Sfântul Dimitrie cel Nou, ocrotitor al cetății Bucureștilor, cinstit în data de 27 octombrie, este sfântul care adună cu Harul său mulțimi nenumărate de credincioși, care vin spre închinare cu evlavie și credință la moaștele sale cele făcătoare de minuni.
Fragment din Evanghelia zilei: Mate1, Cap. XI, 28
"Veniţi la Mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi Eu vă voi odihni pe voi."
Sfântul Dimitrie cel Nou este prăzuit în fiecare an pe 27 octombrie.
Sfântul Dimitrie este numit şi „cel Nou“ pentru a nu fi confundat cu Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de mir, care se prăznuiește cu o zi înainte, pe 26 octombrie.
În anul 1955, datorită evlaviei pe care poporul român o manifesta faţă de Sfântul Cuvios Dimitrie, la propunerea patriarhului Justinian Marina, Sfântul Sinod a proclamat ca dată de prăznuire ziua de 27 octombrie, generalizand cultului său în întreaga Biserică Ortodoxă Română.
Dincolo de evlavia pe care Patriarhul Justinian o avea față de Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou, inițiativa a fost și o dovadă de curaj din partea acestuia, în conditiile unui regim coumunist în plină expansiune.
Pelerinajele și procesiunile la care participa un număr impresionant de oameni, evlavia credincioșilor pentru un sfânt al Bisericii, toate acestea deveniseră o sursă de îngrijorare pentru autoritățile centrale și edilii orașului. În aceste condiții, dat fiind și contextul socio-politic comunist, autoritățile orașului urmăreau să obțină mutarea moaștelor Sfântului din catedrală, pentru a fi dus într-una dintre mănăstirile din împrejurimi.
Desfășurarea evenimentului
Slujba proclamării generalizării cultului Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou a început încă din seara zilei de 25 octombrie, racla cu sfintele moaște fiind scoasă din biserică și așezată, în cadrul unei procesiuni, pe esplanada Catedralei patriarhale, sub un baldachin, pentru credincioșii care doreau să se închine sfântului ocrotitor al Bucureștiului.
A doua zi, pe 26 octombrie, a continuat pelerinajul credincioșilor la moaștele Sfântului, iar la ora 18:00 a început slujba privegherii, condusă de fostul Mitropolit al Basarabiei, Efrem Enăchescu, alături de un sobor de preoți și diaconi. Până la ora 2200 a acelei seri, când privegherea a luat sfârșit, catedrala a fost plină până la refuz de credincioși, iar în tot acest răstimp, cât și până după miezul nopții, curtea patriarhiei era străbătută necontenit de pelerini închinători la moaștele Sfântului, coloana formată de aceștia întinzându-se de la scara principală a Palatului Patriarhal până la poalele Dealului, în apropiere de Crucea lui Brâncoveanu.
Slujba de proclamare a generalizării cultului Sfântului Cuvios Dimitrie a debutat la ora 930 a zilei de 27 octombrie, curtea Patriarhiei fiind plină iarăși de credincioși, preoți și monahi veniți să se închine sfintelor moaște.
În aceeași dimineață au sosit de la Craiova, după slujba săvârșită acolo cu o zi înainte, membrii delegațiilor străine ale Bisericilor Ortodoxe surori, care au participat apoi la Sfânta Liturghie și au ținut cuvântări în care și-au exprimat atât admirația față de poporul român, față de dragostea pe care acesta o are pentru sfinții lui Dumnezeu, cât și bucuria de a fi fost invitați să participe la impresionantele slujbe de canonizare și proclamăre care s-au succedat pe parcursul a doar două săptămâni și care culminau cu cea dedicată Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou.
După încheierea cuvântărilor ținute de ierarhi, slujitorii, în frunte cu Patriarhul Justinian Marina, au coborât spre baldachinul cu racla moaștelor Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, iar Patriarhul Justinian a îngenuncheat și a rostit o rugăciune special alcătuită:
“Iară tu, Prea Cuvioase Părinte Dimitrie, ca unul ce cu îndrăznirea ta către Cel Atotputernic te-ai arătat la noi totdeauna sprijinitor nebiruit al celor din nevoi, doctor iscusit și lesne vindecător al celor bolnavi, neîncetat și fierbinte rugător către Dumnezeu al celor ce te cheamă cu credință și neadormit ocrotitor față de țara și orașul acesta, între care cu dragoste se cinstesc prea slăvitele tale moaște, întinde, te rugăm, brațul tău cel plin de bunătate și îngrădește cu ocrotirea și rugăciunile tale toate părțile creștinești care, împreună cu noi, mărturisesc dreapta credință și cheamă numele tău în ajutor”.
În prezent, moaștele Sfântului Dimitrie cel Nou se găsesc în Catedrala Patriarhală din București, situată pe Dealul Patriarhiei, edificiu ctitorit de voievodul Constantin Șerban și soția acestuia, Bălașa, între anii 1654-1658.
Datorită acestui fapt, a ajutorului dat bucureștenilor de cuvios în vremurile de cumpănă, dar și al evlaviei pe care credincioșii din capitala țării i-o poartă, Sfântul a primit, începând cu anul 1792, numele de „Ocrotitor al Bucureștilor”.
Despre mâna dreaptă a Sfântului se știe că este la Kiev, încă din vremea războiului dintre Imperiul Rus și cel Otoman (1769-1774).
În anul 2005, o icoană cuprinzând părticele din moaștele sfântului a fost dăruită de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române către Biserica Bulgariei, fiind așezată în mănăstirea de la Basarabov, locul unde s-a nevoit Sfântul.
Sfântul Dimitrie cel Nou a trăit în secolul al XIII-lea. S-a născut în Basarabov, un sat din sudul Dunarii, aflat pe marginea râului Lom, aproape de orașul Ruse, în Bulgaria de azi, pe vremea țaratului vlaho-bulgar al lui Petru și Ioniță Asan.
Din părinți săraci, ani în șir a păscut vitele și oile țăranilor din sat, pe colinele din preajma Dunării și pe văile înverzite ale râului Lom.
Mai târziu, îmbrățișând însă viața monahală, a intrat într-o mânăstire orânduită într-o peșteră din apropierea locului său de origine (mănăstirea rupestră Basarabov). Nevoindu-se cu post, rugăciune și priveghere, s-a învrednicit de darul facerii de minuni.
Nu se știe câți ani a trăit în această peșteră și nici cum își agonisea cele necesare traiului, după cum nu se știe nici data trecerii sale la cele veșnice. Tradiția ne spune că Sfântul Dimitrie, cunoscându-și dinainte ceasul morții, și-a ales ca mormânt un loc apropiat, între două pietre unde singur s-a dus și și-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu.
Însăși descoperirea moaștelor sale a fost o minune săvârșită de Sfântul Dimitrie.
După trei veacuri de la adormirea sfântului, crescând apele râului Lom, s-a surpat malul de lângă peșteră și au căzut cele două pietre, care erau în apropierea peșterii, împreună cu moaștele Sfântului, rămânând acolo îngropate în prundiș.
Astfel, după o altă sută de ani, vrând Dumnezeu să-l descopere, s-a arătat îngerul Domnului în vis unei copile, fiica unui om drept-credincios, copilă care pătimea de duh necurat, și i-a zis: „Dacă părinții tăi mă vor scoate din apă - și i-a arătat locul - eu te voi tămădui pe tine”.
Copila a spus părinților ei visul pe care îl avusese peste noapte și atunci au mers, împreună cu preoți și cu o mulțime mare de oameni, spre locul indicat, unde, mai înainte, locuitorii observaseră deja o lumină misterioasă, crezând că este o comoară.
Acolo poporul adunat au aflat moaștele Sfântul Dimitrie, neputrezite și luminate. Fetița s-a vindecat pe loc, iar trupul Sfântului a fost transportat cu mare cinstire până în satul Basarabov.
Știrea despre aflarea moaștelor Sfântului s-a răspândit repede, astfel încât domnitorul de atunci al Țării Românești a trimis mai mulți preoți și boieri ca să le ia și să le aducă la biserica de la Curtea Domnească.
Însă nevoind atunci Sfântul să meargă la București, după ce au călătorit o vreme, când au ajuns până la o localitate care se numea Ruse, în dreptul unei fântâni, moaștele s-au făcut foarte grele și nu au mai putut fi mutate. Atunci, punând moaștele Sfântului într-un car la care au înjugat doi junci neînvățați, i-au lăsat să meargă unde vor voi, căci din aceasta se va ști și voia Sfântului.
Atunci juncanii s-au întors îndată la Basarabov cu moaștele Sfântului și au stat în mijlocul satului.
Întorcându-se trimișii la București și povestind cele întâmplate, domnitorul Țării Românești a trimis atunci bani și s-a ridicat o biserică în cinstea Cuviosului Dimitrie acolo, unde au fost așezate și moaștele Sfântului.
Și multe minuni făceau acele moaște celor ce cu credință năzuiau la el.
În vremea războiului între Imperiul Rus și cel Otoman, între 1769-1774, cucerind rușii întreaga zonă, au ajuns și în câteva sate de peste Dunăre, între care și Basarabov, unde se aflau moaștele Sfântului.
Generalul rus Ivan Saltîcov, auzind de moaștele Cuviosului, a poruncit să le trimită în Rusia.
Însă un creștin din Țara Românească, Hagi Dimitrie, care era în acea vreme lângă general, le-a cerut de la acesta, ca răsplată și răscumpărare pentru cele suferite de țara noastră în timpul războiului.
Atunci, generalul, înduplecându-se, a dăruit Țării Românești moaștele Sfântului Dimitrie.
Acestea au fiind primite cu mare cinste în anul 1774 de mitropolitul din acea vreme, Grigorie al II-lea al Ungrovlahiei (Ungrovlahia este numele dat Țării Românești în izvoarele grecești) și de tot poporul, fiind așezate în Catedrala mitropolitană de la București.
Generalul Saltîcov a luat totuși mâna dreaptă a Sfântului și a trimis-o la Kiev, unde se păstrează și astăzi în Lavra Pecerska.
În vremea aceea, pentru rugăciunile Sfântului, a încetat nu doar războiul, ci și o epidemie de ciumă care se pornise în acele timpuri.
În luna martie a anului 1821, când Tudor Vladimirescu a intrat în Bucureşti, racla cu moaştele Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou a fost mutată din Catedrala Mitropolitană şi depusă sub pază în Biserica „Sfântul Dumitru” de pe uliţa Ilişcarilor (Sfântul Dumitru Poştă).
