Icoana Maicii Domnului „Înjunghiata” sau „Esphagmeni” (în greacă: Ἐσφαγμένη) este una dintre cele mai tulburătoare și cinstite icoane de la Muntele Athos.
Fragment din Evanghelia zilei: Matei IV, 23
"Şi a străbătut Iisus toată Galileea, învăţând în sinagogile lor şi propovăduind Evanghelia împărăţiei şi tămăduind toată boala şi toată neputinţa în popor."
Această icoană Maicii Domnului se află păstrată în naosul Paraclisului Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, așezat lângă biserica mare a Mănăstirii Vatoped.
Mănăstirea Vatoped, a doua în ierarhia mănăstirilor din Sfântul Munte Athos, după Mănăstirea Marea Lavră, a fost construită, așa cum ne spune tradiția, de însuși Sfântul Împărat Constantin cel Mare (324-337). Fiind distrusă de împăratul Iulian Apostatul, ea a fost rectitorită de împăratul Teodosie I cel Mare (379-395), în semn de mulțumire către Maica Domnului, pentru salvarea minunată a fiului său, Arcadie.
Potrivit unei vechi legende, corabia pe care se afla tânărul Arcadie a naufragiat, iar Maica Domnului l-a salvat în chip minunat, ducându-l în locul pe care a fost zidită mai apoi mănăstirea. Oamenii împăratului l-au găsit dormind sub o tufă de mărăcini. Această legendă a dat și numele mănăstirii, prin unirea cuvintelor grecești "vato" (tufă) și "paedion" (copil), care înseamnă "copilul din tufiș".
O copie a acestei icoane, adusă de la Mănăstirea Vatoped, se află spre închinare în pridvorul bisericii Sfântul Nicolae Dintr-o zi, din București.
Icoana Maicii Domnului cea numită "Esphagmeni", adică "Înjunghiata", este cinstită în chip deosebit pe 10 iunie.
Sfânta icoană o reprezintă pe Maica Domnului ținându-L în brațe pe Pruncul Iisus, care binecuvântează cu mâna Sa dreaptă.
În zona obrazului drept al Maicii Domnului se vede o cicatrice în formă de rană – locul unde odinioară icoana a fost înjunghiată.
Icoana Maicii Domnului "Înjunghiata" a fost pictată în secolul al XIV-lea pe perete.
Cândva, acum câteva secole, a trăit în mănăstire un călugăr diacon care era responsabil cu buna rânduială a slujbelor religioase. Acest călugăr, din pricina treburilor în care era rânduit, ajungea la trapeză întotdeauna după terminarea mesei. Odată, părinții de la trapeză care strângeau masa s-au mâniat pe faptul că a întârziat iarăși și nu i-au dat nimic de mâncare. Mânia și gândurile rele ale ecleziarhului s-au îndreptat către icoana Maicii Domnului.
Deși o iubea mult pe Născătoarea de Dumnezeu, în acel moment, el nu s-a gândit să o roage să-l ajute. Astfel, el a zis: "Îți slujesc de atâta timp, iar tu nu te îngrijești nici măcar de puțina mea hrană?" Apoi, întunecat de ispită, el a luat un cuțit de pe masă și l-a înfipt în chipul Maicii Domnului.
Atunci, o, mare minune! Icoana a izvorât sânge, iar chipul Maicii Domnului a devenit palid. Văzând aceasta, diaconul cel mânios a orbit și a căzut la pământ, fiind părăsit de simțuri. El a rămas în această stare timp de trei ani. Apoi, datorită mulțimii rugăciunilor starețului și ale călugărilor din obște, Maica Domnului i s-a arătat starețului și i-a spus că diaconul este vindecat.
