Icoana Maicii Domnului de la biserica Mihai Vodă din București, este una dintre icoanele făcătoare de minuni ale Maicii Domnului Odighitria, adică „Îndrumătoarea" sau „Povățuitoarea”, care deși a fost pictată în Sfântul Munte Athos în anul 1666, a început să-și scrie istoria recent, după anul 1994.
Fragment din Evanghelia zilei: Luca XIX
" ...Căci Fiul Omului a venit să caute şi să mântuiască pe cel pierdut."
Această sfântă icoană făcătoare de minuni a Maicii Domnului se găsește la biserica Mihai Vodă, situată pe strada Sapienței, nr. 4, sectorul 5, București, în spatele unor blocuri construite în timpul regimului comunist, din apropierea Splaiului Independenței și a Parcului Izvor.
Icoana Maicii Domnului Odighitria(Hodighitria) este denumirea dată tipului iconografic în care Fecioara Maria ţine Pruncul pe braţul stâng, iar cu mâna dreaptă ne arată și ne călăuzește către fiul ei și Dumnezeul nostru Iisus Hristos, care este Calea, Adevărul și Viața.
Pruncul Iisus, în timp ce în mâna stângă ţine un sul de hârtie, simbolizând Evanghelia, cu mâna dreaptă binecuvântează. Veşmântul Pruncului Iisus este auriu, semn al divinităţii. Maica Domnului se simte învăţată şi ocrotită de Fiul pe care-L poartă în braţe, aşa cum sfinţii ierarhi ţin Sfânta Scriptură.
Numele icoanei vine de la cuvântul grecesc odigos, care înseamnă „călăuză” ori „arătătoare a căii”, adică „povăţuitoare”.
În fiecare an sfânta icoană a Maicii Domnului Odighitria de la biserica Mihai Vodă, este sărbatorită în ziua de 21 ianuarie, fiind precedată în seara zilei de 20 ianuarie de o procesiune care are în loc, după slujba Vecerniei cu Litie, în prezența multor credincioși, în curtea locașului de cult.
Întâi de toate, spune Părintele Paroh, niciodată de ziua sfintei icoane, nu a fost timp frumos; întotdeauna a plouat, a nins, sau a fost ger cu zăpadă până la brâu. Dar Maica Domnului întotdeuna și-a arătat prezenta. Într-un an în timp ce ningea și credincioșii treceau pe sub sfânta icoană, deasupra, în pridvor au început să se joace fulgii de zăpadă, care din fotografiile credincioșilor, au luat forma aripilor de înger și al sfintei cruci. Altă dată s-a întâmplat să plouăar în chip minunat, a fost singura dată când ploaia nu a udat și curtea bisericii, oprindu-se undeva în apropiere, la câțiva metri.
Pentru procesiune icoana Maicii Domnului Odighitria este scoasă din locașul special din biserică unde este așezată de obicei spre închinare. Apoi este dusă în Sfântul Altar și de acolo, însoțită de preoți și de credincioși este scoasă afară și este purtată de jur împrejurul așezământului, în cântari și rugăciuni speciale.
La final, după ce toți credincioșii trec pe sub sfânta icoană ridicată la intrarea în biserică, aceasta este dusă din nou în Sfântul Altar. Acolo rămâne până pleacă toți credincioșii. Numai după ce biserica este goală, sfânta icoană este așezată în locul ei special amenajat.
S-a întâmplat într-un an ca părinții să încerce să așeze sfânta icoană în acoperământul ei din biserică, în timp ce în interior încă mai erau credincioși. Părinți povestesc cum a fost imposibil să o așeze în acel loc, deoarece icoana era în mod neașteptat mai mare. Atunci au așteptat ca biserica să se golească complet, și când acest lucru s-a întâmplat, icoana a intrat cu multă ușurință în locul ei.
Întrucât lucrarea minunată a icoanei Maicii Domnului Odighitria de la biserica Mihai Vodă este strâns legată de istoria acestui asezămnât, este bine să cunoaștem câteva din momentele bogatului său trecut.
Biserica Mihai Vodă din București este rezultatul zbuciumului istoric prin care a trecut în perioada comunistă Mănăstirea Mihai Vodă.
Această mănăstire, a fost ctitorită în anul 1594 de voievodul Mihai Viteazul, în timpul în care acesta era ban al Olteniei. Ea a fost amplasată pe vârful dealului din fața Podului Mihai Vodă, pe locul unei bisericuțe din secolul al XV-lea, construită de către Vlad Dracul.
În prezent, pe locul fostei Mănăstiri Mihai Vodă se află o parte din curtea Casei Poporului (partea din dreapta privind din fața Casei Poporului), șoseaua care se derulează pe lângă gardul acestei construcții și o parte din Parcul Izvor.
Conform unei legende, motivația construirii acestei mănăstiri ar consta în aceea că Mihai Viteazul, undeva între anii 1590-1591, prins din porunca lui Alexandru-Vodă cel Rău pe motiv că ar fi uneltit pentru a ajunge la domnie, era dus spre Piața Sfântul Anton (în apropierea de Curtea Veche din prezent, unde dealtfel era și o închisoare), locul în care trebuia să fie executat prin decapitare.
În drum spre locul execuției, Mihai cu permisiunea gărzilor s-a oprit la Sfânta Liturghie care se slujea la biserica Albă Postăvari (situată în zona actualei Case a Poporului). Acolo el s-a închinat la icoana Sfântului Nicolae și a făgăduit că, dacă va scăpa cu viață, va construi o mânăstire pe dealul din apropiere, pe locul bisericii de lemn Caplea, aflate deja în ruină.
În mod miraculos Mihai a reușit să supraviețuiască acelei condamnări și ținându-și promisiunea luată în fața lui Dumnezeu, a construit mănăstirea care i-a purtat numele.
O altă variantă care ar explica realizarea Mănăstirii Mihai Vodă, este aceea că, în conformitate cu un înscris din 1591, egumenul Evghenie de la Mănăstirea Simonopetra de la muntele Athos, i-ar fi cerut lui Mihai Viteazul să clădească o nouă mănăstire, deoarece cea veche, biserica Albă-Postăvari, metoh al Mănăstirii de la Athos, se afla în apropierea unei mlaștini aducătoare de boli.
Noua Mănăstire Mihai Vodă a fost așezată în centrul unei incinte înconjurate cu ziduri, sub forma unei cetăți; complexul mănăstirii a suferit mai multe transformări de-a lungul timpului, și a îndeplinit diverse funcții: reședință domnească, spital militar, școală de medicină, arhivele statului.
Istoria Mănăstirii Mihai Vodă s-a încheiat în mod tragic în perioada comunistă, când Ceaușescu a hotărât în luna ianuarie 1985, dărâmarea întregului așezământ, pentru a face loc unui simbol al comunismului din România, Casa Poporului.
Anexele mănăstirii precum și zidul au fost dărâmate și nu mult a mai trebuit ca întregul complex să fie demolat.
O mulțime de intelectuali ai vremii au protestat și au făcut numeroase memorii la diverse instituții pentru salvarea acelui locaș de cult atât de valoros.
Se spune că în pre-ziua demolării, Ceaușescu ar fi avut un vis cumplit, care l-ar fi determinat să renunțe la dărmarea bisericii din incinta mănăstirii.
Într-un final, din Mănăstirea Mihai Vodă au putut fi salvate de la demolare, doar biserica și clopotnița, care s-a hotărât să fie translatate de pe dealul Uranus, câteva sute de metri mai departe, în spatele unor blocuri reci și milităroase.
Ca atare, în luna mai 1986, a început mişcarea de translaţie a bisericii.
După demolarea incintei şi translatarea sfântului lăcăş, biserica ctitoriă de Mihai Viteazul a stat închisă aproape zece ani. Securitatea avusese grijă să nu se mai roage nimeni în ea. După revoluţie, preoţii au fugit de ctitoria lui Mihai Vodă, pentru că ştiau că sfântul lăcăş trebuie restaurat, iar banii, în acei ani frământaţi de crize, erau puţini.
În anul 1994 biserica Mihai Vodă, odată cu numirea unui nou preot, actualul paroh Adrian Beldianu, a fost redeschisă, iar după alți cinci ani de renovare, după multe eforturi umane și materiale, acest locaș de cult a fost adus la strălucirea pe care i-a dat-o odinioară marele voievod.
Părintele paroh povestește despre aceea perioadă negra din istoria bisericii, cum cerşetorii din cartier făcuseră focul în ea, cu lemnul stranelor, ca să se încălzească iarna, aşa încât înnegrise pereții de la atâta fum; icoanele, inclusiv cea a Maicii Domnului Hodighidria, erau păstrate într-o ladă, și numai prin grija Maicii Sfinte, sfântul locaș a fost păzit de hoți.
După curăţenie, își amintește părintele, după ce toate lucrurile fuseseră puse la locul lor, într-o dimineaţă au fost găsite tăiate toate lacătele. Ușile erau deschise larg și cei prezenți au crezut că hoţii au furat toate odoarele bisericii. Însă, când au intrat în biserică, au găsit totul neatins. Şi a venit un cerşetor, care a povestit totul: «Au fost hoţi astă-noapte, părinte, da' mi-a fost frică să strig la ei, că mă omorau! Da' la urmă am râs de m-am prăpădit! » - «Păi, cum, măi, să râzi, în loc să ţipi, să vină lumea să te ajute?!» - «Păi da, părinte, că au intrat în biserică şi n-au putut să fure nimic, că a strigat o femeie aşa de tare la ei, că s-au speriat toţi şi au fugit mâncând pământul! Da' nu era nimeni înăuntru, era biserica goală!» Atunci, părintele a înțeles că acel glas de femeie a fost al Maicii Domnului care și-a arătat puterea și protecția asupra sfântului locaș.
Biserica Mihai Vodă poartă hramul Sfântului Nicolae, iar în zidurile ei sunt cărămizi care chiar poartă semnătura voievodului Mihai Viteazul.
Deși icoana Maicii Domnului de la biserica Mihai Vodă din București are o vechime de mai multe sute de ani, totuși nu se poate spune că ea are o istorie scrisă.
Practic istoria recentă a acestei sfinte icoane a început în anul 1994, odată cu redeschiderea și sfințirea bisericii Mihai Vodă. În cei aproape zece ani din perioada comunistă, pe când lăcașul de cult a rămas închis după translatarea în actuala locație, această icoană a fost depozitată într-o ladă, împreună cu alte icoane aflate în patrimoniul bisericii.
Părintele paroh, povestește cum, la redeschiderea bisericii Mihai Vodă, în data de 17.04.1994, icoana Maicii Domnului Odigritria a fost ridicată din lada în care fusese ținută și a fost pusă ca și axioniță, în condițiile în care niciodată nu s-a știut locul în biserică în care fusese poziționată în perioada anterioară. În acel moment, desi era crăpată, arsă și plină de fum, era o icoană impunătoare și avea o frumusețe aparte.
