Icoana „Scara dumnezeiescului urcuș”, sau Icoana „Scării Raiului”, este o reprezentare cât se poate de sugestivă a binecunoscutului tratat ascetic scris de Sfântul Ioan Scălarul, despre părăsirea păcatului și înaintarea pe calea virtuților, în vederea obținerii mântuirii.
Această icoană a apărut în mănăstirile din pustia Egiptului, acolo unde este citită regulat Scara scrisă de Sfântul Ioan Scărarul, în special în zilele Postului Mare.
Cea mai veche mănăstire creștină locuită din Egipt, este Mănăstirea Sfânta Ecaterina, lăcăș de cult greco-ortodox, fondat între 548 și 565, situat la picioarele Muntelui Sinai, pe locul unde se crede că profetul Moise a văzut Rugul Aprins.
Mănăstirea are o colecție de peste 2000 de icoane, inclusiv unele din puținele piese care au supraviețuit perioadei iconoclaste a Imperiului Bizantin din secolul al VIII-lea și al IX-lea, datorită situației din regatul islamic.
De menționat este faptul că Spătarul Mihai Cantacuzino (1640-1716), mare boier din Țara Românească, a făcut un pelerinaj în Peninsula Sinai, unde a ajuns până la Mănăstirea Sfânta Ecaterina. Impresionat de acest loc, a ctitorit în anul 1695 pe Valea Prahovei o mănăstire, pe care a numit-o Mănăstirea Sinaia, de la care provine și numele orașului Sinaia.
Nu există stabilită o dată anume privind cinstirea icoanei „Scara dumnezeiescului urcuș”.
Amintim în acest contex faptul că Sfântul Ioan Scărarul este sărbătorit de Biserica Ortodoxă pe data 30 martie, ziua în care în anul 649, sfântul a trecut la cele veșnice; în plus Biserica i-a închinat Sfântului Ioan Scărarul și a patra duminică din postul Sfintelor Paști.
Scara din icoană are de obicei 30 de trepte, după numărul de capitole pe care le conține tratatul Sfântului Ioan Scărarul.
Pe scară vedem oameni care se află în diferite stadii de ascensiune. La o primă vedere, toți cei ce se află pe scară pot părea asemănători, toți fiind bărbați cu barbă (călugări).
Acest lucru trebuie văzut în context.
Scara de suflete mântuitoare și ducătoare la cer a fost o lucrare scrisă în special pentru monahi, deși în ultima perioadă acesta a devenit familiară unui număr foarte mare de mireni. Ca atare, în majoritatea icoanelor Scării sunt zugrăviți călugări de vârste diferite și, de obicei, include cel puțin un om investit (uns) că episcop. Aceasta sugerează că toți creștinii care-și doresc mântuirea și lucrează pentru ea sunt reprezentați pe Scară.
Scara traversează ascendent icoana ‒ din stânga jos, în dreapta sus ‒ și separă cele lumești, de cele cerești.
În partea de jos a Scării („sub” ea), sunt reprezentați demoni care îi necăjesc pe cei de pe scară cu săgeți, sulițe și lanțuri. Aceștia sunt reprezentările gândurilor păcătoase și ale ispitelor care ne asaltează când mergem pe calea cea strâmtă care duce la mântuire.
Unii dintre călugări sunt reprezentați căzuți, dar țînându-se totuși de scară, iar alțîi care cad cu totul, cu capul în jos – trași de diavoli spre iad. Iadul este reprezentat în parte dreaptă-jos, sub forma unui cap de monstru, înghițindu-i pe cei care cad de pe scară.
În partea de sus a Scării („deasupra”) sunt reprezentați îngeri zburând și ajutându-i pe călugări să urce, eventual chiar țînându-i de mână.
În partea dreaptă-sus, într-un medalion sau deasupra norilor este zugrăvit Iisus Hristos Însuși, care îi primește pe cei ce reușesc să ajungă până sus. Înaintea Lui se găsește un călugăr foarte bătrân, cu figură cuvioasă și foarte smerită, urcat pe ultima treaptă a scării, privind către Domnul. Iar Hristos îl ia de o mână, în timp ce cu mâna cealaltă îi așază pe cap o cunună, zicând: „Veniţi la Mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi Eu vă voi odihni pe voi” (Matei 11, 28).