După aceea, diaconul și-a petrecut restul vieții într-o strană din partea opusă icoanei, spre aducerea aminte de nelegiuirea făcută. Înainte de a muri, el a primit iertare de la însăși Maica Domnului, care i-a apărut și i-a spus că păcatul îi este iertat, însă mâna care a lovit cu cuțitul vă rămâne neputrezită și după moartea lui, drept aducere aminte celorlalți: „Îl iert de fapta lui nesăbuită, dar mâna cu care m-a lovit va rămâne uscată până la sfârșitul vieții lui, iar după moarte, blestemată spre neputrezire”
La trei ani după adormirea lui, când a fost dezgropat, urmând obiceiurile Muntelui Athos, i-au fost dezgropate oasele. Deși întregul său trup era întors în cele dintru care a fost luat, mâna lui cea dreaptă a fost găsită întreagă. Această mână se păstrează și astăzi, neputrezită și neagră, lângă icoana Maicii Domnului, care este așezată în Capela Sfântul Dimitrie.
Inițial, mâna neputrezită s-a păstrat în biserica mare, însă pentru că închinătorii o socoteau Sfinte Moaște și se închinau ei, călugării au așezat-o deoparte, într-un paraclis, într-o mică raclă, sub icoana „Esfagmeni”, ca mărturie peste veacuri a minunii care s-a săvârșit în Lavra cea mare de la Vatoped.
Sfântul Munte Athos este un loc ocrotit de Maica Domnului. Mulți l-au numit "Grădina Maicii Domnului". În acest loc sfânt, viața zilnică se întrepătrunde în mod obișnuit cu minunile.
Așa cum am arătat, cea mai cunoscută minune s-a petrecut atunci când călugărul mânios a înfipt un cuțit în sfânta icoană și din rana creată a început a curge sânge.
În legătură cu această icoană, s-a mai întâmplat o minune cu un preot care, venind în mănăstire să se închine, nu credea că sunt adevărate cele ce se spuneau despre icoană. Întinzând mâna fără de evlavie, a atins locul unde icoana fusese lovită. În acel moment din icoană a început să curgă iarăși sânge, iar preotul a căzut mort chiar în clipa aceea.
Această Icoană izvorăște vindecări și vindecări pentru fiecare dintre cei care se întorc cu evlavie la ea.
Maica Domnului zugrăvită în icoana „Înjunghiata” este ocrotitoarea celor care sunt ispitiți de cârtire și nerăbdare. Luând aminte la această mare minune pe care Preasfânta Născătoare de Dumnezeu a săvârșit-o, atunci când în viața noastră suntem „înjunghiați” de ispite și încercări, de felurite patimi și greutăți, să ne asemănăm ierodiaconului de odinioară de la Vatoped și să o chemăm pe Maica Domnului în ajutor, cerându-i iertarea păcatelor. Plecându-ne genunchii seara, înaintea icoanei sale, să îi mulțumim Maicii Domnului pentru o nouă zi pe care am petrecut-o aici, pe acest pământ și să o rugăm să ne acopere în tot ceasul cu Cinstitul Ei Acoperământ.
Matei IV, 23-25
23. Şi a străbătut Iisus toată Galileea, învăţând în sinagogile lor şi propovăduind Evanghelia împărăţiei şi tămăduind toată boala şi toată neputinţa în popor.
24. Şi s-a dus vestea despre El în toată Siria, şi aduceau la El pe toţi cei ce se aflau în suferinţe, fiind cuprinşi de multe feluri de boli şi de chinuri, pe demonizaţi, pe lunatici, pe slăbănogi, şi El îi vindeca.
25. Şi mulţimi multe mergeau după El, din Galileea, din Decapole, din Ierusalim, din Iudeea şi de dincolo de Iordan.
Matei V, 1-13
1. Văzând mulţimile, Iisus S-a suit în munte, şi aşezându-se, ucenicii Lui au venit la El.
2. Şi deschizându-şi gura, îi învăţa zicând:
3. Fericiţi cei săraci cu duhul, că a lor este împărăţia cerurilor.
4. Fericiţi cei ce plâng, că aceia se vor mângâia.
5. Fericiţi cei blânzi, că aceia vor moşteni pământul.
6. Fericiţi cei ce flămânzesc şi însetează de dreptate, că aceia se vor sătura.
7. Fericiţi cei milostivi, că aceia se vor milui.
8. Fericiţi cei curaţi cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu.
9. Fericiţi făcătorii de pace, că aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema.
10. Fericiţi cei prigoniţi pentru dreptate, că a lor este împărăţia cerurilor.
11. Fericiţi veţi fi voi când vă vor ocărî şi vă vor prigoni şi vor zice tot cuvântul rău împotriva voastră, minţind din pricina Mea.