Începutul minunilor s-a arătat a doua zi, pe 18 aprilie, când preotul, ajungând la biserică pentru a se ocupa de pregătirile impuse de apropierea Săptămânii Mari, a fost întâmpinat de credincioșii îngrijorați, care i-au spus că „Maica Domnului arde”.
Atunci preotul, crezând că au fost puse lumânări pe lângă icoană și aceasta a luat astfel foc, i-a întrebat mirat, cum de au ieșit să-i spună lui acest lucru, în loc să se ocupe de stingerea focului.
„Nu părinte. Nu te poți apropia de lemnul icoanei să o săruți pentru că arde”, au răspuns ei. Adică era fierbinte.
Preotul a mers să se încredințeze despre cele spuse de enoriași săi și după ce a atins sfânta icoană, a constatat că într-adevăr aceasta era fierbinte, deși în jur nu era nici o sursă de foc, sau lumină.
Atunci părintele a înțeles că Maica Domnului le aducea pe acea cale, un avertisment și un îndemn la restaurare, având în vedere stadiul ei avansat de deteriorare.
În continuare, s-a luat legătura cu una dintre cele mai cunoscute restauratoare de icoane, Irina Petrescu, care a manifestat o atracție specială pentru această icoană.
După ce restauratoarea a început să decapeze cu bisturiul, a descoperit mai întâi inscripția „Odighidria”, iar în continuare a identificat și o inscripția în greacă „Adusă de mine Ioan din Rusicon la anul 1666”.
Aceasta face ca părintele bisericii Mihai Vodă, deși nu există nici un document în acest sens, să presupună că această sfântă icoană să fi fost un dar trimis târziu de părinții athoniți voievodului Mihai, pentru binefacerile făcute de acesta mănăstirilor din Sfântul Munte.
Tot în timpul lucrărilor de restaurare, peste fața originală a Maicii Domnului, au mai fost descoperite alte trei picturi cu chipul Născătoarei de Dumnezeu, care desigur au fost înlăturate.
Mai mult decât atât, atunci când s-a făcut toată decaparea sfintei icoane, restauratoarea a afirmat că aceasta trebuie să fie mult mai veche decât anul înscris pe inscripția amintită. Se crede că ar fi vorba de fapt de o icoană din perioada 1450-1460, deoarece pe pictura originală, pe frunte și umeri nu apăreau stelele, elemente care au apărut în iconografie începând cu secolul al VI-lea.
Deși aceste stele nu apăreau în pictura originală, preotul bisericii, a rugat-o pe restauratoare să aplice peste veșmântul inițial și aceste elemente.
Apoi icoana Maicii Domnului Odighidria fost încleiată, cusută și aranjată, până când a fost adusă la forma actuală.
După restaurare, ceva mai târziu, după ce această sfântă icoană a început să lucreze în mod minunat, au fost făcute demersuri la studenții din Salonic pentru căutarea istoricului și a Slujbei Icoanei.
Tainele sfintei icoane au început să se deslușească când au fost trasmise Slujba și istoricul icoanei Maicii Domnului Odighidria de la Mănăstirea Xenofont din Sfântul Munte. Astfel s-a constatat că minunile săvârșite în biserica Mihai Vodă sunt aceleași cu cele ale icoanei din Muntele Athos și chiar mai mult, că icoana are și darul izbăvirii de cancer.
De asemenea s-a confirmat că, după Paraclisul Icoanei, întotdeauna se citește Acatistul Bunei Vestiri.
Un alt aspect interesant care s-a constatat tot cu această ocazie, este faptul că, așa cum rezultă din istoricul icoanei din Xenofont, icoana de la biserica Mihai Vodă este cu 120 de ani mai veche decât cea din Sfântul Munte.
Asta înseamnă faptul că, fie icoana de la Mihai Vodă este originalul după care a fost pictată icoana de la Xenofont, fie că ambele au fost pictate după o altă icoană și mai veche, care a fost pierdută, distrusă, sau este încă ascunsă pe undeva.
Asfel a început istoria recentă a icoanei Maicii Domnului Odighidria, ale carei pagini se îmbogățesc continuu în fiecare zi.
După ce a fost restaurată și a fost readusă în biserică icoana Maicii Domnului Îndrumătoarea, având în vedere evlavia și dragostea față de Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, a fost stabilită o rânduială săptămânală de desfășurare a unor slujbe religioase dedicate acesteia.
Așa se face ca luni seara să fie cântat un Paraclis din cele dedicate Maicii Domnului, iar vineri, săptămâna de rugăciune către Maica Domnului, să se încheie cu slujba de mulțumire-Acatistul Bunei Vestiri.
Pentru cei care ajung pe drumul vieții în nevoințe și greutăți de tot felul, dar și la vreme de bucurie, a fost rânduit un canon de rugăciune către Maica Domnului.
Mare binecuvântare și ajutor întru toate se va revărsa peste toți aceia care cu credință pentru Maica Domnului, citesc Sfântul Paraclis al Povățuitoarei de 40 de ori, însoțit de Acatistul Bunei Vestiri. Ar fi bine ca, măcar de 4 ori pe timpul celor 40 de zile, canonul să fie citit chiar în fața Sfintei Icoane. De 4 ori, pentru că așa cântam „Dumnezeu este Domnul…”, la începutul Paraclisului, și pentru că Dumnezeu privește lumea din cele patru colțuri ale ei.
Și mare dar va fi acolo unde Maica Domnului va găsi și puțină credință și statornicie pentru rugăciune.
Începând cu anul 2010, a devenit o tradiție ca icoana Maicii Domnului Odighitria, în prima parte a lunii ianuarie, să fie dusă la Sibiu, spre închinare credincioșilor de la biserica Sf. Ioan Iacob Românul, unde este paroh părintele Cătălin Dumitrean.
Cu această ocazie sunt organizate procesiuni locale, iar programul liturgic este unul special.
Maica Domnului mângâie acolo unde trebuie să mângâie și pune doctoria acolo unde trebuie doctoria.
Neavând nici o mărturie din întreagă perioadă de când această sfântă icoană a fost pictată și până în vremurile din urmă, practic faptele minunate legate de icoana Maicii Domnului de la biserica Mihai Vodă, au ca început anul 1994.
Icoana Maicii Domnului Odighitria de la biserica Mihai Vodă, nu este o simplă icoană în fața căreia oamenii se roagă, ci Maica Domnului este prezentă personal, permanent în mijlocul oamenilor.
Părintele paroh al bisericii, mărturisește, că de-a lungul anilor această sfântă icoană, singură s-a descoperit a fi făcătoare de minuni.
Ea este o icoană vie. Mai întâi, la zilele de prăznuire a Maicii Domnului, Fecioara Maria din icoană își schimbă fața, se îmbujorează, își mișcă buzele; iar la momente mai grele pentru biserică, Maica Domnului se întristează, lucru vizibil în icoană. Apoi, același lucru se întâmplă și cu persoanele care vin și se roagă în fața ei-Maica Domnului devine veselă, se încruntă, se îmbujorează, își deschide sau își strânge gura. Și atunci oamenii încep să înțeleagă ce ar fi vrut să le spună Maica Domnului.
Sunt ani când, scoasă la Prohod, icoana devine atât de grea, încât patru bărbați zdraveni abia o clintesc din loc. În alți ani, e ușoară ca fulgul.
Au fost credincioși care au văzut-o aievea. Maica Domnului coboară uneori din icoană şi le spune ceea ce trebuie să audă. Au văzut-o în chip omenesc! Cineva, mărturisea părintelui bisericii, cum Maica Domnului a coborât printre credincioși și le-a pus mana pe cap, dar nu chiar la toți; Femeia a întrebat-o: “De ce nu ai pus mâna pe capul tuturor”. Și Maica a răspuns: “Pentru că aceeia nu erau foarte atenți la slujbă”. Și atunci părintele, ca să cerceteze mai mult, a întrebat-o pe enoriașă:”Cum ai vorbit cu Maica Domnului, cum vorbim noi acum?” « Nu părinte, n-am vorbit cu vorbe, a fost un dialog de la minte la minte” , a răspuns credincioasa.
Oamenii vin și se roagă înaintea acestei sfinte icoane, cu toate problemele acestei lumi, dar în mod deosebit cu problemele de sănătate, în mod special infertilitate, cancer, în mod deosebit doamnele cu cancer de sân. Părintele bisericii spune că stau mărturie scrisă analizele oamenilor bolnavi de cancer care s-au rugat la această icoană a Maicii Domnului și care apoi s-au vindecat. Iar pentru cei care nu s-au vindecat, le-a dat Maica Domnului timp și chip de pocăință, încât cineva spunea astfel: „Știu că nu trăiesc, știu că nu o să mă vindec fizic, dar m-am vindecat sufletește și îi mulțumesc Maicii Domnului că m-a împăcat cu Hristos”.
Este bine ca oamenii să vină și să se roage în fața icoanei Maicii Domnului nu numai când sunt în dureri și în necazuri, ci să mențină legătura cu Stăpâna Lumii în mod permanent. “Dacă ne-am ruga în fiecare zi cu buna rânduială, nevoile și tristețile noastre ar fi mult mai mici, pentru că am fi însoțiți în permanență de mila Maicii Domnului și de Darul lui Dumnezeu revărsat în sfinția sa” , spun părinții de la Mihai Vodă.
În mod evident, prima minune legată de acestă icoană este cea din 18 aprilie 1994, atunci când, atât credincioși, cât și părintele bisericii Mihai Vodă, au constatat că lemnul icoanei era înfierbântat, deși în apropiere nu se afla nici o sursă de foc, sau lumină. Aceasta a fost practic începutul tuturor minunilor, care de atunci curg neâncetat.
După restaurarea sfintei icoane a Maicii Domnului Îndrumătoarea, au început să aibă loc în biserică, rânduiala slujbelor săptămânale dedicate Stăpânei noastre de Dumnezeu Născătoare-Paraclisul și Acatistul Bunei Vestiri.
Nu după mult timp, a venit la preotul locașului o tânără zdrobită de vestea pe care doctorii i-o dăduseră-datorită unei greșeli a medicilor, nu putea să mai aibă copii. În fața unei astfel de situații, preotul a îndemnat-o să citească, timp de 40 de zile, Paraclisul Icoanei Maicii Domnului, iar la sfârșitul fiecărei săptămâni să citească Acatistul Bunei Vestiri, aducând astfel mulțumire Maicii Domnului pentru săptămână petrecută în pace.
Nu după mult timp, în ciuda celor spuse inițial de medici, femeia a rămas însărcinată și după alte nouă luni, a născut o fetiță sănătoasă.
Ajutorul primit de tatăl unui slujitor al bisericii
Tatăl părintelui de la biserica Sf. Ioan Iacob Românul ajunsese la spital din cauza unui blocaj al rinichilor. Confruntat cu un astfel de necaz pricinuit de boală, fiul acestuia, părintele Catalin, a mers în fața acestei sfinte icoane și a rugat-o simplu: „Maica Domnului, te rog să faci ceva pentru tata. Nu suntem pregătiți să-l pierdem”. După ce și-a terminat rugăciunea, a fost sunat de la spital și a fost anunțat că tatăl sau este bine, că rinichii și-au preluat funcțiile normale.
