Această icoană făcătoare de minuni a Maicii Domnului, cinstită în data de 21 ianuarie, este o frescă din secolul al XIV-lea, care s-a aflat inițial pe zidul exterior al bisericii mari a Mănăstirii Vatoped.
Fragment din Evanghelia zilei: Luca XIX
"...Căci Fiul Omului a venit să caute şi să mântuiască pe cel pierdut."
Icoana Maicii Domnului Paramythia, adică "Mângăietoarea" sau "Ocrotitoarea", este una dintre icoanele făcătoare de minuni ale Născătoarei de Dumnezeu păstrate în Mânăstirea Vatopedu, din Sfântul Munte Athos-Grecia.
Mănăstirea Vatoped se află la mijlocul țărmului de nord al peninsulei Athos, pe o colină la capătul de est al golful Strymonic.
Tradiţia îl menţionează ca fondator al Vatopedului pe împăratul Constantin cel Mare (361-363).
Mănăstirea Vatoped ocupă locul doi în ierarhia mănăstirilor din Sfântul Munte Athos, după Marea Lavră, fiind ridicată din vremea împăratul Andronic al II-lea Paleologul (1282-1328), la rangul de mănăstire împărătească.
De-a lungul istoriei sale foarte bogate, mănăstirea a fost ajutată și de domnitori români, precum: Ștefan cel Mare, Neagoe Basarab, Constantin Brâncoveanu, Alexandru Lăpușneanu, Vasile Lupu.
Dintre sfinții care sunt legați de Mănăstirea Vatoped, amintim pe: Sfinții Simeon și Sava, Sfântul Grigorie Palama, Sfântul Nicodim, Sfântul Ioasaf al Meteorelor, Sfântul Sava Vatopedinul, Sfântul Teofan de Perietoriu şi Sfântul Ghenadie Chelarul, Sfântul Neofit, Sfântul Macarie Macriș, Sfântul Maxim Grecul, Sfântului Nifon al Constantinopolului, Sfântul Agapie de la Colciu, Sfântul Cuvios Gheorghe de la Cernica, Sfântul Ierarh Grigorie Dascălul.
Din anul 1988, la Mănăstirea Vatoped a început revigorarea vieţii monahale, odată cu venirea bătrânului Iosif Vatopedinul şi a obştii sale de la Nea Skiti.
În primăvara anului 1990, după mai bine de cinci secole de idioritmie, a avut loc revenirea la viaţa de obşte şi înscăunarea ca stareţ a Arhimandritului Efrem. Până astăzi, în cei peste 25 de ani, Părintele Efrem a adunat în jurul său o obşte tânără de peste 100 de monahi din toate colţurile lumii.
Maica Domnului Paramythia este o icoană în frescă din secolul al XIV-lea, nefăcută de mână omenească, ci schimbată în forma de astăzi prin harul lui Dumnezeu, după intervenția minunată a Maicii Domnului pentru ocrotirea mânăstirii.
În această preafrumoasă icoană este înfățișată Maica Domnului care îl ține în brațe pe Pruncul Iisus Hristos; Maica Domnului ține mânuța lui Hristos sub gura sa, având capul îndreptat către dreapta pentru a fi slobodă; expresia chipului său este deplină de nețărmurită îngăduință, dragoste și îngrijorare de Mamă, în timp ce Hristos, deși prunc, are o față aspră de Judecător.
Icoana Maicii Domnului cea numită "Paramythia", este cinstită în chip deosebit pe 21 ianuarie, în amintirea minunii din 21 ianuarie 1320, când obştea şi mănăstirea au fost salvate de la pieire prin intervenția divină a Maicii Domnului.
Inițial, în secolul al XIV-lea, această sfântă icoană, în frescă, se afla în pridvorul bisericii mari, în fața Paraclisului Sfântul Nicolae.
Exista în trecut obiceiul ca, după săvârșirea slujbei de dimineață, monahii să meargă să se închine fiecare la icoana Maicii Domnului din privdor și, tot acolo, starețul să înmâneze portarului cheile de la poarta cea mare a mânăstirii, închisă de cu seara, pentru a o deschide.
Tradiția spune că în data de 21 ianuarie 1320, când starețul a dat portarului cheile, icoana Maicii Domnului, pictată pe zidul bisericii, s-a însuflețit deodată, iar Născătoarea de Dumnezeu a zis cu voce tare: "Nu deschideți astăzi porțile mânăstirii, ci urcați-vă pe ziduri și alungați pirații!"
Atunci, îndată, Pruncul Iisus, care ședea în brațele Născătoarei de Dumnezeu, și-a întins mânuța și a acoperit gura Maicii Sale, în semn de tăcere, zicând: "Nu, Maica Mea, nu le spune. Lasă-i să fie pedepsiți, după cum merită, căci și-au lăsat neîmplinite datoriile lor călugărești!"
Însă, cu îndrăzneală de Maică, Născătoarea de Dumnezeu a îndepărtat mânuța Pruncului, coborând-o de la gura sa, și îndreptând-și capul spre partea dreapta, a zis starețului a doua oară: "Nu deschideți astăzi porțile mânăstirii, ci urcați-vă pe ziduri și alungați pirații cei ascunși pe țărm!" Apoi, a continuat: "Luați aminte și pocăiți-vă, căci Fiul meu s-a mâniat pe voi!" Apoi, a zis iarăși: "Astăzi nu deschideți porțile mânăstirii."
Într-adevăr, monahii care au alergat îndată spre ziduri, au văzut cu ușurință cum pirații încercuiseră mănăstirea și așteptau momentul deschiderii porții pentru a năvăli înăuntru și a o prăda.
