Fragment din Evanghelia zilei, Matei 13, 31

" O altă pildă le-a pus înainte, zicând: Împărăţia cerurilor este asemenea grăuntelui de muştar, pe care, luându-l, omul l-a semănat în ţarina sa,"

Locație

Această sfântă icoană făcătoare de minuni este găzduită de Schitul Românesc Prodromu din Sfântul Munte Athos.

Schitul Prodromu, este unul din cele două schituri românești din Muntele Athos (alături de Schitul Lacu), situat la capătul răsăritean al peninsulei Athosul, într-un ţinut pustiu, pietros şi bântuit de furtuni. Din aceste motive, schitul a luat numele Sfântului Ioan Botezătorul, Prodromu în limba greacă.

Acesta a fost fondat oficial în anul 1820, în vremea arhipăstoririi Mitropolitului Veniamin Costachi al Moldovei, întemeierea sa fiind consfințită prin hrisoavele domnești ale domnitorului Grigore Alexandru Ghica al Moldovei la 7 iulie 1853 și ale domnitorului Carol I al României la 19 iunie 1871.

Locatia-Google maps

Iconografie

Icoana Prodomița este pictată pe lemn de tei, având 1 metru înălțime și 0.70 metri lățime.

Chipul Maicii Domnului și al Pruncului Iisus au culoarea galbenă, nuanța de galben a grâului. Dovada vie a faptului că Sfintele Fețe au fost pictate miraculos de mână nepământească este aceea că în urma cercetărilor microscopice, s-a constatat că acestea nu prezintă urme de pensulă.

Se spune că portretele zugrăvite pe această icoană sunt identice cu portretele reale ale Fecioarei și Pruncului Iisus așa cum au fost consemnate de martorii oculari contemporani. În acest sens, există o descriere rămasă de la Sfinții Epifanie şi Nichifor:

„Încă de când viețuia pe pământ era fața ei ca vederea bobului de grâu, păr galben, ochi ascuțiți la vedere, întru care luminile erau asemenea rodului de măslin, sprâncenele ei erau plecate și ales de negru, nasul potrivit, buzele ca floarea trandafirului, fața nu rotundă, nici scurtă, ci puțin alungită, mâinile și degetele lungi, hainele pe care le purta erau simple și puțin mai lungi decât măsura corpului, cu trupul gingaș, având părul bine și cu multă cuviință legat”.

Nimeni nu poate să o privească fără să nu simtă în inima sa dulceață duhovnicească, bucurie și umilință; cei care care vin să o vadă, spun că Sfânta Față a Maicii Domnului nu rămâne numai într-un fel, ci uneori se întunecă, alteori se îngălbenește, iar la privigherile cele de toată noaptea, la praznice împărătești, și mai ales la  prăznuirea acestei sfinte icoane, atât este de veselă și voioasă cum este un trandafir, încât privitorilor li se pare că ar privi chiar pe adevărata Maica lui Dumnezeu.

Prăznuire

Pomenirea sfintei icoane făcătoare de minuni Prodromiţa, se face în fiecare an în data de 12 iulie, fiind un praznic mare, cu cu privegheri de toată noaptea, acesta fiind şi cel de-al doilea hram al Schitului Românesc Prodromu.

Deși minunea petrecută cu înfățișarea chipurilor Maicii Domnului și a Pruncului Iisus, s-a întâmplat noaptea, spre 28 iunie, pomenirea minunatei zugrăviri a acestei sfinte icoane s-a pus la 12 iulie, deoarece în data de 13 iulie în calendarul ortodox este sărbătorit Soborul Arhanghelului Gavriil, prin care, ca unul ce întotdeauna este slujitor de aproape al Maicii Domnului, se crede că s-a săvârşit şi această minune; în plus, pe lângă aceasta, era greu să se pună două praznice cu privegheri de toată noaptea unul după altul, adică la 28 şi 29 iunie, când se prăznuiesc şi Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel.

Istoric

Istoria acestei sfinte icoane începe în anul 1863, în timpul lucrărilor de construire ale Schitului Prodromu din Sfântul Muntele Athos.

În acel an cuvioșii Nifon și Nectarie, fondatorii acestui așezământ, mergând în țară pentru trebuințele schitului, aveau în inima lor o mare dorință pentru o icoană făcătoare de minuni a Maicii Domnului, care să fie așezată în biserica cea nouă, spre mângâirea celor ce se vor afla în acest sfânt locaș, după cum aveau mai toate mănăstirile Sfântului Munte.

Așadar, ei căutau un iconar care să zugrăvească pe lemn o astfel de icoană cu totul deosebită a Maicii Domnului, dar cereau condiții stricte pentru cel care se va angaja la executarea picturii, respectiv, curăția trupească şi sufletească, spovedania la duhovnic, post şi rugăciune către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu pe toată durata lucrării.

Deci, aflându-se cei doi părinții, în Iași, pe atunci capitală a Moldovei, au început a căuta acolo un zugrav mai iscusit și cu viață plăcută lui Dumnezeu.

Și din pronia Dumnezeească, au găsit pe un zugrav bătrân, cu numele Iordache Nicolau, din Iași, cu care s-au învoit să le facă această icoană, după modelul primit de la Părinți.
Însă cei doi călugări s-au tocmit cu pictorul, ca acesta să lucreze la icoana numai cu post și rânduială aspră. Rânduiala implica următoarele nevoințe: de dimineață până când va flămânzi să nu ia nimic în gură, iar după masă să nu mai picteze, ci alt lucru să facă până a doua zi, urmând aceasta rânduială până la terminarea ei.

Evlaviosul zugrav a primit cu bucurie condiţiile cerute, dar în smerenia sa, le-a spus celor doi călugări că-i tremură mâinile de bătrâneţe şi că nu mai poate zugrăvi aşa bine şi curat ca altădată. Însă Părinţii l-au încurajat să aibă credinţă şi să se silească, pentru că-i va ajuta Maica Domnului.

Şi aşa, bunul şi cucernicul bătrân zugrav a început în anul 1863, la Mănăstirea Bucium din Iași să realizeze cu multă cucernicie pictarea sfintei icoane a Maicii Domnului.
Astfel lucrând el frumos și cu bună sporire, după un timp, a terminat veşmintele şi celelalte părţi ale icoanei, lăsând ca Sfintele Feţe să le facă final, după cum era obiceiul lui.

După ce a terminat de zugrăvit, cum s-a priceput mai bine, veşmintele şi câmpul, a început să lucreze la Sfintei Feţe a Maicii Domnului şi a lui Dumnezeu Pruncul, silindu-se cu toată dăruirea ca să le facă pe cât va putea mai bine; însă în ziua aceea, după multă osteneală, l-a apucat seara fără vreo izbândă.

A doua zi, plin de zel, se apucă de dimineaţă să lucreze cu toată silinţa, că doar v-a putea să reuşească să îndrepte Sfintele Feţe şi să le termine. Dar, cu toată osteneala lui, lucrul ieşea dimpotrivă; nu numai că nu a putut să le îndrepte, ci şi mai rău le-a schimonosit, încât au rămas cu totul fără chip, strâmbe şi urâte, ieşite din cuviincioasele măsuri, având o înfăţişare întru totul neplăcută.

Văzând bietul zugrav că după atâta osteneală, trecându-i mai toată ziua, n-a putut face nimic, s-a mâhnit din adâncul inimii şi, nepricepându-se ce să mai facă, a încetat să mai lucreze, văitându-se în sine şi zicând:

„Păcat de osteneala mea şi de postul pe care l-am suferit atâtea zile, în zadar lucrând fără nici un folos duhovnicesc la această icoană! Dumnezeu să mă ierte, nu ştiu, poate nu este voinţa Maicii Domnului să fac eu icoana aceasta, pe care cu atâta evlavie o cere Părintele Nifon; nu ştiu ce să zic! Că eu cu rugăciuni şi post, cu toată osteneala şi dragostea, de atâta timp mă muncesc şi nu pot face nimic! De atâta vreme mă ostenesc să îndrept Sfintele Feţe, şi parcă mi-am ieşit din minte, căci mai rău le-am mâzgălit; ori că mi-am uitat meşteşugul…”

Pe de altă parte, Părintele Nifon, arzând cu dorul să vadă sfânta icoană terminată, s-a dus în ziua aceea, împreună cu Părintele Nectarie, să vadă cum lucrează zugravul la icoană, dacă o face bine şi frumoasă, şi l-a găsit pe zugrav mâhnit, că nu putea isprăvi nimic; şi văzând icoana, au rămas întristaţi şi în mirare, socotind în sine, ca nişte oameni, că nu este voia lui Dumnezeu şi a Maicii Domnului ca sfântul nou locaş românesc Prodromu să se întărească prin această sfântă icoană.

Apoi le povesti şi bătrânul zugrav ce a suferit şi câtă osteneală şi-a dat, ca să poată face o lucrare bună şi plăcută, şi cum n-a putut reuşi nimic. Părinţii îl mai încurajară însă cu cuvinte duhovniceşți, ca să nu-şi piardă evlavia și să mai încerce o dată a îndrepta şi a săvârşi Sfintele Feţe; şi de nu va putea face nimic, să o lase aşa precum va ieşi, că ,,noi, zice, îţi vom plăți osteneala şi o vom lua; mai roagă-te şi dumneata cu fierbinţeală, ca să-ţi ajute Maica Domnului să isprăveşti bine şi frumos”.

După aceea, Părinţii au plecat la Metoc, iar zugravul a acoperit icoana cu o pânză curată şi, încuind cu cheia uşa camerei unde lucra, s-a retras foarte mâhnit, nemâncând nimic în ziua aceea, ci tot închinându‑se să-i lumineze Dumnezeu mintea şi rugându-se să-i ajute să termine frumos Feţele sfintei icoane.

A doua zi, sculându-se mai de dimineaţă şi luând cheia, a deschis uşa camerei unde lucra sfânta icoană şi a început a pregăti cele trebuincioase pentru zugrăvit, având multă dorinţă şi râvnă să se apuce de lucru; şi, făcând câteva metanii, s-a închinat şi s-a rugat Maicii Domnului să-i ajute.

Și așa mergând la icoană ca să se apuce de lucru, a ridicat pânza de pe fața acesteia; atunci minunea Maicii lui Dumnezeu! A văzut cu adevărat că Sfintele Fețe sunt cu dumnezeească minune îndreptate, încuviințate și de sineși săvârșite, și pline de dumnezeesc Dar și Har.

Această minune, spre mai bună încredinţare, a întărit-o zugravul print-un act sigilat şi iscălit cu propria sa mână, pe care l-a dat Părinţilor şi care se păstrează în arhiva Schitului Prodromu din Sfântul Munte, unde se află şi sfânta icoană; iar cuprinsul lui este este scris:

Eu, Iordache Nicolau, zugrav din oraşul Iaşi, am zugrăvit această sfântă icoană a Maicii lui Dumnezeu, cu însăşi mâna mea, la care a urmat o minune preaslăvită, în modul următor: după ce am isprăvit veşmintele, după meşteşugul zugrăvirei mele, m-am apucat să lucrez Feţele Maicii Domnului şi a Domnului nostru Iisus Christos; după ce am dat mâna întâia şi a doua, de noapte apucându-mă ca să o zugrăvesc desăvârşit, privind eu la chipuri, cu totul au ieşit dimpotrivă, pentru care foarte mult m-am mâhnit, socotind că mi-am uitat meşteşugul; şi aşa, fiind seară, m-am culcat scârbit, nemâncând nimic în ziua aceea, socotind că a doua zi, sculându‑mă, să mă apuc mai cu dinadinsul.

După ce m-am sculat a doua zi, mai întâi am făcut trei metanii Maicii lui Dumnezeu, rugându-mă ca să-mi lumineze mintea, să pot isprăvi sfânta Ei icoană, şi când m-am dus să mă apuc de lucru – o, preaslăvite minunile Maicii lui Dumnezeu! – s-au aflat chipurile drese desăvârşit precum se vede; şi eu văzând această minune, n-am mai adaos a-mi mai pune condeiul, fără numai am dat lustrul cuviincios, deşi cu greşeală am făcut aceasta, ca să dau lustru la o asemenea minune. Aceasta este povestirea acestei sfinte icoane.