Liniștea sufletească
O altă doamnă credincioasă a bisericii declară: „Icoana Maicii Domnului de la biserica Mihai Vodă este icoana care mi-a adus liniște în suflet, care mi-a luminat calea vieții mele, a copiilor mei și a multor, multor, persoane pentru care eu mă rog.” Elena Vartic, credincioasă
Liniștea a revenit în familia noastră și asta se datorează milei Maicii Domnului
Nu mă pricep și nu am cuvinte să mulțumesc și să povestesc așa cum ar trebui despre mila Maicii Domnului față de familia noastă. Mă numesc Maria, sunt din București și abia în urmă cu doar câțiva ani m-am apropiat de biserică.
În anul 2015 treceam printr-o perioadă foarte grea a vieții mele. Simțeam o povară, o stare de tristețe covârșitoare și un gol în suflet pe care nu îl înțelegeam. Mult timp am căutat să înțeleg de ce simt această tristețe și cumva picioarele m-au purtat la o mănăstire din București în care se află moaștele sfinților Nectarie din Eghina și ale Sfântului Efrem din Nea Makri. La acel moment nu îi cunoșteam pe sfinți, dar i-am rugat din tot sufletul să mă ajute. De asemnea, în lăcășul de cult există o icoană superbă a Maicii Domnului la care m-am închinat și am rugat-o pe Preasfântă să mă călăuzească, deoarece nu mai puteam să duc povara acelei tristeți și a acelui gol care îmi măcinau sufletul.
După ce mi-am vărsat năduful în fața sfinților am dat să plec, însă ceva mi-a atras atenția. Unul dintre părinții mănăstirii era la spovedit și, ca o străfulgerare, mi-a venit în gând să mă așez și eu la rând. Nu pot să exprim sentimentul pe care l-am avut când părintele mi-a citit rugăciunile de la final.
După două ore am plecat de acolo alt om. Simțeam că zbor, simțeam o bucurie care mi-a marcat existența. Era bucuria întoarcerii acasă, pe care o doresc tuturor. Acesta este doar începutul poveștii. Sunt multe peripețiile din care m-au scos Preasfânta și Prietenii mei dragi și, de multe ori, mă întreb dacă sunt vrednică de acest lucru. Însă, ce s-a întâmplat recent în viața familiei mele m-a lăsat fără cuvinte. Tata a suferit până de curând de patima băuturii.
Cred că toată lumea știe cum este un om care bea și cum afectează familia acest lucru. În perioada în care am început să merg din nou la biserică am avut multe certuri cu el. Vreau să menționez că erau episodice momentele în care bea și făcea scandal, dar erau, totuși, suficiente. Și eu, și mama ne-am rugat pentru el, am fost la Sfântul Maslu, am dat pomelnice cu speranța că Bunul Dumnezeu în mila Sa nemărginită se va milostivi de noi, iar părintele duhovnic mi-a spus că se va schimba.
Și cum căile lui Dumnezeu sunt foarte interesante, mama s-a mutat cu locul de muncă undeva lângă Mănăstirea „Mihai Vodă”. La această mănăstire se află o icoană făcătoare de minuni a Maicii Domnului numită „Îndrumătoarea”. În aceeași perioadă, tata începuse, că niciodată, să bea băuturi și mai tare. Va dați seama cât de stresantă era situația în casă. Asta până într-o zi, când mama s-a dus la Maica Domnului Îndrumătoarea și s-a rugat Măicuței Sfinte să ne ajute.
Vreau să va spun că, în zilele următoare, tata a luat ferma hotărâre ca, de dragul familiei, să se lase de băutură. Oameni buni, recunosc că am fost precum Toma. Eu țin duminicile și merg la Sfânta Liturghie, țin posturile și încerc să fiu, cu toate neputințele mele, și un bun creștin. Cu toate astea, nu am îndrăznit să cred, dar tata nu mai pune picătură de alcool în gură, liniștea a revenit în familia noastră și asta se datorează milei Maicii Domnului. Ajută, Doamne, necredinței mele!
Sensul căutării de o viață
Pentru Ecaterina Bran, sau doamna Cati, slujitoare de mulți ani a bisericii, întâlnirea cu Icoana Maicii Domnului Îndrumătoarea, i-a dat sens unei căutări de o viață. Ea spune cu seninătate și împlinire: „Este locul în care Maica Domnului m-a adus după o perioadă de căutări a icoanei Povățuitoarea care se făcea referire în Paraclisul Maicii Domnului.”
Odată ajunsă la această biserică a renunțat la profesia ei de cercetător, pe care o practicase timp de 21 de ani, pentru a se pune în slujba Maicii Domnului.
Maica Domnului este într-adevăr Îndrumătoare
„În tumultul vieții am fost diagnosticat cu o tumoare la unul dintre rinichi. Verdictul medicilor a fost fară echivoc-extirpare totală a organului bolnav. Încă tulbure și nedumerit, am spus că e parcă prea abruptă soluția propusă de doctori și m-am îndreptat către căi alternative, un regim de viață foarte sănătos și către Dumnezeu. Da, către Dumnezeu, deoarece până atunci eram ortodox doar cu numele. Am început să merg la slujbele Sfântului Maslu la mai multe biserici.
Așa am continuat luni bune, până când într-o zi de primăvara m-am întâlnit cu o veche prietena, cu care din vorbă în vorbă, spunându-i problema mea și soluția aleasă de mine, m-a întrebat: «Este foarte bine că participi la Sfântul Maslu, dar la Sfânta Liturghie, mergi? »
«Ce este și de ce este importantă așa de mult Liturghia? », am întrebat eu păcătosul.
Și mi-a explicat, cu răbdare, buna mea prietenă, despre Sfânta Liturghie, iar spre final mi-a spus: «Îți recomand să mergi la biserica Mihai Vodă, unde este o icoană a Maicii Domnului făcătoare de minuni. Mulți s-au vindecat acolo de boli grele. Este bine să urmezi un program de rugăciune de 40 de zile și este bine să te duci măcar de 4 ori și la slujbele dedicate Preasfintei Născătoare, de preferabil să începi de luni ».
Așa am început să merg în vara care a urmat la frânturi din Sfânta Liturghie la biserica din apropierea casei, amânând însă momentul de a începe cele 40 de zile de rugăciune.
În toamnă totuși, mi-am propus să ajung la icoana Maicii Domnului de la biserica Mihai Vodă. Am început într-o zi de luni, participând inclusiv la slujba Paraclisului; m-am rugat în fața icoanei Maicii Domnului Îndrumătoare așa cum am crezut eu mai bine.
După slujbă în drum spre casă, i-am dat telefon prietenei mele, bucuros că am fost la slujbă și la icoana Maicii Domnului. Am fost plăcut surprins să aflu ca o „coincidență” că și ea, fiind prin Maramureș, tocmai se întorcea de la o biserica în care era o icoana tot cu Maica Domnului Îndrumătoarea. La final mi-a propus să merg în Israel la toate Locurile Sfinte, pentru că se părea că mai exista 2 locuri disponibile, într-un pelerinaj organizat de o parohie.
Perioada care a urmat a fost cu adevărat binecuvântată. Am ajuns în Israel, împreună cu soția, și ne-am bucurat de toată sfințenia pe care o poți descoperi în acele locuri unice.
Dar mai mult decât atât, am descoperit în biserica care organizase acel pelerinaj, un lăcaș de suflet de care m-am legat sufletește din prima zi în care am intrat. Și odată cu aceasta și de părinții slujitorii ai acesteia.
În plus, după mine a venit la această biserică, soția și ulterior și copiii. Cu toții am început să participăm la viața religioasă, să ne spovedim, să ne împărtășim, să mergem în pelerinaje.
Iată cum Maica Domnului Îndrumătoare a lucrat-călăuzindu-mă pe mine împreună cu familia mea, către Dumnezeu; m-a călăuzit către Locurile Sfinte și mi-a arătat lăcașul lui Dumnezeu și slujitori săi minunați care să aibă grijă de sufletul și de viața mea și a familiei mele.
Cât despre problema mea de sănătate, acum totul e bine. După mai mulți ani de la diagnosticare, am recurs totuși la soluția propusă inițial de medici. Fiziologic ajunsesem în același punct, dar sufletește trecusem prin multe transformări în acești ani.
Maica Domnului nu „mi-a șters” boala, așa cum probabil fiecare ne-am dori când avem o suferință de depășit, vindecarea mea a fost rânduită altfel, dar m-a îndrumat către salvarea sufletului meu și al celor din familia mea, care cu siguranță este un câștig nemăsurat.
Mulțumim nemărginit Maicii Domnului! ”. S, București
Maica Domnului ascultă rugăciunile femeilor spre zămislire de prunci
Din mărturia parohului bisericii Mihai Vodă-ianuarie 2024:
O doamnă din vecini parohiei și-a cheltuit aproape toată averea cu doctorii ca s-o ajute să zămislească prunci și totuși nu a reușit să-și îndeplinească visul mult dorit. Întâlnind o persoană credincioasă, supărată fiind, i-a spus că de 15 ani se chinuiește și a făcut tot ce i-a stat în putință să rămână însărcinată și tot nu s-a întâmplat.
Atunci acea persoana i-a spus:
-Te-ai dus din doctor în doctor și la Sfântul Doctor adevărat, care este aici lângă tine, să nu te duci?
-La cine? a întrebat femeia.
-La biserica, la Dumnezeu. Acolo este icoana Maicii Domnului făcătoare de minuni; te-ai dus acolo că să te rogi?
Nu avea credință sărmana femeie, nu avea răspuns la astfel de întrebări. Probabil dacă ar fi întrebat-o daca ea crede în Dumnezeu, n-ar fi răspuns nimic, sau ar fi zis ca toată lumea “Îl am pe Dumnezeu în inima mea”. (Ar fi fi bine dacă cu adevărat l-am avea pe Dumnezeu în inima noastră. Dar oare îl avem cu adevărat?)
Atunci a coborât din apartamentul ei din apropierea bisericii, și a mers la icoana Maicii Domnului ca să se roage, nespunând nimic nimănui.
Iar acum (ianuarie 2024) urmează să nască.
Iată minune. Maica domnului a intervenit repede și Maica Domnului nu a ținut cont de credința ei, ci de dorința ei.
Slavă Preasfintei Născătoare de Dumnezeu!
Preotul zice: Binecuvântat este Dumnezeul nostru..
Noi zicem: Slavă Ție, Doamne (de 3 ori)
Urmează: Împărate ceresc...,
Sfinte Dumnezeule... (de 3 ori),
Tatăl nostru...,
Doamne miluiește (de 12 ori),
Veniți să ne închinam... (de 3 ori)
PSALMUL 142
Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru credincioșia Ta, auzi-mă, întru dreptatea Ta.
Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vil nu-i drept înaintea Ta.
Vrăjmașul prigonește sufletul meu și viața mea o calcă în picioare; facutu-m-a să locuiesc în întuneric ca morții cei din veacuri.
Mâhnit e duhul în mine și inima mea încremenită înlăuntrul meu.
Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit.
Tins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ însetoșat.
Degrab' auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-ți întoarce fata Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se pogoară în mormânt.
Fă să aud dimineața mila Ta, că la Tine mi-e nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu.
Scapă-mă de vrăjmașii mei, că la Tine alerg, Doamne.
Învață-mă să fac voia Ta, că Tu ești Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă povățuiască la pământul dreptății.
Pentru numele Tău, Doamne, dăruiește-mi viață. Întru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu.
Fă bunătate de stârpește pe vrăjmașii mei și pierde pe toți cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.
Dumnezeu este Domnul și S-a arătat nouă. Bine este cuvântat, Cel ce vine intru numele Domnului, (de 4 ori)
Troparele Paraclisului
Glas IV
Să ne închinam toți cu evlavie Sfintei Icoane a Indrumătoarei și către aceasta din suflet să strigăm: ca Ceea ce ești ajutătoare și caldă apărătoare, dă-ne nouă totdeauna ajutorul Tău cel cald, Născătoare de Dumnezeu, Fecioară Marie, și de toate bolile izbăvește-ne.
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor.
Nu vom tăcea, Născătoare de Dumnezeu, pururea a spune puterile Tale, noi, nevrednicii. Că de nu ai fi stat Tu înainte rugându-Te, cine ne-ar fi izbăvit dintru atâtea nevoi? Sau cine ne-ar fi păzit până acum slobozi? Nu ne vom depărta de la Tine, Stăpână, că Tu mântuiești pe robii Tăi pururea din toate nevoile.
PSALMUL 50
Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta
Și după mulțimea îndurărilor Tale, șterge fărădelegea mea.
Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea și de păcatul meu mă curațește.
Că fărădelegea mea eu o cunosc și păcatul meu înaintea mea este pururea.
Ție unuia am greșit și rău înaintea Ta am făcut, așa încât drept ești Tu întru cuvintele Tale și biruitor când vei judeca Tu.
Că iată întru fărădelegi m-am zămislit și în păcate m-a născut maica mea.
Că iată adevărul ai iubit; cele nearatate și cele ascunse ale înțelepciunii Tale mi-ai arătat mie.
Stropi-mă-vei cu isop și mă voi curăți; spală-mă-vei și mai vârtos decât zăpadă mă voi albi.
Auzului meu vei da bucurie și veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite. Întoarce fața Ta de către păcatele mele și toate fărădelegile mele șterge-le.
Inima curată zidește întru mine, Dumnezeule și duh drept înnoiește întru cele dinlăuntru ale mele.
Nu mă lepăda de la fața Ta și Duhul Tău cel Sfânt nu-L lua de la mine.
Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale și cu Duh stăpânitor mă întărește.
Învață-voi pe cei fară de lege căile Tale, și cei necredincioși la Tine se vor întoarce.
Izbăvește-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-vă limba mea de dreptatea Ta.
Doamne, buzele mele vei deschide și gura mea vă vesti lauda Ta.
Că de ai fi voit jertfă, Ți-aș fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi.
Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit; inima înfrântă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi.
Fă bine, Doamne, întru bunavoirea Ta, Sionului, și să se zidească zidurile Ierusalimului.
Atunci vei binevoi jertfa dreptății, prinosul și arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău vi-tei.
CANONUL
CÂNTAREA 1 (GLAS VIII)
Apa trecând-o ca pe uscat și din răutatea egiptenilor scăpând, israeliteanul striga: Izbăvitorului și Dumnezeului nostru să-I cântăm.
Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluiește-ne pe noi.
Tu ești apărătoare și ajutor, Ceea ce ești plină de har, îndrumătoare Marie, celor ce cu credință și cu dragoste caută la grabnica Ta mijlocire, Preacurată.
Maică fiind Izbăvitorului, izbăvește de toate primejdiile și greutățile pe cei ce cu credință cheamă în tot ceasul numele Tău cel cinstit de îndrumătoare.
Venit-a Icoana Ta cea minunată din Vatoped prin chemare nevăzută în sfânta stană a Xenofontului, revărsând nouă har, Îndrumătoare.
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh.
Tămăduiri izvoraște în chip minunat tuturor credincioșilor Icoana Ta cea dumnezeiască, de aceea cântăm Ție cântare de mulțumire, tot sufletul dreptcredinciosilor.
Și acum și pururea și in vecii vecilor.
Fiind bolnav cu trupul și cu sufletul, cercetării celei Dumnezeiești și purtării Tale de grijă învrednicește-mă Tu, Maica lui Dumnezeu, ca Ceea ce ești bună și Născătoarea Celui Bun.
CÂNTAREA a 3-a
Doamne, Cel ce al făcut cele de deasupra crugului ceresc și ai zidit Biserica, Tu pe mine mă întărește întru dragostea Ta, că Tu ești marginea doririlor și credincioșilor întărire, Unule, Iubitorule de oameni.
Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluiește-ne pe noi
Din cer, Fecioară, cu privirea Ta senină, vezi pe cei ce stau la Icoana Ta, Preacurată. Împlinește, Te rugăm, cererile noastre, Născătoare de Dumnezeu, ca Ceea ce ești Maica îndurată a Atottiitorului.
Har și milă din belșug revarsă Icoana Ta, Preacurată, pe care o numim, Fecioară, Îndrumătoare, și vindecă totdeauna patimile cele netămăduite ale celor ce aleargă la Tine.
Harul Tău cel luminat care cu adevărat a ieșit în toată lumea din sfânta Ta Icoană, degrab' întâmpină pe cei ce sunt în primejdii și dureri, Fecioară îndrumătoare; pentru aceasta pe Tine Te lăudăm.
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh.
Femeilor neroditoare le dai rod, Preacurată, și din calea pierzării, la Domnul îi călăuzești, sub acoperământul Tău cel sigur, pe cei ce se pocăiesc din inimă, Tu, singură Îndrumătoare.
Și acum și pururea și in vecii vecilor.
Fiind cuprins de neputințe cumplite și de chinurile bolilor, Tu, Fecioară, ajută-mi; cer ajutorul Tău, Fecioară, că pe Tine Te știu comoară de tămăduiri neîmpuținată și necheltuită, Ceea ce ești cu totul fară de prihană.
CATAVASIE
Izbăvește de toată stricăciunea și primejdia și necazul pe cei ce caută la acoperământul Tău cel dumnezeiesc, ca Ceea ce ești Îndrumătoare tuturor, Născătoare de Dumnezeu.
Caută cu milostivire, cu totul lăudată, Născătoare de Dumnezeu, spre necazul cel cumplit al trupului meu și vindecă durerea sufletului meu.
Ceea ce ești rugătoare caldă și zid nebiruit, izvor de milă și lumii scăpare, cu dinadinsul strigăm către Tine, Născătoare de Dumnezeu, Stăpână: Vino degrab' și ne izbăvește pe noi din nevoi, Ceea ce ești singură grabnic folositoare.
ECTENIE SI SEDEALNA (GLAS II)
Izvor de bunătăți ni s-a dat nouă Icoana Ta cea Preacinstită Fecioară Îndrumătoare, de care noi, apropiindu-ne cu credință, ne umplem de bucurie sfântă și vestim tuturor lucrarea minunilor Tale celor multe, Curată.
CÂNTAREA a 4-a
Auzit-am, Doamne, taina rânduielii Tale, am înțeles lucrurile Tale și am preaslăvit Dumnezeirea Ta.
Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluiește-ne pe noi
Icoana Ta cea preacinstită, Fecioară Stăpână, întărire s-a făcut nouă, robilor Tai, și izbăvire din primejdii.
Harul Tău vestesc cei izbăviți din boli și necazuri, Născătoare de Dumnezeu, Îndrumătoare, că Tu ne întâmpini pretutindeni, Preacurată.
Întărire și tămăduire dăruiește celor suferinzi în necazurile vieții, Născătoare de Dumnezeu, Îndrumătoare, ca Ceea ce ești izvor nesecat al milei.
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh.
Curățire păcatelor noastre și izbăvire de greșeli cere pentru cei ce aleargă cu credință la acoperământul Tău, Născătoare de Dumnezeu, Îndrumătoare.
Și acum și pururea și in vecii vecilor.
Nădejde și întărire și zid de scăpare nemișcat câștigându-Te pe Tine, Ceea ce ești întru tot lăudată, de tot necazul ne izbăvim.
CÂNTAREA a 5-a
Luminează-ne pe noi, Doamne, cu poruncile Tale și cu brațul Tău cel înalt; pacea Ta dă-ne-o nouă, Iubitorule de oameni.
Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluiește-ne pe noi
Întinde, Curată, acoperământul Tău cel prealuminos către Mănăstirea Mihai Vodă cea cinstită, care se înfrumusețează cu Icoana Ta, îndrumătoare.
Ai auzit glasul celor ce cu credință se roagă Ție și ai vindecat, Îndrumătoare, de boli grele pe cei suferinzi care aleargă la Tine.
Ceea ce singură, în chip minunat, ai purtat pe Dumnezeu în trup, Tu, Îndrumătoare, ne vii în întâmpinare pretutindeni și celor ce cer de la Tine le împlinești toate cererile.
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh.
Arătatu-Te-ai Mănăstirii Xenofontului laudă dumnezeiască, Născătoare de Dumnezeu, și tuturor creștinilor îndrumătoare și mare Apărătoare, și nouă celor ce Te cinstim.
Și acum și pururea și in vecii vecilor.
Tămăduiește, Curată, neputința sufletului meu, învrednicindu-mă cercetării Tale, și sănătate, cu rugăciunile Tale, dăruiește-mi.
CÂNTAREA a 6-a
Rugăciunea mea voi varsă către Domnul și Lui voi spune scârbele mele; că s-a umplut sufletul meu de răutăți și viața mea s-a apropiat de iad, și ca Iona mă rog: „Dumnezeule, din stricăciune scoate-mă!"
Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluiește-ne pe noi
Bolile cele grele le tămăduiești și dăruiești ajutor cald celor ce cer de la Tine, Născătoare de Dumnezeu, Curată Îndrumătoare; de aceea propovăduim pururea minunile Tale pe care le faci neîncetat.
Mai luminos decât soarele este pretutindeni acoperământul Tău, Fecioară; Tu vindeci boala cancerului și dezlegi legăturile nerodirii celor ce cu evlavie cer harul Tău, Cinstită Indrumătoare.
Pe Tine aflându-te zid și mângâiere dumnezeiască, Mănăstirea Mihai Vodă se mărește cu Icoana Ta cea sfântă, Născătoare de Dumnezeu, Îndrumătoare; pe care tot glasul o laudă ca pe o păzitoare și mare scăpare.