De asemenea, în unele icoane mai este reprezentată o biserică în fața căreia se află un grup de monahi care privesc spre scară. Sfântul Ioan Scărarul (țînând în mână un pergament cu învățături) îi călăuzește pe monahi să-și înceapă dumnezeiescul urcuș.
De remarcat este faptul că toți cei care urcă, indiferent de treapta pe care se află, au privirea îndreptată spre Hristos. Singurii care nu se uită sunt cei care s-au desprins de scară și sunt în cădere.
Un alt fapt care poate fi observat este acela că atât cei care urcă, cât și cei care cad de pe Scară își țin mâinile întinse în același mod ‒ în rugăciune.
În vremea când era un trăind sihastru în Peninsula Sinai, Sfântul Ioan era cunoscut pentru smerenia și ascultarea sa, precum și pentru înțelepciunea și discernământul său (obținute printr-o îndelungată experiență spirituală). Avea o reputație de foarte bun cunoscător în ceea ce privește modul în care trebuie dusă o viață duhovnicească.
Sfântul Ioan, egumen al Mănăstirii Rait, i-a cerut într-o zi Sfântului Ioan Scărarul, să scrie lucrurile pe care le cunoștea într-o carte. La început, Sfântul Ioan Scărarul a ezitat să-și asume o astfel de sarcină, dar în cele din urmă a ascultat rugămintea egumenului din Rait și a început să scrie Scara.
Scrierea Scării a fost comparată mai târziu în monahism cu primirea Legii pe muntele Sinai de către Sfântul prooroc Moise.
Această lucrare a fost folosită mai întâi de monahi. Până în zilele noastre, aceștia o citesc în special în timpul Postului Mare. Este una din scrierile recomandate în perioadele de post și pentru cei care mai sunt "în lume", însă numai cu precauție și sub sfătuirea unui Părinte duhovnicesc.
Această lucrare și-a lăsat amprenta asupra vieților multor sfinți precum Sf. Teodor Studitul, Sf. Petru Damaschinul, Sf. Teofan Zăvorâtul și mulți alți părinți duhovnicești.
Scopul tratatului este de a fi un ghid în urmarea unei vieți închinate întru totul lui Dumnezeu.
Metafora scării, este folosită pentru a descrie modul în care cineva poate urca spre Împărăția Cerurilor, începând cu renunțarea la lume și sfârșind în Rai, împreună cu Domnul.
Lucrarea este împărțită în treizeci de capitole, trepte, fiecare ocupându-se de un păcat sau de o virtute anume. Conținutul, ca și în cazul Legilor primite de Moise, nu cuprinde în primul rând reguli, reglementări de tot felul, ci mai ales observații asupra practicilor existente. Adesea, limbajul folosit este metaforic, pentru a ilustra mai bine natura păcatului sau a virtuții. În ansamblu, tratatul urmează o linie progresivă, pornind de la renunțarea la lume către sfârșitul care este viața trăită întru iubirea lui Dumnezeu.
Primele trei capitole (trepte) ne arată ce este viața monahală, spunându-ne despre lepădarea lumii, desprinderea de obișnuințele lumești și înstrăinarea de bună voie. În următoarele capitole sunt descrise virtuțile principale (ascultarea, pocăința, amintirea de moarte, plânsul) pe care trebuie să le dobândească monahul, dar și unele patimi (mânia, deznădejdea, lăcomia, mândria ș.a., în capitolele 8-23) pe care acesta trebuie să le biruiască. Drept roade ale luptei celei bune sunt considerate de Sfântul Ioan Scărarul simplitatea, smerenia, discernământul, care îl conduc pe ascet spre treptele mai înalte ale tăcerii, rugăciunii, despătimirii și iubirii (capitolul 30). Scara duhovnicească nu are o ultimă treaptă, pentru că, dacă omul ajunge la iubire, atunci, după cum spune însuși Sfântul Ioan, "înaintând în ea, niciodată nu ajungem la sfârșit, nici în veacul acesta, nici în cel viitor, adăugând lumină la lumină" (capitolele 26; 2, 38).