Când s-a restabilit liniştea, „Sfântul a fost întâmpinat la capul podului Mogoşoaiei de Grigore Vodă Ghica, de mitropolit şi episcopi, preoţi şi călugări, si de mulţime mare de popor fiind însoţit de acolo, de jos, cu capetele goale, de toţi bucureştenii, cu Domnul în frunte, până sus pe colină, unde a stat trei zile sub cerul liber spre închinare.
După care racla cu moaştele Sfântului Cuvios Dimitrie a fost aşezată la locul ei de cinste de unde fusese luată.
În noaptea de 17 februarie 1918, în timpul în care capitala era ocupată de către armata germană, clopotele au răsunat anunțând dispariția moaștelor Sfântului Dimitrie din Biserica Mitropoliei de la București. Câțiva soldați bulgari au furat racla cu moaștele Sfântului vrând să le treacă dincolo de Dunăre.
Dar aflând, credincioșii bucureșteni s-au adunat atunci cu miile, făcând tulburare mare în oraș, astfel încât chiar germanii au dat dispoziții ca aliații lor bulgari să înapoieze moaștele Sfântului.
Se spune că Sfântul Dumitru nu s-a lăsat dus de la Bucureşti, şi le-a zăpăcit minţile jefuitorilor, care au rătăcit prin Capitală până la ziuă. Când au aflat drumul pe care trebuia să meargă spre Giurgiu, li s-a defectat maşina. În cele din urmă, au mutat sicriul de argint cu moaştele într-o căruţă şi, astfel, au fost uşor descoperite şi aduse înapoi.
Astfel, moaștele Sfântului Dimitrie s-au întors în București, la locul lor de cinste, unde au rămas neântrerupt până în prezent.
În anul 1879, moaștele Sfântului Cuvios Dimitrie au fost strămutate într-o raclă din argint masiv, special confecționată din inițiativa și în mare parte cu cheltuiala episcopului Ghenadie Petrescu al Argeșului (1876-1893), ajutat cu contribuții bănești și de alți creștini evlavioși.
Aceasta este și o reușită operă de artă, fiind lucrată din ciocan și împodobită cu scene în relief din viața Sfântului de o mare intensitate spiritual-emotivă. Pe capacul raclei este chipul sfântului, în mărime naturală, cu camilafcă și schimă, având de jur-împrejur o palisadă de argint, poleit cu aur, înaltă de 2 cm, iar pe marginea capacului 12 serafimi, 6 de o parte și 6 de cealaltă parte, cu câte un mic stâlp de argint între ei.
La frontispiciul raclei sunt gravate icoana Sfintei Treimi și încoronarea Maicii Domnului, iar la partea inferioară, Arhanghelul Gavriil, cu aureolă, ținând în mână semnul Bunei Vestiri.
Pe părțile laterale ale raclei sunt 8 iconițe în relief, înfățișând scene din viața Cuviosului Dimitrie, despărțite prin câte un stâlp de argint și cu o inscripție. Racla este așezată pe patru picioare de argint masiv, înalte de 8 cm.
Toate icoanele și împodobirea raclei sunt lucrate în relief și pe alocuri poleite cu aur. Deasupra, pe capac, la picioarele Sfântului, este gravată următoarea inscripție: „Pentru evlavia și dragostea Sfântului Cuvios Dimitrie Basarabov, făcutu-s-a acest sicriu de argint, împodobit cum se vede, prin osteneala și cheltuiala episcopului de Argeș Ghenadie II și a câtorva buni creștini, ca să fie pomenirea urmașilor, care, văzând aceasta, să se îndemne să facă și ei alte fapte mai mărețe și folositoare neamului românesc. Acest sicriu s-a făcut în zilele Măriei Sale Carol I, viteazul domn al românilor, anul mântuirii 1879, luna decembrie, fiind ministru al Cultelor dl Vasile Boerescu, când s-a predat acest sicriu”.
Îmbrăcămintea interioară a raclei a fost initial toată din catifea roșie, de cea mai bună calitate, cu șiret îngust de fir alb pe margini și cu două mânere poleite înăuntru pentru ridicarea capacului. În interiorul raclei s-a fixat pe capac o fâșie de argint în formă de cruce de la racla cea veche, care se păstrează până astăzi în veșmântăria Catedralei.
Odată cu racla, donatorul a oferit și două accesorii: un pat de stejar masiv, sculptat și poleit, pentru așezarea acesteia, și o cutie cu geam pentru protejarea și conservarea ei.
Numele meșterului argintar care a realizat această prețioasă lucrare artistică este gravat jos, pe capacul raclei, sub ornamentele florale, în inscripția: „Lucratu de Theodor Filipov Russ’.
În anul 1933, cu prilejul restaurării Catedralei, prin purtarea de grijă a patriarhului Miron Cristea, racla cu moaștele Sfântului Cuvios Dimitrie a fost așezată în nișa special amenajată în peretele de răsărit al pronaosului, pe partea stângă.
Această nișă, care oferă larg acces credincioșilor la moaștele Sfântului, este ea însăși o lucrare deosebită, fiind realizară din piatră naturală și marmură albă și este împodobită cu ornamente și decorațiuni artistic executate.
Tot atunci s-a refăcut, cu contribuția unor credincioși, îmbrăcămintea interioară a raclei, din catifea mov, matlasată, prinsă în ținte de metal, și cu o cruce de argint aurit cu trei brațe, pe care s-a gravate numele donatorilor, iar sub capac s-a fixat o plăcuță cu o inscripție.
Racla a fost curățată și aurită, dobândind o nouă strălucire, în primăvara anului 2007, la Monetăria Statului, prin grija patriarhului Teoctist.
Sfântul Dimitrie a fost primit cu mare bucurie și evlavie în România. Aducând multe binecuvântări orașului și țării, evlavia credincioșilor față de acesta a crescut mereu. Se obișnuia a scoate moaștele sale în procesiune prin oraș sau pe câmpuri în vremea epidemiilor, a secetei sau ploilor. În ziua de prăznuire a Sfântului, uneori chiar dinainte, racla cu moaștele sale este deschisă, spre a fi cinstită de credincioși.
În perioada comunistă, pelerinajele la moaștele Sfântului nu au mai putut avea aceeași amploare. Totuși evlavia credincioșilor față de dânsul nu a scăzut, iar el a continuat să ocrotească orașul, țara și Patriarhia însăși.
După căderea comunismului, pelerinajele s-au reluat, crescând în amploare an de an, spre a ajunge unul din cele mai importante din România, după cel al Sfintei Parascheva de la Iași. Racla cu moaștele Sfântului, deschisă, este scoasă în fiecare an spre cinstire de către credincioși, fiind așezată sub un baldachin, lângă Catedrala Patriarhală din București.
Din 2008, în fiecare an, pelerinajul începe prin procesiunea numită „Calea Sfinților”, fiind privită de cler și credincioși deopotrivă, ca un un act de mărturisire a credinței, de exprimare a dragostei creștine, a comuniunii și comunității eclesiale.
Practic, odată cu această procesiune are loc deschiderea oficială a zilelor de sărbătoare dedicate Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou și începe în zilele de 24 sau 25 octombrie, desfășurându-se după un traseu bine stabilit.
Debutul procesiunii presupune formarea a două grupuri alcătuite din cler și credincioși: unul la Catedrala Patriarhală, de unde se pleacă de obicei cu racla Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou pe traseul Catedrala Patriarhală – Bulevardul Regina Maria – baza Dealului Patriarhiei și unul la Catedrala Mitropolitană Sfântul Spiridon-Nou, de unde se pleacă fie cu moaștele Sfinților Împărați Constantin și Elena, aduse în prealabil de la Catedrala Patriarhală, pe traseul Calea Șerban Vodă – Strada Bibescu Vodă – baza Dealului Patriarhiei, fie cu moaște ale altor sfinți aduse cu prilejul sărbătorii.
Cele două procesiuni pornesc în același timp, iar pe traseu se intonează tropare ale sfinților și se rostesc ectenii pentru credincioșii participanți la acest eveniment. Coloanele se întâlnesc în dreptul Crucii brâncovenești de la baza Dealului Patriarhiei, de unde continuă împreună drumul spre Catedrala Patriarhală, unde sunt întâmpinate de Preafericitul Părinte Patriarh, de membrii Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române și de alți invitați, ierarhi și clerici, sosiți la București pentru sărbătoarea Sfântul Cuvios Dimitrie.
În acel moment, Preafericitul Părinte Patriarh rostește un cuvânt de binecuvântare și de bun-venit atât pentru cler, cât și pentru credincioșii veniți din toate colțurile țării, iar moaștele sfinților sunt așezate în baldachinul special amenajat în proximitatea Catedralei Patriarhale.
Datorită numărului mare al credincioșilor veniți, care stau ore, uneori zeci de ore la rând spre a se închina Sfintelor Moaște la Catedrala patriarhală din București, numărul zilelor în care racla este așezată spre cinstire aici a crescut progresiv.
Cea mai mare minune a Sfântului Dimitrie este cea legată de descoperirea moaștelor sale, descrisă mai sus, de însăşi preamărirea trupului său neputrezit, care dă vindecare de boli şi multe alte nevoi, ori de primejdii.
Prin lucrarea sa în viața noastră, Sfântul Dimitrie cel Nou ne învață ceea ce știința nu poate cuprinde în raționamente ori teorii şi ne oferă medicamentul pe care tehnologia nu l-a putut descoperi.
Martorii minunilor Sfântului spun despre Cuviosul Dimitrie ca este, „avocat” atunci când e nevoie să ducă neajunsurile noastre în faţa lui Dumnezeu, „psiholog” în situaţiile în care cineva aşteaptă mângâiere şi „pedagog” atunci când învaţă pe cineva lucruri mai presus de cunoaşterea raţională, sau prin simţuri.
Pelerinajul, marea minune a Sfântului Dimitrie cel Nou
Pelerinajul care are loc la sfintele sale moaște, în luna octombrie, este una dintre minunile săvârșite anual de către Sfântul Dimitrie cel Nou, precum spune părintele Arsenie Muscalu, starețul de la Mănăstirea Cornu:
"Pe lângă vindecarea sufletului și a trupului, dobândirea liniștii și a împăcării, primirea de ajutor în lipsuri și nevoi, Sfântul Dimitrie cel Nou săvârșește an de an o minune pe care o trecem cu vederea de multe ori și anume aceea că la ziua lui de prăznuire reușește să adune atâția oameni care, mai ales în lumea agitată și grăbită de astăzi, găsesc cu cale să lase deoparte toate grijile și preocupările, venind să-i aducă cinstire, stând ore întregi, de multe ori pe vreme rea, cu frig sau ploaie, rămânând chiar peste noapte, ca să sărute sfintele moaște, primind în schimb ajutorul Cuviosului."