Astfel, prin intervenția minunată a Maicii Domnului, mănăstirea a fost izbăvită de urgia piraților.
După această minunată descoperire a milei Născătoarei de Dumnezeu către oameni, icoana în frescă de pe zidul mânăstirii a rămas în poziția aceea, diferită de cea dintâi, spre aducere aminte-chipul Fecioarei fiind plin de blândețe și de milă, în timp ce chipul Pruncului a rămas cu o privire aspră, de Judecător.
Într-una din vizitele sale în România, părintele Efrem, stareţul Mănăstirii Vatoped, spunea: „…vin la noi tot felul de oameni de ştiinţă, arheologi şi specialişti în pictură bizantină, și ne spun că expresia aceasta a icoanei este cu neputinţă a fi zugrăvită întocmai de mâna omenească, deoarece există o contradicţie: Hristos cel aspru, pe de o parte şi dulceaţa expresiei Născătoarei de Dumnezeu, pe de altă parte."
De atunci și pană astăzi, călugării din Mânăstirea Vatopedu îi mulțumesc cu lacrimi Maicii Domnului pentru ajutorul primit în tot ceasul.
Prin această minune s-a făcut încă o dată vădită îndrăzneala de Maică a Născătoarei de Dumnezeu către Fiul ei. Ea mijlocește și astăzi pentru izbăvirea neamului omenesc, prin rugăciunile ei, din pedepsele pe care le merită pentru mulțimea păcatelor sale.
După săvârșirea minunii, icoana a fost strămutată în stânga bisericii centrale, într-un paraclis închinat ei: Paraclisul Maicii Domnului Paramythia-"Mângâietoarea".
Paraclisul a fost construit si împodobit în anul 1678, cu ajutorul Mitropolitului Grigorie al Laodiceeii.
Este vorba de o biserică mică, cu o turlă octogonală, în formă de cruce înscrisă. Din turlă se poate vedea doar partea de est, pentru că biserica este încorporată în formele de arhitectură din jur. Sfântul Altar nu are nicio nișă și este acoperit cu o arcadă semicilindrică, iar pronaosul lipsește. Lipsa ferestrelor face ca spațiul interior al capelei să fie foarte întunecat.
La vest de paraclis, care este construit pe un pasaj cu boltă, a fost construită o scară de marmură în linie dreaptă, care duce la paraclis și, de acolo, la al treilea nivel al aripii.
În Paraclisul Maicii Domnului Paramythia, unde se află icoana, se cântă în fiecare zi Paraclisul icoanei, iar în fiecare vineri se săvârșește Sfânta Liturghie. Candela de lângă icoana luminează tot timpul chipurile închinătorilor. Exista obiceiul ca tunderile în călugărie să fie săvârșite în acest paraclis, închinat Maicii Domnului.
Frumoasa îmbrăcăminte de argint a icoanei a fost realizată la Mănăstirea Golia din Iaşi, pe cheltuiala unor boieri locali.
Salvarea Mănăstirii Vatopedu de la invazia piraților
Desigur cea mai importantă minune care ține de icoana Maicii Domnului Paramythia, este cea din ziua 21 ianuarie 1320, când prin intervenția directă a Nascatoarei de Dumnezeu, a fost salvată Mănăstirea Vatopedu și viețuitorii ei de la invazia piraților.
Darul făcut călugărului athonit
O altă minune este legată de cuviosul Neofit Vatopedinul (păzitor și slujitor al Paraclisului), care, pe când se afla cu ascultare la un metoc al mănăstirii Vatopedu, în insula Evia, s-a îmbolnăvit și a rugat-o pe Maica Domnului să nu-l lase să moară departe de mănăstirea lui athonită. În vremea rugăciunii, în taina inimii sale, el a primit cuvânt de la Maica Domnului: "Neofite, mergi la mănăstirea ta și, după un an, să fii gata." Întors în mănăstire, după exact un an, în timp ce trecea pe lângă paraclisul icoanei Maicii Domnului "Paramythia", cuviosul a auzit: "Neofite, vremea ieșirii tale a sosit!" Apoi, și-a cerut iertare de la întreagă obște și a adormit lin în Domnul.
Sfântul Grigorie Dialogul, episcopul Romei, accentuează faptul că cea mai mare minune care se poate săvârși în această viață este învierea prin cuvânt a unui suflet. Conform mărturiilor personale ale multor pelerini, Maica Domnului Paramythia săvârșește într-un mod deosebit minuni în sufetele credincioșilor, alină sufletele celor îndurerați, mângâie pe cei lipsiți de curaj, îndeamnă la pocăință, le răspunde celor care i se roagă.
Maica Domnului văzută aievea în curtea mănăstirii
Stavros Stavru, tată a opt copii (care locuiește în Lemessos, în Cipru) ne scrie următoarele: ”În anul 1994 am vizitat Sfântul Munte Athos împreună cu trei dintre băieții ai mei... La Sfânta Mănăstire Vatopedu, unde am fost găzduiți cele mai multe zile din cadrul șederii noastre în Sfântul Munte Athos, am văzut-o pe Preasfânta Născătoare de Dumnezeu umblând prin mănăstire.
Întâmplarea s-a petrecut astfel: stăteam lângă sala de mese (trapeză), când am văzut o monahie mergând prin curtea mănăstirii. Venea dinspre katholikon (biserica centrală a mănăstirii) și s-a îndreptat spre bucătărie, unde a și intrat.