Cuvântul al 28-lea vorbește despre "fericita rugăciune" astfel: "Rugăciunea este, după însușirea ei, însoțirea și unirea omului și a lui Dumnezeu; iar după lucrare, susținătoarea lumii. Este împăcare a lui Dumnezeu; maica lacrimilor și fiica lor; ispășirea păcatelor; pod de trecere peste ispite; peretele din mijloc în fața necazurilor; zdrobirea războaielor, lucrarea îngerilor, hrana tuturor ființelor netrupești, veselia ce va să vie, lucrarea fără margine, izvorul virtuților, pricinuitoarea harismelor (a darurilor), sporirea nevăzută, hrana sufletului, luminarea minții, securea deznădejdii, dovedirea nădejdii, risipirea întristării, bogăția călugărilor, vistieria sihaștrilor, micșorarea mâniei, oglinda înaintării, arătarea măsurilor, vădirea stării dinăuntru, descoperirea celor viitoare, semnul slavei. Rugăciunea este celui ce se roagă cu adevărat tribunal, dreptar și scaun de judecată al Domnului, înaintea scaunului Judecății viitoare".
Treptele Scării sunt următoarele:
Lucrarea se sfârșește cu un Cuvânt către păstor (stareț), adresat Sf. Ioan din Rait.
Ca orice alt text ascetic sau duhovnicesc, și acesta ar trebui citit cu grijă.
Dat fiind că publicul pentru care a fost scris era unul de monahi, limbajul este foarte puternic, foarte dur atunci când compară viața în lume cu viața închinată lui Dumnezeu.
Acesta este unul din motivele pentru care această lucrare ar trebui citită sub îndrumarea unui părinte duhovnicesc. Scara ar trebui citită cu mare atenție și concentrare, pentru a încerca urmarea pe cât posibil a vieții monahilor.
Dar se poate citi și câte o treaptă, individual. Este important ca un părinte duhovnicesc să fie implicat pentru a putea să-l ajute și să-l călăuzească pe cel care citește.
De această dată, când vorbim despre minunile privitoare la icoana „Scara dumnezeiescului urcuș”, sau la Scara Sfântului Ioan Scalarul, vom avea în vedere Marea minune spirituală, duhovnicească, pe care o poate dobândi oricine dorește să-şi desăvârşească viaţa creştină, urcând către Împărăția lui Dumnezeu, treaptă cu treaptă, dezrobindu-se de păcate și îmbrăcându-se cu virtuți.
Omul ajuns în vârful scării se simte eliberat de patimi şi încărcat de pacea divină, revărsată din iubirea lui Dumnezeu. La capătul de sus al scării aşteaptă Hristos, pentru a-i primi pe cei care au reuşit să urce scara virtuţilor spre Împărăţia cerurilor.
Troparul Sfântului Cuvios Ioan Scărarul, glasul al 8-lea:
Cu curgerile lacrimilor tale ai lucrat pustiul cel neroditor şi cu suspinurile cele dintru adânc ai făcut ostenelile tale însutit roditoare; şi te-ai făcut luminător lumii, strălucind cu minunile, Ioan, părintele nostru. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre.
Troparul Sfântului Cuvios Ioan Scărarul, glasul 1:
Locuitor pustiului, înger în trup şi de minuni făcător te-ai arătat, purtătorule de Dumnezeu, Părintele nostru Ioan. Cu postul, cu privegherea şi prin rugăciune primind daruri cereşti, tămăduieşti pe cei bolnavi şi sufletele celor ce aleargă la tine cu credinţă. Slavă Celui Ce ţi-a dat ţie putere; Slavă Celui Ce te-a încununat pe tine; Slavă Celui Ce lucrează prin tine tuturor tămăduiri.
Cântarea 1, glasul 1
Irmosul:
Cântare de biruinţă să cântăm toţi lui Dumnezeu, Celui Ce a făcut semne minunate, cu braţ înalt, şi a mântuit pe Israel, că S-a preaslăvit.
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ioan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi
Dispreţuind cele din lumea de jos, ai dobândit cele de sus, Înţelepte Părinte Ioan. Pentru aceasta, ne înveţi pe noi că fuga de lume este plăcută lui Dumnezeu.
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ioan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi
Cu strădania ta ai pus capăt foamei tinerei şi pe stăpânul patimilor l-ai legat cu lanţurile nevoinţelor tale, fericite şi cu darul nepătimirii ai fost încununat de Hristos Dumnezeu.