Neîmpărțirea moaștelor Sfântului
Două surori, Aspra și Ecaterina, din Cernavodă, au construit o biserică cu hramul Adormirii Preasfintei Născătoare de Dumnezeu și pururea Fecioarei Maria. Și s-au gândit să ia o particică din moaștele Sfântului Dimitrie ca să o așeze în biserica aceea. Au venit și s-au închinat la racla Sfântului și au luat în taină bucățica de moaște dorită. Caii de la căruță n-au vrut însă să pornească, cu nici un chip, oricât i-au bătut vizitii. Văzând aceasta, cele două femei s-au pocăit și plângând au pus bucățica la loc cerându-și iertare de la Sfânt.
O altă minune asemănătoare s-a întâmplat și cu ocazia vizitei Preasfințitului mitropolit al Târnovului, Nichifor, care a venit cu soborul lui sinodal ca să se închine la sfintele moaște. S-a închinat mai întâi mitropolitul, apoi și însoțitorii săi. Un diacon, Lavrentie, a vrut să rupă o părticică din moaște cu gura. A rămas cu gura căscată și mut, iar ceilalți îl priveau cu uimire, neștiind ce se întâmplă. Diaconul a rămas la sfârșit ca să se roage și să-și ceară iertare de la Sfânt, după care și-a revenit la starea cea bună. A povestit apoi mitropolitului și celorlalți ceea ce se întâmplase, iar gazda lor i-a zis: „O, omule, cum n-ai socotit că de-ar fi fost să împartă moaștele la toți câți vin spre închinare la ele, până acum n-ar fi rămas nimic”.
Vindecarea unui episcop
Un iubitor de Dumnezeu episcop din Preslav (Preslav a fost cea de a două capitală a Țaratului Bulgar), Ioanichie, a căzut într-o boala tare grea, fiind purtat pe targă de patru oameni. A fost dus atunci la biserica Sfântului Dimitrie, unde l-au pus cu pat cu tot înăuntru. După slujirea sfintei liturghii s-a sculat sănătos, umblând pe picioarele sale și dând slavă lui Dumnezeu.
Vindecarea de ciuma lui Caragea
Sfântul Dimitrie cel Nou de nenumărate ori, în chip văzut sau nevăzut, şi-a arătat dragostea sa faţă de cei care prin el cinstesc harul lui Dumnezeu, se roagă şi-L slăvesc.
În timpul domniei lui Caragea Vodă, în anul 1812, ciuma s-a răspândit şi la noi în ţară. Vestita „ciumă a lui Caragea” decima până la 300 de oameni pe zi şi se pare că numărul morţilor în toată ţara a fost mai mare de 90.000.
Astfel, la cererea lui Vodă, călugării de la Catedrala mitropolitană au scos în procesiune moaştele Sfântului Dimitrie cel Nou şi împreună cu călugării, preoţii şi credincioşii au mers împrejurul Bucureştiului. Rugăciunile Sfântului Dimitrie cel Nou i-au scăpat pe bucureşteni de teribila plagă.
Alungarea secetei
Mai târziu, în 1827, în timpul domniei lui Grigore Ghica, o secetă a lovit ţinutul Munteniei. S-a făcut o procesiune cu moaştele ocrotitorului Bucureştiului, care, purtate pe umeri de către preoţi, au fost duse pe câteva străzi ale oraşului. „Când sosiră în capul podului Mogoşoaiei, începu să plouă. Vodă şi boierii şi norodul care erau după Sfânt fură udaţi până la piele. Şi ploaia a ţinut trei zile, cu mici întreruperi”, se arată în istoria fondării oraşului Bucureşti colonelul Dimitrie Papazoglu.
De atunci, pe vreme de secetă, se scoteau moaştele Cuviosului, se făcea un popas de o zi-două în fiecare sat, se săvârşea Sfântul Maslu pe câmp, se săruta sfânta raclă, se rostea predica, mâncau cu toţii pe iarbă şi porneau în procesiune spre satele vecine, iar în fruntea procesiunii mergea un tânăr purtând Sfânta Cruce. În timpul, sau după terminarea slujbei de ploaie, se spune că venea ploaie puternică şi adăpa brazdele pământului lovit de secetă.
Procesiunea cu sfintele moaște oprește holera
În anul 1831, o epidemie de holeră a cuprins orașul București, care rămăsese aproape pustiu, locuitorii fugind care pe unde au putut, din calea groaznicei maladii. În ziua de 15 septembrie 1831, generalul Pavel D. Kiseleff, președintele Divanului, a hotărât să ceară ajutor Sfântului Dimitrie, precum în cazul epidemiei de ciumă, din anul 1814.
Moaștele Sfântului Dimitrie cel Nou au fost duse pe câmpia Filaret, unde, în prezența autorităților militare ruse, generali și ofițeri, a preoților și a credincioșilor care nu părăsiseră orașul, mitropolitul și călugării au făcut rugăciuni pentru încetarea holerei. Potrivit mărturiilor colonelului D. Papazoglu, din ziua de 15 septembrie și până la începutul lunii octombrie, numărul morților, care până atunci atingea un total de 160 pe zi, a scăzut repede.
Paza feciorilor în Razboiul de Independență
Pe perioada Războiului de Independenţă din anul 1877, un colonel bătrân din Bucureşti avea şapte feciori care au fost duşi pe câmpul de luptă, iar tatăl lor, fiind credincios, s-a rugat la moaştele Sfântului Dimitrie să-i scape feciorii cu viaţă din război; acesta a scris pe o hârtie numele lor şi a aşezat-o în taină sub capul sfântului. După terminarea războiului, cu rugăciunile făcătorului de minuni Dimitrie, toţi cei şapte feciori s-au întors sănătoşi la casele lor.
Tămăduirea soțului paralizat
În anul 1955, o femeie din jurul Bucureştilor avea soţul paralizat şi bolnav de nervi. Nemaiputând ea suferi, a venit la Sfântul Dimitrie şi a cerut sfatul unui preot. El i-a dat să citească acatistul cuviosului şi să se închine cu credinţă la sfânta raclă. Femeia s-a întors acasă. Pe la miezul nopţii a strigat-o soţul bolnav şi i-a zis:
– Ai chemat vreun doctor din Bucureşti la mine?
– Nu! i-a răspuns femeia.
– Cum nu?, a zis soţul. Acum câteva clipe a fost la mine doctorul şi m-a consultat. De ce n-ai venit să-i plăteşti? S-a urcat într-o trăsură cu cai albi şi a plecat spre Bucureşti.
– Şi te-a consultat?, întrebă femeia.
– M-a uns cu untdelemn sfinţit pe mână şi pe piciorul paralizat şi mi-a poruncit să nu te mai ocărăsc, nici să mai înjur, că mă vindec. Te rog, iartă-mă, Marie, că de acum înainte nu te mai supăr! Dar nu uita, du-te dimineaţă şi plăteşte-i doctorului, că tu l-ai chemat şi ştii unde locuieşte!
Dimineaţă, bolnavul s-a sculat din pat complet sănătos, iar soţia a mers plângând la moaştele Sfântului Dimitrie şi cu multe lacrimi a mulţumit binefăcătorului ei.
Vindecarea ologului
Din minunile săvârșite la racla Sfântului Dimitrie amintim și mărturia părintelui Iustin Bulimar, slujitor la Catedrala patriarhală:
„În 1989, în urma slujbei Sfântului Maslu, un credincios pe care eu l-am vazut de mai multe ori participând la această Sfântă Taină și la celelalte slujbe ale Bisericii rămânea întotdeauna ultimul de se închina. și, într-una din zile, la fel procedând, a urcat la racla sfintelor moaște (dar de ce rămânea ultimul să se închine? - pentru că umbla cu cârje), și-a așezat cârjele, ca de obicei, ca să și le poată lua după rugăciune, după îngenuncherea pe care o putea face el acolo în felul lui, și minunea s-a întâmplat: s-a ridicat, s-a închinat, a coborât treptele, n-a realizat pe moment că el de fapt își uitase cârjele și de-abia după ce a coborât Dealul Patriarhiei și-a dat seama de miracolul, de minunea întâmplată. S-a întors înapoi plângând și mulțumind cu lacrimi în ochi, lui Dumnezeu și Sfântului Dimitrie”.
Vindecarea doctoriței bolnave de cancer
O doctoriță de la Spitalul de Oncologie din Fundeni, ucenică a părintelui Ieronim Crețu, slujitor pe atunci la Catedrala Patriarhală, în urma unui consult de specialitate, a fost diagnosticată cu o formă de cancer ovarian.
Primul drum pe care l-a făcut aceasta, după aflarea bolii de care suferea, a fost la moaștele Sfântului Cuvios Dimitrie Basarabov.
Având o credință deplină în puterea Cuviosului, aceasta s-a rugat să fie tămăduită. După o vreme, când femeia a fost consultată iarăși, de către șeful Clinicii de Oncologie, acesta i-a spus: "Dacă nu te-aș fi văzut înainte de tratament și nu te-aș fi consultat eu, cu ochii mei, și ai fi venit acum, să-mi spui că ai fost bolnavă, ți-aș fi spus că ești nebună." Sfântul Dimitrie, precum și ceilalți sfinți, nu văd în cancer o boală incurabilă.
Deci, Sfântul Dimitrie, la fel, a făcut minune și a vindecat-o, iar dânsa și astăzi e o mărturie vie, lucrează în continuare și vindecă, la rândul ei, persoane bolnave de cancer.
Darul vorbirii
Eclesiarhul Catedralei patriarhale, părintele Antim David, mărturisește : „La Catedrala patriarhală era o creştină, una dintre cele mai fidele, care venea zilnic şi se închina la sfintele moaşte. Avea o mare suferinţă, vorbea foarte rău, stâlcit. Venea şi se spovedea de multe ori la mine. Ar fi trebuit să golesc biserica de lume, căci vorbea foarte tare. De aceea, preferam să o spovedesc într-un loc separat, fără a înţelege mare lucru din spovedania sinceră pe care această persoană o făcea înaintea lui Dumnezeu. Aveam totdeauna grijă să îi spun: „Roagă-te lui Dumnezeu şi Sfântului Dimitrie şi n-o să rămâi fără răspuns!”. Acestea erau cuvintele pe care i le strecuram în suflet totdeauna.