12. Bucuraţi-vă şi vă veseliţi, că plata voastră multă este în ceruri, că aşa au prigonit pe proorocii cei dinainte de voi.
13. Voi sunteţi sarea pământului; dacă sarea se va strica, cu ce se va săra? De nimic nu mai e bună decât să fie aruncată afară şi călcată în picioare de oameni.
Condacul 1
Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, izvorul smereniei și al bucuriei, tu aduci grabnică însănătoșire sufletului nostru și pacea Domnului Iisus Hristos în inimi. Primește aceste cântări de slavă și mijlocește pentru noi salvare din adâncul patimilor, iar noi cu glasuri de pocăință te strigăm: Iartă-ne că mult am greșit, Împărăteasă, dar nădăjduim în tine – mântuitoarea și izbăvitoarea noastră!
Icosul 1
Celei ce este mai cinstită decât Heruvimii și mai slăvită fără de asemănare decât Serafimii, Preacinstitei Născătoare de Dumnezeu ne închinăm și ne rugăm:
Iartă-ne, ocrotitoarea Sfântului Munte Athos;
Iartă-ne, apărătoarea monahilor cinstitori de Dumnezeu;
Iartă-ne, că pedepsești cu pedeapsă vremelnică pe cei ce nu te cinstesc;
Iartă-ne, că îi iubești pe credincioșii sinceri;
Iartă-ne, că îndrepți viclenia și mânia;
Iartă-ne, că ești grabnic iertătoare celor ce se pocăiesc;
Iartă-ne că mult am greșit, Împărăteasă, dar nădăjduim în tine – mântuitoarea și izbăvitoarea noastră!
Condacul 2
Preasfânta ta Icoană ”Înjunghiata” se află la Mănăstirea Vatoped din Sfântul Munte Athos, în Paraclisul închinat Sfântului Mare Mucenic Dimitrie, fiind pictată de un călugăr evlavios în secolul 16 și de atunci Dumnezeu trimite har peste har celor care cu credință se roagă înainte ei: Aliluia!
Icosul 2
Ne ești aproape din Icoană, Maică Preacinstită, având fața plină de smerenie, ochii tăi plini de tristețe privesc la Fiul tău pe care Îl ții în brațe și ești topită de iubire dar și de durerea patimilor la care știi ca va fi supus. Toată încăperea este învăluită de dragostea ta din care se hrănesc sufletele pelerinilor care te cinstesc așa:
Iartă-ne, sufletul Mănăstirii Vatoped;
Iartă-ne, cea plină de candoare;
Iartă-ne, cea mai frumoasă Maică și Fecioară;
Iartă-ne, apărătoarea celor înjunghiați de semenii lor;
Iartă-ne, vindecătoarea rănilor adânci ale inimii;
Iartă-ne, că ești peste tot unde se cheamă numele tău cel Sfânt;
Iartă-ne că mult am greșit, Împărăteasă, dar nădăjduim în tine – mântuitoarea și izbăvitoarea noastră!