Iordache Nicolau, 1863, Iunie 29, Iaşi

Văzând această mare minune, zugravul împreună cu ucenicii lui s-au mirat foarte mult şi au început a chema prietenii şi vecinii de prin preajmă ca să vadă, așa că, îndată s-a umplut casa zugravului de lume multă, care se minuna de proslăvirea sfintei icoane, şi toţi se închinau, aprinzând lumânări, îndulcindu-se duhovniceşte de privirea Sfintelor Feţe, aşa de bine încuviinţate şi minunate, pline de har şi o frumuseţe neasemănată.

Părinţii Nifon şi Nectarie, fiind la Metocul din Iaşi, îngrijoraţi şi întristaţi, neştiind nimic de această minune, fără de veste au văzut că a venit unul din ucenicii zugravului, zicând în gura mare:„Să trimiteţi curând să ia sfânta icoană, fiindcă în noaptea aceasta singură s-a zugrăvit, şi s-a adunat lume multă, încât nu mai încape, privind la minunea sfintei icoane!”.

Pentru început Părinţii nu au crezut cele zise de vestitor, şi cu gândul acesta au trimis pe părintele Dositei Schimonahul, îngrijitorul Metocului, la zugrav să se încredințeze de cele aflate; ajungând acolo părintele, a găsit în jurul sfântei icoane o mare îmbulzeala de oameni, așa încât, văzând toate acestea, a învelit-o cu o pânză curată și îndată a luat o trăsură și au adus-o la Metoc, urmat însă îndeaproape şi de mulțimea de oameni. După ce a ajuns la Metoc, au închis porţile curţii şi n‑au mai lăsat pe nimeni să intre, până se vor sfătui ce era de făcut.

Apoi grabnic au făcut cunoscut Sfintei Mitropolii de această minune; şi venind însuşi Preasfinţitul Mitropolit Calinic Miclescu, cu câţiva clerici, fiind aproape Metocul de Sfânta Mitropolie, au văzut cu toţii sfânta icoană şi, crezând, s-au închinat cu toată evlavia, minunându-se au zis: „Cu adevărat mare dar ne-a dăruit Maica Domnului prin această minunată şi proslăvită icoană a sa.”

Apoi Mitropolitul a dat binecuvântare ca să se sfinţească apa; atunci a năvălit multă lume la Metoc, spre închinarea la sfânta icoană, cerând a se citi acatiste şi a se face aghiasmă.

Şi îndată a început da darul Maicii lui Dumnezeu a lucra prin această icoană şi a face minuni pe care, unele le-au văzut cu ochii lor Părinţii Nifon şi Nectarie, împreună cu alţi preoţi şi monahi, cât timp au stat cu sfânta fost pusă în biserica mare.

Minuni legate de icoana Maicii Domnului Prodromița

1. Minuni săvârșite în Iași

Bineînțeles că cea mai mare minune legată de această sfânta icoană, este realizarea în chip minunat a Sfintelor Feţe, a Maicii Domnului şi a lui Dumnezeu Pruncul Iisus Hristos, în data de 28 iulie 1863.

Astfel, după ce zugravul cel bătrân a terminat de zugrăvit, cum s-a priceput mai bine, veşmintele şi câmpul icoanei, a început să lucreze la chipurile cele sfinte, silindu-se cu toată dăruirea să le facă cât va putea mai bine.

Însă cu toată strădania sa, nu a reușit să le picteze așa cum se cuvenea, ci din contră erau schimonosite, strâmbe şi urâte ; dezamăgit și supărat de neaplinirea sa, după două zile de muncă, zugravul a acoperit icoana neterminată cu o panză curată și a încuiat ușa atelierului unde se ostenea, iar mai apoi, a mers la culcare.

În dimineața următoare, dorind cu nerăbdare să reia lucru la desăvârșirea celor două Sfinte Chipuri , după ce a făcut câteva metănii, s-a închinat şi s-a rugat Maicii Domnului să-l ajute, a mers la icoana acoperită cu o seară înainte, și a ridicat pânza de pe fața acesteia; atunci Minunea Maicii lui Dumnezeu! A văzut cu adevărat că Sfintele Fețe sunt cu dumnezeească minune îndreptate, încuviințate și de sineși săvârșite, și pline de dumnezeesc Dar și Har.

Imediat după minunea realizării acestei sfinte icoane, încă aflată la Iași, s-au înfăptuit mai multe minuni:

-un om avea albeaţă pe amândoi ochii, încât se vedeau luminile ochilor lui ca laptele de albe; şi aducându‑l, s‑a închinat la sfânta icoană; şi stropindu-l şi spălându‑i ochii cu aghiasmă, i-au dat şi să bea, luând şi acasă ca să bea şi să se mai spele, spunându-i să aibă credinţă la Maica Domnului; şi aşa făcând, peste trei zile a venit ca să mulţumească Maicii lui Dumnezeu, arătându-şi ochii că s-au curăţit şi vedeau luminat;

-un alt om avea lepră peste tot trupul, încât era numai răni; şi închinându-se cu credinţă, după ce a băut şi s-a stropit cu aghiasmă, a căzut lepra de pe trupul său ca nişte solzi şi s-a curăţit;

-un boier a venit şi a spus că fiul său, de numai trei zile născut, numai pentru că suflă se mai cunoaşte cum că este viu, şi zace în pat cu totul mort. Deci, rugându-se Maicii Domnului la sfânta icoană, cu credinţă, cu lacrimi şi cu evlavie, a luat aghiasmă şi, stropind copilul, dându-i şi în gură puţină ca să bea, îndată s-a deşteptat şi s-a sculat cu totul sănătos. Apoi, de bucurie, l-a adus tatăl său de s-a închinat la sfânta icoană şi a mulţumit Maicii lui Dumnezeu cu lacrimi şi cu daruri.

-acestea şi altele multe: bolnavi de friguri, surzi, cu dureri de cap şi de măsele, de ochi, de vătămături, îndrăciţi, care suferă de epilepsie şi alte multe feluri de boli s-au tămăduit prin această sfântă icoană, minuni pe care Părinţii de la Metoc nu le-au mai însemnat, fiind copleșiți de îmbulzeala poporului, care cerea neîncetat a le citi paraclise, acatiste şi aghiasme, încât nu puteau să ţînă cont de cine cu ce se foloseşte.

După plecarea sfintei icoane din Iaşi, a urmat o preaslăvită minune, de mare mirare în acel ţinut.

Un evreu cu soţia şi copiii ţinea un han la drum; acel evreu, ducându-se după negoţul său, a lăsat în han pe soţia sa cu copiii şi o slugă. S-a întâmplat însă şi a murit evreul acolo unde s-a dus, şi un alt prieten al lui, asemenea evreu, îngropându-l, a luat marfa şi banii rămăşi, aducându-le evreicei, soţiei mortului, spunându‑i de întâmplarea morţii bărbatului ei.

Iară după ce s-a dus acel evreu străin, vrăjmaşul a pus în mintea slugii ca să omoare pe evreică şi, luându-i averea, să se ducă de acolo. Deci, pândind o noapte când evreica era singură numai cu copiii, a intrat la dânsa pe când dormea şi a început a o ameninţa că o va omorî de nu-i va da banii pe care-i are; ea, văzând primejdia, şi după toate rugăminţile nefolosind nimica, a scos tot ce avea şi i-a dat, numai să-şi scape viaţa. Luând sluga aceea banii şi lucrurile date, a intrat în altă grijă, socotind că evreica are să spună oricui va veni în han, şi va fi dezvăluit. Deci, ca să fie fără de grijă, a socotit în gândul său să o spânzure; şi, pregătind el spânzurătoarea, evreica se ruga către dânsul să o lase cu viaţă; el însă îşi continua planul său.

În timpul acela evreica şi-a adus aminte de această sfântă icoană şi de minunile ei, precum auzise de pe la trecători şi fiind în acel necaz, a început cu lacrimi a se ruga ca o creştină, zicând: „Maica Domnului, dacă Chipul Tău cu adevărat s-a zugrăvit cu dumnezeiască minune, precum am auzit, şi tu eşti adevărată Născătoare de Dumnezeu, izbăveşte‑mă de această primejdie, şi atunci voi crede şi mă voi boteza cu toată casa mea!”.

Acestea şi alte multe zicându-le femeia, cu mare plângere, sluga s-a apropiat de ea, gata să-i pună laţul de gât, dar, gândind el că este prea sus şi nu o va putea ridica, a lăsat ștreangul puţin mai jos şi apoi, suindu-se pe scaun, a pus funia în gâtul său, să vadă de este potrivită; şi, cu îngăduinţa lui Dumnezeu, a călcat strâmb pe scaun şi îndată a sărit scaunul de sub picioarele lui, rămânând singur spânzurat. Văzând evreica această minune, a rămas încremenită de frică şi, socotind minunea, a crezut cu toată casa ei şi s-a botezat după cum făgăduise.

2. Minuni realizate în drumul sfintei icoane către Sfântul Munte

Părinţii Nifon şi Nectarie, văzând că se înmulţeşte poporul, venind neîncetat la sfânta icoană, s-au temut să nu le-o oprească acolo, mulțimea de oameni zicând că li se cuvine lor, fiindcă în Iaşi s-a făcut minunea cu zugrăvirea Dumnezeeştilor Feţe, așa încât, neîntârziind prea mult, au plecat spre Sfântul Munte.

Plecând din Iaşi, au venit cu sfânta icoană în oraşul Huşi. Dar şi acolo, mare minune! Cum a simţit poporul? Căci seara târziu au sosit la Episcopie, şi a doua zi, când s‑a luminat, tot oraşul a prins de veste, ca şi cum le-ar fi vestit cineva, şi îndată s-a umplut Episcopia de popor. Însă Părinţii şi de aici îndată au plecat, temându-se ca nu cumva să-i urmărească de la Mitropolie, că vestea ajunsese la însăși Domnitorul Alexandru Ioan Cuza.

De acolo au mers în oraşul Bârlad, şi au dus sfânta icoană în casa Doamnei Ecaterina Şuţu, care cu multă dragoste şi cucernicie a primit-o. Aici, aflând Protoiereul, a poftit pe părinţi să aducă sfânta icoană în catedrala oraşului, ca să se închine lumea mai cu înlesnire. Mergând cu sfânta icoană în biserică, şi începând a se închina mulţimea din acel oraş, iarăşi a săvârşit şi acolo multe minuni, dintre care este amintita două mai însemnate.

Era în oraş un învăţător şi înţelept bine pregătit în ştiinţele profane, care avea la şcoala lui pe fiii celor mai însemnate persoane de acolo, şi spuneau despre dânsul bârlădenii că este foarte de treabă şi cinstit, însă nu are evlavie la cele sfinte, şi la biserică nu merge, fără numai la Sfintele Paşti. Acela, auzind de venirea sfintei icoane, a trimis trăsura sa, rugând pe Părinţi să facă osteneală să meargă cu sfânta icoană la casa lui; dar Părinţii nu au dorit, trimiţându-i răspuns că mai cuviincios este să vină el la sfânta icoană.

Astfel, a trimis trăsura în trei rânduri, ca să meargă părinţii cu icoana la el; Părinţii au fost rugați chiar şi de alte persoane importante ale comunității să meargă cu icoana la dânsul, pentru folosul sufletului lui. Deci, când au voit să ia părinţii sfânta icoană şi să o pună în trăsură, aşa de grea s-a făcut încât abia patru oameni cu mare greutate au dus-o până la trăsură, iar când au voit să o pună în trăsură, a trosnit aşa de tare tocul în care era sfânta icoană încât toţi s-au spăimântat, şi caii de la trăsură au tresărit, iar tocul icoanei s-a desfăcut din toate încheieturile lui.

Atunci au cunoscut toţi că Maica lui Dumnezeu nu dorește să meargă acolo unde nu era evlavie şi credinţă, ci numai o iscodire şi defăimare; totuși când au întors-o înapoi, cu numai doi oameni au fost îndeajuns în a o duce.