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh.
Prin valurile vieții la limanul mântuirii duci, Fecioară, ca o Îndrumătoare a tuturor și Acoperămant, pe cei ce sunt înviforați, în primejdii, în dureri și în necazuri, prin apărarea Ta, totdeauna.
Și acum și pururea și in vecii vecilor.
Acum zac în patul durerilor și nu este tămăduire trupului meu; ci mă rog Ție, Celei bune, care ai născut pe Dumnezeu, Mântuitorul lumii și Tămăduitorul bolilor, ridicămă din stricăciunea durerilor.
CATAVASIILE CÂNTĂRII a 3-a
Izbăvește de toată stricăciunea și primejdia și necazul pe cei ce caută la acoperământul Tău cel dumnezeiesc, ca Ceea ce ești Îndrumătoare tuturor, Născătoare de Dumnezeu.
Caută cu milostivire, cu totul lăudată, Născătoare de Dumnezeu, spre necazul cel cumplit al trupului meu și vindecă durerea sufletului meu. (Ectenie pentru cei pentru care se săvârșește Paraclisul.)
CONDACUL (GLAS II)
Îndrumătoarea noastră și pavăză în toată viață ești, Preacurată; de aceea, de Icoana Ta cea sfântă apropiindu-ne, strigăm Ție: îndrumă-ne pe noi către cele mai bune.
PROCHIMEN
Pomeni-voi numele Tău în tot neamul și neamul.
Stih: Ascultă, fiică, și vezi și pleacă urechea ta și uită poporul tău și casa părintelui tău.
EVANGHELIA DE LA LUCA
„În zilele acelea, sculându-se Maria, s-a dus în grabă la munte, într-un oraș al lui Iuda, și a intrat în casa lui Zaharia și s-a închinat Elisabetei. Iar când a auzit Elisabeta închinarea Mariei, pruncul a săltat în pântecele ei; și Elisabeta s-a umplut de Duh Sfânt și cu mare glas a strigat și a zis: Binecuvântată ești tu între femei și binecuvântat este Rodul pântecelui tău! Și de unde mie aceasta, ca să vină la mine Maica Domnului meu? Căci iată, cum veni la mine glasul închinării tale, pruncul a săltat de bucurie în pântecele meu. Și fericită este aceea care a crezut că se vor împlini întocmai cele spuse ei de la Domnul. Atunci a zis Maria: Mărește, sufletul meu, pe Domnul și s-a bucurat duhul meu de Dumnezeu, Mântuitorul meu, că a căutat spre smerenia roabei Sale. Că iată, de acum mă vor ferici toate neamurile, pentru că mi-a făcut mie mărire Cel Puternic, și sfânt este numele Lui. Și a rămas Maria împreună cu Elisabeta, ca la trei luni. Apoi s-a întors la casa sa."
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh.
Părinte, Cuvantule și Duhule, Treime Sfântă, curățește mulțimea greșelilor noastre.
Și acum și pururea și in vecii vecilor.
Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Milostive, curățește mulțimea greșelilor noastre.
Stih: Miluiește-ne, Dumnezeule, după mare mila Ta și după mulțimea îndurărilor Tale, curățește toate fărădelegile noastre.
(GLAS IV)
Îndreaptă-i pe căile pocăinței, Preacurată, ca o Îndrumătoare, pe cei ce se roagă Ție cu credință; și izbăvește din nevoi și din grelele necazuri și feluritele ispite pe cei ce strigă către ajutorul Tău mântuitor, Pururea Fecioară; că apărarea Ta cea caldă întotdeauna vine în întâmpinare și mântuiește din mari primejdii; de aceea vestim, Stăpână, multele Tale minuni.
Preotul zice:
Mântuiește, Dumnezeule, poporul Tău, și binecuvântează moștenirea Ta. Cercetează lumea Ta cu mila și cu îndurări. Înalță fruntea dreptmaritorilor creștini și trimite peste noi milele Tale cele bogate. Pentru rugăciunile Preacuratei Stăpânei noastre Născătoarei de Dumnezeu și pururea Fecioarei Maria; cu puterea cinstitei și de viață făcătoarei Cruci; cu folosințele cinstitelor, cereștilor, netrupesti puteri; pentru rugăciunile cinstitului, măritului prooroc Inaintemergatorului și Botezatorului Ioan; ale Sfinților, măriților și întru tot lăudaților Apostoli; ale celor între Sfinți, părinții noștri, mari dascăli ai lumii și ierarhi: Vasile cel Mare, Grigorie de Dumnezeu cuvântătorul și Ioan Gură de Aur; Atanasie cel Mare, Chiril, Nicolae al Mirelor Lichiei și Spiridon al Trimitundei, făcătorii de minuni; ale Sfinților, măriților, bunilor biruitori mucenici; ale Preacuvioșilor și de Dumnezeu purtători părinții noștri: Grigorie Decapolitul, Nicodim cel Sfințit și Dimitrie cel Nou; ale Sfinților și drepților dumnezeiești părinți: Ioachim și Ana; ale Sfântului (N), a cărui pomenire o săvârșim astăzi, și pentru ale tuturor sfinților, ru-gămu-ne, Multmilostive, Doamne, auzi-ne pe noi, păcătoșii, și ne miluiește pe noi.
Doamne miluiește (de 12 ori), apoi ecfonisul: Cu mila și cu îndurările și cu iubirea de oameni..
CÂNTAREA a 7-a
Tinerii cei ce au mers din Iudeea în Babilon oarecând, cu credință Treimii văpaia cuptorului au călcat-o, cântând: „Dumnezeul părinților noștri, bine ești cuvântat."
Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluiește-ne pe noi.
Intâmpinându-i pe toți cu harul Tău cel dumnezeiesc, Îndrumătoare Fecioară, vindecă toate bolile și tot necazul și veselește pe cei ce cantă: „Dumnezeul părinților noștri, bine ești cuvântat".
Tot glasul vestește minunile Tale, Îndrumătoare, că îi ajuți degrabă pe toți și veselești pe cei ce-Ți cantă: „Bucură-Te, Fecioară Curata, Apărătoarea noastră!".
Sfânta Ta Icoană sfințește pe cei ce cad la ea cu credință; căci, pătrunsă de lumina cea nematerialnică a harului Tău cel bogat, conduce tainic către lumină pe cei ce Te laudă pe Tine, Fecioară.
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh.
Tu, Fecioară Îndrumătoare, dezlegi nerodirea femeilor și sfințești și îndrepți către calea pocăinței cu apărarea Ta caldă pe cei ce sunt greu robiți de stăpânirea vrăjmașului.
Și acum și pururea și in vecii vecilor.
De neputințele trupești și de păcatele sufletești, pe cei ce vin cu dragoste către acoperământul Tău cel dumnezeiesc, învrednicește-i să fie tămăduiți, Născătoare de Dumnezeu, care ai născut nouă pe Mântuitorul Hristos.
CÂNTAREA a 8-a
Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluiește-ne pe noi.
Nu trece cu vederea pe cei ce au trebuință de ajutor de la Tine, Fecioară, care cantă și Te preaînălță întru toți vecii.
Obștea sfântului Xenofont are Icoana Ta cea dumnezeiască, Îndrumătoarea, pentru aceea mărește purtarea Ta de grija. Iar noi, cinstita Mănăstire Mihai Vodă, îți mulțumim Ție și Te preaslăvim, ca pe apărătoarea noastră, avându-Te pe Tine ocrotitoare și bisericii păzitoare.
Izbăvește, Fecioară, din necazuri și primejdii pe cei ce Te cheamă cu tot sufletul, că Tu ești Apărătoarea noastră.
Izbăvindu-ne din boli prin harul Tău cel dumnezeiesc, Fecioară Îndrumătoare, aducem Ție cu credință cântare de mulțumire.
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh.
Mănăstirea Ta cea sfântă, Fecioară, care se închină cu credință Icoanei Tale celei dumnezeiești, acoper-o și păzește-o de ispitele cele fară de număr.
Și acum și pururea și in vecii vecilor.
Tu izgonești asuprirea și năvălirea patimilor, Fecioară; pentru aceea Te lăudam întru toți vecii.
IRMOSUL
Să lăudam, bine să cuvântam și să ne închinăm Domnului, cântându-I și preinăltându-L pe Dânsul întru toți vecii.
Pe împăratul ceresc, pe care îl laudă ostile îngerești, „lăudați-L și-L preaînălțați întru toți vecii".
CÂNTAREA a 9-a
Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluiește-ne pe noi.
Cu adevărat, Născătoare de Dumnezeu, Te mărturisim pe Tine Fecioară curată, noi cei izbăviți prin Tine, slăvindu-Te cu cetele cele fară de trup.
Dăruind tămăduiri din belșug celor care cer și întâmpinând pretutindeni pe cei ce Te cheamă, Te-ai făcut, Fecioară, pricina de laudă a tot neamul.
Mănăstirea Ta cea sfântă și pe toți creștinii care într-un suflet strigă către Tine, Fecioară, păzește-i nevătămați de toată vrăjmășia.
Binecuvântăm pe Tatăl, pe Fiul și pe Sfântul Duh Dumnezeu.
Fă cerească mintea mea cu iubirea Fiului Tău, Fecioară, și îndrumă-ne totdeauna către căile pocăinței, ca o îndrumătoare.
Și acum și pururea și in vecii vecilor.
De sus nu mă părăsi, trimițând darurile bunătății Tale celei multe celor ce Te măresc cu inima neândoită.
Catavasia:
O, prealuminate nor, Maica lui Dumnezeu, pe cei ce se luptă cu noi surpă-i, cu dreapta Ta cea stăpânitoare și atotputernică; celor ce sunt în scârbe le ajuta, pe cei asupriți îi mântuiește și dezleagă de păcate pe cei ce se roagă Tie; că toate le poți, câte le voiești.
Apoi:
Cuvine-se cu adevărat să Te fericim, Născătoare de Dumnezeu, Cea pururea fericită și prea nevinovată și Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce ești mai cinstită decât Heruvimii și mai slăvită, fară de asemănare, decât Serafimii, Care fară stricăciune pe Dumnezeu Cuvântul ai născut, pe Tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, Te mărim.
Cu dumnezeiască dragoste monahul Ioan din Rusiconul Sfântului Aton te-a dăruit bisericii noastre. Iar noi, cei ce ne împărtășim de binefacerile ce neâncetat, în chip tainic și minunat, se revarsă asupra celor ce o cinstesc, de aceea Te lăudam și Te mărim, Îndrumătoare.
Icoana Ta izvorăște în chip minunat tămăduiri nenumărate celor ce Te cheamă cu credință; pentru aceasta tot glasul vestește harul Tău, lăudând minunile Tale, Îndrumătoare.
Cine va cânta purtarea Ta de grijă și harul Tău pe care le ai pentru toți, Maica lui Dumnezeu, că dai rod pântecelor neroditoare și oprești zăduful tuturor patimilor.