Condacul 3
Ne plecăm cu evlavie capetele înaintea Icoanei tale, Maica Domnului, și ne amintim cu durere grozava întâmplare prin care Preacurat obrazul tău drept a fost împuns în Icoană și ne rugăm pentru iertarea păcatelor Dumnezeului celui Milostiv. Cândva, un ierodiacon care trăia în mănăstire, obosit fiind după îndelungile ascultări și privegheri, a cerut la trapeză puțină pâine căci îi era foame dar a fost refuzat fiindcă nu era vremea mesei. Atunci acesta a luat un cuțit în mână și și-a vărsat mânia asupra Sfintei tale Icoane, Maica Domnului, căci fusese orbit de patimă și în clipa aceea nu i-a mai cântat lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 3
Străpungând fără milă, cu mâna nelegiuită, obrazul tău aproape de ochiul drept, Stăpână, monahul a urlat plin de ură: ”În deșert mă obosesc slujind și ostenindu-mă în fiecare zi ca să îngrijesc biserica aceasta, căci nici măcar puțină pâine nu-mi dai, spre a-mi potoli foamea”, iar noi ne rugăm cu lacrimi:
Iartă-ne, că atunci ai făcut o minune, Preacurată Împărăteasă;
Iartă-ne, că s-a deschis rana;
Iartă-ne, că sângele a țâșnit din belșug;
Iartă-ne, că erai trup viu aievea;
Iartă-ne, că ai făcut aceasta spre îndreptarea celui mânios;
Iartă-ne, cea înjunghiată de patimile noastre;
Iartă-ne că mult am greșit, Împărăteasă, dar nădăjduim în tine – mântuitoarea și izbăvitoarea noastră!
Condacul 4
Sângele l-a stropit pe nelegiuit în față și, prin Voia lui Dumnezeu, a orbit pe loc, iar el înțelegând fapta sa a căzut plin de durere în fața icoanei, lovindu-se cu capul de marmură și dorindu-și moartea, căci patima mândriei nu îl mai lăsa să ceară izbăvire: Aliluia!
Icosul 4
Alergând Părinții din mănăstire, au găsit sângele curgând necontenit din Icoană, cuțitul înroșit și pe fratele lor care se blestema ca un îndrăcit, iar chipul tău, Maică, devenea tot mai palid asemenea unui om din care se scurge viața.
Iartă-ne, că și noi facem ca acesta;
Iartă-ne, că și noi avem patimi care ne copleșesc;
Iartă-ne, că păcatele noastre te rănesc zi de zi;
Iartă-ne, că te supărăm fără măsură;
Iartă-ne, că suntem lipiți pământului prin întinăciunea sufletească;
Iartă-ne, că tu ai născut Viața, iar noi ne răzvrătim;
Iartă-ne că mult am greșit, Împărăteasă, dar nădăjduim în tine – mântuitoarea și izbăvitoarea noastră!
Condacul 5
Părinții au căzut la picioarele Icoanei tale, Preacurată Maică, și toată noaptea s-au rugat pentru a înceta mânia care se abătuse asupra nesăbuitului ierodiacon, cerând milostivirea Celei care a înfiat tot neamul omenesc și nădăjduind la marea ta iubire pentru cei pocăiți: Aliluia!
Icosul 5
Pentru deplina lui îndreptare, monahul a rămas în orbire trei ani, până când ai hotărât să te arăți în vedenie egumenului spunându-i că nefericitul a fost iertat și va fi tămăduit, iar noi dăm slavă bunătății tale și te rugăm:
Iartă-ne, ceea ce îi îndrepți pe cei pe care îi iubești;
Iartă-ne, și primește rugăciunile noastre;
Iartă-ne, că te chemăm cu lacrimi;
Iartă-ne, și primește-ne iar în alaiul tău binecuvântat;
Iartă-ne, că nu avem alt ajutor în afară de Dumnezeu;
Iartă-ne, și adu-ne vestea izbăvirii;
Iartă-ne că mult am greșit, Împărăteasă, dar nădăjduim în tine – mântuitoarea și izbăvitoarea noastră!
Condacul 6
Ești Potir al Dumnezeierii, Preacurată Născătoare de Dumnezeu, și tu cunoști întotdeauna necazurile și durerea celui care te cheamă în rugăciune și aștepți doar să te strigăm că de îndată vii și ne miluiești: Aliluia!