Asemenea, o femeie de neam mare, evlavioasă dar greu bolnavă, fiind afară la moşie, auzind de sfânta cioană şi de minunile pe care le face, voia să meargă în oraş ca să i se închine şi să ceară sănătate la Maica Domnului, dar se temea să se suie în trăsură, ca să nu moară pe drum, până în oraş. I s-a arătat Maica Domnului în chipul acestei sfinte icoane în vis, poruncindu-i să se scoale curând şi să vină la Bârlad, ca să se închine Maicii Domnului şi să se binecuvânteze de la sfânta icoană; şi cum s-a suit în trăsură, îndată s-a simţit sănătoasă, şi venind la Părinţi, a mărturisit, zicând: „Cu adevărat, pe această sfântă icoană o am văzut astă-noapte în vis, care mi-a zis să viu cât mai degrabă la Bârlad, să apuc închinarea ei, şi acum iată-mă cât sunt de sănătoasă!”. Şi ea dădu slavă Maicii Domnului.

De acolo au venit Părinţii cu sfânta icoană la Galaţi şi au pus-o în Biserica Sfinţilor Împăraţi. La această biserică, un zugrav lucra meşteşugul său şi, văzând el îmbulzeala poporului care se închina şi admira sfânta icoană, i s-a părut ceva străîn şi a început a-i ocărî pe oameni. „Nu vă amăgiţi, că greşiţi; un bun pictor poate să zugrăvească o icoană mult mai frumoasă că aceasta” – şi altele multe zicea.

Acestea bârfind, însuşi se uita cu obrăznicie la faţa sfintei icoane, ocărând poporul în gura mare. Şi iată că, deodată, Maica lui Dumnezeu, prin schimbarea feţei sale atât l-a îngrozit, încât s-a înfricoşat cu totul, şi apoi el singur s-a făcut propovăduitor poporului, zicându‑le să creadă că într-adevăr sfânta icoană cu minune dumnezeiască este zugrăvită, că face semne mai presus de fire şi este făcătoare de minuni.

La plecarea Părinţilor Nifon şi Nectarie din Galaţi cu sfânta icoană, aproape de pornire fiind, s-a făcut chipul sfintei icoane numai valuri de-a lungul obrazului, ca asudată; apoi, intrând într-un vapor austriac, Loid, se mirau toţi cei de acolo de chipul cel minunat al Maicii Domnului, nu numai pasagerii creştini ortodocşi, dar şi ceilalţi, cinstindu-l şi închinându-i-se.

3. Minuni realizate în Sfântul Munte Athos

Ajungând Părinţii cu sfânta icoană în Sfântul Munte, la arsanaua Schitului Românesc Prodromu, au trimis veste sus, la mănăstire, ca să se pogoare preoţii îmbrăcaţi în sfintele veşminte, cu cântări şi tămâieri, spre întâmpinarea sfintei icoane; şi aşa, ducând-o în sunetul clopotelor, au aşezat-o în sfânta biserică mare, unde se vede până azi unde, toţi cei care intră, i se închină cu multă evlavie şi o sărută. După aceasta, cu sfatul de obşte, s-a făcut rânduială şi s-a întocmit slujbă, ca să i se facă pomenire în fiecare an, cu milostenii la toţi câţi se vor aduna din toate părţile.

Se afla pe atunci în schit un monah topit de boală, cu numele Inochentie, care numai prin suflare se cunoştea că este viu, de trei săptămâni nemâncat, şi nu mai putea vorbi nicidecum. Dar cum a intrat sfânta icoană în mănăstire, ca dintr-un somn s-a trezit şi a cunoscut că a venit icoana Maicii Domnului, împreună cu darul şi îndurările sale. Deci, călugărul cel bolnav, a cerut ca să fie adus în biserică şi, închinându-se, acestea a grăit către sfânta icoană: „Maica lui Dumnezeu, de-mi este de folos să mai trăiesc, însănătoşeşte-mă, căci cred că poţi, iar de nu, fie voia ta; cum voieşti, Stăpâna mea, şi cum cunoşti, aşa fă cu mine!”.

Acestea zicându-le, s-a întors la chilia sa, vesel şi plin de duhovnicească bucurie; însă nu a spus nimic, ci îndată a cerut cămaşă curată, ca să se schimbe, apoi a cerut să se îmbrace în toată rânduiala monahicească, că era schimnic (pustnic), şi să se împărtăşească cu preacuratele Taine. După aceea, trecând ca un ceas de când se închinase la sfânta icoană, şi-a dat duhul şi s-a dus să stea înaintea înfricoşatului Judecător, având drept protectoare pe însăşi Maica lui Hristos Dumnezeu, spre a‑i mijloci fericirea veşnicei Împărăţii Cereşti.

Un alt monah din schit, cu numele Serghie, crezându-şi minţii sale şi bizuindu-se în sine însuşi, a ieşit din schit, nespunând nimănui, şi a intrat într-o peşteră pustie, socotind să se apuce de o nevoinţă călugărească mai mare. Odată, rugându-se el după obicei, s-a pogorât deasupra capului său un luceafăr; şi sta aşa în vederea ochilor lui, însă el îşi făcea canonul său, încurajându-se; apoi acel luceafăr atât de tare a trăsnit încât monahul, plin de spaimă, a căzut la pământ ca un mort; şi tocmai după trei zile s-a deşteptat, însă surd cu desăvârşire şi de tot slăbit; şi cum a putut, a venit la schit şi a mărturisit întâmplarea ispitei drăceşti, dar nu auzea nicidecum, ci numai prin scris se înţelegea cu ceilalţi.

Văzându-l părinţii şi făcându-li-se milă de el, l-au dus în biserică, la sfânta icoană a Maicii Domnului, şi înălţând cu dinadinsul rugăciuni de umilinţă pentru el, l-a vindecat Maica lui Dumnezeu, redându-i auzul.

Altădată, pe un meşter dintre cei ce lucrau în mănăstire, l-a apucat un duh necurat, care îl muncea foarte rău; şi aducându-l fraţii dinaintea sfintei icoane, citindu-i Acatistul şi Paraclisul, grabnic s-a vindecat omul de acea bântuială drăcească.

Într-un an, la 10 iulie, călugării mănăstirii rânduiţi a pescui pentru a întâmpina pelerinii care vin în ziua de 12 iulie la serbarea sfintei icoane a Maicii Domnului, s-au coborât la mare ca să pună plasele în mare pentru pescuit. În timpul verii nimeni dintre pescari nu pune plasele în mare, fiindcă apa este caldă şi peştele umblă prin apă pe deasupra, iar mrejele se depun pe fundul mării.

Însă călugării, fiind în număr de trei, au zis: „Noi să cercăm şi să punem mrejele, şi Maica Domnului puternică este a-şi procura peşte la sărbătoarea icoanei Sfinţiei sale”. Iar unul dintre aceşti trei monahi, având gânduri de îndoială, a îndrăznit a zice în sinea să: „Dacă icoana aceasta a Maicii Domnului s-a zugrăvit cu minune, după cum spun Părinţii, apoi să facă să se prindă peşte la sărbătoarea ei, în timpul acesta de vară”.

Şi aşa au pus în mare cinci plase şi le-au lăsat nu trei ore, după obicei, ci cinci, ca să pescuiască bine. Apoi au început să le scoată şi nu găseau decât patru sau cinci peştişori mici. Ajungând la ultima mreajă, fiind mâhniţi că n-au prins nimic, au văzut minunea Maicii Domnului şi dintr-un capăt de plasă au scos peste 30 de kilograme de peşte! Şi văzând aceasta, s-au bucurat şi au slăvit pe Maica Domnului, cerându-şi iertare de îndoiala şi încercarea lor.

Alte replici ale icoanei Maicii Domnului Prodromiţa

De-a lungul vremii au fost făcute câteva copii ale acestei sfinte icoane, dintre care unele au rămas în Sfântul Munte, iar altele au fost trimise în România.
La noi în ţară, există mai multe copii ale icoanei Maicii Domnului Prodromita, respectiv la:

- Paraclisul „Învierea Domnului“ al Catedralei Mântuirii Neamului, unde este o reproducere fidelă, în mărime naturală, a icoanei făcătoare de minuni de la Sfântul Munte Athos, atât în ceea ce priveşte pictura, cât şi ferecătura ei.

Această sfântă icoană a fost sfinţită de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel în data de 24 oc-tombrie 2011, odată cu sfinţirea paraclisului„Învierea Domnului“;

- Mănăstirea de maici cu hramul „Sf. Elisabeta” din Cluj Napoca, icoana fiind adusă în 20 aprilie 2015;

- Mânăstirea ,,Constantin Brâncoveanu” de la Sâmbăta de Sus, icoana fiind sfinţită de Mitropolitul Ardealului, cu ocazia hramului Mânăstirii, în data de 15 august 2015;

- Biserica „Naşterea Maicii Domnului” din Vatra Dornei.

Cuvântul Domnului şi Rugăciuni

Evanghelia după Matei, 13, 31-36:

31. O altă pildă le-a pus înainte, zicând: Împărăţia cerurilor este asemenea grăuntelui de muştar, pe care, luându-l, omul l-a semănat în ţarina sa,

32. Şi care este mai mic decât toate seminţele, dar când a crescut este mai mare decât toate legumele şi se face pom, încât vin păsările cerului şi se sălăşluiesc în ramurile lui.

33. Altă pildă le-a spus lor: Asemenea este împărăţia cerurilor aluatului pe care, luându-l, o femeie l-a ascuns în trei măsuri de făină, până ce s-a dospit toată.

34. Toate acestea le-a vorbit Iisus mulţimilor în pilde, şi fără pildă nu le grăia nimic,

35. Ca să se împlinească ce s-a spus prin proorocul care zice: "Deschide-voi în pilde gura Mea, spune-voi cele ascunse de la întemeierea lumii".

36. După aceea, lăsând mulţimile, a venit în casă, iar ucenicii Lui s-au apropiat de El, zicând: Lămureşte-ne nouă pilda cu neghina din ţarină.

Acatistul Icoanei Maicii Domnului Prodromiţa

Troparul Icoanei Maicii Domnului Prodromiţa, glasul 1:

Născătoare de Dumnezeu, pururi Fecioară, sfintei şi dumnezeieştii tale icoane cu dragoste şi cu credinţă închinându-ne, o sărutăm, mulţumind. Căci printr-însa dăruieşti celor credincioşi cu adevărat tămăduiri sufletelor şi trupurilor. Pentru aceasta, grăim către tine: Slavă fecioriei tale, slavă milostivirii tale, slavă purtării tale de grijă, ceea ce eşti una binecuvântată.

Condacul 1

Apărătoare Doamnă, pentru biruinţă mulţumiri, izbăvindu-ne din nevoi, aducem ţie, Născătoare de Dumnezeu, noi, robii tăi. Ci, ca ceea ce ne-ai dăruit nouă icoana în care chipul tău şi al Pruncului tău s-au zugrăvit prin minune dumnezeiască, slobozeşte-ne din toate nevoile, ca să-ţi cântăm ţie: Bucură-te, slăvită Prodromiţă a Schitului Prodromu!

Icosul 1

Îngerii şi arhanghelii şi soborul cuvioşilor athoniţi cu mare cinste te-au lăudat, Născătoare de Dumnezeu, şi prooroceşte i-a văzut Cuviosul Marcu, ucenicul Sfântului Grigorie Sinaitul. Căci palatele tale de aur, pe care le văzuse în părţile Viglei, au închipuit Schitul Prodromului, care mai apoi în acel loc s-a ridicat. Şi prin venirea icoanei tale făcătoare de minuni Prodromiţa, adică Înaintemergătoarea, ni l-ai arătat grădină a binecuvântărilor tale, pentru care îţi zicem cu mare glas:
Bucură-te, că Prodromiţă eşti cu dreptate numită;
Bucură-te, a schitului înaintemergătoare smerită;
Bucură-te, roadă pe care Sfântul Munte o a cules;
Bucură-te, al Schitului Prodromu chivot ales;
Bucură-te, egumenă care sufletele în obştea ta cu grijă le aduni;
Bucură-te, trâmbiţă care spre trezirea din patimi suni;
Bucură-te, că în icoană te schimbi la faţă, pe privitori uimind;
Bucură-te, că uneori chipul ţi se întunecă, mustrător devenind;
Bucură-te, că icoana strălucitoare la praznicele tale devine;
Bucură-te, că închinătorii credincioşi vie în icoană te văd pe tine;
Bucură-te, că faţa ta cea preafrumoasă ni s-a descoperit;
Bucură-te, că şi chipul Pruncului tău prin minune a fost zugrăvit;
Bucură-te, slăvită Prodromiţă a Schitului Prodromu!