Bucură-te, dumnezeiască biserică a Maicii Domnului, ce ai în sânurile tale Icoana cea cinstită; de aceea Te laudă toată lumea, Născătoare de Dumnezeu, împărtășindu-se de darurile Tale.
Cu îndurare vezi, Îndrumătoare, pe cei ce stau la Icoana Ta cea cinstită și împlinește cererile tuturor, Fecioară Îndrumătoare.
Mute să fie buzele păgânilor celor ce nu se închină cinstitei Icoanei Tale, celei zugrăvite de Sfântul Apostol și Evanghelist Luca, ceea ce se cheamă Povățuitoarea.
Pe cei ce caută cu credință la acoperământul Tău, Îndrumătoare Marie, și pe cei ce strigă cu credință numele Tău cel dumnezeiesc, păstrează-i nevătămați de dureri și necazuri.
Toate ostile îngerești, Inaintemergatorul Domnului, cei doisprezece Apostoli și toți Sfinții, împreună cu Născătoarea de Dumnezeu, faceți rugăciuni ca să ne mântuiască pe noi.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fară de moarte, miluiește-ne pe noi. (de 3 ori)
Troparele de umilință, ectenia cererilor și apolisul, cu care cântăm:
TROPARUL PREASFINTEI ÎNDRUMĂTOARE (GLAS I):
Icoanei Tale celei sfinte, numită Îndrumătoarea, închinându-i-ne acum cu multă credință, Te lăudam, Curată Fecioară, căci ea ne-a fost adusă în chip minunat, revărsând către noi minunile Tale și izbăvindu-ne din toate nevoile; de aceea, cu dragoste strigăm Ție: Slavă milostivirii Tale, Curată, Slavă pavezei Tale, Slavă purtării Tale de grija, Una Prealaudată.
Glas II: Când Te-ai pogorât...
AL DOILEA TROPAR AL PREASFINTEI ÎNDRUMĂTOARE:
Pe cei ce caută cu credință la acoperământul Tău cel minunat și la apărarea Ta cea caldă, Fecioară Îndrumătoare, Maica lui Hristos Dumnezeu, scapă-i din toată boala și toată nevoia și toate necazurile și încercările; că toți către Tine îndreptăm privirile și chemăm cu credință numele Tău cel preasfânt, Stăpână.
CONDACUL ÎNDRUMĂTOAREI:
Lăudam minunile Fecioarei pe care în chip minunat le-a făcut în timpurile noastre și Icoanei Celei Prea Curate numită Îndrumătoarea, care a fost adusă aici din Mănăstirea Rusicon spre pavăză și acoperământ, ne închinam strigând: Bucură-te, Maică Preacurată.
Apoi, Preotul zice ectenia:
Miluiește-ne, pe noi, Dumnezeule, după mare mila Ta, rugămu-ne Tie, auzi-ne și ne miluieste.
Strana: Doamne miluiește. (de 3 ori)
Încă ne rugăm pentru mila, viața, pacea, sănătatea, mântuirea, cercetarea, iertarea, buna-sporire și chivernisire a robilor lui Dumnezeu (N) și pentru ca să li se ierte lor toată greșeala cea de voie și cea fară de voie.
Strana: Doamne miluiește. (de 3 ori)
Încă ne rugam ca să fie păzit sfânt locașul acesta, țara aceasta, orașul acesta și toate orașele și satele, de boală, de foamete, de cutremur, de potop, de foc, de sabie, de venirea altor neamuri asupra noastră și de războiul cel dintre noi; pentru ca milostiv, blând și lesne iertător să ne fie nouă Bunul și Iubitorul de oameni Dumnezeul nostru, și să-Și întoarcă toată mânia, care se pornește asupra noastră, să ne izbăvească pe noi de îngrozirea Lui cea dreaptă, care este asupra noastră, și să ne miluiască pe noi.
Strana: Doamne miluiește. (de 40 ori)
Auzi-ne pe noi, Dumnezeule, Mântuitorul nostru, nădejdea tuturor marginilor pământului și a celor ce sunt pe mare departe și, Milostive Stăpâne, milostiv fii nouă, pentru păcatele noastre și ne miluiește pe noi.
Strana: Doamne miluiește (de 3 ori), iar preotul zice ecfonisul:
Că milostiv și iubitor de oameni Dumnezeu ești și Ție slavă înălțam, Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Iar apoi se zice: Acatistul Maicii Domnului (al Bunei Vestiri).
Condac 1:
Apărătoare Doamnă, pentru biruință, mulțumiri, izbăvindu-ne din nevoi, aducem ție, Născătoare de Dumnezeu, noi, robii tăi. Ci, ca aceea ce ai stăpânire nebiruită, izbăvește-ne din toate nevoile, ca să strigăm ție: Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!
Icos 1:
Îngerul cel întîistătător din Cer a fost trimis să zică Născătoarei de Dumnezeu: Bucură-te! Și împreună cu glasul cel netrupesc, văzându-Te pe Tine, Doamne, Întrupat, s-a înspăimântat și i-a stat înainte, grăind către dânsa unele ca acestea:
Bucură-te, cea prin care răsare bucuria,
Bucură-te, cea prin care piere blestemul,
Bucură-te, chemarea lui Adam celui căzut,
Bucură-te, izbăvirea lacrimilor Evei,
Bucură-te, înălțime, întru care anevoie se suie gândurile omenești,
Bucură-te, adâncime, care nu te poți vedea lesne cu ochii îngerești,
Bucură-te, că ești scaun Împăratului,
Bucură-te, că porți pe Cel ce poartă toate,
Bucură-te, steaua, care arăți Soarele,
Bucură-te, pântecele dumnezeieștii întrupări,
Bucură-te, cea prin care se înnoiește făptura,
Bucură-te, cea prin care Prunc Se face Făcătorul,
Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!
Condac 2:
Știindu-se pe sine sfânta întru curăție, a zis lui Gavriil cu îndrăznire: Preaslăvitul tău glas cu anevoie se arată a fi primit sufletului meu, că naștere cu zămislire fără sămânță, cum îmi spui, cântând: Aliluia?
Icos 2:
Înțelesul cel greu de pătruns căutând Fecioara să-l înțeleagă, a grăit către cel ce slujea: Din pântece curat, cum este cu putință să Se nască Fiu, spune-mi? Iar el cu frică a zis:
Bucură-te, tăinuitoarea sfatului celui nespus,
Bucură-te, încredințarea celor ce au trebuință de tăcere,
Bucură-te, începătura minunilor lui Hristos,
Bucură-te, capul poruncilor Lui,
Bucură-te, scara Cerului, pe care S-a pogorât Dumnezeu,
Bucură-te, pod care-i treci la Cer pe cei de pe pământ,
Bucură-te, minune, care de îngeri ești mult slăvită,
Bucură-te, ceea ce ești rană de mult plâns a diavolilor,
Bucură-te, ceea ce ai născut Lumina cea neapusă,
Bucură-te, ceea ce n-ai învățat pe nimeni în ce chip s-a petrecut,
Bucură-te, ceea ce covârșești mintea celor înțelepți,
Bucură-te, ceea ce luminezi gândurile celor credincioși,
Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!
Condac 3:
Puterea Celui de Sus a umbrit-o atunci, spre zămislire, pe cea care nu știa de nuntă, și pântecele ei cel cu bună roadă, ca o țarină dulce, l-a arătat tuturor celor ce vor să secere mântuire, când vor cânta așa: Aliluia!
Icos 3:
Având Fecioara primit în pântece pe Dumnezeu, a alergat la Elisabeta; iar pruncul acesteia, îndată cunoscând închinarea ei, s-a bucurat și, cu săltări în pântece, ca și cum ar fi cântat, a grăit către Născătoarea de Dumnezeu:
Bucură-te, vița mlădiței celei ne-veștejite
Bucură-te, câștigarea rodului celui fără de moarte,
Bucură-te, ceea ce ai lucrat pe Lucrătorul iubirii de oameni,
Bucură-te, ceea ce ai născut pe Săditorul vieții noastre,
Bucură-te, brazdă care ai crescut înmulțirea milelor,
Bucură-te, masă care porți îndestularea milostivilor,
Bucură-te, ceea ce înflorești Raiul desfătării,
Bucură-te, ceea ce gătești adăpostire sufletelor,
Bucură-te, tămâia rugăciunii celei primite,
Bucură-te, curăția a toată lumea,
Bucură-te, voia cea bună a lui Dumnezeu către noi, cei muritori,
Bucură-te, îndrăznirea celor muritori către Dumnezeu,
Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!
Condac 4:
Vifor de gânduri necredincioase având în sine, înțeleptul Iosif s-a tulburat, uitându-se la tine, cea neamestecată cu nunta, gândind că ești furată de nuntă, tu, ceea ce ești fără de prihană. Iar când a cunoscut că zămislirea ta este de la Duhul Sfânt, a zis: Aliluia!
Icos 4:
Au auzit păstorii pe îngeri lăudând venirea lui Hristos în trup și, alergând la Acela ca la un păstor, L-au văzut ca pe un miel fără de prihană în brațele Mariei, pe care lăudând-o, au zis:
Bucură-te, Maica Mielului și a Păstorului,
Bucură-te, staulul oilor cuvântătoare,
Bucură-te, ceea ce ești chinuire pentru vrăjmașii cei nevăzuți,
Bucură-te, ceea ce deschizi ușile Raiului,
Bucură-te, că cele cerești se bucură cu cele pământești,
Bucură-te, că cele pământești dănțuiesc împreună cu cele cerești,
Bucură-te, gura apostolilor cea fără de tăcere,
Bucură-te, îndrăznirea cea nebiruită a purtătorilor de chinuri,
Bucură-te, temeiul cel tare al credinței,
Bucură-te, cunoștința harului cea luminoasă,
Bucură-te, cea prin care s-a golit iadul,
Bucură-te, cea prin care ne-am îmbrăcat cu slavă,
Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!
Condac 5:
Steaua cea cu dumnezeiască mergere văzând-o magii, au mers pe urma luminii ei; și, ținând-o ca pe o făclie, cu dânsa căutau pe puternicul Împărat; și, ajungând la Cel neajuns, s-au bucurat cântându-I: Aliluia!
Icos 5:
Au văzut pruncii haldeilor în brațele Fecioarei pe Cel ce a zidit pe om cu mâna; și, cunoscându-L a le fi Stăpân, deși luase chip de rob, s-au nevoit cu daruri a-I sluji Lui și a-i cânta celei binecuvântate:
Bucură-te, Maica stelei celei neapuse,
Bucură-te, raza zilei celei de taină,
Bucură-te, ceea ce ai stins cuptorul înșelăciunii,
Bucură-te, ceea ce luminezi pe tăinuitorii Treimii,
Bucură-te, ceea ce ai aruncat dintru dregătorie pe tiranul cel fără de omenie,
Bucură-te, ceea ce ai arătat pe Domnul Hristos, iubitorul de oameni,
Bucură-te, ceea ce ne-ai izbăvit din slujirea cea idolească,
Bucură-te, ceea ce ne curățești de lucrurile cele întinate,
Bucură-te, ceea ce ai stins închinarea la foc,
Bucură-te, ceea ce ne-ai potolit văpaia patimilor,
Bucură-te, îndreptătoarea înțelepciunii celor credincioși,
Bucură-te, veselia tuturor neamurilor,
Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!
