor Părinților noștri, ale Sfinților (N), a căror pomenire o săvârșim, ale sfinților și drepților dumnezeiești Părinți Ioachim și Ana și pentru ale tuturor sfinților; rugămu-ne, Mult-milostive Doamne, auzi-ne pe noi păcătoșii, care ne rugăm Ție, și ne miluiește pe noi.
Doamne, miluiește (de 12 ori).

Cântarea a VII-a

Chipului celui de aur neînchinându-se tinerii lui Avraam, s-au lămurit ca aurul în topitoare; că, în cuptorul cel de foc, ca într-o cămară luminată, dănţuiau, cântând: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri ! ”.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Pe copilul cel mort l-ai înviat, milostivindu-te de lacrimile celor de aproape, iar acum sufletele noastre omorâte de păcat le înviază Curată, ridicându-le din căderea cea de mult timp.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Pe cel paralizat l-ai ridicat, încă redându-i şi vederea, spre bucuria celor ce slăvesc minunile Tale neîncetat.

Stih: Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Pe bărbatul cel mort care urma să fie îngropat l-ai înviat, ca să sprijine familia îndurerată, iar noi rămândând uimiţi de minunile Tale, mai cu nădejde cerem Ţie mila Ta cea bogată .

Stih: Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Uşa mântuirii deschide-mi mie, Ceea Ce prin naşterea Ta ai făcut să se închidă porţile cele de durere.

Cântarea a VIII-a
,, Văzându-Te soarele întins pe Cruce, şi-a strând razele şi tot pământul s-a clătinat cu cutremur, Împărate al tuturor, văzându-Te de voie pătimind, Cel Ce eşti din fire nepătimitor. Pentru aceasta, Te rog Hristoase: Tămăduieşte ca un doctor patimile sufletului meu !”.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Munte înalt pe Tine Te cunoaştem, Ceea Ce ai înălţat pe cei căzuţi în groapa deznădăjduirii şi i-ai îndreptat către viaţa cea mai bună .

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Scoate din nevoi pe cei ce aleargă la Tine şi norul ispitelor îl spulberă cu fulgerul cel grabnic al purtării Tale de grijă.

Stih: Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Liniştea celor tulburaţi de ispite, Lumina monahilor, Cercetarea celor bolnavi, nu trece cu vederea rugăciunile robilor Tăi celor necăjiţi.

Stih: Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Cu scutul rugăciunii Tale păzeşte de săgeţile celui viclean pe cei ce Te cinstesc pe Tine şi se întrarmează cu porunca dragostei faţă de toţi oamenii.

Cântarea a IX-a

Eva adică, prin păcatul neascultării, blestem înăuntru a adus, iar Tu Fecioară de Dumnezeu Născătoare, prin odrasla purtării în pântece, lumii binecuvântare ai înflorit; pentru aceasta toţi Te slăvim.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Când voi sta la judecată înaintea Stăpânului Hristos, să fii mie Apărătoare, izgonind pe vrăjmaşii care caută să mă tragă în adâncul cel mai de jos al întunericului.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Morţii iarăşi au fost întorşi la viaţă, bolnavii s-au vindecat, cei neputincioşi au primit întărire, cei deznădăjduiţi au luat paharul bucuriei, iar noi toţi luăm întărire duhovnicească, ştiindu-Te ocrotitoare a noastră în toată vremea.

Stih: Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Veseleşte-Te, Preacurată, Ceea Ce prin naşterea Ta ai făcut să înceteze moartea cea veşnică şi bucurie ai adus în sufletele biruite de întristare.

Stih: Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Cărarea poruncilor Domnului mie îmi arată, Ceea Ce Te-ai arătat cale de mântuire multor sufletele rătăcite prin pustia patimilor.

Cuvine-se cu adevărat să Te fericim pe Tine, Născătoare de Dumnezeu, Cea pururea fericită şi prea nevinovată şi Maica Dumnezeului nostru. Ceea Ce eşti mai cinstită decât heruvimii şi mai mărită fără de asemănare decât serafimii, Care fără stricăciune pe Dumnezeu Cuvântul ai născut, pe Tine, Cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, Te mărim.

Bucură-Te, izvor nesecat de rugăciune, bucuria iubitorilor de înţelepciune, ridicarea celor din groapa păcatului, lumina călătorilor, bucuria îngerilor şi oamenilor mângâiere .
Umbreşte-mă pe mine cu razele rugăciunii Tale, Ceea Ce ai născut pe Soarele dreptăţii, Cel Ce răsare tuturor lumina mântuirii.
Cu psalmi şi cu cântări înconjurăm icoana Ta cea de minuni izvorâtoare, nădăjduim să luăm plinirea cererilor spre mântuire.
Din lanţurile bolilor ne slobozeşte pe noi, Ceea Ce ai născut pe Cel ce a ridicat din neputinţă multe suflete, dăruindu-le şi darul mântuirii.
Casă a Înţelepciunii, cu pietrele rugăciunii Tale întăreşte şi turnul inimii mele spre a aduce Ţie laude prisositoare.
Prin uşa morţii ai trecut, dar cu trupul ai fost ridicată la cer de Fiul tău; deci, trece-ne şi pe noi din moartea păcatului la viaţa cea încununată de faptele mântuirii.
Cetele puterilor netrupeşti, cu Botezătorul, cu Apostolii lui Hristos şi cu Născătoarea de Dumnezeu Maria, faceţi rugăciune ca să ne mântuim.

Sfinte Dumnezeule…Preâsfantă Treime…Tatăl nostru…

Primit-ai prin Arhanghel vestea slobozirii lumii din întunericul osândirii, iar noi, cei ce aducem Ţie cereri şi rugăciuni cu umilinţă, aşteptăm vestea cea bună a mântuirii.

Icoana Ta este mare mângâiere lumii şi pavăză tare credincioşilor, căci nu treci cu vederea glasurile cele smerite de rugăciune ale robilor Tăi.

Stăpână, primeşte rugăciunile robilor Tăi şi ne izbaveşte pe noi de toată nevoia şi necazul.
Toata nădejdea mea spre Tine o pun, Maica lui Dumnezeu, pazeste-mă sub sfânt acoperământul Tău.

Bibliografie

Xenia Negrea - Puterea Maicii Domnului prin Icoanele făcătoare de minuni

https://doxologia.ro
https://www.crestinortodox.ro
https://altarulcredintei.md
https://ortodox.md

add_filter(‘jpeg_quality’, function($arg){return 100;});

Ai fost părtaș al unei minuni legate de aceast articol?

Icoana Maicii Domnului de la Poceaev-8 septembrie

Locaţie

Prăznuire

Iconografie

Istoric

Minunile legate de Icoana Maicii Domnului de la Poceaev

Minuni din vremurile de demult

Minuni şi tămăduiri din zilele noastre

Cuvântul Domnului şi Rugăciuni

Evanghelia zilei de 7 septembrie: Marcu, cap 3, 20-27

Acatistul Maicii Domnului la Icoana de la Poceaev

Paraclisul Icoanei Maicii Domnului de la Poceaev

Bibliografie

Contact