Condacul al 2-lea

Vrând stareţul Nifon să dobândească o icoană făcătoare de minuni pentru Schitul românesc Prodromu, a căutat un iconar care să vrea să păzească o rânduială aspră de nevoinţă şi rugăciune când picta, şi, bucurându-se că a aflat un zugrav râvnitor, I-a cântat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 2-lea

Întristându-se părinţii Nifon şi Nectarie că iconarul nu reuşea să isprăvească de zugrăvit icoana ta, pe neaşteptate au fost chemaţi: „Să trimiteţi degrabă să ia sfânta icoană, care singură s-a zugrăvit, căci lume multă s-a adunat privind la minunea sfintei icoane”. Şi pentru aceasta îţi zicem:
Bucură-te, că iconarul sfintele feţe să le picteze nu a reuşit;
Bucură-te, că osteneala i-ai primit şi nevoinţa i-ai răsplătit;
Bucură-te, că, neterminând să picteze icoana, a aflat-o desăvârşită;
Bucură-te, că de lucrarea ta mintea noastră este covârşită;
Bucură-te, ceea ce n-ai învăţat pe nimeni în ce chip a fost;
Bucură-te, că tainelor tale inimile noastre le faci adăpost;
Bucură-te, că iconarul a scris minunea care s-a întâmplat;
Bucură-te, că mărturia lui până astăzi ni s-a păstrat;
Bucură-te, că de cuvintele sale credincioşii nu s-au îndoit;
Bucură-te, că în casa lui lume multă să ţi se închine a venit;
Bucură-te, lumină, a părintelui Nifon sfântă dorire;
Bucură-te, a nădejdii sale neclintită răsplătire;
Bucură-te, slăvită Prodromiţă a Schitului Prodromu!

Condacul al 3-lea

Precum s-a mirat Sfântul Alipie de la Pecerska atunci când în chilia sa a venit îngerul şi a pictat în chip minunat icoana Adormirii Maicii Domnului, aşa s-a mirat şi iconarul Iordache văzând cum chipul Maicii Domnului şi cel al Fiului ei, pe care nu le terminase, fuseseră plinite nu de mână omenească, şi uimindu-se I-a cântat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 3-lea

Auzind mitropolitul marea minune care se făcuse în Iaşi, a venit cu preoţii să ţi se închine cu evlavie şi a mărturisit: „Cu adevărat, mare dar ne-a dăruit Maica Domnului prin această minunată şi slăvită icoană a sa”, şi pentru aceasta cu mulţumire cântăm ţie:
Bucură-te, că apa cea vie şi fără de moarte o ai revărsat;
Bucură-te, că boierul pentru fiul său care zăcea ţi s-a rugat;
Bucură-te, că bolnavul luând agheasmă s-a vindecat;
Bucură-te, că fiul împreună cu tatăl său ţi s-au închinat;
Bucură-te, că pe lepros l-ai tămăduit când agheasmă a băut;
Bucură-te, că îndată lepra de pe el ca nişte solzi a căzut;
Bucură-te, că omul care avea albeaţă pe ochi vedere a dobândit;
Bucură-te, că şirul tămăduirilor tale nici până astăzi nu s-a oprit;
Bucură-te, că pe cei părăsiţi de doctori din paturi îi ridici;
Bucură-te, că neputinţele noastre cu prisos de har le vindeci;
Bucură-te, luminarea preoţilor şi cinstea ierarhilor;
Bucură-te, că îi înţelepţeşti pe urmaşii apostolilor;
Bucură-te, slăvită Prodromiţă a Schitului Prodromu!

Condacul al 4-lea

Neputând părinţii să scrie minunile pe care le auziseră, pentru că erau covârşiţi de credincioşii care le cereau să se roage pentru ei, au mărturisit însă noianul minunilor cu glas de bucurie, şi, pregătindu-se de călătoria spre Sfântul Munte, I-au cântat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 4-lea

Mult au avut de mers părinţii prodromiţi, dar multe au fost şi minunile tale, Născătoare de Dumnezeu, că în fiecare oraş în care a ajuns icoana poporul a venit să ţi se închine cu credinţă, şi cei care au primit ajutor în nevoile lor au devenit apostoli ai harului tău, cântându-ţi:
Bucură-te, bucuria noastră, nădejde neînfruntată;
Bucură-te, că celor ce te cinstesc le găteşti răsplată;
Bucură-te, că împreună cu icoana ta ai călătorit;
Bucură-te, că la fiecare popas semnele tale au strălucit;
Bucură-te, că după plecarea icoanei ele nu se împuţinau;
Bucură-te, că în minţile oamenilor minunile vii rămâneau;
Bucură-te, că celor trudiţi şi împovăraţi le eşti apărătoare;
Bucură-te, că de duşmanii văzuţi şi nevăzuţi le eşti îngrăditoare;
Bucură-te, că ai surpat jugul minciunii şi năvălirea diavolilor;
Bucură-te, roabă aleasă a Domnului şi stăpână a tuturor;
Bucură-te, Fecioară, a Împărăţiei cerurilor mireasmă;
Bucură-te, pecete pusă pe a inimilor noastre mahramă;
Bucură-te, slăvită Prodromiţă a Schitului Prodromu!

Condacul al 5-lea

S-a mâhnit femeia cea bolnavă că nu putea să meargă să se închine icoanei care izvora tămăduiri, dar Fecioara preaslăvită i s-a arătat în vis, poruncindu-i să se scoale degrabă şi să meargă să ia binecuvântarea mult dorită. Şi, pornind la drum, îndată s-a arătat desăvârşit sănătoasă, pentru care I-a cântat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 5-lea

Tămăduindu-se femeia cea bolnavă, nu s-a lenevit să meargă să se închine sfintei tale icoane, vrând să mărturisească tuturor că se vindecase. Şi ajungând la icoana ta, a dat mărturie că o văzuse de mai înainte în vis şi a vestit mulţimii cum a dobândit tămăduire, iar preoţii şi credincioşii ţi-au cântat:
Bucură-te, ceea ce credinţa femeii bolnave o ai răsplătit;
Bucură-te, ceea ce de visele înşelătoare ne-ai ferit;
Bucură-te, că prin icoana ta multe şi felurite minuni ai săvârşit;
Bucură-te, că în casa învăţătorului puţin credincios să fie dusă nu ai primit;
Bucură-te, că el de două ori a trimis trăsura după odor, dar părinţii să i-l dea nu au voit;
Bucură-te, că mai potrivit să vină închinătorul la icoană au socotit;
Bucură-te, că a treia oară trimiţând acela trăsura s-a arătat minunea ta;
Bucură-te, că oricât s-au străduit părinţii nu au reuşit să ia icoana;
Bucură-te, că până la trăsură patru oameni să o ducă cu greu au putut;
Bucură-te, că împotrivirea ta s-a cunoscut când tocul icoanei s-a desfăcut;
Bucură-te, că de la zgomotul mare oamenii şi caii s-au înspăimântat;
Bucură-te, că l-ai smerit pe învăţătorul care avea cugetul de necredinţă întunecat;
Bucură-te, slăvită Prodromiţă a Schitului Prodromu!

Condacul al 6-lea

În Biserica Sfinţilor Împăraţi din Galaţi, zugravul care nu credea că icoana a fost pictată prin minune dumnezeiască a început a-i batjocori pe creştinii care nu se îndoiau de aceasta, dar s-a îngrozit când a văzut-o pe Maica Domnului privindu-l cu asprime din icoană, şi, pocăindu-se, I-a cântat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 6-lea

Nimeni să nu se îndoiască, nimeni să nu fie necredincios minunii dumnezeieşti, ca să nu îşi agonisească osândă, ci toţi să îi cânte cu veselie Maicii lui Dumnezeu, nădăjduind că vor primi luminarea minţii şi întărire în credinţă:
Bucură-te, că risipind tu cursele diavoleşti agonisim folos;
Bucură-te, că nu ai răbdat hulele zugravului necredincios;
Bucură-te, că prin schimbarea feţei tale din icoană l-ai mustrat;
Bucură-te, că pricepându-şi greşeala minunile tale le-a trâmbiţat;
Bucură-te, că nu i-ai îngăduit să semene îndoiala în popor;
Bucură-te, că ai venit în apărarea credincioşilor;
Bucură-te, că din îndreptarea sa şi alţii s-au folosit;
Bucură-te, că nu pierderea, ci înţelepţirea lui ai dorit;
Bucură-te, a hulitorilor chemare la pocăinţă;
Bucură-te, a binecredincioşilor slăvită biruinţă;
Bucură-te, că celor ispitiţi de necredinţă le ajuţi;
Bucură-te, că cei ce vestesc minunile tale îţi sunt bineplăcuţi;
Bucură-te, slăvită Prodromiţă a Schitului Prodromu!

Condacul al 7-lea

Pentru a lua averea hangiului răposat, sluga cea vicleană a încercat să o omoare pe văduva evreică, şi i-a pregătit spânzurătoarea, dar femeia şi-a adus aminte de vestea minunilor Prodromiţei şi rugându-se a făgăduit că, dacă va rămâne în viaţă, se va boteza împreună cu toţi cei din casa ei, şi Îi va zice lui Dumnezeu cu mulţumire: Aliluia!

Icosul al 7-lea

Pregătind laţul pentru femeie, fără să vrea sluga cea netrebnică s-a spânzurat pe sine, iar evreica a văzut lucrarea Maicii Domnului şi a crezut cu toţi cei din casa ei, făcându-se pildă pentru toţi cei din neamul evreiesc, pentru păgâni şi pentru necredincioşi. Şi prin Sfântul Botez a intrat în Biserica lui Hristos, iar pentru aceasta noi te lăudăm pe tine, care eşti nădejdea celor deznădăjduiţi:
Bucură-te, că vestea minunilor tale şi printre evrei s-a răspândit;
Bucură-te, că la necaz văduva hangiului de ele şi-a amintit;
Bucură-te, că ai primit rugăciunea ei deznădăjduită;
Bucură-te, că ai vrut să lepede credinţa ei cea greşită;
Bucură-te, că viaţa i-ai salvat în ceasul de pe urmă;
Bucură-te, că prin tine a intrat în a Bunului Păstor turmă;
Bucură-te, că împreună cu copiii ei a primit botezul;
Bucură-te, că datorită ţie peste casa ei a strălucit harul;
Bucură-te, că dreapta credinţă prin tine se întăreşte;
Bucură-te, că gura păgânilor care nu se închină icoanei tale amuţeşte;
Bucură-te, spre Biserica lui Hristos far călăuzitor;
Bucură-te, ceea ce calci şerpii rătăcirilor şi eresurilor;
Bucură-te, slăvită Prodromiţă a Schitului Prodromu!

Condacul al 8-lea

Din rânduială dumnezeiască a venit icoana la Schitul românesc Prodromu, pentru că domnitorul voia să păstreze icoana în ţara în care s-a făcut minunea, dar Maica Domnului a adus-o în grădina ei duhovnicească, ferindu-i pe părinţi de ispitele drumului, şi ei I-au cântat Celui ce îi păzise în călătorie: Aliluia!