Condac 6:
Vestitori purtători de Dumnezeu făcându-se magii, s-au întors în Babilon, săvârșind prorocia Ta; și, mărturisindu-Te tuturor pe Tine, Hristoase, au lăsat pe Irod ca pe un mincinos, că nu știa să cânte: Aliluia!
Icos 6:
Strălucind Tu în Egipt, Lumina adevărului, ai izgonit întunericul minciunii. Că idolii lui, Mântuitorule, nerăbdând tăria Ta, au căzut; iar cei ce s-au izbăvit de dânșii cântau către Născătoarea de Dumnezeu:
Bucură-te, îndreptarea oamenilor,
Bucură-te, căderea demonilor,
Bucură-te, ceea ce ai zdrobit stăpânia înșelăciunii,
Bucură-te, ceea ce ai vădit înșelăciunea idolească,
Bucură-te, mare care ai înecat pe faraonul cel netrupesc,
Bucură-te, piatră care ai adăpat pe cei însetați de viață,
Bucură-te, stâlp de foc care povățuiești pe cei dintru întuneric,
Bucură-te, acoperământul lumii cel mai lat decât norul,
Bucură-te, hrană și potir cu mană,
Bucură-te, slujitoarea bucuriei celei sfinte,
Bucură-te, pământul făgăduinței,
Bucură-te, izvorâtoare de miere și lapte,
Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!
Condac 7:
Vrând Simeon să se mute din veacul acesta înșelător, Te-ai dat lui ca un prunc, dar Te-ai făcut cunoscut lui și ca Dumnezeu desăvârșit. Pentru aceea s-a mirat de înțelepciunea Ta cea nespusă, cântând: Aliluia!
Icos 7:
Arătat-a făptură nouă arătându-Se Făcătorul nouă, celor ce suntem făcuți de Dânsul, răsărind din pântecele cel fără de sămânță și păzindu-l întreg, precum a fost; ca noi, văzând minunea, să o lăudăm, grăind:
Bucură-te, floarea nestricăciunii,
Bucură-te, cununa înfrânării,
Bucură-te, ceea ce ai strălucit chipul Învierii,
Bucură-te, ceea ce ai arătat viața îngerească,
Bucură-te, pomul cel cu luminoasă roadă, din care se hrănesc credincioșii,
Bucură-te, copacul cel înfrunzit cu bună umbră, sub care mulți se odihnesc,
Bucură-te, ceea ce ai purtat în pântece pe Îndreptătorul celor rătăciți,
Bucură-te, ceea ce ai născut pe Izbăvitorul celor robiți,
Bucură-te, îmblânzirea Judecătorului celui drept,
Bucură-te, iertarea multor greșiți,
Bucură-te, haina celor goi de îndrăzneală,
Bucură-te, dragostea care biruiește toată dorirea,
Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!
Condac 8:
Văzând naștere minunată, să ne înstrăinăm de lume, mutându-ne mintea la Cer; că pentru aceasta Preaînaltul Dumnezeu pe pământ S-a arătat Om smerit, vrând să tragă la înălțime pe cei care-I cântă: Aliluia!
Icos 8:
Cu totul a fost între cei de jos, iar de cei de Sus nicicum nu S-a depărtat Cuvântul cel necuprins; că dumnezeiască pogorâre a fost, iar nu mutare din loc, și naștere din Fecioară primitoare de Dumnezeu, care aude acestea:
Bucură-te, încăperea lui Dumnezeu celui neîncăput,
Bucură-te, ușa tainei celei de cinste,
Bucură-te, auzirea cea cu nepricepere pentru cei necredincioși,
Bucură-te, lauda cea fără de îndoială a celor credincioși,
Bucură-te, purtătoarea cea preasfântă a Celui ce este pe heruvimi,
Bucură-te, sălașul cel preaslăvit al Celui ce este pe serafimi,
Bucură-te, ceea ce ai adunat lucruri potrivnice întru una,
Bucură-te, ceea ce ai unit fecioria și nașterea,
Bucură-te, cea prin care s-a dezlegat călcarea poruncii,
Bucură-te, cea prin care s-a deschis Raiul,
Bucură-te, cheia Împărăției lui Hristos,
Bucură-te, nădejdea bunătăților celor veșnice,
Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!
Condac 9:
Toată firea îngerească s-a minunat de lucrul cel mare al întrupării lui Hristos; că pe Cel neapropiat, ca Dumnezeu, L-a văzut Om apropiat tuturor, petrecând împreună cu noi și auzind de la toți: Aliluia!
Icos 9:
Pe oratorii cei mult-vorbitori îi vedem tăcând ca niște pești fără de glas, despre tine, Născătoare de Dumnezeu, că nu se pricep să spună în ce chip și Fecioară ai rămas, și ai putut naște. Iar noi, minunându-ne de o taină ca aceasta, cu credință cântăm:
Bucură-te, sălașul înțelepciunii lui Dumnezeu,
Bucură-te, comoara rânduielii Lui,
Bucură-te, ceea ce îi arăți pe filosofi neînțelepți,
Bucură-te, ceea ce ai vădit pe cei meșteri la cuvânt a fi necuvântători,
Bucură-te, că au înnebunit întrebătorii cei cumpliți,
Bucură-te, că s-au veștejit făcătorii de basme,
Bucură-te, ceea ce ai risipit vorbele cele încâlcite ale atenienilor,
Bucură-te, ceea ce ai umplut mrejele pescarilor,
Bucură-te, ceea ce ne-ai ridicat din adâncul necunoștinței,
Bucură-te, ceea ce pe mulți i-ai luminat la minte,
Bucură-te, corabia celor ce vor să se mântuiască,
Bucură-te, limanul celor ce umblă cu corăbiile acestei vieți,
Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!
Condac 10:
Vrând să mântuiască lumea, Împodobitorul tuturor a venit la ea, așa cum Însuși făgăduise; și, Păstor fiind, ca un Dumnezeu, pentru noi S-a arătat om ca și noi. Căci, cu asemănarea chemând pe cel asemenea, ca un Dumnezeu aude: Aliluia!
Icos 10:
Zid ești fecioarelor, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, și tuturor celor ce aleargă la tine, că Făcătorul cerului și al pământului te-a gătit pe tine, Curată, sălășluindu-Se în pântecele tău și învățând pe toți să îți cânte:
Bucură-te, turnul fecioriei,
Bucură-te, ușa mântuirii,
Bucură-te, începătoarea prefacerii celei pline de înțeles,
Bucură-te, dătătoarea darului celui dumnezeiesc,
Bucură-te, că tu ai înnoit pe cei zămisliți întru rușine,
Bucură-te, că tu ai învățat pe cei lipsiți de minte,
Bucură-te, ceea ce ai stricat pe stricătorul gândurilor,
Bucură-te, ceea ce ai născut pe Semănătorul curăției,
Bucură-te, cămara nunții celei fără de sămânță,
Bucură-te, ceea ce ai unit cu Domnul pe cei credincioși,
Bucură-te, ceea ce între fecioare singură ai fost hrănitoare de prunc,
Bucură-te, cămara cea împodobită a sufletelor sfinților,
Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!
Condac 11:
Împărate sfinte, de Ți-am aduce cântări și psalmi la număr întocmai ca nisipul, nimic nu plinim cum se cuvine, căci se biruiește toată cântarea care se îndreaptă către mulțimea milelor Tale celor multe, pe care le-ai dat celor ce-Ți cântă: Aliluia!
Icos 11:
Făclie primitoare de lumină, arătată celor ce sunt întru întuneric, o vedem pe Preasfânta Fecioară; că, aprinzând în sine Focul cel netrupesc, pe toți îi îndreptează spre cunoștința cea dumnezeiască ce luminează mintea cu raza ei și se cinstește cu chemarea aceasta:
Bucură-te, raza Soarelui celui înțelegător,
Bucură-te, raza Luminii celei neapuse,
Bucură-te, fulgerul care luminezi sufletele,
Bucură-te, ceea ce îi îngrozești pe vrăjmași ca un tunet,
Bucură-te, că dintru tine a răsărit strălucirea cea cu multă lumină,
Bucură-te, că ai izvorât râul care curge cu ape multe,
Bucură-te, ceea ce te-ai arătat icoană a cristelniței,
Bucură-te, ceea ce curățești întinăciunea păcatului,
Bucură-te, baie, care speli conștiința,
Bucură-te, pahar, care dai gust bucuriei,
Bucură-te, mireasma mirosului celui bun al lui Hristos,
Bucură-te, viața veseliei celei de taină,
Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!
Condac 12:
Vrând să dea har datoriilor celor de demult, Dezlegătorul tuturor datoriilor omenești a venit Singur la cei ce se îndepărtaseră de harul Lui și, rupând zapisul, aude de la toți cântarea: Aliluia!
Icos 12:
Cântând nașterea ta, te lăudăm toți, ca pe o biserică însuflețită, Născătoare de Dumnezeu; că, locuind în pântecele tău Domnul, Care ține toate cu mâna, a sfințit, a slăvit și a învățat pe toți să-ți cânte:
Bucură-te, locașul lui Dumnezeu-Cuvântul,
Bucură-te, sfântă care ești mai mare decât toți sfinții,
Bucură-te, chivot poleit cu Duhul,
Bucură-te, comoara vieții cea nedeșertată,
Bucură-te, coroana cea scumpă a împăraților celor credincioși,
Bucură-te, lauda cea de cinste a preoților cuvioși,
Bucură-te, stâlp neclintit al Bisericii,
Bucură-te, zidul cel nebiruit al Împărăției,
Bucură-te, cea prin care se înalță biruințele,
Bucură-te, cea prin care cad vrăjmașii,
Bucură-te, tămăduirea trupului meu,
Bucură-te, mântuirea sufletului meu,
Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!
Condac 13:
O, Maică prealăudată, care ai născut pe Cuvântul, Cel ce este mai sfânt decât toți sfinții, primind acest dar de acum, izbăvește de toată ispita și scoate din chinul ce va să fie pe toți cei care-ți cântă: Aliluia! (Acest Condac se zice de trei ori)
Apoi iarăși se citește Icosul întâi și Condacul întâi:
Icos 1:
Îngerul cel întîistătător din Cer a fost trimis să zică Născătoarei de Dumnezeu: Bucură-te! Și împreună cu glasul cel netrupesc, văzându-Te pe Tine, Doamne, Întrupat, s-a înspăimântat și i-a stat înainte, grăind către dânsa unele ca acestea:
Bucură-te, cea prin care răsare bucuria,
Bucură-te, cea prin care piere blestemul,
Bucură-te, chemarea lui Adam celui căzut,
Bucură-te, izbăvirea lacrimilor Evei,
Bucură-te, înălțime, întru care anevoie se suie gândurile omenești,
Bucură-te, adâncime, care nu te poți vedea lesne cu ochii îngerești,
Bucură-te, că ești scaun Împăratului,
Bucură-te, că porți pe Cel ce poartă toate,
Bucură-te, steaua, care arăți Soarele,
Bucură-te, pântecele dumnezeieștii întrupări,
Bucură-te, cea prin care se înnoiește făptura,
Bucură-te, cea prin care Prunc Se face Făcătorul,
Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!