Monahia era înaltă, cu o statură robustă și era îmbrăcată cu toate veșmintele monahale. După ce au trecut câteva clipe, ea a ieșit din bucătărie, a mers pe lângă clădire și pe lângă Katholikon, până acolo unde este paraclisul Paramythiei și apoi a intrat din nou în clădirea mănăstirii. Prima mea reacție a fost o mare uimire: este vreo femeie, vreo monahie aici în mănăstire? Cum se poate așa ceva? Stă ascunsă undeva? Apoi m-am gândit că doar îl cunosc pe egumen și pe monahi cum sunt și acest lucru – să fie o femeie în mănăstire – este imposibil. Atunci oare ce am văzut?
Au trecut aproximativ șase luni, iar într-o zi m-am uitat la televizor la un interviu cu părintele Efrem, egumenul Mănăstirii Vatopedi, în care acesta spunea că diferiți pelerini care au vizitat Mănăstirea Vatopedi o văzuseră pe Preasfânta Născătoare de Dumnezeu în mănăstire, iar unii dintre aceștia s-au smintit, crezând că trăia o femeie în mănăstire.
Imediat mi-au venit în minte cele văzute cu proprii mei ochi și am înțeles că femeia pe care am văzut-o era Preasfânta Născătoare de Dumnezeu.
Anii care au urmat au fost grei pentru familia mea. Experiența pe care am avut-o a fost marele sprijin în încercările care au urmat. Modul în care Maica Domnului se mișca, când o văzusem la Vatopedu, arătau o mare grijă și atenție față de această mănăstire.
Îngăduința ei față de păcătoșenia mea îmi arată iubirea ei maternă nesfârșită și, în fine, adeverirea extraordinară a prezenței ei printre noi va fi întotdeauna un izvor de nădejde și de credință pentru mântuirea noastră.”
Ajutorul întru construcția unui paraclis
Preacucernicul preot Petru Petros, paroh al bisericii Sfântului Ioan Botezătorul din Dromolaxia (regiunea Larnaka) din Cipru, într-o scrisoare pe care a trimis-o Mănăstirii Vtopedu în data de 10 noiembrie 2001, menționează următoarele în legătură cu construirea unui paraclis al Maicii Domnului Paramythia în Dromolaxia: ”Era într-o duminică și slujeam la biserica cea mare din sat, în biserica închinată Sfântului Ioan Botezătorul.
La sfârșitul Sfintei și Dumnezeieștii Liturghii, după ce am împărțit anafura, s-a apropiat de mine un tânăr și m-a întrebat dacă vrem să construim o biserică în cinstea Preasfintei
Maicii Domnului Paramythia. Atunci eu i-am spus: da, copilul meu, iar el mi-a răspuns:
am venit să fac o donație, în timp ce ținea banii în mână.
L-am întrebat cine l-a trimis la noi, de unde a aflat că vrem să construim această biserică și de îndată ochii i s-au umplut de lacrimi și mi-a spus: Părinte, eram în Sfântul Munte Athos, la Sfânta Mănăstire Vatopedu și, în timp ce participam la Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie săvârșită în paraclisul Maicii Domnului Paramythia, am auzit o voce feminină dulce care mi-a spus: Când te vei întoarce în Cipru, să te duci în Dromolaxia și să faci o donație pentru bisericuța mea care se construiește acolo.
Astfel, prin această intervenție minunată a Născătoarei de Dumnezeu adresată acestui tânăr, am înțeles că era într-adevăr voia Maicii Domnului să se construiască acest paraclis.”
Dăruirea de prunci
Această minune este legată de icoana Maicii Domnului Paramythia de la biserica Sfântul Nicolae Dintr-o Zi, care a fost adusă, din Sfântul Munte la acest lăcaș, în luna martie 2021.
După ce icoana Maicii Domnului a fost adusă și a fost sfințită în această binecuvântată biserică, o enoriașă având în jur de 40 de ani, care până atunci nu putea să aibă copii, a venit în fața icoanei Preasfintei Născătoare de Dumnezeu și a strigat: "Măicuță dă-mi și mie un copil!"
Și a rămas însărcinată.
Timpul s-a scurs cu repeziciune și, după numai câțiva ani de la aducerea icoanei în această sfântă biserică, așa cum mărturisea la o priveghere părintele paroh, s-au adunat peste 20 de femei, despre care are cunoștință că s-au rugat la icoana Maicii Domnului Paramythia pentru dăruirea de prunci și ulterior au devenit mame.
În continuare ne vom referi însă la câteva vindecări trupești pe care le-a săvârșit Maica Domnului Paramythia Mângâietoarea creștinilor ortodocși – prin intermediul sfintei sale icoane:
Vindecarea miraculoasă a pelerinului
Andrei Evanghelidis din Aradhippu (din insula Cipru), într-o scrisoare trimisă Mănăstirii Vatopedu, menționează următoarele: ”În 22 iunie 1992 s-a petrecut o minune cu piciorul meu. Mă durea foarte tare piciorul în zona genunchiului și nu puteam să cobor sau să urc scările.
De aceea m-am dus la doctor, care mi-a spus că trebuie neapărat să fiu operat, altfel voi rămâne infirm. Era în data de 15 iunie 1992. Eu i-am spus că nu pot acum să fiu operat, pentru că plec în pelerinaj în Sfântul Munte Athos. El a insistat și mi-a spus: dacă mergi în Sfântul Munte fiind cu piciorul într-o asemenea stare, la întoarcere te vor aduce pe targă. Eu i-am spus că voi merge oricum în Athos și nu îmi pasă ce se va întâmpla cu piciorul. Astfel s-a și întâmplat.