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ioan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi
Cuget întocmai cu îngerii ai dobândit, cugetătorule de Dumnezeu, smulgându-te pe tine din lumea cea pământească şi stricăcioasă, preafericite. Pentru aceasta, petreci în locaşurile nematerialnice.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh
Cuvânt îndelungat scriind ucenicilor tăi, Fericite Ioan preaînţelepte, cu învăţăturile tale îi ridici din viaţa cea pământească la viaţa cea fericită.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei)
Cu gură dreptcredincioasă şi cu învăţături dumnezeieşti, Biserica propovăduieşte naşterea ta, Fecioară, mireasă dumnezeiască şi se închină semnelor Trupului Fiului tău.
Cântarea a 3-a
Irmosul:
Piatra pe care nu au socotit-o ziditorii, aceasta s-a aşezat în capul unghiului. Aceasta este piatra pe care Hristos a întărit Biserica Sa, pe care a răscumpărat-o din păgâni.
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ioan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi
Îndepărtând din adâncul sufletului tău toată răutatea mâniei, ai aflat netulburarea ca pe o plăcută tămâie. Pentru aceasta, minunate, cere pentru noi de la Mântuitorul dezlegare de păcate.
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ioan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi
Cu focul dragostei lui Hristos arzând gândul cel aducător aminte de rău, fericite, ai strălucit în chip credincios, cu razele iubirii frăţeşti şi ai arătat tuturor cale uşoară către mântuire, gândul cel neaducător aminte de rău.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh
Primit-ai din cer harul pustniciei celei lucrătoare, fericite. Pentru aceasta, astupi gurile celor clevetitori cu învăţăturile tale cele înţelepte, prin care ne povăţuim spre cărarea virtuţilor; pe care să ne învrednicim a o dobândi.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei)
Proorocul cel de demult a grăit despre tine că vei naşte în feciorie, pe Cel fără de ani sub ani şi mai presus de minte şi de cuvânt pe Unul din Treime, pe Hristos, Dumnezeul nostru, pe Care, Preacurată, fă-L Milostiv nouă, celor ce te lăudăm pe tine.
Irmosul:
Piatra pe care nu au socotit-o ziditorii, aceasta s-a aşezat în capul unghiului. Aceasta este piatra pe care Hristos a întărit Biserica Sa, pe care a răscumpărat-o din păgâni.
Cântarea a 4-a
Irmosul:
Cu duhul văzând de mai înainte Întruparea Cuvântului, Proorocul Avacum a propovăduit, strigând: când se vor apropia anii Te vei cunoaşte; când va veni vremea Te vei arăta. Slavă Puterii Tale, Doamne.
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ioan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi
Înfrânând cu postul pornirile limbii, ţi-ai petrecut în linişte viaţa ta, înţelepte. Şi ca pe o mireasmă a focului gustând harul Celui Preaînalt, ai fugit de multa vorbire ca de o negură a păcatului, slujind fără de prihană lui Dumnezeu.
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ioan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi
Din destul îndulcindu-ţi sufletul cu adevărul, ai fugit de împărtăşirea cea amară a minciunii. Pentru aceasta, prin nevoinţă dumnezeiască robind vicleşugurile demonilor, te-ai arătat, de Dumnezeu grăitorule, Sfinte Părinte Ioan, povăţuitor fără de greşeală al călugărilor.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh
Strâmtorându-te cu putere, prin stăruinţa nevoinţei, ai pus capăt trândăviei lenevirii, înţelepte. Şi cu suliţa osârdiei, omorând puterea mâhnirii, te rogi lui Dumnezeu să ne dăruiască nouă tuturor, curăţire.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei)
Fericit este neamul care s-a învrednicit să cinstească cu credinţă naşterea ta, Prealăudată Curată, arătând prin dreapta credinţă, prin învăţături şi prin fapte Întruparea Fiului tău.
Cântarea a 5-a
Irmosul:
Noaptea şi negura păcatului m-au cuprins pe mine, Mântuitorule. Pentru aceasta, ca un Milostiv, fă să-mi răsară mie, Doamne, dimineaţa pocăinţei, mai înainte de a mă ajunge sfârşitul cel nearătat al vieţii mele, Hristoase Dumnezeule.
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ioan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi
Prin desfătarea înfrânării îmbogăţindu-ţi mintea, nu ai plecat buzele tale către mâncările plăcerii. Pentru aceasta, ai sugrumat patimile prin flămânzire şi pe demoni i-ai ruşinat. Căci cel ce îşi struneşte gâtlejul, omoară poftele.