Icosul 6
Ești veșnic iertătoare, Împărăteasă, la tine nu există nici refuz, nici amânare, dar trimiți vindecarea trupului doar atunci când sufletul s-a tămăduit de patimi, ca să nu Îl supărăm pe Dumnezeu mai mult și să ne rugăm cu glasuri curate:
Iartă-ne, și îți sărutăm mâinile cele sfinte;
Iartă-ne, că îți mărturisim toate fărădelegile;
Iartă-ne, că tu ești nădejdea noastră fără sfârșit;
Iartă-ne, că plângem cu lacrimi amare și rostim neîncetat: Iartă-ne;
Iartă-ne, Miluitoarea celor slăbănogi în voință;
Iartă-ne, întăritoarea celor neputincioși în fața păcatului;
Iartă-ne că mult am greșit, Împărăteasă, dar nădăjduim în tine – mântuitoarea și izbăvitoarea noastră!
Condacul 7
Dându-i iertare monahului, i-ai spus egumenului: ”Îl iert de fapta lui nesăbuită, dar mâna cu care m-a lovit va rămâne uscată până la sfârșitul vieții lui, iar după moarte, blestemată spre neputrezire”, iar părinții s-au bucurat că te-ai aplecat la rugăciunile lor: Aliluia!
Icosul 7
Și așa a fost, Stăpână, căci acesta a mai trăit doar trei ani cu mâna uscată și a trecut la Domnul, iar după încă trei ani odată cu mutarea rămășițelor sale, mâna dreaptă cu care te-a înjunghiat nu a putrezit și astfel se păstrează până astăzi, neagră, așezată sub o raclă sub sfânta Icoană, dând mărturie pentru minunea săvârșită:
Iartă-ne, că tu ești bună și miloasă;
Iartă-ne, că deși am greșit, ne căim;
Iartă-ne, că deși am păcătuit, cerem ajutor;
Iartă-ne, că nu căutăm salvare în altă parte;
Iartă-ne, că suntem ai tăi, Maică;
Iartă-ne, și ne întărește să facem ascultare tot timpul;
Iartă-ne că mult am greșit, Împărăteasă, dar nădăjduim în tine – mântuitoarea și izbăvitoarea noastră!
Condacul 8
Ești ocrotitoarea celor ispitiți de cârtire și de nerăbdare, Preacurată Fecioară, învățându-ne a avea nădejde în purtarea de grijă a lui Dumnezeu, Care le rânduiește toate după purtarea Lui de grijă: Aliluia!
Icosul 8
Vindecă-ne sufletele bolnave, Maică, închide rănile inimii că s-au înmulțit fără măsură. Duhul lumii ne macină, ispitele ne mistuie, vremurile sunt grele și calea tot mai îngustă, însă te avem pe tine păzitoare și cu umilință te rugăm:
Iartă-ne, și învelește-ne cu aripile tale;
Iartă-ne, călăuzitoare spre mântuire;
Iartă-ne, că ne apasă greutatea vieții;
Iartă-ne, că ne doboară viclenia demonilor;
Iartă-ne, că dușmanii s-au înmulțit;
Iartă-ne, că tu ai puterea de a-i nimici pe toți;
Iartă-ne, că te chemăm în ajutor;
Iartă-ne că mult am greșit, Împărăteasă, dar nădăjduim în tine – mântuitoarea și izbăvitoarea noastră!
Condacul 9
Rana din care a curs sânge din Icoană se vede și astăzi, fiind mărturie pentru toți ca să ne încredem că Dumnezeu știe și vede tot, și să luăm aminte la Poruncile Lui: Aliluia!
Icosul 9
În zilele noastre, un preot care vizita Mănăstirea Vatoped nu a crezut minunii tale, Maica Domnului, și plin de necredință a pus mâna pe rana din Icoana din care imediat a izbucnit sângele iar preotul a murit pe loc, ajungându-l pedeapsa ta.