Am venit în Sfântul Munte împreună cu câțiva prieteni. Când am ajuns la Mănăstirea Vatopedu, eu mă rugam în biserică Maicii Domnului și tot timpul Sfintei și Dumnezeieștii Liturghii am spus: Preasfântă Fecioară, vindecă-mă. Pe la ora 6 dimineața mi s-a părut că în icoana Maicii Domnului chipul ei s-a schimbat în mod deosebit și am simțit o mare bucurie și ușurare pe care nu o puteam explica. Când s-a terminat Sfânta Liturghie și am ieșit afară, părintele Efrem era la paraclisul de sus al Maicii Domnului Mângâietoarea și încă nu terminase acolo Sfânta Liturghie.
Le-am spus prietenilor mei să urcăm la paraclis până se va termina Sfânta Litughie și numai apoi să mergem la masă.
Ei au fost de acord și a venit vărul meu ca să mă ajute să urc scara spre bisericuța Paramythiei. Când am urcat prima treaptă nu am simțit că mă doare piciorul; atunci am pășit pe cea de-a doua treaptă, nu am simțit nici o durere, apoi am urcat a treia treaptă și mi-am lăsat greutatea pe picior, ca să văd dacă mă doare, însă nu am simțit deloc durere, deci l-am dat deoparte pe vărul meu și am început să fug spre paraclisul Paramythiei și plângând am strigat că s-a petrecut o minune.
După ce am plecat din Sfântul Munte și am ajuns în Cipru, m-am dus la doctorul meu și i-am spus să mă consulte. După ce m-a consultat, mi-a spus că piciorul meu care fusese bolnav acum este într-o stare mai bună decât celălalt. Atunci eu l-am întrebat dacă crede în minuni și mi-a spus: da, cred. Eu i-am povestit ce s-a întâmplat în Athos și el mi-a zis: Slăvit să fie numele Maicii Domnului, Andrei, ești bine, sănătos. Și până în ziua de azi sunt foarte bine”.
Tămăduirea unei vechi probleme de genunchi
Athanasie Skutas, originar din Patras, într-o epistolă trimisă Mănăstirii Vatopedi scrie următoarele: ”Lucrez la o firmă particulară, în calitate de magazioner. Am vizitat Sfânta Mănăstire Vatopedu de două ori, prima oară în august 1995, iar a doua oară în anul următor. A doua oară, când m-am întâlnit cu egumenul în curtea din fața Katholikonului, i-am dat o plăcuță mică de argint, care avea sculptați pe ea doi genunchi.
I-am povestit întâmplarea legată de acea plăcuță: locul meu de muncă necesită mult stat în picioare și sunt obligat să ridic multe greutăți în timpul mutării mărfurilor. Odată cu trecerea timpului am început să am probleme cu genunchii, datorită oboselii de la locul meu de muncă.
M-am dus la doctor și am urmat un anumit tratament. S-a dovedit că acesta nu a fost suficient pentru problema mea, iar ultima soluție era o intervenție chirurgicală la genunchi.
Astfel a trecut destul de mult timp fără să fac nimic și problema a rămas aceeași. Venind la Sfânta Mănăstire Vatopedu pentru prima dată, m-am minunat de frumusețea atâtor icoane făcătoare de minuni ale Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu. Am auzit de la monahul care avea ascultarea de ghid, istoria și diferitele minuni ale fiecărei icoane și de îndată am simțit nevoia și dorința să fac la fiecare din aceste icoane făcătoare de minuni câte o mica rugăciune, rugând-o pe Preasfânta Născătoare de Dumnezeu să facă o mică minune și cu mine.
Acest lucru îl făceam de mult timp și în fața altor icoane făcătoare de minuni pe care le-am întâlnit, promițând întotdeauna că dacă mi se va îndeplini dorința, voi veni la prima icoană unde am făcut pentru prima dată această rugăciune și voi da acest mic dar.
Această sfântă icoană era cea a Maicii Domnului Paramythia. A trecut puțin timp și picioarele mele au început încet-încet să nu mă mai doară. Minunea s-a petrecut. Astfel, venind în Sfântul Munte în august 1996, prima mea grijă a fost să vin la Sfânta Mănăstire Vatopedu și să îmi îndeplinesc promisiunea.
Îi mulțumesc Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu și o slăvesc din tot sufletul pentru marea bucurie pe care mi-a făcut-o mie, păcătosului și vă mulțumesc și dumneavoastră, pentru marea iubire pe care ne-ați arătat-o în timpul găzduirii noastre aici. Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, cu rugăciunile voastre smerite, să ajute întreaga lume.”
Problemele cervicale au "dispărut" în chip minunat
Nicolae Spiru din Volos, într-o scrisoare pe care a trimis-o Mănăstirii noastre în data de 20 octombrie 2001, scrie: ”Într-unul dintre pelerinajele mele la Sfânta Mănăstire Vatopedi, am avut parte de o experiență deosebită. Sufeream de sindrom cervical, care mă țintuia de multe ori la pat, având multe amețeli și dureri.
Într-o zi de marți, după-amiază, urma să merg cu prietenii mei la paraclisul Maicii Domnului Mângâietoarea pentru a participa la slujba Paraclisului. Eu însă nu puteam să stau în picioare datorită amețelii și slăbiciunii pe care o simțeam.