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ioan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi
Arătatu-te-ai iubitor de curăţie şi urâtor de dezmierdare şi cu lumina mărturisirii celei credincioase ai fugit de întunecimea patimilor. Căci cel ce voieşte să-şi curăţească trupul şi gândul se arată cu căldură biruitor asupra celor ascunse ale întunericului.
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ioan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi
Cu mintea, cu sufletul şi cu trupul slujind Preasfintei Treimi, ai îndepărtat, cu adevărat, închinăciunea idolilor, iubitorule de sărăcie, cu milostivirea şi cu lipsa celor trebuitoare şi te-ai făcut cu adevărat iubitor de Dumnezeu mai mult decât iubitor de arginţi.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh
Lepădând pe pământ povara cea materialnică, cu dreaptă credinţă ai zburat, cu aripile sărăciei tale, la cele nematerialnice. Pentru aceasta, stând cu credinţă în chip nematerialnic înaintea lui Hristos, împreună cu îngerii, Sfinte Preacuvioase Părinte Ioan, cere curăţire pentru sufletele noastre.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei)
Cei ce nu voiau să se închine icoanei tale şi a Fiului tău s-au arătat nouă preavrăjmaşi şi blestemaţi. Căci nu se plecau învăţăturilor celor dumnezeieşti ale părinţilor celor de mai înainte.
Cântarea a 6-a
Irmosul:
Pe Prorocul Iona l-ai mântuit din chit, Iubitorule de oameni. Te rog, scoate-mă şi pe mine din adâncul păcatelor.
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ioan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi
Cu puterea cumpătării celei curate şi cu strădaniile rugăciunii ai alungat cu tărie din sufletul tău nesimţirea cea de pe urma patimilor şi te-ai arătat cu totul înfrânat, părinte.
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ioan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi
Cu rugăciunea cea plină de priveghere ai supus bărbăteşte pe vrăjmaşul cel iubitor de somn şi te-ai arătat păstor treaz al turmei lui Hristos şi luminător al învăţătorilor, de Dumnezeu insuflate.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh
Cu dreapta credinţă curăţindu-ţi ochiul minţii şi fără de dormitare slujind pururea lui Hristos, ai văzut de mai înainte frumuseţile cele dumnezeieşti ale desfătării celei fericite.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei)
Nelegiuiţii văzând cetele dreptcredincioşilor sărutând cu evlavie preasfântă icoana ta, Fecioară, se afundă acum în valul cel amarnic al necredinţei, Preacurată.
Irmosul:
Pe Prorocul Iona l-ai mântuit din chit, Iubitorule de oameni. Te rog, scoate-mă şi pe mine din adâncul păcatelor.
CONDAC, glasul al 4-lea. Podobie: Arătatu-Te-ai astăzi...
Ca pe un Luceafăr ce îşi îndreaptă lumina fără de greşeală până la marginile lumii, te-a pus pe tine Domnul, spre pildă de înfrânare, Îndreptătorule Ioan, părintele nostru.
Cântarea a 7-a
Irmosul:
De tinerii Tăi, cei din cuptor, nu s-a atins nici nu i-a supărat pe ei focul. Şi atunci cei trei, ca şi cu o singură gură cântau şi binecuvântând, grăiau: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri!
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ioan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi
Ca unul care ai nimicit, cu sabia bărbăţiei, şovăielile curajului copilăresc, te-ai arătat, cu adevărat, tare şi înfricoşător tuturor duhurilor celor preanecurate, prealăudate. Binecuvântat este Dumnezeu, Cel Ce te-a arătat pe tine minunat.
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ioan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi
Dumnezeieşte ascultând de Legea lui Hristos, ai călcat în picioare mărirea cea cu nume deşert, aducând ostenelile nevoinţei tale hotărâte numai lui Dumnezeu, în ascuns, Care răsplăteşte din destul, la arătare.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh
Ridicând război împotriva taberelor celor nevăzute ale patimilor, te-ai arătat biruitor, ca unul ce ai fost umilit la cuget şi la inimă; căci cu acestea ai rănit pe vrăjmaşul cel mândru şi plin de îngâmfare.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei)
Cinstind unirea săvârşită prin Întruparea Ta, Hristoase, mă închin, cu dumnezeiască cuviinţă chipului ei. Că Dumnezeu fiind mai înainte de veci, Însuţi Te-ai făcut Om din Fecioară, fără de sămânţă, întru amândouă fiind desăvârşit.