Într-o zi de vară, în urmă cu câţiva ani, era puţină lume în catedrală şi o văd pe Stela (aşa o cheamă) cum se aşează la moaştele Sfântului Dimitrie. A stat, cred, un ceas rugându-se Sfântului. Şi s-a ridicat, venind cu bucurie mare în suflet. Atâta mi-a spus: „Părinte, eu vorbesc!”. Şi din acea zi sora Stela vorbeşte, o auzim cu toţii cum se exprimă clar, datorită Sfântului Dimitrie, după ce, mai înainte, nu putea să lege două vorbe“.
Stela are în jur de 50 de ani. Este căsătorită şi are două fete. „Avea o viaţă mai dificilă cu soţul ei. Era o fiinţă foarte chinuită. După aceea aveam să aflu, din ceea ce mi-a relatat această creştină, că, de fapt, neputinţa aceasta îi venise din multele bătăi pe care le primise de la soţul ei“.
Trezirea din comă
„Într-o altă zi, dimineaţa, îşi aminteşte părintele Antim, înainte de începerea Sfintei şi dumnezeieştii Liturghii, a venit la mine un creştin a cărui soţie era în comă la spital. Aveau 5 copilaşi, 3 dintre ei erau cu el. M-a marcat suferinţa şi lacrimile lor. Verdictul medicului era: „Nu mai am ce să-i fac. Luaţi-o acasă!”. Le-am spus să se roage Sfântului Dimitrie.
S-au rugat cu toţii, iar Sfântul i-a mai liniştit. S-au întors la spital cu inima împăcată.
Acolo, chiar pe holul din faţa salonului unde era internată soţia, au găsit o hărmălaie de nedescris. Bolnava, fiind conectată la aparate, ca orice om în comă, îşi revenise datorită Sfântului Dimitrie şi îşi scosese toate tuburile. Striga pe holul spitalului, ţinută fiind de asistente şi medici: „Vreau să mă duc la Sfântul Dimitrie, căci el m-a făcut sănătoasă!”.
Era o zarvă nemaipomenită, avea să îmi spună soţul mai târziu. La patul ei se prezentase cineva, în vedenie, care i-a spus: „Scoală şi du-te acasă la copii şi la soţ!”. Era Sfântul Dimitrie cel Nou, de aceea striga în gura mare că vrea să meargă să îi mulţumească.
N-au avut ce să-i facă. Au venit la Sfântul Dimitrie, parcă şi acum văd, cu cei 5 copilaşi, cu soţul, în hohote de plâns, mulţumindu-i Sfântului pentru miraculoasa vindecare. După aceea, s-au întors la medici să confirme minunea negrăită pe care Sfântul Dimitrie a făcut-o“.
Sfântul Dimitrie îndeamnă tainic la spovedanie
Tot părintele Antim ne spune: „Multe sunt minunile Sfântului Dimitrie, dar mai importantă decât vindecarea trupească este lucrarea tainică pe care Sfântul Dimitrie o săvârşeşte în sufletul omului, faptul că foarte mulţi credincioşi vin şi îngenunchează la sfintele sale moaşte şi se ridică senini, luminaţi, îndreptaţi, pocăiţi şi iertaţi prin rugăciunea şi binecuvântarea sfântului.
Aceasta cred că este cea mai mare vindecare pe care Sfântul Dimitrie o săvârşeşte. De altfel, vezi un om care n-a călcat în faţa altarului de multă vreme, care se ridică din faţa raclei şi spune: „Părinte, eu vreau să mă spovedesc” sau „Părinte, am făcut cutare păcat”. „Dar cine v-a îndemnat?”, îi întreb. „Părinte, nu ştiu ce se întâmplă cu mine, dar când m-am pus la moaştele Sfântului Dimitrie, am simţit că trebuie să mărturisesc păcatul acesta pe care îl tăinuiesc de ani şi ani de zile”.
Cea mai mare lucrare pe care Sfântul Dimitrie cel Nou o săvârşeşte asta este, aici în mijlocul acestui oraş atât de zgomotos şi preocupat de cele materiale. De foarte multe ori, noi, creştinii, căutăm să vindecăm trupul, să ne vindecăm de cancer, de boli, dar uităm adesea de lucrarea tainică, harică, pe care Dumnezeu o săvârşeşte prin aceste minuni ale sfinţilor în viaţa noastră. Şi mai mult decât atât, este importantă îndreptarea. Nu poţi să rămâi cum ai fost, după ce te-ai închinat la moaştele unui sfânt“.
Ajutorul dat omului nefericit
Părintele Daniel Pantazi, mai întâi cântăreț, începând cu anul 1973, iar mai apoi slujitor al Catedralei patriarhale din 1985, ne-a mărturisit:
„Mi s-a întâmplat să aud de la cineva despre ajutorul deosebit primit de la Sfântul Dimitrie cel Nou. Omul cu pricina avea meseria de horticultor, fiind și un foarte bun cântăreț bisericesc. Biserica unde mergea și unde l-am întâlnit era situată lângă Poșta Mare. Îl chema Dumitru și venise în București din Constanța.
Când a ajuns în Capitală, a început să muncească și s-a căsătorit aici. Fata pe care o luase era una cu înclinații mai lumești. Văzând că nu se potrivesc, au hotărât să se despartă. Ușor de zis. Dacă divorța, băiatul rămânea fără casă, pentru că locuiau în apartamentul fetei. Văzându-l abătut, lumea din biserica unde cânta îl întreba: «Domnuâ Dumitru, de ce sunteți așa întristat?» El le răspundea: «Am niște necazuri acasă. Acum sunt pus în situația de a nu avea unde să locuiesc. Nu am unde mă duce».
Dumitru a început să meargă des la Catedrală pentru a se închina la moaștele Cuviosului. Trecând mai multe zile, într-o noapte i s-a arătat Sfântul în camera unde se odihnea. Omul l-a recunoscut. Avea chipul asemenea cu cel zugrăvit în fresca de la raclă. Nu i-a spus nimic, doar a înclinat puțin capul, după care a dispărut. A doua zi, ieșind din biserică, Dumitru a plecat din nou îngândurat. Mergea fără nici o destinație. Din urmă, a fost ajuns de o bătrână. L-a întrebat: «De ce ești mereu lipsit de bucurie?» «Nu am unde să mă duc. Soția mă gonește de acasă, nu am unde locui». «Dacă cauți gazdă, eu am două camere. Vino și vezi». Dumitru a plecat la bătrânică și a rămas la ea. S-a căsătorit cu nepoata acesteia și viața lui a reintrat pe făgașul normal.
Pentru priceperea lui în aranjamentele florale, Dumitru a ajuns să fie cunoscut chiar de Ceaușescu, care i-a dat sarcina să se ocupe de cele mai importante grădini publice din București. Ba i l-a recomandat și președintelui Iugoslaviei, Tito, care l-a primit la Belgrad pentru a înfrumuseța grădinile din capitala sârbă. Dumitru are acum 80 de ani.”
„Antihristul“ pocăit
Părintele protosinghel Dimitrie Irimia, slujitor al Catedralei patriarhale, dă şi el mărturie despre vindecările de boli săvârşite prin mila Sfântului Dimitrie cel Nou: „De obicei, în Biserica Ortodoxă, noi nu contorizăm cazuri de minuni, pentru că aşa Mântuitorul a spus: „Fericit eşti, Toma, că ai văzut şi ai crezut, dar mai fericiţi sunt cei care n-au văzut şi au crezut”. Deci, pe acest principiu ne orientăm şi noi în Biserica Ortodoxă şi, aşa cum am spus, nu căutăm să scoatem în evidenţă aceste minuni, pentru că foarte uşor s-ar putea cădea în acest extremism, adică să se creeze la Catedrală un fel de „fenomen Maglavit”.
Minunea se produce în sufletul omului, nu trebuie ca, după ce s-a produs minunea, omul să fie interesat, adică accentul se pune pe credinţă, pe relaţia omului cu Dumnezeu, aşa cum avem şi exemplul Sfântului Dimitrie care s-a rugat şi a fost atât de discret toată viaţa, încât cei din timpul său n-au ştiut că el este un sfânt. De unde vine discreţia aceasta? - din faptul că el a înţeles că rugăciunea îl face pe om să aibă o relaţie personală cu Dumnezeu, îl face pe om nu numai să practice rugăciunea, ci să o trăiască şi să trăiască în şi pentru Dumnezeu. Vă voi povesti şi eu două cazuri pe care le consider minuni ale Sfântului Dimitrie.
Unul, petrecut în anul 2004 - a venit la mine cineva în jur de 30-35 de ani şi mi-a spus că doreşte să i se facă special, numai dânsului, dezlegări, pentru că are păcate foarte grave. Sigur, am întrebat despre ce păcate este vorba. Mi-a spus că în timpul regimului comunist a scris o carte care avea subiect anticreştin, împotriva lui Hristos.
Când a ajuns la mine, omul era bolnav, avea o semiparalizie. I-am spus să scrie de-acum şi să îndrepte ce a făcut rău, tot prin scris. Sigur că i-a fost foarte greu, adică nu mai avea aceleaşi pârghii pe care le avusese înainte. Cert este că el a venit tot timpul la Catedrală, a venit în special la moaştele Sfântului Dimitrie, s-a rugat şi, după multă vreme, a ajuns să se îndrepte.
El era adus cu maşina, altfel nu se putea deplasa; era în cărucior, paralizat. Numai că, după câţiva ani, şi-a revenit şi el însuşi a mărturisit că, deşi doctorii nu i-au dat nici cea mai mică şansă de vindecare, credinţa în ajutorul Sfântului Dimitrie l-a făcut sănătos.“
Răzbunarea iertată
„Un alt caz care m-a impresionat, îşi aminteşte părintele Dimitrie Irimia, a fost acela al unei doamne ce avea în jur de 40 de ani care, efectiv, a fost revoltată asupra celor din familia ei pentru că veneau şi stăteau la Sfântul Dimitrie foarte multe ore în şir, în ploaie, în frig.