M-am străduit cât am putut și încet-încet literalmente m-am târât până la paraclisul Paramythiei. În timpul slujbei Paraclisului m-am rugat Maicii Domnului să îmi dea sănătate. La sfârșitul Paraclisului, când ne-am dus să ne închinăm la icoana ei cea plină de har, s-a întâmplat următorul lucru. În clipa în care m-am aplecat să mă închin, s-a auzit un zgomot foarte puternic, pe care l-au auzit și au fost impresionați toți cei care se aflau în paraclis.
Imediat mi-am deschis ochii și m-am simțit ca un alt om, eram cu totul sănătos.
Slăvit să fie numele Stăpânei noastre Născătoarei de Dumnezeu, care ca o Maică milostivă ne face bine mereu nouă celor păcătoși și nevrednici.”
Desigur minunile făcute de icoana Maicii Domnului Paramythia sunt cu mult mai multe, iar nenumăratele bijuterii și obiecte de preț dăruite de credincioși acestei sfinte icoane, sunt o mică mărturie negrăită pentru slava, recunoștința și mulțumirea pe care inchinătorii o aduc Preasfintei Născătoare de Dumnezeu.
Un fapt mai puţin cunoscut a avut loc în primăvara anului 2013. După ce a câştigat medalia de bronz la Olimpiada de la Londra, judokanul grec Ilías Iliádis a vizitat Mănăstirea Vatoped, întâlnindu-se cu egumenul mănăstirii, Gheronda Efrem, ocazie cu care a donat Mănăstirii medalia de bronz câștigată la Olimpiadă, pentru a fi așezată între celelalte podoabe afierosite Maicii Domnului Paramythía.
La noi în ţară, există mai multe copii în mărime naturală ale icoanei Maicii Domnului Mângâietoarea, respectiv la:
Biserica Sfântul Nicolaie Dintr-o Zi, din Bucuresti:
Arhiepiscopia Tomisului, în Constanţa:
Mănăstirea Lupşa în judeţul Alba:
Rugăciunile începătoare
În Numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, Amin.
Slavă Ție Dumnezeul nostru, Slavă Ție!
Slavă Ție Dumnezeul nostru, Slavă Ție!
Slavă Ție Dumnezeul nostru, Slavă Ție!
Împărate Ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, care pretutindenea ești și toate le împlinești, Vistierul Bunătăților și Dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi și ne curățește pe noi de toată necurăția și mântuiește, Bunule, sufletele noastre.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi!
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi!
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi!
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin
Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne curățește păcatele noastre. Stăpâne iartă fărădelegile noastre. Sfinte cercetează și vindecă neputințele noastre pentru Sfânt Numele Tău.
Doamne miluiește (de 3 ori)
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin
Tatăl nostru, care ești în ceruri, sfințească-se Numele Tău, vie împărăția Ta, facă-se voia Ta, precum în cer așa și pe pământ. Pâinea noastră cea spre ființă dă-ne-o nouă astăzi și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne lăsa pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel rău.
Doamne miluiește (de 12 ori)
Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisus Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin!
Veniți să ne închinăm Împăratului nostru Dumnezeu!
Veniți să ne închinăm și să cădem la Hristos, Împăratul nostru, Dumnezeu!
Veniți să ne închinăm și sa cădem La Însuși Hristos, Împăratul și Dumnezeul Nostru.
(cu 3 închinăciuni)
Psalmul 142
Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru credincioșia Ta, auzi-mă, întru dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta. Vrăjmașul prigonește sufletul meu și viața mea o calcă în picioare; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric ca morții cei din veacuri. Mâhnit e duhul în mine și inima mea încremenită înlăuntrul meu. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit. Întins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ însetoșat. Degrab auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-ți întoarce fala Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se coboară în mormânt. Fă să aud dimineața mila Ta, că la Tine îmi este nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. Scapă-mă de vrăjmașii mei, că la Tine alerg, Doamne. Învață-mă să fac voia Ta, că Tu ești Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă povățuiască la pământul dreptății. Pentru numele Tău, Doamne, dăruiește-mi viață. Întru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu. Fă bunătate de stârpește pe vrăjmașii mei și pierde pe toți cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.
Dumnezeu este Domnul și S-a arătat nouă bine este cuvântat Cel ce vine întru numele Domnului. (de 3 ori)
Apoi troparele acestea, glasul al 4-lea:
Către Născătoarea de Dumnezeu, acum cu osârdie să alergăm noi păcătoșii și smeriții și să cădem cu pocăință, strigând din adâncul sufletului: stăpână, ajută-ne, milostivindu-te spre noi; grăbește că pierim sub mulțimea păcatelor; nu întoarce pe robii tăi deșerți, că pe tine singură nădejde te-am câștigat.
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh,
Către Născătoarea de Dumnezeu, acum cu osârdie să alergăm noi păcătoșii și smeriții și să cădem cu pocăință, strigând din adâncul sufletului: stăpână, ajută-ne, milostivindu-te spre noi; grăbește că pierim sub mulțimea păcatelor; nu întoarce pe robii tăi deșerți, că pe tine singură nădejde te-am câștigat.
Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin
Nu vom tăcea, Născătoare de Dumnezeu, pururea a spune puterile tale noi, nevrednicii. Că de nu ai fi stat tu înainte rugându-te, cine ne-ar fi izbăvit pe noi din atâtea nevoi? Sau cine ne-ar fi păzit pe noi până acum slobozi? Nu ne vom depărta de tine, stăpână, că tu izbăvești pe robii tăi pururea din toate nevoile.
Cu al tău har de Maică, mereu biserica cea "Dintr-o Zi" ocrotește-ți, cu credincioșii ce vin în aceasta, să-ți sărute cu evlavie chipul cel dulce și frumos dătător de mângâieri, Fecioară Mângâietoare, și asemenea ocrotește-ți a Bucureștilor cetate mereu.