Condac 1:
Apărătoare Doamnă, pentru biruință, mulțumiri, izbăvindu-ne din nevoi, aducem ție, Născătoare de Dumnezeu, noi, robii tăi. Ci, ca aceea ce ai stăpânire nebiruită, izbăvește-ne din toate nevoile, ca să strigăm ție: Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!
Rugăciune către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu si Pururea Fecioarei Maria
Preacurată Doamnă, Stăpână de Dumnezeu Născătoare Fecioară, care poți face tot binele, primește aceste daruri, care se cuvin numai ție, de la noi, nevrednicii robii tăi, ceea ce ești aleasă din toate neamurile, și te-ai arătat mai înaltă decât toate făpturile cerești și pământești. Căci pentru tine a fost cu noi Domnul puterilor; și prin tine am cunoscut pe Fiul lui Dumnezeu, și ne-am învrednicit Sfântului Lui Trup și Preacuratului Lui Sânge. Pentru aceea fericită ești întru neamurile neamurilor, ceea ce ești de Dumnezeu fericită, mai luminată decât Heruvimii și mai cinstită decât Serafimii fiind.
Și acum, Preasfântă Stăpână de Dumnezeu Născătoare Fecioară întru tot cantată, nu înceta a te ruga pentru noi, nevrednicii robii tăi, ca să ne izbăvim de tot sfatul celui înșelător, și de toată primejdia și să fim păziți nevătămați de toată lovirea cea înveninată a diavolului; ci până la sfârșit cu rugăciunile tale, păzește-ne pe noi neosândiți. Că întru paza și cu ajutorul tău fiind mântuiți, slavă, laudă, mulțumită și închinăciune, pentru toate să înălțăm unuia în Treime Dumnezeu, Ziditorul tuturor, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
O, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, Fecioară stăpână, ceea ce ești mai înaltă și mai presus decât îngerii și arhanghelii și mai cinstită decât toată făptura; mirarea cea mare a îngerilor, propovăduirea prorocilor, podoaba cea aleasă a arhanghelilor, întărirea cea tare a mucenicilor, lauda cea preamărită a apostolilor, povățuitoarea cea tare a călugărilor, înfrânarea cea tare a postitorilor, curăția și slava fecioarelor, veselia cea lină a maicilor, înțelepciunea și învățătura pruncilor, cârmuitoarea săracilor și a văduvelor; îmbrăcăminte celor goi, sănătate celor bolnavi, izbăvire celor robiți; liniște celor de pe mare, liman bun celor înviforați, povățuitoare neostenită celor rătăciți, mergere ușoară celor călători, odihnă bună celor osteniți, acoperământ și scăpare celor asupriți; nădejde celor fără de nădejde, ajutătoare celor lipsiți; celor săraci bogăție neîmpuținată, celor întristați de-a pururea mângâiere, celor pe care nu-i iubește nimeni iubire cu smerenie; celor păcătoși mântuire către Dumnezeu; tuturor creștinilor ocrotire tare, ajutătoare nebiruită și folositoare.
Prin tine, Cel nevăzut S-a făcut văzut, pentru care aducem rugăciune ție noi, robii tăi, Doamna noastră. O, preamilostivă împărăteasă a luminii celei înțelegătoare și preamărită, care ai născut pe Împăratul nostru, Hristos Dumnezeu, Cel ce dă viață tuturor, ceea ce ești slăvită de cele cerești, minte îngerească, stea cu totul luminoasă și mai sfântă decât toți sfinții; împărăteasa împăraților, stăpâna tuturor făpturilor, Fecioară încuviințată de Dumnezeu, Mireasă nestricată, palat al Preasfântului Duh, tron de foc al Împăratului celui nevăzut, chivot ceresc, purtător al Cuvântului lui Dumnezeu, căruța cea în chipul focului; odihna Dumnezeului celui viu, zămislirea negrăită a trupului lui Hristos, cuibul Vulturului ceresc, turtureaua cea cu bună glăsuire, porumbița cea preabună, lină și fără de răutate; Maică iubitoare de fii, adâncul milelor, picătura care risipești mânia lui Dumnezeu, adâncimea cea nemăsurată, taina cea negrăită, minunea cea neștiută, minune nespusă;
Biserică nefăcută de mână omenească a Însuși Împăratului tuturor veacurilor; tămâia cea cu bun miros, veșmânt cinstit, porfiră de Dumnezeu țesută, Rai sufletesc, odrasla pomului celui de viață purtător, floarea cea preafrumoasă, care ai înflorit nouă veselia cerească, strugurele mântuirii noastre, paharul Împăratului Ceresc, întru care s-a dres de la Duhul Sfânt vinul harului Celui neîmpuținat; solitoarea legii, începătura credinței celei adevărate a lui Hristos, turnul cel neclintit, pieirea ereticilor, sabia mâniei lui Dumnezeu împotriva tuturor celor nelegiuiți; îngrozire diavolilor, biruință în războaie, păzitoare adevărată tuturor creștinilor și lumii încredințată mântuire.
O, întru tot milostivă Doamnă Fecioară, stăpână Născătoare de Dumnezeu, auzi-ne pe noi cei ce ne rugăm ție și arată mila ta poporului drept-credincios; roagă pe Fiul tău să ne izbăvească de tot răul. Și păzește locașul acesta și toate orașele și satele creștinești și tot poporul cel bine-credincios, care scapă la tine și cheamă numele tău cel sfânt, de toate năpastele, de boală, de cutremur, de potop, de foc, de sabie, de venirea altor neamuri asupra noastră și de războiul cel dintre noi, de toate durerile și tot necazul. Ca să nu fie împuținați robii tăi nici cu răni, nici cu îngrozire, nici cu moarte, nici cu dreapta mânie a lui Dumnezeu; ci îi păzește și îi mântuiește cu mila ta, Doamnă, ceea ce te rogi pentru noi și pentru buna întocmire a văzduhului, spre vremi aducătoare de roadele cele de folos, pe care le dăruiești nouă. Izbăvește, ridică și miluiește din toate nevoile, stăpână preamilostivă, Născătoare de Dumnezeu prealăudată, pe cei ce sunt în primejdii. Adu-ți aminte de robii tăi și nu trece cu vederea lacrimile și suspinarea lor; ci ne înnoiește pe noi cu bunătatea ta, ca să ne mângâiem cu mulțumire, aflându-te pe tine ajutătoare. Milostivește-te, Doamnă Preacurată, spre ajutorul poporului celui binecredincios.
Nădejdea noastră, adună pe cele risipite: pe cei rătăciți pe cale povățuiește-i, pe cei căzuți de la dreapta credință iarăși la credință întoarce-i, pe cei bătrâni sprijinește-i, pe cei tineri îi învață, pe prunci hrănește-i și preamărește pe cei ce te preamăresc; dar, mai ales, păzește Sfântă Biserica Fiului tău și o ferește întru lungime de zile.
O, milostivă și preaîndurată împărăteasă a cerului și a pământului, Născătoare de Dumnezeu, pururea Fecioară, miluiește cu mijlocirea ta poporul drept-credincios și toată drept-credincioasa creștinătate. Păzește-o sub acoperământul milei tale, apăr-o pe ea cu cinstitul tău acoperământ și roagă pe Hristos, Dumnezeul nostru, pe Care mai presus de fire L-ai întrupat, să ne încingă pe noi cu putere de sus, ca să ne putem apăra împotriva vrăjmașilor ce se luptă împotriva noastră. Miluiește și mântuiește prin rugăciunile tale, Maică, pe Prea Fericitul Părintele nostru (N), Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, pe (Înalt) Prea Sfințitul (Arhi-) Episcopul (și Mitropolitul) nostru (N), pe toți ortodocșii arhierei, preoți și diaconi și pe tot clerul bisericesc și pe tot poporul drept-credincios care se închină icoanei tale.
Caută spre noi toți cu folosința ta cea preamilostivă, ridică-ne pe noi din adâncul păcatelor și ne luminează ochii inimii spre căutarea mântuirii. Milostivă fii nouă aici, iar la înfricoșătoarea Judecată, pe Fiul tău pentru noi roagă-L. Pe cei care s-au mutat întru dreaptă credință, din această viață în cea veșnică, împreună cu îngerii, cu arhanghelii și cu toți sfinții, împărtășește-i ca să stea de-a dreapta Fiului tău și Dumnezeu; și prin rugăciunea ta învrednicește pe toți ortodocșii creștini să viețuiască cu Hristos, și cu bucurie în locașurile îngerești să se desfăteze.
Că tu ești, Doamnă, slavă a celor cerești și ajutătoare a pământenilor; tu ești nădejdea și folositoarea tuturor celor ce aleargă la tine și cer ajutorul tău cel sfânt; tu ești rugătoarea cea fierbinte către Fiul tău și Dumnezeul nostru, că rugăciunile Maicii mult pot spre îmblânzirea Stăpânului. Și, cu a ta mijlocire, îndrăznim să ne apropiem de sfântul altar, de harul preasfintelor și de viață făcătoarelor Taine, deși suntem nevrednici. Pentru aceea, și pe icoană văzând chipul tău cel întru tot cinstit și pe Cel Atotțiitor cu mâna ținând, ne bucurăm noi păcătoșii și, cu umilință căzând, pe acesta cu dragoste și cu frică îl sărutăm, așteptând, Doamnă, prin sfintele și de Dumnezeu primitele tale rugăciuni, să ajungem la cele cerești ale vieții celei fără de sfârșit, și să stăm fără de rușine în ziua Judecății de-a dreapta Fiului tău și Dumnezeului nostru, slăvindu-L pe El împreună cu Cel fără de început al Lui Părinte și cu Preasfântul și Bunul și de viață făcătorul Lui Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, și acum și pururea și în vecii vecilor! Amin. Doamne, miluiește! Doamne, miluiește! Doamne, miluiește! Pentru rugăciunile Preasfintei Născătoare de Dumnezeu și pururea Fecioarei Maria, și cu ale tuturor sfinților, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi!
https://ro.wikipedia.org
https://parohiavarastiidesusdascalu.ro
https://radiorenasterea.ro
http://arhiva.formula-as.ro
http://arhiva.formula-as.ro
https://www.crestinortodox.ro
https://www.activenews.ro
https://www.youtube.com
https://www.youtube.com
https://foto.agerpres.ro