De aceea, a venit cu gând vrăjmaş la racla Cuviosului Dimitrie. Ea nu concepea, nu putea înţelege, şi a venit cu acest gând de răzbunare împotriva Sfântului şi cu o mână a zgâriat cu unghiile moaştele Sfântului Dimitrie în locul unde ele sunt descoperite spre a fi sărutate de credincioşi.
Când a venit la mine, mi-a spus, ascunzând fapta sa: „Părinte, am fost la toţi doctorii; am o boală foarte rară - îmi curge sânge din buricele degetelor”. I-am făcut dezlegări, apoi s-a mai liniştit; era foarte agitată. I-am explicat că trebuie să se spovedească, să ţină post, şi atunci mi-a spus: „Eu numai cu o mână am zgâriat acolo, dar îmi curge sânge din amândouă mâinile”. Apoi, a venit cineva din familie şi mi-a spus că s-a vindecat. De atunci nu am mai văzut-o, dar acest caz a fost unul deosebit din câte am văzut şi auzit.“
Apărător al Patriarhiei
După mărturia fericitului întru adormire patriarh Teoctist, ajutorul Sfântului Dimitrie s-a făcut simțit și în ultimii ani ai comunismului, când regimul Ceaușescu a încercat, fără succes, mutarea Patriarhiei de la locul său.
Luca, Cap VIII, 41-56
41. Şi iată a venit un bărbat, al cărui nume era Iair şi care era mai-marele sinagogii. Şi căzând la picioarele lui Iisus, Îl ruga să intre în casa Lui,
42. Căci avea numai o fiică, ca de doisprezece ani, şi ea era pe moarte. Şi, pe când se ducea El, mulţimile Îl împresurau.
43. Şi o femeie, care de doisprezece ani avea scurgere de sânge şi cheltuise cu doctorii toată averea ei, şi de nici unul nu putuse să fie vindecată,
44. Apropiindu-se pe la spate, s-a atins de poala hainei Lui şi îndată s-a oprit curgerea sângelui ei.
45. Şi a zis Iisus: Cine este cel ce s-a atins de Mine? Dar toţi tăgăduind, Petru şi ceilalţi care erau cu El, au zis: Învăţătorule, mulţimile Te îmbulzesc şi Te strâmtorează şi Tu zici: Cine este cel ce s-a atins de mine?
46. Iar Iisus a zis: S-a atins de Mine cineva. Căci am simţit o putere care a ieşit din Mine.
47. Şi, femeia, văzându-se vădită, a venit tremurând şi, căzând înaintea Lui, a spus de faţă cu tot poporul din ce cauză s-a atins de El şi cum s-a tămăduit îndată.
48. Iar El i-a zis: Îndrăzneşte, fiică, credinţa ta te-a mântuit. Mergi în pace.
49. Şi încă vorbind El, a venit cineva de la mai-marele sinagogii, zicând: A murit fiica ta. Nu mai supăra pe Învăţătorul.
50. Dar Iisus, auzind, i-a răspuns: Nu te teme; crede numai şi se va izbăvi.
51. Şi venind în casă n-a lăsat pe nimeni să intre cu El, decât numai pe Petru şi pe Ioan şi pe Iacov şi pe tatăl copilei şi pe mamă.
52. Şi toţi plângeau şi se tânguiau pentru ea. Iar El a zis: Nu plângeţi; n-a murit, ci doarme.
53. Şi râdeau de El, ştiind că a murit.
54. Iar El, scoţând pe toţi afară şi apucând-o de mână, a strigat, zicând: Copilă, scoală-te!
55. Şi duhul ei s-a întors şi a înviat îndată; şi a poruncit El să i se dea să mănânce.
56. Şi au rămas uimiţi părinţii ei. Iar El le-a poruncit să nu spună nimănui ce s-a întâmplat.
27. Toate Mi-au fost date de către Tatăl Meu şi nimeni nu cunoaşte pe Fiul, decât numai Tatăl, nici pe Tatăl nu-L cunoaşte nimeni, decât numai Fiul şi cel căruia va voi Fiul să-i descopere.
28. Veniţi la Mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi Eu vă voi odihni pe voi.
29. Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi-vă de la Mine, că sunt blând şi smerit cu inima şi veţi găsi odihnă sufletelor voastre.
30. Căci jugul Meu e bun şi povara Mea este uşoară.
Condac 1:
Apărătorule al nostru din nevoi, pentru lucrarea de multe minuni laude de mulțumiri aducem ție, noi, nevrednicii; și ca cel ce ești minunat și preamilostiv, izbăvește-ne pe noi din toate nevoile ca să cântăm ție: bucură-te, făcătorule de minuni, Sfinte Părinte Dimitrie!
Icos 1:
Îngerii cei din ceruri s-au mirat de tine, Părinte Dimitrie, îngerul cel pământesc, văzându-te cum în trup fiind ai biruit pe demonul cel fără de trup și de minunile tale spăimântându-se au stat cântându-ți unele ca acestea:
Bucură-te, cel ce ești om ceresc;
Bucură-te, cel ce ai fost înger pământesc;
Bucură-te, că nu te-ai amăgit de lăcomia strămoșească;
Bucură-te, că ai viețuit mai presus de fire și de om;
Bucură-te, că prin smerenie cele înalte ai dobândit;
Bucură-te, că pe vrăjmaș, lesne l-ai biruit;
Bucură-te, că, la fel cu Abel, jertfe prin rugăciuni ai înălțat;
Bucură-te, cel ce trupul tău rob duhului l-ai făcut;
Bucură-te, cel ce te-ai făcut comoară duhovnicească;
Bucură-te, cel ce te-ai suit la înălțimea cea cerească;
Bucură-te, săditorule de vie duhovnicească;
Bucură-te, cel ce câștigi tuturor pocăință ca să se mântuiască;
Bucură-te, făcătorule de minuni, Sfinte Părinte Dimitrie!
Condac 2:
Fiind înălțat Sfântul Dimitrie în văzduhurile cerești, privește către cei ce-l roagă pe dânsul și, cu bunătate părintească, tinde milostiva izbăvire din toate nevoile, tuturor celor ce cântă lui Dumnezeu: Aliluia!
Icos 2:
Înțelegerea cea neînțeleasă, căutând păgânii s-o înțeleagă, nu se pot dumiri de cinstitele tale moaște, cum adică, o materie nu se supune firii și trupul nu se dă putreziciunii; iar noi cu credință cântăm ție acestea:
Bucură-te, vas de Duhul Sfânt primitor;
Bucură-te, locaș dumnezeiesc, de minuni izvorâtor;
Bucură-te, că la fel cu cei fără de trup ai viețuit;
Bucură-te, că pe duhul tău către cele cerești l-ai povățuit;
Bucură-te, ca întru tine putreziciunea ai făcut-o neputreziciune;
Bucură-te, că întru tine moartea ai făcut-o neputincioasă;
Bucură-te, că la fel cu Avraam ți-ai lăsat patria și părinții;
Bucură-te, că te-ai sălășluit în pământul făgăduinții;
Bucură-te, stejar cu umbră dumnezeiască;
Bucură-te, că te-ai făcut tuturor masă duhovnicească;
Bucură-te, că ți-ai jertfit viața ca un alt Isaac;
Bucură-te, că ai înălțat cugetul minții tale către Dumnezeu;
Bucură-te, făcătorule de minuni, Sfinte Părinte Dimitrie!
Condac 3:
Putere cerească umbrind sfintele tale moaște, sfinte părinte, ca dintr-un soare slobozește razele darurilor tuturor celor ce se ating de ele, și pe toți de boli tămăduind cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!
Icos 3:
Având noi racla cinstitelor tale moaște, cuvioase părinte, ca la un izvor de daruri toți cu credință alergăm, pentru care izbăvește-ne, sfinte, de cei ce ne tulbură pe noi ca neîncetat să zicem:
Bucură-te, cel ce te-ai arătat stăpânitor patimilor;
Bucură-te, cel ce ai biruit pe demonul întunericului;
Bucură-te, că ne-ai izbăvit pe noi din robie precum Avraam pe Lot;
Bucură-te, că pe fiii Agarei cu totul i-ai izgonit;
Bucură-te, că pe noi ca pe alt Isaac ne faci moștenitori;
Bucură-te, că pe Ismail cel necredincios, l-ai izgonit ca pe un împotrivitor;
Bucură-te, că la fel ca Lot te-ai suit în munții faptelor bune;
Bucură-te, că te-ai arătat multora temei de împăcare;
Bucură-te, că nu te-ai lăsat prins în Gomora patimilor;
Bucură-te, că prin tine ne izbăvim de văpaia ispitelor;
Bucură-te, că nu te-ai uitat la cele de jos;
Bucură-te, că prin buna veghe ai slujit lui Hristos;
Bucură-te, făcătorule de minuni, Sfinte Părinte Dimitrie!
Condac 4:
Vifor de multe ispite și furtuni de multe nevoi învăluindu-ne pe noi, sfinte, cu credință alergăm la tine, ca, prin rugăciunile tale, să le prefaci pe toate în buna liniște și astfel, prin tine, să cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!
Icos 4:
Auzit-am, sfinte părinte, de viața ta cea dumnezeiască; văzut-am și minunile tale și, îndulcindu-ne de facerile tale de bine ce ne arăți în toată vremea, credem îndrăznirii tale către Dumnezeu, pentru care grăim ție, unele ca acestea:
Bucură-te, doctor iscusit al bolnavilor;
Bucură-te, izbăvirea îndrăciților;
Bucură-te, întărirea bătrânilor;
Bucură-te, învățătorul tinerilor;
Bucură-te, îmbrăcămintea celor fără de îndrăzneală;
Bucură-te, mângâierea celor întristați;
Bucură-te, grabnic ascultător al celor ce te roagă;
Bucură-te, totdeauna izbăvitor al celor ce sunt în primejdii;
Bucură-te, temei întăritor al credinței noastre;
Bucură-te, noule învățător al vieții celei curate;
Bucură-te, că ai slujit lui Dumnezeu cu bunăvoire;
Bucură-te, că te-ai asemănat Lui prin buna ta viețuire;
Bucură-te, făcătorule de minuni, Sfinte Părinte Dimitrie!
Condac 5:
Cale de Dumnezeu umblată, arătându-ne nouă cu suferințele vieții tale, sfinte, pe toți ne înveți, ca prin înțelepciune și cu a Duhului curăție slujind lui Dumnezeu, să cântăm Lui: Aliluia!