Psalmul 50
Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta Și după mulțimea îndurărilor Tale, șterge fărădelegea mea. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea și de păcatul meu mă curăță. Că fărădelegea mea eu o cunosc și păcatul meu înaintea mea este pururea. Ție unuia am greșit și rău înaintea Ta am făcut, așa încât drept ești Tu întru cuvintele Tale și biruitor când vei judeca Tu. Că iată întru fărădelegi m-am zămislit și în păcate m-a născut maica mea. Că iată adevărul ai iubit; cele nearătate și cele ascunse ale înțelepciunii Tale, mi-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop și mă voi curăți; spăla-mă-vei și mai vârtos decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie și veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite. Întoarce fața Ta de la păcatele mele și toate fărădelegile mele șterge-le. Inimă curată zidește intru mine, Dumnezeule și duh drept înnoiește întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda de la fața Ta și Duhul Tău cel sfânt nu-l lua de la mine. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale și cu duh stăpânitor mă întărește. Învăța-voi pe cei fără de lege căile Tale și cei necredincioși la Tine se vor întoarce. Izbăvește-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide și gura mea va vesti lauda Ta. Că de ai fi voit jertfă, ți-aș fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit; inima înfrântă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine, Doamne, întru bună voirea Ta, Sionului, și să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptății, prinosul și arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viței.
Canonul
Paraclisul Icoanei Maicii Domnului - Mângâietoarea
Cântarea I-a
Glasul al 8-lea, Irmos:
Apa trecând-o ca pe uscat și de răutatea egiptenilor scăpând, israeliteanul striga: Izbăvitorului și Dumnezeului nostru să-i cântăm.
Stih:
Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuiește-ne pe noi.
Stăpâna prealăudata, Mariam, har îmi dăruiește ca icoană, să-ncununez cu florile cântărilor, după datorie, chipului tău, Mângâietoarea mea.
Stih:
Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuiește-ne pe noi.
Puternică Doamnă a Muntelui, acoperământ și apărătoare, mai ales a marii, slăvitei Vatopedi, scăpă pe cei ce într-însa viețuiesc.
Slavă...
Precum odată turma ta, minunat, O, Mângâietoare, ai salvat-o dintre tâlhari, și acum, Stăpână, izbăvește pe cei împresurați, cu mijlocirea ta.
Și acum...
De boli, de ispite și de sminteli, fiind cuprinși, Stăpână, la a ta icoana cădem după cuviință, strigându-ți, Mângâietoare, degrab izbăvește-ne.
Cântarea a III-a
Irmos:
Doamne, Cel ce ai făcut cele de deasupra crugului ceresc și ai zidit Biserica, Tu pe mine mă întărește intru dragostea Ta; ca Tu ești marginea doririlor și credincioșilor întărire, «Unule, iubitorule de oameni».
Stih:
Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuiește-ne pe noi.
Al tău Fiu, o, Stăpână învrednicită de Har, dorind să îndrepteze viața acelor călugări care nu-I țineau poruncile, spre mănăstirea ta mare cete de sălbatici tâlhari a trimis.
Stih:
Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuiește-ne pe noi.
Pentru aceasta, Fecioară, ce nimicirea ai îndepărtat, cu îndrăznirea ta de Maică, îndată ai alergat. Și chiar dacă Domnul a întins a Sa mână, cu preacuratele-ți buze tu iarăși ai strigat.
Slavă...
Maică, oprește-ți glasul! Îți zicea al tău Fiu. Însă tu, Fecioară, a treia oară, din nou ai strigat. Și astfel mângâind întreaga-ți turmă, Curată, pentru-aceasta îți strigăm, Stăpână: Bucură-te.
Și acum...
Tuturor ești, Fecioară, sprijin și acoperământ, ocrotitoare și izbăvitoare din toate nevoile, mijlocitoare către Fiul tău și Dumnezeu, apărătoare și păzitoare Mănăstirii Vatopedului.
Apoi aceste tropare:
Mântuiește din primejdii pe robii tăi, Preacurată, căci toți, după Dumnezeu, la tine alergăm ca singura robilor tăi Mângâietoare.
Caută, prealăudată Născătoare de Dumnezeu, cu îngăduință, la necazul cel cumplit al trupului, și durerea sufletului meu o tămăduiește.
Stih:
Miluiește-ne Dumnezeule, după mare mila Ta și după mulțimea îndurărilor Tale, curăță fărădelegile noastre.
Glasul al 2-lea, Podobie:
Cele de sus căutând de tot necazul ne izbăvim, de Dumnezeu Născătoare!
Zid nebiruit și fierbinte mijlocitoare, de milă izvor, iar nouă mângâiere, cu osârdie ție, Născătoare de Dumnezeu, strigăm: Grăbește și din primejdii izbăvește, a turmei tale singură păzitoare.
Cântarea a IV-a
Irmos:
Am auzit, Doamne, taina rânduielii Tale, am înțeles lucrurile Tale și am preaslăvit Dumnezeirea Ta.
Stih:
Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuiește-ne pe noi.
Arătatu-s-a biserica ta acesta, a harului dumnezeiesc, sălaș înfrumusețat cu zugrăveala cinstitei icoanei tale, Preacurată.
Stih:
Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuiește-ne pe noi.
Împreună mireni și monahi, toate cetele ție îți strigă: Mângâie, Maică fără de bărbat, pe robii tăi, în toate încercările.
Slavă...