Iartă-ne, că aceasta s-a crezut al doilea Toma;
Iartă-ne, că el a cercetat rana nu din lipsa de încredințare;
Iartă-ne, că el a fost mânat de necredință;
Iartă-ne, războinică biruitoare a celor necredincioși;
Iartă-ne, că miluiești, dar și pedepsești;
Iartă-ne, că celui ce mult i s-a dat, mult i se va cere;
Iartă-ne că mult am greșit, Împărăteasă, dar nădăjduim în tine – mântuitoarea și izbăvitoarea noastră!
Condacul 10
Ai fost înjunghiată în Icoană în obrazul drept precum Mântuitorul a fost înjunghiat pe Cruce în coasta dreaptă, arătând prin asta, Maică, deplina ta comuniune cu Fiul tău și sângele care a curs ne-a învățat cât de adânci sunt rănile pe care ți le facem prin păcate atunci când rătăcim calea și nu căutăm ajutorul la tine și la Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 10
Ajută-ne, Maica Domnului, să facem ascultare tot timpul în fața cuvântului tău nepieritor, să ne plecăm inimile cu smerenie, să coborâm înălțarea minții și vindecă-ne mădularele de bolile care ne ispitesc a ne pierde răbdarea, iar noi te chemăm:
Iartă-ne, că ți-ai dat și sângele pentru noi;
Iartă-ne, că aceasta a curs pentru mântuirea noastră;
Iartă-ne, că Icoana ta este mărturie veșnică;
Iartă-ne, că te-ai făcut din nou trup;
Iartă-ne, că ai îndurat suferința ca să ne îndreptăm;
Iartă-ne, că nu suntem vrednici dar plângem pentru iertare;
Iartă-ne că mult am greșit, Împărăteasă, dar nădăjduim în tine – mântuitoarea și izbăvitoarea noastră!
Condacul 11
Din firea omenească înclinată spre păcat curg multe nelegiuiri, Născătoare de Dumnezeu. Noi suntem înclinați spre păcate și primim mai ușor a face rău decât a ne lupta să facem bine și te înjunghiem mereu cu căderile noastre, dar avem nădejdea mântuirii, căci o Mamă avem în Ceruri iar ea ne adună de pe căile rătăcirii și o căutăm să ne izbăvească de noi și de cele din afară: Aliluia!
Icosul 11
Iartă-ne faptele nechibzuite, Maica lui Dumnezeu, iartă-ne că nu avem pocăința monahului nelegiuit, nu stăm în genunchi cât ar trebui la rugăciune, nu plângem îndeajuns pentru păcate, dar tu ești blândă și milostivă și primești aceste rugăciuni:
Iartă-ne, că ne hrănești foamea duhovnicească;
Iartă-ne, că ne dai și cele necesare traiului;
Iartă-ne, că tu înțelegi suferința;
Iartă-ne, că și tu ai trăit durerea;
Iartă-ne, Mama celor înjunghiați;
Iartă-ne, ocrotitoarea celor defăimați;
Iartă-ne că mult am greșit, Împărăteasă, dar nădăjduim în tine – mântuitoarea și izbăvitoarea noastră!
Condacul 12
Preacurată Maică, tu răsplătești din belșug celor care se ostenesc pentru Sfânta Biserică, celor care se jertfesc pentru aproapele lor, celor care se lasă pe ei deoparte pentru a-i odihni pe cei din jur. Acestora le dai bogățiile păcii duhovnicești, adică liniștirea sufletească și bucuria împărtășirii cu tine, în cântarea Serafimilor către Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 12
Ne închinăm mult cinstitei Icoane ”Înjunghiata”, și cerând Mila lui Dumnezeu și a ta, mult iubită Mamă, ne rugăm:
Iartă-ne, că ești mai cinstită decât Heruvimii;
Iartă-ne, cea mărită fără de asemănare decât Serafimii;
Iartă-ne, că născând Cuvântul, ai rupt porțile iadului;
Iartă-ne, că ne ridici din adâncul păcatului;
Iartă-ne, că pui în mâinile noastre crini, nu cuțite;
Iartă-ne, că sădești în inima noastră iertarea, scoțând rădăcinile patimilor;
Iartă-ne că mult am greșit, Împărăteasă, dar nădăjduim în tine – mântuitoarea și izbăvitoarea noastră!