Icosul al 8-lea

Ai binecuvântat prin venirea ta schitul athonit şi, aşezând-o pe ea nu departe de icoana făcătoare de minuni a Sfântului Botezător, i-ai acoperit cu sfântul tău acoperământ pe toţi cei ce au venit să se închine ţie, monahi, preoţi, ierarhi şi mireni de toate neamurile, pentru care îţi cântăm:
Bucură-te, că schitul românesc l-ai umplut de binecuvântare;
Bucură-te, că obştile athonite cinstesc icoanele tale de minuni făcătoare;
Bucură-te, că din numele date icoanelor tale cunoaştem lucrarea lor;
Bucură-te, că prin icoana Portăriţa eşti Poartă a mănăstirii ivirilor;
Bucură-te, că icoana Dulcea sărutare e cununa Filotheiului;
Bucură-te, că eşti Călăuzitoarea obştii Xenofontului;
Bucură-te, Împărăteasa tuturor, lauda Vatopedului;
Bucură-te, grabnică ajutătoare a închinătorilor Dochiarului;
Bucură-te, că în icoana de la Hilandar semnul milostivirii tale e vădit;
Bucură-te, a Marii Lavre podoabă, că Sfântul Ioan Cucuzel glasul ţi l-a auzit;
Bucură-te, că în faţa icoanei ţi-au cerut ajutor stareţii Pantocratorului;
Bucură-te, Născătoare de Dumnezeu, comoară a Prodromului;
Bucură-te, slăvită Prodromiţă a Schitului Prodromu!

Condacul al 9-lea

Zăcând de trei săptămâni topit de boală şi nemâncat, ca dintr-un somn s-a trezit schimonahul Inochentie când icoana Prodromiţa a fost adusă în schit şi, cerând să fie dus în faţa ei, s-a rugat cu zdrobire de inimă, cântându-I Domnului: Aliluia!

Icosul al 9-lea

„Maica lui Dumnezeu, dacă îmi este de folos să mai trăiesc, însănătoşeşte-mă, iar dacă nu, fie voia ta”, s-a rugat părintele Inochentie şi, întorcându-se cu bucurie la chilia sa, după un ceas a trecut la cele veşnice. Şi noi, învăţându-ne de la el să ne punem toată nădejdea în Dumnezeu şi în puterea rugăciunilor tale, îţi zicem cu umilinţă:
Bucură-te, că schimnicului i-ai ascultat cererile;
Bucură-te, că degrabă i-au încetat suferinţele;
Bucură-te, că plin de bucurie Sfintele Taine a primit;
Bucură-te, că având sufletul împăcat s-a săvârşit;
Bucură-te, că voia noastră să o lepădăm ne-ai învăţat;
Bucură-te, că evlavioşii tăi robi au sfârşit binecuvântat;
Bucură-te, că prin tine de moartea năprasnică suntem feriţi;
Bucură-te, că pe tine te-au cinstit părinţii întru Domnul adormiţi;
Bucură-te, că dascăl al cugetării la moarte pe tine te dobândim;
Bucură-te, că, pregătindu-ne de moarte, în Domnul Hristos trăim;
Bucură-te, a cărţilor Cuvioşilor Părinţi tainică tâlcuire;
Bucură-te, a treptelor căii împărăteşti propovăduire;
Bucură-te, slăvită Prodromiţă a Schitului Prodromu!

Condacul al 10-lea

Crezând minţii sale şi lepădând ascultarea, monahul Serghie a căzut în înşelare, iar prin arătarea drăcească s-a îmbolnăvit, zăcând ca un mort, şi abia după trei zile s-a sculat, slăbit fiind şi rămânând fără auz. Dar, aducându-l părinţii la icoana făcătoare de minuni, îndată s-a tămăduit de surzenie, şi atunci toată obştea I-a cântat Domnului într-un glas: Aliluia!

Icosul al 10-lea

Ascultătoare a Fiului tău ai fost, Născătoare de Dumnezeu, şi pe calea smereniei i-ai călăuzit pe monahi, cerându-le ascultare de povăţuitorii lor. Izbăveşte-i de înşelări şi de ispite pe monahii şi pe mirenii iubitori de nevoinţă, ca să îţi cânte ţie aşa:
Bucură-te, că părinţii au nădăjduit că monahul Serghie va fi tămăduit;
Bucură-te, că de surzenie l-ai scăpat şi de mândrie l-ai izbăvit;
Bucură-te, că, pătimind el pentru mândria sa, nu l-ai lepădat de la faţa ta;
Bucură-te, că, ridicându-se din iadul înşelării, şi-a înţeles greşeala;
Bucură-te, că din suferinţe a înţeles osânda neascultării;
Bucură-te, învăţătoare a ascultării şi Maică a îndurării;
Bucură-te, a celor apăsaţi de ispitele pierzătorului de suflete alinare;
Bucură-te, a celor legaţi de lanţurile diavolului dezlegare;
Bucură-te, că meşterul care se îndrăcise a fost izbăvit de duhul care îl muncea;
Bucură-te, că în faţa icoanei tale i s-au citit rugăciuni şi el a simţit mijlocirea ta;
Bucură-te, că pe Cuviosul Nectarie protopsaltul din ghearele diavolului l-ai scăpat;
Bucură-te, că văzându-te cel numit privighetoarea Muntelui Athos ţi s-a închinat;
Bucură-te, slăvită Prodromiţă a Schitului Prodromu!

Condacul al 11-lea

Mergând părinţii să prindă peşte pentru praznicul icoanei Maicii lui Dumnezeu, unul din ei a zis cu îndrăzneală: „Dacă icoana aceasta s-a zugrăvit prin minune, apoi să facă să se prindă peşte pentru sărbătoarea ei”, dar văzând mulţimea peştilor prinşi în mreje, a lepădat îndoiala şi I-a cântat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 11-lea

Credem mijlocirii tale, Maică Sfântă, că aşa cum ai purtat de grijă praznicului tău, la fel porţi de grijă şi acum, dând cele de trebuinţă nu numai monahilor, ci şi mirenilor care se roagă ţie cu credinţă:
Bucură-te, că peştii de la praznic milostivirea ta au vădit;
Bucură-te, că mulţimea darurilor tale o au închipuit;
Bucură-te, a flămânzilor îndestulătoare;
Bucură-te, a lipsurilor noastre curmare;
Bucură-te, mângâiere a celor aflaţi în nevoi;
Bucură-te, îmbrăcăminte şi acoperământ celor goi;
Bucură-te, cunună a celor care duc crucea necazurilor;
Bucură-te, încurajare a celor aflaţi la capătul puterilor;
Bucură-te, că ne înveţi să rânduim toate cu chibzuinţă;
Bucură-te, că sărmanilor le dai cele de trebuinţă;
Bucură-te, iconoamă a schiturilor şi a mănăstirilor;
Bucură-te, chivernisitoare a caselor creştinilor;
Bucură-te, slăvită Prodromiţă a Schitului Prodromu!

Condacul al 12-lea

Pictându-se în schitul prodromiţilor o icoană după izvodul celei minunate, a fost aşezată cu mare cinste într-o biserică de lemn, şi nu s-a stricat când o mână blestemată a dat foc bisericii. Şi, după ce focul mistuise totul, creştinii au găsit icoana nestricată sub un morman de jar, de care minune uimindu-se, I-au cântat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 12-lea

Nu numai icoana Prodromiţei a primit dumnezeiesc dar, ci şi cele făcute după izvodul ei, spre bucuria credincioşilor. Şi vestea despre ele s-a răspândit în lumea întreagă, şi chiar în casele creştinilor au fost aşezate cu evlavie icoanele Maicii Domnului, căreia mulţimile îi aduc laude ca acestea:
Bucură-te, binecuvântată Maică a dreptcredincioşilor;
Bucură-te, că minunile le însemnezi pe tablele inimilor;
Bucură-te, predanie scumpă a rugăciunii şi nevoinţei;
Bucură-te, praznic neîncetat, candelă nestinsă a credinţei;
Bucură-te, a celor ce aleargă la tine nădejde neruşinată;
Bucură-te, ceresc omofor şi milostivire neîmpuţinată;
Bucură-te, frumuseţe de nespus şi a sufletului dulceaţă;
Bucură-te, rug aprins care încălzeşti inimile de gheaţă;
Bucură-te, pridvor al Împărăţiei cereşti;
Bucură-te, scară a darurilor dumnezeieşti;
Bucură-te, pregustare a bucuriilor mult râvnite;
Bucură-te, Împărăteasă a bisericilor athonite;
Bucură-te, slăvită Prodromiţă a Schitului Prodromu!

Condacul al 13-lea

O, Maică Preacurată, ocroteşte-i pe toţi cei care cu cununi de laudă împodobesc icoana ta, prodromiţilor arată-le calea mântuirii, pe închinători acoperă-i cu harul tău, pe cei care din locuri îndepărtate aleargă spre icoană ajută-i şi casa lor fereşte-o de relele întâmplări, ca să Îi cânte împreună cu tine Dumnezeului celui Viu: Aliluia! (Acest condac se zice de trei ori.)
Apoi se zice Icosul 1: Îngerii şi arhanghelii şi soborul cuvioşilor athoniţi…, Condacul 1: Apărătoare Doamnă, pentru biruinţă mulţumiri…,

Icosul 1

Îngerii şi arhanghelii şi soborul cuvioşilor athoniţi cu mare cinste te-au lăudat, Născătoare de Dumnezeu, şi prooroceşte i-a văzut Cuviosul Marcu, ucenicul Sfântului Grigorie Sinaitul. Căci palatele tale de aur, pe care le văzuse în părţile Viglei, au închipuit Schitul Prodromului, care mai apoi în acel loc s-a ridicat. Şi prin venirea icoanei tale făcătoare de minuni Prodromiţa, adică Înaintemergătoarea, ni l-ai arătat grădină a binecuvântărilor tale, pentru care îţi zicem cu mare glas:
Bucură-te, că Prodromiţă eşti cu dreptate numită;
Bucură-te, a schitului înaintemergătoare smerită;
Bucură-te, roadă pe care Sfântul Munte o a cules;
Bucură-te, al Schitului Prodromu chivot ales;
Bucură-te, egumenă care sufletele în obştea ta cu grijă le aduni;
Bucură-te, trâmbiţă care spre trezirea din patimi suni;
Bucură-te, că în icoană te schimbi la faţă, pe privitori uimind;
Bucură-te, că uneori chipul ţi se întunecă, mustrător devenind;
Bucură-te, că icoana strălucitoare la praznicele tale devine;
Bucură-te, că închinătorii credincioşi vie în icoană te văd pe tine;
Bucură-te, că faţa ta cea preafrumoasă ni s-a descoperit;
Bucură-te, că şi chipul Pruncului tău prin minune a fost zugrăvit;
Bucură-te, slăvită Prodromiţă a Schitului Prodromu!

Condacul 1

Apărătoare Doamnă, pentru biruinţă mulţumiri, izbăvindu-ne din nevoi, aducem ţie, Născătoare de Dumnezeu, noi, robii tăi. Ci, ca ceea ce ne-ai dăruit nouă icoana în care chipul tău şi al Pruncului tău s-au zugrăvit prin minune dumnezeiască, slobozeşte-ne din toate nevoile, ca să-ţi cântăm ţie: Bucură-te, slăvită Prodromiţă a Schitului Prodromu!
şi această

Rugăciune către icoana Maicii Domnului Prodromiţa

O, Fecioară Preamărită, înfrumuseţarea prodromiţilor şi lauda închinătorilor, tu i-ai spus Sfântului Petru Athonitul că „Muntele Athosului l-am ales, din toate părţile pământului, şi am hotărât să îl afierosesc spre a fi îndestulată locuinţă monahilor şi pustnicilor”, şi în acest munte ai voit a aduce icoana ta. O, împăcare a noastră cu Dumnezeu, care ne-ai dăruit noul praznic de minuni izvorâtor al icoanei tale, nimeni n-a pierit din cei ce aveau spre tine nădejdea bunei credinţe.

Tu, care împleteşti cununi după vrednicie celor ce te laudă şi dăruieşti cererile tuturor celor ce te cinstesc după cuviinţă, din negura patimilor mântuieşte-ne, curăţind necurăţia noastră. Neadormita noastră păzitoare, care degrabă îi întâmpini pe cei ce te cheamă, dat-ai robilor tăi chipul feţei tale cel preacinstit şi cu totul luminos, pe care îl sărutăm mulţumind şi cu dragoste şi credinţă închinându-i-ne. Arată-ţi milele tale, Născătoare de Dumnezeu, primind cererile de folos ale robilor tăi.