Fiii din mănăstirea ta, bucurându-se, săltând și veselindu-se, când se-nchină-n fiecare zi la a ta icoană, se umplu de har.
Și acum...
Vatopedul se bucură, adunând suflarea toată a Muntelui, ca să vadă al icoanei tale chip ce s-a întors și care a grăit.
Cântarea a V-a
Irmos:
Luminează-ne pe noi, Doamne, cu poruncile Tale și cu brațul Tău cel înalt; pacea Ta dă-ne-o nouă, Iubitorule de oameni.
Stih:
Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuiește-ne pe noi.
Ulcior și toiag, măsă sfântă, rug nemistuit, chivot al legii, munte, pe tine, Fiică, prorocii înainte te-au vestit.
Stih:
Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuiește-ne pe noi.
Munte, Daniil, nedăltuit, te-a cunoscut, iară altul lână înrourată, și altul sfeșnic de aur, Preacurată.
Slavă...
Ale firii legi, întru tine, Preacurată, se desfac, singură ce Prunc fără sămânță naști, pe Cuvântul, în ipostas, al Tatălui.
Și acum...
Sufletul și trupul și cugetul le-am pângărit, al tău rob nevrednic, Fecioara de aceea îți strig: Mântuiește-mă.
Cântarea a VI-a
Irmos:
Milostiv fii mie, Mântuitorule...
Stih:
Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuiește-ne pe noi.
Cu mijlocirile tale către Dumnezeu și Fiul tău, Marie, Duhul cel Sfânt înnoiește-L înlăuntrul meu, iar a-împietririi patimă cea nimicitoare, Preacurată, izgonește-o.
Stih:
Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuiește-ne pe noi.
Mângâietoare, chip te-avem al smereniei. Căzând noi acuma la cinstită icoana ta, Stăpână, cerem smerenie prin tine de la Domnul, cu ale tale mijlociri.
Slavă...
Muntele minunat, Mângâietoare, al Atonului, având preacinstita ta icoană, se mândrește, și preasfântul
brâu al tău, Preasfânta Fecioară, adăpost în fugă de vrăjmași.
Și acum...
De foamete, cutremur, foc, de sabie, boală și tulburări, de grindină, ispită și de toată suferința, Preasfântă, Preabună Fecioară izbăvește a ta turmă, ție ne rugăm.
Apoi aceste tropare:
Mântuiește din primejdii pe robii tăi, Preacurată, căci toți, după Dumnezeu, la tine alergam ca singură robilor tăi Mângâietoare.
Curată, ce pe Cuvântul, de negrăit prin cuvânt ai născut în zilele cele din urmă, roagă-L, ca ceea ce ai îndrăzneală de Maică.
Miluiește-ne pe noi, Dumnezeule, după mare mila Ta, rugămu-ne Ție, auzi-ne și ne miluiește.
Doamne miluiește (de trei ori).
Condac - Glasul al 2-lea
A creștinilor apărătoare neînfruntată, mijlocire către Ziditorul neschimbată, să nu treci cu vederea glasurile păcătoșilor, ci ca o bună ne întâmpină spre ajutor pe noi, cei ce cu credință îți strigăm: Grăbește cu mijlocirea și sârguiește cu rugăciunea, Maică pururea apărătoare a celor care te cinstesc.
Prochimen - Glasul al 4-lea
Pomeni-voi numele tău în tot neamul și neamul
Stih:
Ascultă fiică și vezi, și plecă urechea ta și uită poporul tău și casa părintelui tău, și va dori Împăratul frumusețea ta. Pomeni-voi numele tău în tot neamul și neamul
Slavă...,
Părinte, Cuvinte și Duhule, Treime Sfântă, curăță mulțimea greșelilor noastre.
Și acum...
Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Milostive, curăță mulțimea greșelilor noastre.
Stih:
Miluiește-ne Dumnezeule, după mare mila Ta și după mulțimea îndurărilor Tale, curăță fărădelegile noastre.
Glasul al 6-lea, Podobie:
Toată depunând-o...
Să nu mă încredințezi ajutorului de la oameni, ci primește ruga mea, Preacurată Stăpână, a robului tău. Întristare m-a cuprins și nu pot ca să port a demonilor săgetări; nu am acoperământ eu, sărmanul, nici unde să scap, războit fiind de peste tot, nici Mângâietoare afară de tine, Stăpână a lumii, nădejdea credincioșilor și scut. Să nu mă treci cu vederea, ci dăruiește-mi cele de folos.
Cântarea a VII-a
Irmos:
Pruncii evreilor...
Stih:
Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuiește-ne pe noi.
Alerg cu dor și cu credință, Mângâietoare, la tine, mângâie-mă tu, mângâierea Mănăstirii Vatopedi, care ai mângâiat cândva pe monahii din primejdii.
Stih:
Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuiește-ne pe noi.
Ca cerbul m-am făcut, Fecioară, ce caută însetat izvoarele apelor tale. Fecioară, adapă-mă cu picătura milei tale, cel ce spre locașul tău alerg, o, cinstită Mângâietoare.
Slavă...
Mai dulce decât al privighetorii, picurând miere s-a auzit al tău glas și a salvat atunci Mănăstirea Vatopedi. Dar și acum izbăvește-o, Mângâietoare prealuminată.
Și acum...
Uneltirile, Fecioară, zădărnicește, cumplite și viclene, asupra Athosului, nebunește țesute în vremurile cele din urmă, Mângâietoare ce ai mântuit al tău sălaș pe care l-ai ales.