Condacul 13
Preacurată Născătoare de Dumnezeu, caută spre noi cei care în genunchi îți cerem iertare, și miluiește-ne că pierim în păcate, ridică-ne din neputință și dă-ne puterea înfrânării, ca mântuiți de ispita cârtirii și a nerăbdării să ne bucurăm de Împărăția lui Dumnezeu Căruia Îi cântăm: Aliluia! (Acest Condac se spune de 3 ori).
Icosul 1
Celei ce este mai cinstită decât Heruvimii și mai slăvită fără de asemănare decât Serafimii, Preacinstitei Născătoare de Dumnezeu ne închinăm și ne rugăm:
Iartă-ne, ocrotitoarea Sfântului Munte Athos;
Iartă-ne, apărătoarea monahilor cinstitori de Dumnezeu;
Iartă-ne, că pedepsești cu pedeapsă vremelnică pe cei ce nu te cinstesc;
Iartă-ne, că îi iubești pe credincioșii sinceri;
Iartă-ne, că îndrepți viclenia și mânia;
Iartă-ne, că ești grabnic iertătoare celor ce se pocăiesc;
Iartă-ne că mult am greșit, Împărăteasă, dar nădăjduim în tine – mântuitoarea și izbăvitoarea noastră!
Condacul 1
Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, izvorul smereniei și al bucuriei, tu aduci grabnică însănătoșire sufletului nostru și pacea Domnului Iisus Hristos în inimi. Primește aceste cântări de slavă și mijlocește pentru noi salvare din adâncul patimilor, iar noi cu glasuri de pocăință te strigăm: Iartă-ne că mult am greșit, Împărăteasă, dar nădăjduim în tine – mântuitoarea și izbăvitoarea noastră!
Rugăciune de pocăinţă către Maica Domnului:
Stăpână prea milostivă şi bună, primeşte rugăciunea mea cea ticăloasă ce se aduce ţie din gură netrebnică, deşi toate le ştii, şi mai ales neputinţa mea. Că eu prin tine scap la bunătatea Fiului tău şi prin tine, Doamna mea, m-am abătut din calea ce ducea spre moarte. Şi ştiind faptele şi toate mişcările mele, cele din zi şi din noapte, cele cu lucrul şi cuvântul, cele întru ştiinţă şi întru neştiinţă, îndreptează-mă, că eu pe tine te am mijlocitoare către Hristos, Dumnezeul nostru.
Miluieşte-mă şi mă ajută, îndemnându-mă la tot lucrul bun, după voia Fiului tău şi Dumnezeului nostru. Tu ştii, Stăpână preabună, că din braţele maicii mele spre tine am alergat, ţie am fost dăruit, deşi rău m-am ocârmuit, dar nu am ştiut altă scăpare, părtinitoare, sprijinire şi mijlocitoare către Dumnezeu fără numai pe tine. Şi acum, Stăpâna mea, mărturisindu-mi toate faptele mele cele necuvioase, te rog să mi le ştergi şi să mă miluieşti. Ştii, Stăpâna mea Născătoare de Dumnezeu, că sunt ca o oaie rătăcită şi ca un străin smerit, care nu are unde să îşi plece capul, fără numai la tine, Maica lui Hristos, Dumnezeul meu. Tu eşti, Stăpână, ajutorarea mea, tu curăţia mea, tu acoperământul meu, tu chezăşuitoarea mea către Dumnezeu, tu tatăl meu, tu maica mea, tu povăţuitoarea mea şi întru tine îmi pun toată nădejdea mea. Tu cunoşti sărăcia mea şi ştii că nu am pe nimeni, fără numai pe tine şi pe Hristos, Cel ce s-a născut din tine. Să nu te îngreţoşezi de mine, nici să mă lepezi de la faţa ta, Preacurată, ca să nu biruiască mulţimea răutăţilor mele bunătatea ta, că al tău este noianul milostivirii, ca ceea ce eşti Maica lui Dumnezeu cel milostiv. Numai de voieşti şi eu m-am mântuit. Nimeni nu se împotriveşte ţie, că eşti Maică a lui Iisus Hristos, Dumnezeul meu, Cel ce a făcut toate.