Icos 5:
Văzând Sfinte Dimitrie, locuitorii din Basarabi lumină în apa Lomului au socotit că este o comoară; dar, după ce au scos sfintele tale moaște, văzând că faci minuni și izvorăști tămăduiri tuturor, spăimântându-se toți, grăiau către tine unele ca acestea:
Bucură-te, comoară din Basarabi;
Bucură-te, cel ce ai sfințit apa Lomului;
Bucură-te, că jugul cel ușor al Domnului pe umeri l-ai luat;
Bucură-te, că pe acesta ușor tuturor l-ai arătat;
Bucură-te, odraslă frumoasă a peșterii celei sfinte;
Bucură-te, dreptule îndrumător al celor cu bună minte;
Bucură-te, izbăvitorul fetei celei îndrăcite;
Bucură-te, veselia părinților ei cea nepovestită;
Bucură-te, întărirea surorilor celor cu bună cucernicie;
Bucură-te, că prin tine s-au învățat a cinsti cele de evlavie;
Bucură-te, îndreptătorul lui Lavrentie cel fără socoteală;
Bucură-te, că pe toți îi înveți a fi către tine cu sfială;
Bucură-te, făcătorule de minuni, Sfinte Părinte Dimitrie!
Condac 6:
Mărturisitorii de Hristos, fiii tăi duhovnicești sunt martorii minuniior tale, sfinte părinte; pentru aceasta, daruri de mulțumire cu netăcute glasuri lui Dumnezeu înălțăm, cântându-I: Aliluia!
Icos 6:
Strălucind tu în pământul nostru, ai gonit întunericul păgânătății, ca stăpânirea lui, nerăbdând venirea ta, a căzut; iar cei ce ne-am izbăvit de acesta, grăim către tine unele ca acestea:
Bucură-te, surpătorul păgânătății;
Bucură-te, sprijinitorul creștinătății;
Bucură-te, că la fel cu Moise ții toiagul crucii;
Bucură-te, că ne arăți nouă semnele biruinții;
Bucură-te, că pe Faraon cel nevăzut l-ai înecat în marea lacrimilor tale;
Bucură-te, că pe cel văzut îl îngropi în strălucirea isprăvilor tale;
Bucură-te, stâlp de foc al credinței;
Bucură-te, că ne povățuiești în pământul făgăduinței;
Bucură-te, nor răcoros și cu bună umbrire;
Bucură-te, că trăim în țara noastră sub buna ta ocrotire;
Bucură-te, că ne hrănești în lipsă cu îndestulare;
Bucură-te, că în toată vremea ne dai ajutor cu îmbelșugare;
Bucură-te, făcătorule de minuni, Sfinte Părinte Dimitrie!
Condac 7:
Voind Dumnezeu a ne mângâia pentru multe nevoi și necazuri te-a dat nouă ocrotitor; dar noi te cunoaștem pe tine și părinte și de minuni făcător; pentru aceasta, mulțumind pentru bunătatea cea negrăită, Îi cântăm lui: Aliluia!
Icos 7:
Arătat-ă făptură nouă, trimițându-te Făcătorul pe tine la noi cei ce suntem făcuți de Dânsul; că focul războiului și al robiei s-a stins, pe vrăjmași cu rușine i-a întors și boala ciumii ca un fum a pierit; iar noi cei izbăviți de acestea, neîncetat grăim ție:
Bucură-te, râvnitor ca un alt Ilie;
Bucură-te, că la fel cu acela ai locuit în pustie;
Bucură-te, că ai biruit pe proorocul înșelăciunii;
Bucură-te, că s-au rușinat împletitorii minciunii;
Bucură-te, că ai potolit flacăra războiului cea stricătoare;
Bucură-te, că încetezi toată boala cea vătămătoare;
Bucură-te, că prin tine câștigăm ploi la vreme potrivită;
Bucură-te, că prin tine totdeauna dobândim cele trebuincioase;
Bucură-te, cel ce ți-ai lucrat comoara faptelor celor bune;
Bucură-te, că prin ea te-ai suit la înălțime;
Bucură-te, că nu îmbrăcămintea ci trupul tău ne-ai lăsat nouă;
Bucură-te, că prin el dobândim cele trebuitoare nouă;
Bucură-te, făcătorule de minuni, Sfinte Părinte Dimitrie!
Condac 8:
Văzând viața străină, să ne înstrăinăm din lume, mutându-ne mintea la cer, că pentru aceasta sfântul lui Dumnezeu Dimitrie a viețuit cu înstrăinare ca să ne învețe el pe noi a urma vieții lui și trăgându-ne mintea la înălțime, să cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!
Icos 8:
Cu totul fiind întru cele de jos, mintea ta nicidecum nu ai dezlipit-o de la cele de sus, ca, uitând de trupul tău și de lume, ai biruit pe demon. Și acuma, făcându-te părtaș cereștilor bunătăți roagă pe Dumnezeu pentru cei ce grăim către tine acestea:
Bucură-te, minte cerească și înainte-văzătoare;
Bucură-te, voință de daruri duhovnicești primitoare;
Bucură-te, Samuile preasfințite;
Bucură-te, preablândule Davide;
Bucură-te, că te-ai facut sabie a Domnului cu doua ascuțișuri;
Bucură-te, că ai tăiat cu ea pe Goliat cel cu multe împletituri;
Bucură-te, că prin voința minții tale ai slujit lui Dumnezeu;
Bucură-te, că sufletul tău curat l-ai dat Ziditorului tău;
Bucură-te, risipitorule a multe feluri de boli;
Bucură-te, purtătorule de biruință asupra patimilor;
Bucură-te, că ne arăți calea către împărăția cea nesfârșită;
Bucură-te, că prin tine câștigăm bunătățile cele nădăjduite;
Bucură-te, făcătorule de minuni, Sfinte Părinte Dimitrie!
Condac 9:
Toată adunarea creștinească venind, să cădem la bineplăcutul lui Dumnezeu Sfântul Dimitrie: bogații la cel sărac cu duhul, săracii la îmbogățitorul, sănătoșii la păzitorul, bolnavii la doctorul cel fără de plată, drepții la îndreptătorul și păcătoșii la îndrumătorul și dimpreună toți să cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!
Icos 9:
Ritorii cei meșteri la cuvânt se arată față de tine a fi ca niște muți, că nu pricep să spună în ce chip cinstitele tale moaște, rămânând nestricate, izvorăsc acum bună mireasmă și tămăduiri de tot felul; iar noi privind o taină ca aceasta, grăim către tine:
Bucură-te, apostolul și propovăduitorul nostru;
Bucură-te, dascălul și îndrumătorul nostru;
Bucură-te, că prin fapte ai propovăduit tu pe Hristos;
Bucură-te, că te-ai făcut chip pocăinței de obște și de folos;
Bucură-te, luminătorule strălucit;
Bucură-te, mângâierea cea grabnică a celor în primejdie;
Bucură-te, că trupul tău ne-ai lăsat nouă ca un adăpost sfințit;
Bucură-te, că, întâmpinând moaștele tale, săltăm cu duhul;
Bucură-te, că, sărutându-le, luăm binecuvântare;
Bucură-te, că atingându-le, ne umplem de sfințenie;
Bucură-te, că, apropiindu-ne de dânsele, de boli ne tămăduim;
Bucură-te, că, închinându-ne lor, din primejdii ne izbăvim;
Bucură-te, făcătorule de minuni, Sfinte Părinte Dimitrie!
Condac 10:
Vrând Făcătorul tuturor făpturilor să ne mântuiască de înșelăciunea vrăjmașului, te-a trimis ca pe un apostol la noi, ca prin tine să învățam să ne îndepărtăm de toate înșelăciunile lumii și prin viață curată, apropiindu-ne de Dumnezeu, să-I cântăm: Aliluia!
Icos 10:
Zid ești credincioșilor și turn neclintit tuturor celor ce se reazemă de tine, căci Făcătorul cerului și al pământului te-a făcut pe tine încăpător de daruri duhovnicești; pentru aceasta, ca la un reazem tare, alergăm noi, și cu bună nădejde grăim ție acestea:
Bucură-te, omul lui Dumnezeu;
Bucură-te, împlinitorul poruncilor Lui;
Bucură-te, întărirea credinței celei drepte;
Bucură-te, icoană însuflețită a vieții celei curate;
Bucură-te, stâlp de sprijinire în primejdii;
Bucură-te, reazem neclintit al nădejdii;
Bucură-te, că ai dat înșelăciunea la iveală;
Bucură-te, că ne-ai scăpat de primejdii cu multă îndrăzneală;
Bucură-te, că în ceruri locuind vezi pe Dumnezeu;
Bucură-te, că acolo viețuind te desfătezi întru bucuria Lui;
Bucură-te, că împărătești întru cele de sus;
Bucură-te, că de acolo privești la noi, spre cei de jos;
Bucură-te, făcătorule de minuni, Sfinte Părinte Dimitrie!
Condac 11:
Cântări și mulțumiri din tot sufletul, aducem prin tine lui Dumnezeu, sfinte părinte, pe care, primindu-le, roagă dimpreună cu toată ceata cuvioșilor pe blândul Iisus să ne dăruiască iertare, dezlegare de păcate și milă în ziua judecății, nouă celor ce cântăm Lui: Aliluia!
Icos 11:
Făclie purtătoare de lumină ești între preacuvioși și împreună-locuitor cu toți sfinții. Drept aceasta se bucură de tine, Sfinte Dimitrie, și Tatăl ceresc dimpreună cu Fiul și cu Duhul Sfânt, iar noi cu credință, privind acestea, grăim către tine:
Bucură-te, podoaba cea frumoasă a cuvioșilor;
Bucură-te, nevoința cea cu osârdie a pustnicilor;
Bucură-te, dimpreună următorule cu marele Antonie;
Bucură-te, împreună la obicei cu Onufrie;
Bucură-te, cel împreună cu Pavel Tebeul la săvârșirea nevoințelor;
Bucură-te, Pavele, cu nevinovăția și cu facerea minunilor;
Bucură-te, cu Ammon, cu Ahila și cu Agatonie;
Bucură-te, cu Antim, cu Amonata și cu Amonie;
Bucură-te, împreună cu Grigorie Decapolitul;
Bucură-te, cu părintele nostru Nicodim cel sfințit;
Bucură-te, părinte al nostru cel totdeauna folositor;
Bucură-te, izbăvitorul nostru cel grabnic ajutător;
Bucură-te, făcătorule de minuni, Sfinte Părinte Dimitrie!