Cântarea a 8-a
Irmos:
De Care se înfricoşează îngerii şi toate oştirile ca de făcătorul şi Domnul, lăudaţi-L, preoţi, preaslăviţi-L, tineri, binecuvântaţi-L, popoare, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ioan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi
Cu purtările tale nevinovate împuţinând cu curăţie purtarea cea vicleană, ai fugit de ea ca de ceva netrebnic şi te-ai sălăşluit, cu adevărat, în locul celor blânzi, ca unul care cu blândeţe ai vieţuit, cugetătorule de Dumnezeu, Sfinte Ioan.
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ioan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi
Ca pe o maică şi păzitoare a tuturor virtuţilor ne-ai arătat nouă, în scris, smerenia. Căci, ca un ziditor înţelept ce ai fost, ai pus-o pe aceasta ca temelie a dumnezeieştii ridicări.
Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul
Cu adevărat te-ai făcut părtaş de harul Duhului şi ai umplut pe toţi de dumnezeiască luminare; şi ne-ai învăţat pe noi cu fapta şi ne-ai arătat în cuvinte chibzuinţa cea cu adevărat bine socotită.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei)
Nu descriu dumnezeirea, nu vă înşelaţi orbilor! Căci ea este nealcătuită, nevăzută şi neînchipuită. Ci, înfăţişând Chipul Trupului, mă închin şi cu credinţă măresc pe Fecioara, care L-a născut.
Irmosul:
Să lăudăm, să binecuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.
De Care se înfricoşează îngerii şi toate oştirile ca de făcătorul şi Domnul, lăudaţi-L, preoţi, preaslăviţi-L, tineri, binecuvântaţi-L, popoare, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a
Irmosul:
Izvorul cel primitor de viaţă şi pururea curgător, sfeşnicul darului, cel de lumină purtător, cortul cel preacurat, biserica cea însufleţită, care este mai desfătată decât cerurile şi decât pământul, pe Născătoarea de Dumnezeu credincioşii o mărim.
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ioan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi
Cu mintea cea nematerialnică zburând către cele nematerialnice, ai înţeles adâncul privirilor celor dumnezeieşti; şi dobândind harul Sfântului Duh, prin rugăciune îndelungată te-ai învrednicit a vedea de mai înainte cele viitoare.
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ioan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi
Cu flacăra rugăciunii mistuindu-ţi cugetul cel materialnic, preacuvioase, foc te-ai arătat cu totul, Preaînţelepte Ioan, cugetătorule de Dumnezeu. Pentru aceasta, ridicându-te cu evlavie la privirile cele dumnezeeşti, te-ai schimbat în bună schimbare.
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ioan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi
Omorând patimile cu nevoinţa ta, părinte, te-ai suit la desăvârşirea nepătimirii, cuvioase. Pentru aceasta roagă-te lui Dumnezeu pentru pacea a toată lumea şi pentru mântuirea noastră, a celor ce te cinstim pe tine.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh
Luând tărie întru credinţă, părintele nostru şi întraripat de dragoste fiind, ai alergat către scara virtuţilor cu tărie şi te-ai ridicat întru dragostea lui Hristos. Căci întru Aceasta este împlinirea tuturor celor dorite.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei)
Preaslăvită naşterea ta, Curată, şi pe pereţi închipuită, o sărutăm; dar nu ne închinăm lucrului, ci chipul îl cinstim şi mărturisind adevărul întru amândouă ne umplem de dreapta credinţă, după cuviinţă.
Irmosul:
Izvorul cel primitor de viaţă şi pururea curgător, sfeşnicul darului, cel de lumină purtător, cortul cel preacurat, biserica cea însufleţită, care este mai desfătată decât cerurile şi decât pământul, pe Născătoarea de Dumnezeu credincioşii o mărim.
SEDELNA, glasul al 4-lea. Podobie: Cel Ce Te-ai Înălţat...