Depărtează de la noi norul patimilor şi al ispitelor, izbăveşte-ne de toată vătămarea trupească şi sufletească şi fii mijlocitoare a mântuirii noastre. Ajută-i pe cei ce cu dragoste se închină chipului tău nefăcut de mână omenească, ca să cinstească înfricoşatele minuni, semnele mai presus de fire ale icoanei tale.

O, pavăză tare a clerului bisericesc şi sprijin al celor din cinul monahicesc, miluieşte şi mântuieşte cu rugăciunile tale pe ortodocşii arhierei, preoţi şi diaconi, pe toţi monahii şi pe tot poporul drept-credincios care ţi se închină. Ocroteşte obştea părinţilor prodromiţi şi pe toţi închinătorii care aleargă la icoana ta făcătoare de minuni. Caută spre noi cu milostivirea ta şi cu rugăciunea ta învredniceşte-i pe toţi creştinii să vieţuiască cu Hristos şi în lăcaşurile cereşti să se desfăteze.

Cercetează-ne, Maică iubitoare de fii, pe noi, robii tăi, cu darul tău şi dăruieşte celor neputincioşi tămăduire şi sănătate desăvârşită, linişte celor înviforaţi şi mântuire tuturor, în vecii vecilor. Amin.
Şi se face otpustul.aAlt

Altă rugăciune către Maica Domnului Prodromiţa

O, Împărăteasă Prealăudată a îngerilor şi Acoperământul milostivirii neamului omenesc, Maică a Domnului, Ceea Ce întru minunată icoana Ta ne-ai dăruit nouă chipul frumuseţii Tale, nu-Ţi întoarce nici acum faţa Ta de la robii Tăi cei cu gândurile plecate spre cele pământeşti. Cu cheia rugăciunii Tale descuie-ne uşa milostivirii Fiului Tău şi ne primeşte şi pe noi, nevrednicii, în cămara cea de nuntă a Înţelepciunii, ca împreună cu îngerii să-Ţi aducem jertfa laudelor dumnezeieşti.

Pe mine, cel nepriceput întru cuvânt şi străin de tainele rugăciunii, care port în călătoria mea prin deşertul patimilor povara sufletului sărăcit de roua evlaviei şi de tăria credinţei, cu milostivirea Ta mă cercetează. Ca Una Ce vezi de aproape slava cea preaînaltă a Treimii şi primeşti cununile laudelor din mâinile îngerilor, pleacă-Ţi blânda privire pe care ai închipuit-o în icoana Ta şi ai dăruit-o nouă spre mângâiere în necazuri.

Vezi rănile sufletelor noastre Preacurată, vezi că untdelemnul pocăinţei ne lipseşte şi pururea cădem în prăpastia păcatelor. Vezi inima noastră tulburată de gândurile cele rele şi cu fulgerul rugăciunii Tale goneşte de la noi toată neînţelepciunea. Ridică mintea noastră din adâncul patimilor şi-i arată întru lumina Duhului pe Cuvântul Cel născut din Mintea Cea dintâi.

Iată, eu, cel lipsit de evlavie şi cumplit rănit de fiarele păcatelor mele, plec genunchii inimii mele înaintea Ta şi Te rog ca să îmi ierţi îndrăzneala întru nepricepere şi Însăţi să zugrăveşti în sufletul meu icoana tainelor Tale. Cu dumnezeiasca Ta înţelepciune închipuie şi în icoana cea părăsită a inimii mele chipul celor trei virtuţi, credinţa, nădejdea şi dragostea, spre asemănarea Treimii. Mută dorirea mea cea stricată de la cele pământeşti spre cele cereşti şi cu focul râvnei după Adevăr aprinde inima mea cea de prea mult timp adormită în somnul păcatului.

Împacă viaţa mea Stăpână, cu bogăţia rugăciunilor Tale aduse la tronul Treimii şi în locul neputinţei mele de a mă ruga adu untdelemnul milostivirii Tale.

Osteneala iconarului Iordache ai primit şi l-ai făcut pe el părtaş minunii Tale mai presus de cuget. Pe mine, cel neînţelept, mă primeşte sub acoperământul milei Tale şi măcar că nu ştiu a-Ţi zugrăvi icoana laudelor cereşti ca mulţumire pentru mijlocirea Ta înaintea Domnului, nu mă lipsi pe mine de darurile Tale neîmpuţinate.

Ajuns-au în urechile Tale, Fecioară, glasul rugăciunii evreicei ce simţea apropierea morţii şi ai scăpat-o pe ea din prăpastia pierzării.

Ba încă şi uşile dreptei credinţe i-ai deschis, ca să se facă ea biserică a Duhului Sfânt, lăudându-Te pe Tine, Biserica slavei dumnezeieşti. Pe mine, cel ce deşi am fost binecuvântat cu darul dreptei credinţe, însumi îmi gătesc spânzurare cu legătura fărădelegilor mele, trage-mă din groapa pierzării, întinzându-mi scara rugăciunii Tale.

Mustrat-ai pe învăţătorul cel întunecat de necredinţă, dar vai, cât mă ruşinez eu, care de prea multe ori am mâniat bunătatea Ta prin tulburarea din puţinătatea credinţei şi prin neluarea aminte la păzirea chipului curat al evlaviei. Cerut-a învăţătorul acela să vină icoana la el, dar te-ai împotrivit mândriei lui, însă eu cu nevrednicie stau în sfânt locaşul Tău, find pustiit de nădejde, credinţă, evlavie, frică şi dragostea cea după Dumnezeu.

Întoarce-Ţi faţa Ta de maică şi spre mine şi fă să învieze şi în sufletul meu credinţa cea tare întru milostivirea Ta.

Sfârşit binecuvântat cu pace ai dăruit robului Tău, schimonahul Inochentie, ca să arăţi că pe robii Tăi, cei ce cu credinţă Îţi slujesc până la apusul vieţii lor nu îi laşi în mâinile vrăjmaşilor nevăzuţi. Pe mine, smochinul cel neroditor, care nici o roadă de credinţă nu am adus Ţie, fiind eu uscat de seceta patimilor, îndură-Te iar şi mă stropeşte cu ploaia rugăciunilor Tale, ca să aduc rod însutit de fapte bune şi să iau din mâna Ta prin mila Cuvântului cununa vieţii celei veşnice.

Pe monahul Serghie, cel ce se prăbuşise în prăpastia neascultării, cu starea Ta de faţă înaintea Cuvântului l-ai ridicat şi i-ai dăruit iarăşi auzul cel pierdut, ca să ia aminte la glasul Evangheliei lui Hristos şi cu îngerii să-Ţi aducă Ţie totdeauna jertfa laudelor cereşti. Pe mine, cel ce în toate zilele vieţii mele am mers pe cărările neascultării de părinţii cei duhovniceşti şi adesea am căzut în groapa deznădădjuirii, mă înţelepţeşte la ascultarea de Fiul Tău, ca să moştenesc şi eu, nevrednicul, partea celor mântuiţi.

Pe cel ce se îndoia de minunile revărsate prin icoana Ta l-ai îndreptat cu blândeţe prin bogăţia peştelui dăruit la praznicul Tău. Însăţi, ca O Milostivă, adu la masa inimii noastre ca hrană bogată mai ales în ziua prăznuirii icoanei Tale înţelegerile cele dumnezeieşti, care luminează sufletul şi alungă toată negura patimilor.

Potoleşte viforul necazurilor pornite asupra noastră cu grabnica Ta rugăciune şi întru ispite ne soleşte răbdare. Schitul Darvari minunat s-a împodobit cu icoana Ta, care ca o legătură a iubirii păzeşte unitatea între nevoitorii ei. Înaintea icoanei Tale toţi plecăm genunchii inimii şi căzând înaintea ei cu umilinţă cerem să se depărteze de la noi toată tulburarea vrăjmaşului, ca pacea Mântuitorului nostru să odihnească pururea în sufletele noastre.

Deci, ca Una Ce ai fost dăruită de Însuşi Cuvântul şi Fiul lui Dumnezeu spre păzirea obştii acesteia, împacă-ne pe noi toţi, cei greşiţi, iarăşi cu Cel pe Care în pântecele Tău L-ai purtat ca pe un scaun al slavei.

Ca la o iconoamă a tuturor darurilor Duhului la Tine alergăm în necazurile şi întristările noastre şi Te rugăm să mângâi inimile noastre cu vestirea izbăvirii, ca una Ce ai luat în auzul Tău glasul Arhanghelului, dezlegând blestemul cel pus asupra noastră prin glasul lui Dumnezeu. Înaintea icoanei Tale aducem lacrimile noastre cele de umilinţă şi suspinurile inimilor noastre de la privirea feţei Tale nu le tăinuim.

Căci pe Tine Te ştim Maică Milostivă a Cuvântului şi pururea Apărătoare a noastră a credincioşilor, celor gârboviţi de prea multe păcate. Ştim mulţimea nelegiuirilor noastre cu care am mâniat bunătatea cea multă a Ziditorului, ştim nevrednicia noastră, dar încă mai ştim că milostivirea Ta este neasemănată şi nu este păcat ca să Te împiedice pe Tine a ne zidi nouă iarăşi podul împăcării noastre cu Dumnezeu.

Caută cu milă, Împărăteasă Prealăudată, Care stai pe scaunul slavei şi primeşti cununile laudelor îngereşti, şi spre oştea schitului acestuia şi ca o iconoamă înţeleaptă rânduieşte toate spre mântuirea tuturor, căci în mâinile Tale s-a dat cârma mântuirii obştii acesteia, ca pe toţi să-i primeşti cu bunăvoinţă în cămările cereşti.

Celor ce îşi pleacă genunchii sufletelor şi ai trupurilor înaintea icoanei Tale celei de minuni izvorâtoare, cerând grabnică izbăvire din adâncul necazurilor, le răsplăteşte cu bogatele Tale daruri, ca ieşind neruşinaţi din biserica Ta să ne facem şi noi mărturisitori ai minunilor Tale, strigând: Bucură-Te, Împărăteasă a Luminii, Care prin arătarea strălucitului Tău chip în icoana Ta ai voit să ne chemi pe noi cu glasul cel tainic al Duhului la lucrarea cea duhovnicească, spre a preface inimile noastre stricate de păcat în icoane ce oglindesc slava Treimii.

Altă rugăciune înaintea Icoanei Măicuţei Domnului Prodromiţa

„Prea Sfântă Stăpână, de Dumnezeu Născătoare, pururea Fecioară Maria, protectoarea şi apărătoarea noastră, cerem a Ta nebiruită aparare. Împărăteasa Cerului şi a pământului, ceea ce ai cu dreptate numele de „Prodromiţa”, adică înainte-mergătoare, întăreşte-ne întru lucrarea faptelor bune şi ne du de mână întru Împărăţia cea cerească.

Povăţuieşte-ne pe noi, toţi drept credincioşii creştini, spre a vedea şi veşnic a ne îndulci de mărirea Fiului Tău şi Dumnezeul nostru, ca Binecuvântata şi Prea Proslăvită eşti, în vecii vecilor. Amin.”

Canon de rugăciune către Născătoarea de Dumnezeu şi Pururea Fecioara Maria la pomenirea cinstitei sale icoane, cea numită „Prodromiţa”

Troparul Născătoarei de Dumnezeu şi Pururea Fecioarei Maria la pomenirea cinstitei sale icoane, cea numită „Prodromiţa”, de la Muntele Athos, glasul 1:

Născătoare de Dumnezeu, pururea Fecioară, sfintei şi dumnezeieştii icoanei tale cu dragoste şi cu credinţă închinându-ne, o sărutăm mulţumind; căci prin ea celor credincioşi dăruieşti cu adevărat tămăduiri sufletelor şi trupurilor. Pentru aceasta, grăim către tine: Slavă fecioriei tale, slavă milostivirii tale, slavă purtării tale de grijă, Ceea ce eşti Una Binecuvântată.