Cântarea a VIII-a
Irmos:
Pe Împăratul ceresc, pe Care Îl laudă oștile îngerești, lăudați-L și-L preaînălțați întru toți vecii.
Stih:
Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuiește-ne pe noi.
„De tine, făptură, se bucură, toată, îngereștile cete, și suflarea omenească” îți cântă mulțime de monahi, Fecioară.
Stih:
Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuiește-ne pe noi.
Pe Mângâietoarea o lăudăm cu toții, primitoare a monahilor cântare și izbăvitoare de necurații tâlhari.
Slavă...
Stăpânești, Fecioară, peste toată zidirea a celor pământești și a celor cerești, o, Mângâietoare, purtând pe Pruncul Sfânt.
Și acum...
Al împăraților Împărat ținând în brațe, pe monahii din a ta mănăstire împărătească, de împărăție Împărăteasă învrednicește-i.
Cântarea a IX-a
Irmos:
Cu adevărat, Născătoare...
Stih:
Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuiește-ne pe noi.
Spre sfântul tău locaș, noi venind cu credință, cei mântuiți prin tine, Mângâietoare, Curată, smerita noastră cântare ție îți înălțăm.
Stih:
Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuiește-ne pe noi.
Ajută-ne să ținem, o, Mângâietoare, făgăduințele noastre pe care le-am dat Dumnezeului nostru, când Schima am-îmbrăcat.
Slavă...
Apără-ți mănăstirea, o, Mângâietoare cea sfântă, de dezbinarea cea dintre noi, ca să se slăvească sfântul nume al Fiului tău.
Și acum...
Strigăm, sfârșind cântarea: „Bucură-te”, înaintea icoanei tale celei sfinte căzând, cu lacrimi cerând iertare de toate greșalele.
Apoi:
Vrednic este cu adevărat, să te fericim pe tine, Născătoare de Dumnezeu, cea pururi fericită și prea nevinovată și Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce ești mai cinstită decât heruvimii și mai slăvită fără de asemănare decât serafimii, care fără stricăciune pe Dumnezeu-Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.
Mărimurile
Pe cea mai înaltă decât cerurile, pe cea mai curată decât razele soarelui, pe Mângâietoarea obștii celei din sfânta Mănăstire Vatopedi, cu cântări să o cinstim.
Maică și Stăpână a Izbăvitorului, primește rugăciunea monahilor din mănăstirea ta și Mângâietoare și-acoperământ fii nouă și mijlocitoare pentru ai tăi robi la Fiul tău.
Iată-a venit vreme de strâmtorări, acum e nevoie, Fecioară, de ajutorul tău; izbăvește de toată primejdia și nevoia, și mâna ajutătoare degrabă întinde-ne.
Mă sfârșesc de dorul tău, Mariam, mă arde dorința de-a privi cu evlavie slava și frumusețea sfintei tale icoane și de ajuns nu-mi este cât pot să te măresc.
De toate slăvită, bucură-te, Mariam, tu Mângâietoarea turmei tale, și ajutor, ce-ai ținut în brațe pe Dumnezeu-Cuvântul, pe Care ni-L dăruiește, Cinstită, Atotmilostivă.
Fecioară Preacurată, nădejde ești deznădăjduiților și credincioșilor ajutor.
Pe cei ce ți se roagă îi mântuiește din stricăciune, Fecioară Născătoare și Mângâietoarea mea.
Oștirile toate îngerești, Înaintemergătorul, cei doisprezece Apostoli, toți sfinții, cu Maica lui Dumnezeu să faceți rugăciuni ca să ne mântuiască pe noi.
Tropar - Glasul 1, Podobie:
Piatra fiind pecetluită de iudei și ostașii străjuind preacurat Trupul Tău, înviat-ai a treia zi, Mântuitorule, dăruind lumii viață. Pentru aceasta, Puterile cerurilor strigau Ție, Dătătorule de viață: Slavă învierii Tale, Hristoase! Slavă împărăției Tale! Slavă iconomiei Tale, Unule Iubitorule de oameni!
Pe cea mai presus de toate, Fecioară, să o lăudăm, pe Mângâietoarea din această mănăstire și ocrotitoare. Poticnire este vrăjmașilor și nouă acoperământ de mântuire, prin icoana ei care stă pe tron, ca o împărăteasă. Slavă, strigăm, sfatului tău, Slavă minunilor tale, Slavă, Fecioară, către noi sfintei purtării tale de grijă.
Stihirile
Glasul al 2-lea, Podobie:
Când de pe lemn, mort Te-ai pogorât, cel din Arimateea pe Tine, viața tuturor, cu smirnă și cu giulgiu Te-a înfășurat, Hristoase, și cu dragoste s-a îndemnat a săruta cu inima și cu buzele trupul Tău cel nestricat. Însă fiind cuprins de frică, se bucura strigând către Tine: Slavă smereniei Tale, Iubitorule de oameni.
Fraților, veniți la icoana de minuni făcătoare și sfântă a Fecioarei curate, veniți acum să cădem, lacrimi vărsând și cu dor să strigăm, din inimă și suflet: De toate nevoile pe noi ne eliberează, ca din toate primejdiile, totdeauna izbăviți, Fecioară, pe tine Mângâietoare să te numim.
Primește, Stăpână, rugăciunile robilor, și ne izbăvește de toată nevoia și necazul.
Toată nădejdea mea spre tine acum o pun, Maica lui Dumnezeu, păzește-mă sub acoperământul tău.
Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri Doamne, Iisuse Hristoase, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi.
Amin!
https://doxologia.ro
https://www.crestinortodox.ro
https://doxologia.ro
https://pravila.ro