Făcând din virtuţi trepte de înălţare către cer cu adevărat, te-ai întors cu evlavie către adâncul cel nesfârşit al privirii celei dumnezeieşti şi nimicind toate cursele demonilor, acoperi pe oameni nevătămaţi de ele. O, Preacuvioase Părinte Ioan, cel ce eşti scară a virtuţilor, roagă-te să fim mântuiţi noi toţi!
SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 4-lea. Podobie: Cel Ce Te-ai Înălţat...
Nu vom tăcea niciodată, noi, nevrednicii, a vesti puterile tale, Născătoare de Dumnezeu! Că, de n-ai fi stat tu, rugându-te, cine ne-ar fi izbăvit pe noi de atâtea nevoi? Sau cine ne-ar fi păzit până acum slobozi? Nu ne vom depărta de la tine, Stăpână, că tu izbăveşti pe robii tăi pururea din toate nevoile.
SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 4-lea. Podobie: Cel Ce Te-ai Înălţat...
Pe Cel Născut din Tatăl Cel fără de început, ceea ce Te-a născut mai pe urmă trupeşte, pe Tine, Hristoase, văzându-Te spânzurat pe lemnul Crucii, striga: vai mie, Preaiubite Iisuse! Cum Cel Ce este slăvit ca Dumnezeu de îngeri, este răstignit, de bunăvoie, acum de oamenii cei nelegiuiţi, Fiul meu? Te laud pe Tine, Îndelung Răbdătorule.
"Doamne, mintea mea lipsită de putere nu poate ajunge la Tine. Ca și regele Avgar Te chem: "Vino și tămăduiește-mi rănile gândurilor mele celor rele și Te voi lauda ziua și noaptea. Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile să știe că Tu, Doamne, săvârșești minuni ca și altădată, ierți păcatele, sfințești și dai viață."
Rugați-vă pentru mine, toți Sfinții, ca sufletul meu să învețe smerenia lui Hristos.
Ca pe un Luceafăr ce îşi îndreaptă lumina fără de greşeală până la marginile lumii, te-a pus pe tine Domnul, spre pildă de înfrânare, Îndreptătorule Ioan, părintele nostru. Locuitor pustiului, înger în trup şi de minuni făcător te-ai arătat, purtătorule de Dumnezeu, Părintele nostru Ioan. Cu postul, cu privegherea şi prin rugăciune primind daruri cereşti, tămăduieşti pe cei bolnavi şi sufletele celor ce aleargă la tine cu credinţă.
Slavă Celui Ce ţi-a dat ţie putere; Slavă Celui Ce te-a încununat pe tine; Slavă Celui Ce lucrează prin tine tuturor tămăduiri.
Omorând patimile cu nevoinţa ta, părinte, te-ai suit la desăvârşirea nepătimirii, cuvioase, cu mintea cea nematerialnică zburând către cele nematerialnice, cu flacăra rugăciunii mistuindu-ţi cugetul cel materialnic, preacuvioase, foc te-ai arătat cu totul, Preaînţelepte Ioan, cugetătorule de Dumnezeu. Pentru aceasta, ridicându-te cu evlavie la Privirile Cel Dumnezeieşti, te-ai schimbat în bună schimbare.
Făcând din virtuţi trepte de înălţare către cer cu adevărat, te-ai întors cu evlavie către adâncul cel nesfârşit al Privirii Celei Dumnezeieşti şi nimicind toate cursele demonilor, acoperi pe oameni nevătămaţi de ele. O, Preacuvioase Părinte Ioan, cel ce eşti scară a virtuţilor, roagă-te să fim mântuiţi noi toţi!
Cu rugăciunea cea plină de priveghere ai supus bărbăteşte pe vrăjmaşul cel iubitor de somn şi te-ai arătat păstor treaz al turmei lui Hristos şi luminător al învăţătorilor, de Dumnezeu insuflate. Cu purtările tale nevinovate împuţinând cu cu¬răţie purtarea cea vicleană, ai fugit de ea că de ceva netrebnic şi te-ai sălăşluit, cu adevărat, în locul celor blânzi, ca unul care cu blândeţe ai vieţuit, cugetătorule de Dumnezeu, Sfinte Ioan.
Sfinte Cuvioase Ioane Scalarul, ajută-ne cu rugăciunile tale să urcăm și noi scara cea duhovnicească pentru mântuire și viață veșnică.
Amin!
https://doxologia.ro
https://ro.orthodoxwiki.org
https://doxologia.ro
https://pravila.ro