Troparul Născătoarei de Dumnezeu şi Pururea Fecioarei Maria, glasul 1:

 Născătoare de Dumnezeu Fecioară, Bucură-te, Ceea ce eşti plină de har, Marie, Domnul este cu tine. Binecuvântată eşti tu între femei şi Binecuvântat este Rodul pântecelui tău; că ai născut pe Mântuitorul sufletelor noastre.

Cântarea 1, glasul al 4-lea.

Irmosul:

Pe voievozii cei tari, pe cele trei părţi ale sufletului, Cel Ce Te-ai născut din Fecioară, îneacă-i în adâncul nepătimirii, Te rog. Pentru ca să cântăm Ţie cântare de biruinţă, ca într-o alăută întru omorârea trupului.

Stih: Slavă Ţie Doamne, Slavă Ţie.

Pe voievozii cei tari, pe cele trei părţi ale sufletului, Cel Ce Te-ai născut din Fecioară, îneacă-i în adâncul nepătimirii, Te rog. Pentru ca să cântăm Ţie cântare de biruinţă, ca într-o alăută întru omorârea trupului.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Dă-mi dar cuvântului, Fecioară, ca să încep a lăuda slăvitele minuni ale preastrălucitei tale icoane cu luminată cunoştinţă, Stăpână, de Dumnezeu Dăruită.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Veniţi împreună cu mine, mulţimea monahilor şi degrab alergaţi, ca cerbul cel însetat spre izvoarele apelor, ca să aducem laudă şi împreună să cântăm dumnezeieştii icoane cântare de biruinţă.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

A lăuda cu dreaptă cuviinţă şi cu cântări de laudă a încununa preacinstită icoana ta, nu este cu putinţă, Preanevinovată. Pentru aceea, în loc de cuvinte mari, primeşte credinţa noastră mică şi iartă pe robii tăi.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Având pe Vistierul înţelepciunii, Care Se supune ca un Fiu Preaînţelept rugăciunilor tale, ca Maicii celei Iubite, picură o picătură de dar dumnezeiesc, Fecioară Preacurată, în inimile noastre, ca să putem lăuda sfântă icoana ta.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Slava pământenilor, Preaîncuviinţată Fecioară, Ceea ce ai născut mai presus de fire pe Cuvântul Tatălui, învredniceşte de dumnezeiasca mărire pe cei ce după cuviinţă cinstesc sfântă icoana ta.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Împăraţii pământului, mai marii şi judecătorii poporului, patriarhii, arhiereii şi toate popoarele văzând, Preacurată, sfânt locaşul acesta şi minunată icoana ta, pe tine te preaslăvesc, minunea ta o vestesc şi acest locaş îl fericesc.

Cântarea a 3-a.

Irmosul:

Cel Ce eşti mai presus decât toată începătoria, de voie Te-ai pogorât din înălţime pe pământ şi firea omenească cea smerită ai înălţat-o din iadul cel mai de jos. Că nu este sfânt afară de Tine, Iubitorule de oameni.

Stih: Slavă Ţie Doamne, Slavă Ţie.

Cel Ce eşti mai presus decât toată începătoria, de voie Te-ai pogorât din înălţime pe pământ şi firea omenească cea smerită ai înălţat-o din iadul cel mai de jos. Că nu este sfânt afară de Tine, Iubitorule de oameni.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Icoana ta cea preaslăvită văzând-o, Preacurată, poporul cel binecredincios al pământului românesc, strălucind ca un nor înfulgerat, se întreba, zicând: ce minune înfricoşătoare, ce taină ne aşteptată este aceasta, fraţilor?

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Vestea minunilor sfintei tale icoane s-a împrăştiat în tot pământul. Pentru aceasta, Fecioară, toţi împreună, popoarele şi seminţiile aleargă şi căzând, se închină ei cu multă evlavie.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Ca şi un nor luminos şi strălucitor se acoperă acest sfânt locaş prin sfântă icoana ta; şi tu luminezi ochii sufletelor noastre, cei ce sunt întunecaţi cu întuneric de păcate.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Uşă a milostivirii fiind tu, Marie şi Bună Păzitoare a acestui sfânt locaş, uşa mântuirii deschide-o nouă şi ne dă ca în viitor să vieţuim în fapte cuvioase şi în petrecere curată.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Precum sunt ochii în mâinile stăpânei sale, aşa şi ochii noştri în mâinile tale, o, sfântă icoană, minune dumnezeiască zugrăvită.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Ca un fulger prealuminat, preacinstită icoana ta, în mijlocul poporului fără încetare strălucind, a îndemnat pe cei ce priveau să strige ţie, Binecuvântată Fecioară: mari sunt minunile tale.

Cântarea a 4-a.

Irmosul:

Sfatul cel neurmat şi dumnezeiesc al Întrupării Tale celei de sus, celei din Fecioară, proorocul Avacum avându-l în minte a strigat: Slavă puterii Tale, Doamne .

Stih: Slavă Ţie Doamne, Slavă Ţie.

Sfatul cel neurmat şi dumnezeiesc al Întrupării Tale celei de sus, celei din Fecioară, proorocul Avacum avându-l în minte a strigat: Slavă puterii Tale, Doamne .

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Ca o scară ce duce la ceruri, având noi, Preacurată, cinstită icoana ta, în acest sfinţit locaş astăzi ne-am adunat noi toţi, nevrednicii robii tăi, ca să prăznuim împreună arătarea ei în lume. Pe noi, aceştia, mântuieşte-ne, Preamilostivă Doamnă.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Precum ai dat biruinţă dreptcredincioşilor mai înainte asupra vrăjmaşilor şi luptătorilor împotriva icoanelor, aşa şi pe noi robii tăi, Dumnezeiască Mireasă, întrarmează-ne cu putere asupra a trei vrăjmaşi: împotriva trupului, a lumii şi a diavolului.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Fii cu noi robii tăi totdeauna, o, preastrălucită icoană şi nu te depărta de turma ta niciodată; căci pe tine te avem lumină, viaţă şi apărătoare.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Miluieşte, Miluitoarea lumii, miluieşte sfânt locaşul acesta de cutremur şi de orice necaz ce ar veni asupră-ne, din pricina nenumăratelor noastre păcate. Că tu eşti Păzitoarea noastră, Stăpână.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Fiind tu Dumnezeiescul Cleşte al Focului Celui Nematerialnic, ca un foc scânteietor se arată icoana ta, arzând cu totul materia patimilor noastre. Izbăveşte-ne, dar, Stăpână, de focul cel veşnic.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Învredniceşte-mă, Stăpână, a vedea sfântă icoana ta, blândă şi veselă la faţă, în ceasul morţii mele, dându-mi dezlegare de greşeli şi sufletului mântuire.

Cântarea a 5-a.

Irmosul:

Acum Mă voi scula după proorocie, a zis Dumnezeu; acum Mă voi preaslăvi; acum Mă voi înălţa, luând din Fecioară pe cel căzut şi la lumina cea minunată a Dumnezeirii Mele îl voi înălţa.

Stih: Slavă Ţie Doamne, Slavă Ţie.

Acum Mă voi scula după proorocie, a zis Dumnezeu; acum Mă voi preaslăvi; acum Mă voi înălţa, luând din Fecioară pe cel căzut şi la lumina cea minunată a Dumnezeirii Mele îl voi înălţa.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

O, cât de înfrumuseţată, cât de strălucită şi ca un soare se vede preasfântă icoana ta, strălucind, prin bogatul ei dar cel de raze purtător, peste toţi care se închină ei cu umilinţa sufletului.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Toată această frăţime de tine adunată a românilor de pretutindenea, cu fierbinte dragoste a primit slăvită şi minunată icoana ta, Fecioară. Asemenea şi noi şi toţi urmaşii noştri, cu credinţă neclintită, cu inimi învăpăiate, o primim şi îi slujim.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Ca o Maică Milostivă eşti pentru acest smerit locaş, veselindu-ne pe toţi prin sfântă icoana ta cea cu minune zugrăvită. Pentru aceea, arată-te Milostivă spre noi şi ne învredniceşte a face voia Fiului tău, Iisus Mântuitorul nostru.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Cum vom lăuda fapta minu nată a acestei femei cuvioase, căreia, arătându-te în vis, i-ai poruncit ca degrab să alerge acolo unde s-a zugrăvit dumnezeiescul tău chip cu minune şi căzând înaintea ei, să i se închine, ceea ce n-a întârziat a împlini.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Pe toţi dreptcredincioşii creştini, care aleargă la sfântă biserica aceasta, Stăpână, aducând daruri ţie, Preacurată, miluieşte-i, Stăpână, cu bogate daruri.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Pe întreg binecredinciosul tău popor, care cu evlavie din locuri depărtate aleargă către sfântă icoana ta, binecuvintează-l, Stăpână şi toată casa lor fereşte-o de toate relele întâmplări.

Cântarea a 6-a.

Irmosul:

Venit-am în adâncurile măririi şi m-a înecat viforul păcatelor mele celor multe. Dar Tu, ca un Dumnezeu, scoate din stricăciune viaţa mea, Mult Milostive.

Stih: Slavă Ţie Doamne, Slavă Ţie.

Venit-am în adâncurile măririi şi m-a înecat viforul păcatelor mele celor multe. Dar Tu, ca un Dumnezeu, scoate din stricăciune viaţa mea, Mult Milostive.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Arhanghelii şi Îngerii, Heruvimii şi Serafimii, Începătoriile şi Domnule, Stăpâniile şi Scaunele şi toate celelalte puteri laudă, Fecioară, sfântă icoana ta.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Caută, Doamnă, din cer spre turma ta aceasta, care pururea te cinsteşte şi linişteşte furtuna cea pornită asupra noastră, a ispitelor şi a necazurilor, prin darul sfintei tale icoane.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Rănindu-mă cu săgeţile răutăţilor şi plin fiind de cumplite răni, tămăduieşte-mă, Preanevinovată, cu darul sfintei tale icoane, căreia cu evlavie mă închin şi o sărut.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Uşa pocăinţei deschide-o mie, de Dumnezeu Născătoare, ca prin mijlocirea ta să deschid uşile Raiului. Căci tu eşti Uşa celor ce se mântuiesc şi Păzitoarea şi Întărirea turmei tale acesteia.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Nedepărtându-Se de Sânurile Părinteşti, Dumnezeul tuturor a fost ţinut în fecioreştile tale braţe, Maică fără de prihană, gătind odihnă şi toate bunătăţile tuturor celor ce se închină preasfintei tale icoane.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Tărie eşti şi Sprijin şi Păzitoare robilor tăi tu, Fecioară, Ceea ce nu ştii de nuntă. Zid Nesurpat în faţa vrăjmaşului, care ne izbăveşti de necazuri şi de primejdii şi porneşti spre fugă taberele vrăjmaşului, prin razele cele de foc purtătoare ale cinstitei tale icoane.

CONDAC, glasul al 8-lea. Podobie: Apărătoare Doamnă...

Chipului tău, Preacurată Născătoare de Dumnezeu Fecioară, ne închinăm credincioşii, cinstindu-l după vrednicie; căci ne păzeşti şi ne izbăveşti din ispite şi din toate relele întâmplări. Pentru aceea, mulţumind, grăim ţie: Bucură-te, Fecioară, Nădejdea şi Slava creştinilor.

Cântarea a 7-a.

Irmosul:

Chipului celui de aur neînchinându-se tinerii lui Avraam, s-au lămurit ca aurul în topitoare; că, în cuptorul cel de foc, ca întru o cămară luminată, dănţuiau, cântând: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri.

Stih: Slavă Ţie Doamne, Slavă Ţie.