Ştiu că multe sunt păcatele mele şi nu sunt vrednic a privi la înălţimea cerului din pricina fărădelegilor mele, dar dacă tu vei binevoi cine se va împotrivi? Ajută-mi, Stăpână, Născătoare de Dumnezeu, mie, celui fără de îndrăzneală şi să nu mi se socotească îndrăzneala întru păcat, ci iartă-mă degrabă şi dă-mi umilinţă. Dă-mi izvor de lacrimi, suspinare şi zdrobire de inimă, ca să plâng păcatele mele, că eu sunt cel ce am nelegiuit înaintea Fiului Tău şi Dumnezeu mai mult decât toată firea. Şi ştiu, Stăpâna mea, că sunt fără de răspuns, nevrednic de toată iubirea ta de oameni, ci vrednic de toată osânda. De aceasta, prin tine, scap la mila Fiului tău, a Stăpânului şi Făcătorului meu cel bun. Deci ocârmuieşte-mă şi mă învaţă, Născătoare de Dumnezeu. Şi cerând în dar mila ta cea bogată, miluieşte-mă precum voieşti şi nu mă lepăda de la faţa ta, nici nu mă depărta de acoperământul tău, nu mă înstrăina de milostivirea ta. Miluieşte-mă pe mine, cel ce spre tine am toată nădejdea şi arată-ţi întru mine puterea ta, Născătoare de Dumnezeu. Că de mă vei mântui pe mine, păcătosul, mare va fi mila ta, mare milostivirea ta, mare nepomenirea ta de rău, mare îndelungă răbdarea ta. Iar de vei milui pe cel vrednic, nu va fi lucru minunat.
De aceea ajută-mi, milostiveşte-te spre mine şi-mi întinde mâna ta mie, leneşului, trândavului, nemulţumitorului, împietritului, neumilitului, judecătorului strâmb, gânditorului de rău, desfrânatului, hulitorului, ocărâtorului, clevetitorului, celui plin de toată fapta rea, de cuvinte viclene şi gânduri urâte, celui străin şi gol de toată fapta cea bună şi vrednic de toată osânda şi pedeapsa. Cu adevărat, Stăpâna mea Preasfântă, Născătoare de Dumnezeu, milostiveşte-te spre mine, lipsitul şi ticălosul, şi fă cu mine milele tale bogate. Ca, fiind mântuit, să laud pe Cel ce S-a întrupat din tine, Hristos Dumnezeul nostru, şi pe tine te măresc, mântuirea mea, sprijinirea mea, mângâierea mea şi păzitoarea mea din toate zilele vieţii mele. Ajută-mi mie, Stăpâna mea ce sfântă, ajută-mi şi iarăşi strig, ajută-mi. Şi mă învredniceşte ca să fac voia Fiului tău şi Dumnezeului meu în toate zilele vieţii mele, să mă tem de El şi să-I slujesc cum se cuvine. Şi aşa, săvârşindu-mă, Stăpâna mea Născătoare de Dumnezeu, să fiu povăţuit de sfinţii îngeri la locaşurile cele dumnezeieşti şi luminoase prin mijlocirea ta cea bineprimită, unde să-I slăvesc în veci pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh, treimea cea preasfântă. Amin.
Cuvine-se, cu adevărat, sa te fericim pe tine, Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericita si prea nevinovata si Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce ești cea mai cinstita decât Heruvimii si mai slăvită, fără de asemănare, decât Serafimii, care, fără stricăciune, pe Dumnezeu-Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.
Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin.
https://www.crestinortodox.ro
https://www.munteleathos.ro
https://doxologia.ro