Condac 12:
Hristoase împărate, primește pe mijlocitorul nostru și implinitorul poruncilor Tale, care se roagă Ție, ca să dai Bisericii Tale unire, pace adâncă la toată lumea și stingere dezbinărilor; să nu ne dai vrăjmașilor noștri, nici cu mâna Ta să ne pierzi pe noi, că Tu ești Dumnezeul nostru și noi poporul Tău suntem, de la care auzi: Aliluia!
Icos 12:
Cântând dimpreună cu îngerii, cu cuvioșii și cu toți sfinții înaintea Sfintei Treimi, pomenește-ne și pe noi cei ce alergăm la tine, sfinte, ca, izbăvindu-ne de toate ispitele și de Împărăția cerească învrednicindu-ne, să graim ție unele ca acestea:
Bucură-te, mărgăritar ceresc al lui Dumnezeu;
Bucură-te, diamant luminos al răbdării;
Bucură-te, floarea cea neveștejită a raiului;
Bucură-te, tămâia cea cu bun miros a darului;
Bucură-te, smirnă duhovnicească cu lină îmbălsămare;
Bucură-te, mir ceresc, care ne umpli pe noi de bună mireasmă;
Bucură-te, vas plin de bunătate nemuritoare;
Bucură-te, baie de toată nevoia curățitoare;
Bucură-te, ocârmuitorul celor ce înoată în marea vieții acesteia;
Bucură-te, îndrumătorul celor ce stăpânesc cu bună dreptate;
Bucură-te, tămăduirea cea dorită a trupurilor noastre;
Bucură-te, izbăvirea cea scumpă a sufletelor noastre;
Bucură-te, făcătorule de minuni, Sfinte Părinte Dimitrie!
Condac 13:
O, preacuvioase părinte, purtătorule de Dumnezeu Sfinte Dimitrie, primind acest dar de rugăciune de la noi acum, izbăvește din toată nevoia și scapă din chinul ce va să fie, pe toți cei ce cântă lui Dumnezeu: Aliluia! (acest Condac se recită de 3 ori)
După aceea se fac Icosul Întâi și Condacul Întâi.
Icos 1:
Îngerii cei din ceruri s-au mirat de tine, Părinte Dimitrie, îngerul cel pământesc, văzându-te cum în trup fiind ai biruit pe demonul cel fără de trup și de minunile tale spăimântându-se au stat cântându-ți unele ca acestea:
Bucură-te, cel ce ești om ceresc;
Bucură-te, cel ce ai fost înger pământesc;
Bucură-te, că nu te-ai amăgit de lăcomia strămoșească;
Bucură-te, că ai viețuit mai presus de fire și de om;
Bucură-te, că prin smerenie cele înalte ai dobândit;
Bucură-te, că pe vrăjmaș, lesne l-ai biruit;
Bucură-te, că, la fel cu Abel, jertfe prin rugăciuni ai înălțat;
Bucură-te, cel ce trupul tău rob duhului l-ai făcut;
Bucură-te, cel ce te-ai făcut comoară duhovnicească;
Bucură-te, cel ce te-ai suit la înălțimea cea cerească;
Bucură-te, săditorule de vie duhovnicească;
Bucură-te, cel ce câștigi tuturor pocăință ca să se mântuiască;
Bucură-te, făcătorule de minuni, Sfinte Părinte Dimitrie!
Condac 1:
Apărătorule al nostru din nevoi, pentru lucrarea de multe minuni laude de mulțumiri aducem ție, noi, nevrednicii; și ca cel ce ești minunat și preamilostiv, izbăvește-ne pe noi din toate nevoile ca să cântăm ție: bucură-te, făcătorule de minuni, Sfinte Părinte Dimitrie!
Dupã citirea Acatistului, rostim rugãciunea:
Cuvine-se, cu adevãrat, sã te fericim pe tine, Nãscãtoare de Dumnezeu, cea pururea fericitã și prea nevinovatã și Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce ești mai cinstitã decât Heruvimii și mai slãvitã, fãrã de asemãnare, decât Serafimii, care, fãrã stricãciune, pe Dumnezeu-Cuvântul ai nãscut, pe tine, cea cu adevãrat Nãscãtoare de Dumnezeu, te mãrim.
Dacã este preot, acesta rostește ectenia întreitã, dupã care face otpustul obișnuit. În lipsa preotului, dupã rugãciunea cãtre Maica Domnului, zicem:
Pentru rugãciunile Sfinților Pãrinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluiește-ne pe noi. Amin!
Binecuvântat este Dumnezeul nostru..., Împărate ceresc..., Sfinte Dumnezeule..., Preasfântă Treime..., Tatăl nostru..., Că a Ta este împărăţia..., Doamne, miluiește (de 12 ori), Slavă..., Şi acum..., Veniţi să ne închinăm..., Psalmul 142: Doamne, auzi rugăciunea mea..., Dumnezeu este Domnul..., glasul al 4-lea , apoi troparele acestea, glasul al 4-lea, podobie: Cel ce Te-ai înălţat pe Cruce...
Ca la un cald ocrotitor al celor din necazuri, să alergăm acum, cu bună nădejde, la Cuviosul Dimitrie şi să zicem toţi: Mult nevoitorule, cu osârdie roagă-L pe Stăpânul tuturor ca să dea izbăvire de răutăţi, de patimi şi de boli celor ce aleargă la tine cu dragoste.
Slavă..., Și acum...,
Nu vom tăcea nicicând, de Dumnezeu Născătoare, a spune pururea puterea ta noi, nevrednicii, că, dacă nu ai fi stat tu înainte rugândute, cine ne-ar fi izbăvit din atâtea primejdii, sau cine ne-ar fi păzit până acum slobozi? Noi de la tine, Stăpână, nu ne vom depărta, că tu izbăveşti pe robii tăi din toate nevoile.
Apoi Psalmul 50
Canonul, glasul al 8-lea
Cântarea 1
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Dimitrie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. Dumnezeu, nu pe cele tari, nici pe cele înţelepte şi de bun neam ale lumii acesteia, ci pe cele slabe şi de neam slab le-a ales ca să-I slujească, pentru că puterea Lui întru neputinţă se săvârşeşte. Unde a prisosit smerenia şi nerăutatea, acolo şi lucrarea harului dumnezeiesc mult a prisosit; că aflându-ţi inima curată, Cuvioase Părinte, Dumnezeu Sa sălăşluit întru tine, săvârşind fapte pe care înţelepciunea veacului acestuia nu poate să le împlinească.
Slavă...
Născutute-ai din părinţi binecinstitori şi săraci, iar prin viaţa ta cea îmbunătăţită, nu numai pe sine-ţi te-ai preamărit, ci şi pe părinţii tăi Sfinte, pentru că din roade se cunoaşte pomul.
Şi acum..., a Născătoarei:
Fiind noi bolnavi cu trupul şi cu sufletul, cercetării celei dumnezeieşti şi purtătorii tale de grijă învredniceşte-mă, Maica lui Dumnezeu, prin rugăciunile Cuviosului tău, ceea ce eşti bună şi Născătoarea Celui Bun.
Cântarea a 3-a
Deprinsute-ai din copilărie nu cu ademenitoarele graiuri ale omeneştii înţelepciuni, ci, curată avânduţi mintea, te-ai luminat cu strălucirea luminii Preasfântului Duh, prin care ai cunoscut vrerile lui Dumnezeu.
Păşunatul vitelor, vechea în deletnicire a patriarhilor, ai urmat-o, Cuvioase Părinte, păscând turmele satului tău, precum odinioară şi Iacob pe cele ale lui Laban.
Slavă...
Cu grabnic picior trecând râul cel înfuriat al patimilor trupeşti şi al necazurilor sufleteşti, te-ai înălţat, Cuvioase, la munţii faptelor bune, încărcat de nepreţuita bogăţie duhovnicească, precum patriarhul Iacob în Galaad.
Şi acum..., a Născătoarei:
De boli cumplite, de nevoi şi de dureri fiind cuprinşi, Fecioară, ajutăne prin mijlocirea Cuviosului tău şi Părintele nostru, că pe tine te ştim comoară de tămăduiri neîmpuţinată şi necheltuită, ceea ce eşti cu totul fără prihană.
Apoi se cântă stihirile:
Mântuieşte din nevoi şi din necazuri pe fiii tăi, Sfinte, prin rugăciunile tale, ca unul ce ai îndrăznire către Cel întru tot puternic, Cuvioase.
Caută cu ochi binevoitori spre noi, Fericite Părinte, şi vezi necazul minţii, întru care suntem învăluiţi, şi te roagă să se vindece durerea sufletelor noastre.
Apoi ectenia cea obişnuită, pomenind preotul pe cei ce fac paraclisul. Ecfonisul: Că milostiv... şi pe urmă
Sedealna
glasul al 4-lea, podobie:
Spăimântatu-s-a Iosif...
Cel ce eşti osârdnic rugător şi al nostru mijlocitor, fântână curgătoare de tămăduiri prin harul Domnului, cu sârguinţă strigăm către tine, Sfinte Dimitrie: Întâmpină degrab, ca să ne izbăvim din nevoi, ca unul ce ai îndrăznire către Cel Atotputernic.
Cântarea a 4-a
Lepădându-te de rudenii, prieteni şi cunoscuţi, ţi-ai tuns perii capului tău, Cuvioase, şi, împreună cu aceştia, ai lepădat toate grijile lumeşti cele simţite şi gândite.
Slobod de toate împătimirile pământului făcându-te, ca un viteaz luptător ai alergat către luptele cele mai anevoioase şi duhovniceşti, de unde ai dobândit curăţia minţii şi smerită cugetare întru vrerile dumnezeieşti.
Slavă...
Cum vom încerca, cu îngustimea minţii noastre, să măsurăm noianul nevoinţelor tale, Cuvioase? Sau cum vom povesti umilinţa sufletului, zdrobirea inimii şi lepădarea de sine, prin care ai dobândit de la Dumnezeu proslăvirea şi a sufletului şi a trupului tău?
Şi acum..., a Născătoarei:
Tămăduieşte, Preacurată, neputinţele noastre, învrednicindu-le cercetării Fiului tău şi Dumnezeului nostru, dându-ne sănătate prin rugăciunile Cuviosului tău.
Cântarea a 5-a
Omorârea cea din fiecare zi a poftelor, topirea trupului, supunerea celui rău către cel bun, suirea privirii tale către cele mai înalte, ţi-au umplut inima de veselie duhovnicească; de care învredniceşte-ne să ne împărtăşim şi noi, prin rugăciunile tale.