Chipului celui de aur neînchinându-se tinerii lui Avraam, s-au lămurit ca aurul în topitoare; că, în cuptorul cel de foc, ca întru o cămară luminată, dănţuiau, cântând: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Arată-ne acum nouă, păcătoşilor, milele tale cele de demult, Stăpână, pe care noi le ştim după psalmist; iar părinţii noştri cu adevărat le-au văzut, ca să putem povesti şi noi altora slăvirile sfintei tale icoane.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Locaşul tău, Fecioară, Rai se vede astăzi având lemn de viaţă pe icoana frumuseţii tale, cu dumnezeiască minune zugrăvită, pe care toţi cu bucurie, cu dragoste şi cu bună cucernicie o sărutăm, printr-însa mântuindu-ne.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Lăudăm cu multă cucernicie sfântă icoana ta, Preacurată şi intrând în sfânt locaşul tău dumnezeiască veselie şi sănătate primim toţi, Mireasă a lui Dumnezeu.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Icoana ta, Fecioară, cu minune zugrăvită, ai dăruit-o turmei tale, mângâiere sufletească întru necazuri şi întru primejdii păzitoare, tuturor celor ce locuiesc în acest sfinţit locaş.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Seara şi dimineaţa şi în miezul zilei, în noapte şi în miezul nopţii, în toată vremea şi în tot ceasul, ne rugăm ţie cu lacrimi şi cu suspinuri, cinstind icoana ta şi cu frică o sărutăm. Pentru aceasta, nu ne lăsa pe noi, Stăpână.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Turma ta strigă către tine, dacă tu nu vei păzi cetatea noastră, după cum cântă David, în zadar ar priveghea cel ce o păzeşte. Pentru aceasta, păzeşte-ne, Stăpână, sub acoperământul aripilor icoanei tale, Fecioară.

Cântarea a 8-a.

Irmosul:

În văpaie de foc stau Ţie înainte Heruvimii şi Serafimii, Doamne şi toată zidirea cântare frumoasă cântă Ţie: lăudaţi-L, binecuvântaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Stih: Slavă Ţie Doamne, Slavă Ţie.

În văpaie de foc stau Ţie înainte Heruvimii şi Serafimii, Doamne şi toată zidirea cântare frumoasă cântă Ţie: lăudaţi-L, binecuvântaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Când a sosit, Stăpână, preasfântă icoana ta, toată mulţimea turmei tale a alergat cu nespusă bucurie spre întâmpinarea ei, pe care cu dulci cântări în biserică au adus-o.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Ipostatică viaţă ai născut, Fecioară, pe Fiul şi Cuvântul lui Dumnezeu. Pe Acela ca pe un Bun, Preacurată, roagă-L ca să ne scrie în cartea vieţii pe noi cei care cu dragoste cinstim sfântă icoana ta.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Rupe zapisul fărădelegilor mele, Dumnezeiască Mireasă, Ceea ce ai născut Bucuria lumii şi umple de dar sufletul meu, ca să cânt ţie bucurându-mă: Bucură-te, Scăparea neamului nostru.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Icoana ta, Stăpână, celor ce în Sfântul Munte Atos locuiesc, s-a arătat liman de mântuire şi tămăduire de tot felul de boli. Pentru aceasta, pururea slăvim mila şi puterea ta.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Locaşul tău, Stăpână, se curăţeşte prin strălucirile tale şi se împodobeşte prin dumnezeieşti cântări, învistierindu-se cu dumnezeiasca ta icoană; iar dumnezeiescul tău staul prin darul tău cel mare se arată cer gândit.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Lăudămu-te pe tine, Frumuseţea lui Iacov, de Dumnezeu Dăruită. Bucură-te, Slava îngerilor; Bucură-te, Mântuirea celor muritori. Bucură-te, Scularea lui Adam; Bucură-te, Izbăvirea Evei. Bucură-te, prin care această chinovie românească este păzită de vrăjmaşii cei văzuţi şi nevăzuţi.

La Cântarea a 9-a:

Stih: Măreşte, suflete al meu, pe Preacurata Fecioara Maria, una de Dumnezeu Născătoare.

Irmosul:

Eva adică, prin păcatul neascultării, blestem înăuntru a adus, iar tu Fecioară de Dumnezeu Născătoare, prin Odrasla purtării în pântece, lumii binecuvântare ai înflorit; pentru aceasta toţi te slăvim.

Stih: Slavă Ţie Doamne, Slavă Ţie.

Eva adică, prin păcatul neascultării, blestem înăuntru a adus, iar tu Fecioară de Dumnezeu Născătoare, prin Odrasla purtării în pântece, lumii binecuvântare ai înflorit; pentru aceasta toţi te slăvim.

Stih: Măreşte, suflete al meu, icoana Preafintei Fecioare, cea de lumina purtătoare.

Nectar de milostivire, Stăpână, ne-ai izvorât nouă, prin ivirea sfintei tale icoane, de unde curg râuri dulci şi veselitoare, fântâni preacurate şi pâraie de viaţă purtătoare, din care, Fecioară de Dumnezeu Născătoare, pe mine, cel ce mă închin ei cu credinţă, adapă-mă, Preacurată.

Stih: Măreşte, suflete al meu, Sfântă icoană, cea de minuni făcătoare a Preabinecuvântatei Stăpâne.

Icoana ta, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, este ca un noian de bunătăţi şi a toată desfătarea, sufletelor îndulcire, trupurilor alinare şi străină privire a darurilor tale, întru tot Binecuvântată, Marie Prealăudată.

Stih: Măreşte, suflete al meu, Sfântă icoană, cea în chip de soare a pururea Fecioarei.

Frumos Acoperământ te-am dobândit pe tine, Fecioară Mult Milostivă, cei ce locuim în acest sfinţit locaş; deci, deschide-ne nouă, prin cheile bunătăţii tale, uşa milostivirii Fiului tău şi Dumnezeului nostru, deschide-ne, Stăpână şi uşa Împărăţiei celei de sus.

Stih: Măreşte, suflete al meu, pe dumnezeieştile feţe, a Maicii şi a Fiului, Singure Închipuite.

O, frumuseţe nespusă! O, dulceaţă îmbătătoare a icoanei tale, Preacurată Fecioară! De acestea vreau să mă satur şi să mă fac propovăduitor adevărat al acestora, ca să grăiesc ţie: miluieşte-mă! Miluieşte-mă, Stăpână, că tu eşti mântuirea tuturor.

Stih: Măreşte, suflete al meu, Sfântă icoană cea de boli vindecătoare şi de ispite izbăvitoare.

N-a pierit nimeni, Curată Stăpână, Maica lui Dumnezeu, din cei ce aveau spre tine nădejdea bunei credinţe, decât numai cei ce din zavistie s-au lepădat ca să nu se închine vederii chipului tău.

Stih: Măreşte, suflete al meu, pe Fecioara Maica, Slava îngerilor şi Acoperământul oamenilor.

Împarte, Fecioară, bogăţia darului tău celor ce cu bună cucernicie slăvesc Sfânta icoana ta, dăruindu-le pace în toată viaţa lor, îmbelşugare de bunătăţi, mântuire sufletelor şi Îm părăţia Cerurilor, Marie, Maica lui Hristos Dumnezeu.

Alte stihuri, glasul al 8-lea:

Stih: Îngerii şi oamenii cinstim, după vrednicie, Sfântă icoana ta cea preacurată.

Irmosul:

Străin lucru este mamelor fecioria; străină este şi fecioarelor naşterea de fii. Iar în tine, Născătoare de Dumnezeu, amândouă s-au rânduit. Pentru aceasta, toate seminţiile pământului pe tine neîncetat te fericesc.

Stih: Slavă Ţie Doamne, Slavă Ţie.

Străin lucru este mamelor fecioria; străină este şi fecioarelor naşterea de fii. Iar în tine, Născătoare de Dumnezeu, amândouă s-au rânduit. Pentru aceasta, toate seminţiile pământului pe tine neîncetat te fericesc.

Stih: Îngerii şi oamenii unindu-ne, într-un glas să lăudăm pe Maica pururea Fecioară.

Avându-te pe tine Mărire şi de obşte Fericire, de Dumnezeu Născătoare, toţi, cei ce te cinstim pe tine şi cu credinţă apropiindu-ne de Sfântă icoana ta, cu evlavie ne închinăm şi cu frică o sărutăm. Izbăveşte-ne pe toţi de necinstea cea viitoare şi învredniceşte-ne de slava şi desfătarea cea veşnică, în locaşurile drepţilor.

Stih: Toţi să alergăm către icoana Uneia Dumnezeieştii Maice şi căzând înaintea ei, cu frică să cerem milă.

Râu de dulceţuri şi izvor de desfătări, Maică Cerească şi miere din piatră izvorâtă, îmbelşugare de veşnice daruri dobândind Sfântă icoana ta, Fecioară, cei ce locuim în sfânt locaşul acesta, cu mulţumire închinându-i-ne, slăvim pe Fiul tău, te lăudăm pe tine şi cinstim icoana ta cea de minuni făcătoare.

Stih: Mireasă cea mai Frumoasă între femei, acoperă-ne cu harul tău de sus pe noi, cântăreţii tăi.

Lumină eşti celor întunecaţi şi Liman Neînviforat, Fecioară, celor ce se învăluiesc în viforul acestei vieţi şi sunt înconjuraţi de năvălirile ispitelor, că preacinstita ta icoană ai dăruit-o spre scăpare tuturor celor ce, cu dreaptă credinţă şi cu cucernicie închinându-se, o sărută.

Stih: Maica lui Dumnezeu, Fecioară fără prihană ocroteşte-ne, acoperă-ne şi ne apără de toate ispitele.

Ţie, Preacurată Fecioară, cu evlavie îţi grăim: Bucură-te, Fiica Părintelui Celui Veşnic, Maica Fiului Întrupat şi Mireasa Preasfântului Duh; căci tu eşti Lauda îngerilor, ţie îţi cântă adunarea oamenilor, cerul şi pământul, marea şi văzduhul, adâncurile şi toate tăriile binecuvintează cu cuviinţă preacinstit numele tău.

În loc de Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Stih: Preasfintei Treimi, Tatălui şi Cuvântului şi Duhului ne închinăm, Ceea Ce din nefiinţă toate le-a făcut.

Treime fără de început, Părinte şi Fiule şi Duhule Preasfinte, pe cei ce dumnezeieşte Te laudă, acoperă-i şi-i păzeşte, cu solirile Preacuratei Fecioarei de Dumnezeu Născătoare. De toată nevoia şi reaua întâmplare păzeşte pe cei ce cinstesc şi se închină Sfintei icoanei sale cu credinţă.

În loc de Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Stih: Împărăteasa tuturor, de Dumnezeu Născătoare, Maică Preaînălţată, pe cei ce cu cununi de laudă împodobesc Sfântă icoana ta, izbăveşte-i de toată vătămarea.

O, Prealăudată Maică, Ceea ce ai născut Izvorul Mântuirii şi al faptelor celor îmbunătăţite, pe Hristos Dumnezeu, Ceea ce te-ai arătat Râu cu adevărat de bunătăţi, pe cei ce din tot sufletul cinstesc şi se închină preasfintei icoanei tale în tot locul, izbăveşte-i de gheenă şi să dobândească mântuire învredniceşte-i.

Catavasie:

Tot neamul pământesc să salte, cu Duhul fiind luminat, şi să prăznuiască firea minţilor celor fără de trup, cinstind sfânta prăznuire a Maicii lui Dumnezeu şi să cânte: Bucură-te, Preafericită Născătoare de Dumnezeu, Curată, pururea Fecioară.

SEDELNA, glasul al 8-lea. Podobie: Porunca cea cu taină...

Să se bucure cerul şi pământul să se veselească; căci cea mai presus decât îngerii, Fecioara astăzi, pe pământ, cheamă tot neamul omenesc şi îngeresc la dumnezeiasca prăznuire a cinstitului chip al ei şi al Fiului său. Acest chip ne dăruieşte nouă toate cele de folos şi tot felul de tămăduiri. Pentru aceasta, Născătoare de Dumnezeu, cu bucurie cântăm ţie: Slavă venirii tale în chipul tău, Curată, Ceea ce cu adevărat ai lucrat minune preaslăvită.

Bibliografie

https://prodromu-athos.ro
ziarullumina.ro
https://radiorenasterea.ro
https://doxologia.ro
https://www.crestinortodox.ro
https://www.crestinortodox.r
https://ro.wikipedia.org

https://basilica.ro
https://doxologia.ro