Cunoştinţa de Dumnezeu, pe cât este de cuprins firii omeneşti, şi strălucirea faptelor bune urmând, ai câştigat sfinţenia sufletului şi nestricăciunea trupului după moarte.
Slavă...
Vrând Dumnezeu să proslăvească pe robul Său şi pe pământ, precum la proslăvit în cer, a dăruit sfintelor lui moaşte darul nestricăciunii şi al săvârşirii minunilor.
Şi acum..., a Născătoarei:
Celor care zac în patul neputinţei şi al durerilor, ajută-le Fecioară ca o Născătoare de Dumnezeu, pentru rugăciunile Cuviosului tău.
Cântarea a 6-a
Împuternicire de la Dumnezeu luând, Sfinte Dimitrie, mulţimea vrăjmaşilor demoni o alungă, tămăduind de asuprelile lor pe toţi care aleargă la sicriul moaştelor tale, cu credinţă.
Precum s-a izbăvit din moarte şi din slăbănogire episcopul Ioanichie lângă racla moaştelor tale, Sfinte, aşa şi pe noi, cei ce suntem slăbănogiţi de neputinţele cele sufleteşti şi trupeşti, vindecă-ne, Cuvioase, prin rugăciunile tale către Dumnezeu.
Slavă...
Pe tine, fericite Părinte, te-am dobândit, cu vrerea lui Dumnezeu, apărător şi ocrotitor al patriei noastre în vremea năvălirii vrăjmaşilor; deci, şi acum de toată asuprirea o păzeşte nevătămată.
Şi acum..., a Născătoarei:
În multe neputinţe şi slăbănogiri fiind căzuţi, Fecioară, nu avem nădejde de mântuire, ci tu, ceea ce ai născut pe Mântuitorul lumii şi Tămăduitorul bolilor, pentru rugăciunile Cuviosului Dimitrie, ridică-ne din slăbiciunea a toată neputinţa.
Apoi se cântă stihirile:
Mântuieşte din nevoi şi din necazuri pe fiii tăi, Sfinte, prin rugăciunile tale, ca unul ce ai îndrăznire către Cel întru tot puternic, Cuvioase.
Caută cu ochi binevoitori spre noi, Fericite Părinte, şi vezi necazul minţii, întru care suntem învăluiţi, şi te roagă să se vindece durerea sufletelor noastre.
Preotul zice ectenia mică şi ecfonisul: Că Tu eşti Împăratul păcii...
Apoi se cântă:
Condacul
glasul al 2-lea:
Cel ce eşti floare duhovnicească neveştejită a Bisericii noastre şi rugător neîncetat către Făcătorul de bine, ia aminte la nevrednicile noastre cereri şi sârguieşte, ca un bun părinte, spre ajutorul nostru, care cu credinţă năzuim către Dumnezeu, prin tine. Deci, ca unul care ai îndrăznire către Domnul, roagă-te, ca să mântuiască sufletele noastre.
Prochimen
glasul al 4-lea:
Cinstită este înaintea Domnului moartea Cuviosului Său.
Stih: Ce vom răsplăti Domnului pentru toate câte nea dat nouă?
Apoi: Înţelepciune drepţi... Din Sfânta Evanghelie de la Luca citire (Luca 6, 1723, a se vedea la Liturghia din 6 decembrie).
Slavă..., glasul al 2-lea:
Pentru rugăciunile Cuviosului Tău Dimitrie, Milostive, curăţeşte mulţimea greşelilor noastre.
Şi acum...
Pentru rugăciunile Născătoarei de Dum nezeu, Milostive, curăţeşte mulţimea greşelilor noastre.
Stih: Miluieștene, Dumnezeule, după mare mila Ta...
Stihira
glasul al 6-lea:
O, Cuvioase Părinte, cine va putea spune după cuviinţă mulţimea ostenelilor, a durerilor şi a nevoinţelor tale celor mari? Ci, cu rugăciunile tale către Dumnezeu, cele bine primite prin darul sfânt, mijloceşte nouă ca să ne învrednicim a trece lesne viforul nevoilor care se ridică asupra noastră; şi, lăudând ajutorul tău, să câştigăm îndrăznire în ceasurile de primejdie ale acestei vieţi, dimpreună cu nădejdea moştenirii vieţii de veci.
Preotul zice rugăciunea:
Mântuieşte, Dumnezeule, poporul Tău..., la care strana răspunde:
Doamne, miluieşte (de 12 ori).
Preotul: Cu mila şi cu îndurările... Apoi se continuă canonul:
Cântarea a 7-a
Când a binevoit Dumnezeu să te dăruiască nouă, Sfinte, ca să risipeşti noianul nevoilor, atunci flacăra războiului s-a potolit şi boala ciumei a încetat, iar noi toţi folositor te-am dobândit, spre lauda Dumnezeului părinţilor noştri.
Cu toiagul cel duhovnicesc al îmbunătăţitei tale vieţi, ca pe nişte lupi răpitori ai izgonit patimile ce se încuibează în slăbiciunea firii omeneşti; deci şi acum, prin rugăciunile tale, izgoneşte de la noi toată supărarea şi necazul, ca să strigăm Celui Preaînalt: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri.
Slavă...
Frumuseţile cele de jos urând, le-ai defăimat, şi Păstorului Celui Mare urmând cu sărăcia, te-ai bucurat în lipsuri şi nevoi, cu dragoste slujind Celui Căruia cântăm: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri.
Şi acum..., a Născătoarei:
De neputinţe trupeşti şi de păcate sufleteşti, pe cei ce vin cu dragoste către racla moaştelor Cuviosului tău, învredniceşte-i să se tămăduiască, Născătoare de Dumnezeu, care ai născut pe Mântuitorul şi Dumnezeul părinţilor noştri.
Cântarea a 8-a
Luând aminte noi, credincioşii, la minunile săvârşite de Dumnezeu prin tine, plăcutul Său, şi cugetând la razele strălucirii cu care eşti împodobit, trimite-ne nouă raza duhovnicească a mângâierii sufleteşti.
Pururea roagă-L pe Iubitorul de oameni pentru cei robiţi de patimi cumplite şi îi izbăveşte, prin sfânta ta solire.
Binecuvântăm pe Tatăl…
Neîntinată sălăşluire aflat-au întru tine, Dimitrie Sfinte, Părintele şi Fiul şi Sfântul Duh – Treimea.
Şi acum..., a Născătoarei:
Prin tine fiind izbăviţi de multe nevoi, Fecioară, prin rugăciunile Cuviosului tău, pe tine te şi mărturisim Născătoare de Dumnezeu.
Cântarea a 9-a
Prin rugăciuni nesfârşite îmblânzind pe Dumnezeu, întunecatul nor al nevoilor şi al întristării noastre risipeşte-l, Cuvioase, cel ce stai plin de veselie şi de mângâiere, în cămara cea de taină a Împăratului tuturor.
Ca pe o comoară înţelegătoare, ascunsă, Dumnezeu te-a descoperit nouă, Dimitrie, că nu se cădea ca fapta bună şi proslăvirea ta să se tăinuiască în pârâu şi să se acopere. Pentru aceasta, ca pe un sfeşnic de lumină purtător, Stăpânul a toate te-a dăruit nouă.
Slavă...
Doctor iscusit şi lesne vindecător al celor neputincioşi, pe tine, Părinte, te-a dăruit Hristos nouă românilor, şi învăţător celor nepricepuţi şi săracilor ajutător.
Şi acum..., a Născătoarei:
Stăpână, Maica Izbăvitorului, risipeşte întunericul cel greu al necazurilor şi al strâmtorărilor de la cei ce cu credinţă te mărturisesc pe tine Născătoare de Dumnezeu.
Apoi: Cuvine-se cu adevărat... şi stihirile:
Veniţi, credincioşilor, să lăudăm viaţa cea după Dumnezeu a Sfântului Cuvios Dimitrie, prin care neîncetat Făcătorul a toate Se arată minunat şi preaslăvit.
Lăudăm cu bună credinţă pe Cuviosul Dimitrie, visteria cea neîmpuţinată a minunilor Domnului, pe lauda preoţilor şi crinul cel pururea înflorit şi neveştejit al Țării Româneşti.
Sfinte Dimitrie, izbăveşte-ne pe noi toţi, care cu evlavie îţi aducem aceste cântări de laudă, de cerere şi de mulţumire.
Cântăm toţi, după cum se cade, cântări lui Dumnezeu, Celui minunat întru Sfinţii Săi, Care ne-au dat nouă pe acel ales al Său, ca împreună cu toţi Sfinţii să se roage pentru noi.
Apoi: Sfinte Dumnezeule..., Preasfântă Treime..., Tatăl nostru... Ecfonisul: Că a Ta este împărăţia...
După aceea cântăm:
Troparul Cuviosului
glasul al 8-lea:
Întru tine, Părinte, cu osârdie sa mântuit cel după chip, că, luând Crucea, ai urmat lui Hristos şi, lucrând, ai învăţat să nu se uite la trup, că este trecător, ci să poarte grijă de suflet, de lucrul cel nemuritor. Pentru aceasta şi cu îngerii împreună se bucură, Cuvioase Părinte Dimitrie, duhul tău.
Slavã..., şi acum...,
al Născătoarei-Învierii, acelaşi glas:
Cel ce pentru noi Te-ai născut din Fecioară şi răstignire ai răbdat, Bunule, Care cu moartea pe moarte ai prădat şi Învierea o ai arătat ca un Dumnezeu, nu trece cu vederea pe cei pe care i-ai zidit cu mâna Ta; arată iubirea Ta de oameni, Milostive, primeşte pe Născătoarea de Dumnezeu, ceea ce Tea născut pe Tine, care se roagă pentru noi, şi mântuieşte, Mântuitorul nostru, pe poporul cel deznădăjduit.
Preotul rosteşte ectenia la care se pomenesc cei pentru care se face paraclisul, apoi apolisul.
În lipsa preotului, credinciosul încheie, rostind: Pentru rugăciunile Sfinţilor Părinilor noştri, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluieşte-ne pe noi.
Amin!
https://ro.wikipedia.org
https://doxologia.ro
https://basilica.ro
https://www.crestinortodox.ro
https://www.rador.ro
https://ro.orthodoxwiki.org
https://basilica.ro
https://doxologia.ro
https://www.crestinortodox.ro
https://ziarullumina.ro
https://www.antenasatelor.ro
