Cuviosul Gheorghe Hozevitul, mare făcător de minuni, este sfântul care prin exemplul său de rugăciune și viață ascetică a reușit să transforme Mănăstirea Hozeva într-un important centru spiritual al secolului al VI-lea.
Fragment din Evanghelia zilei: Matei, Cap. 4-12,17
„Şi Iisus, auzind că Ioan a fost întemniţat, a plecat în Galileea.
De atunci a început Iisus să propovăduiască şi să spună: Pocăiţi-vă, căci s-a apropiat împărăţia cerurilor.”
Sfântul Cuvios Gheorghe Hozevitul, care a trăit la sfârșitul secolului al VI-lea și începutul secolului al VII-lea, este pomenit în calendarul creștin ortodox la data de 8 ianuarie.
Moaștele Sfântului Gheorghe sunt adăpostite în Mănăstirea Hozeva care îi poartă numele, loc de rugăciune și de retragere atât în istoria Vechiului Legământ, dar și în Legea Harului. Tot acolo se află și moaștele Sfântului Ioan Iacob de la Neamț – Hozevitul, cele ale lui Ioan Tebeul, întemeietorul mănăstirii, dar și al multor alți călugări și părinți martirizați de perși în 614, care sunt păstrate astăzi într-o capelă în afara zidurilor mănăstirii.
Mănăstirea Ortodoxă Sfântul Gheorghe din Hozeva sau, oficial, Mănăstirea Sfinților Gheorghe și Ioan Iacob din Hozeva, este o mănăstire situată în Wadi Qelt, în partea de est a Cisiordaniei, în Teritoriile Autorității Palestiniene. La ea se ajunge traversând un pod pietonal peste Wadi Qelt, despre care mulți cred că ar fi "valea umbrei morții" din Psalmul 23. Valea este paralelă cu vechiul drum roman ce ducea la Ierihon, locul unde se petrece acțiunea din pilda bunului samaritean (Luca 10, 29-37).
Tradițiile legate de mănăstire includ o vizită a prorocului Ilie în drum spre Peninsula Sinai. Aici se află peștera în care Sfântul Ilie Tesviteanul a petrecut vreme de trei ani și șase luni, mai înainte de a urca pe muntele Sinai, unde a fost hrănit de corbi. În peștera se află icoana acestuia, în care este înfățișat ca fiind hrănit în chip minunat de corbi.
Peștera Sfântului Ilie Tesviteanul
Dreptul Ioachim, tatăl Maicii Domnului, s-a ascuns în aceste locuri, postind și rugându-se, vreme de 40 de zile, până ce un înger al Domnului i-a spus că Dreapta Ana, soția lui cea stearpă, va rămâne însărcinată și va naște o fată, care va fi Maica a Domnului.
Sfântul Gheorghe s-a născut în insula Cipru din părinți binecredincioși.
În timp ce un frate mai mare de-al său, pe nume Heraclid, a plecat în Palestina, la Mănăstirea Koloman, din apropierea Iordanului, pentru a se nevoi ca monah, el a rămas acasă, pentru a îngriji de părinții săi în vârstă.
După ce mama și tatăl său s-au mutat la Domnul, tânărul Gheorghe a hotărât să se călugărească, refuzând căsătoria plănuită de o ruda de-a sa.
Astfel, acesta a fugit la o mănăstire din Creta, apoi de aici s-a îndreptat la Locurile Sfinte, şi în cele din urmă la fratele său, la Mănăstirea Koloman (Mănăstirea Sfântul Gherasim de astăzi).
Mănăstirea Sfântul Gherasim
Dar văzându-l tânăr și fără barbă, nu a fost primit la acea mănăstire, pentru a nu strica așezământul Părinților, ci a fost încredinţat stareţului Mănăstirii Hozeva. Pentru evlavia și așezarea statornică a cugetului său, starețul l-a tuns în monahism la scurt timp, dându-l în ascultare la un călugăr bătrân pentru a lucra grădina.
Acest bătrân avea o purtare răutăcioasă, neputând îngădui pe nimeni. Îi făcea multe cazne tânărului Gheorghe, dar acesta le răbda pe toate cu smerenie.
Într-o zi bătrânul l-a trimis să aducă apă pentru grădină de la o gârlă. Neputând însă sa ajungă la pârâu din cauza tufelor și a trestiilor înalte, s-a întors la bătrân cu mâna goală. Acesta voind să-l necăjească și mai mult, i-a poruncit să lepede hainele și să se încingă la mijloc cu o haină subțire și să se coboare până la pârâu ca să scoată apă. Fiindu-i ascultător în toate, tânărul Gheorghe a făcut precum i-a zis bătrânul, însă a întârziat mult din cauza locului accidentat.
Văzând că întârzie atât de mult, bătrânul, înfuriindu-se pe ucenic, i-a luat hainele și a urcat la mănăstire. Reușind în cele din urmă să ajungă la apă, când s-a întors nu și-a mai găsit nici hainele, nici pe bătrân. Deci mergând dezbrăcat la mănăstire, portarul s-a îndurat de el și i-a dat o haină să se acopere. Ajungând în mănăstire, bătrânul său tocmai se întorcea de la trapeză.
Văzându-l așa, s-a umplut de mânie și i-a tras o palmă, mustrându-l pentru că a întârziat atât de mult. Însă în clipa în care l-a lovit, mâna bătrânului s-a uscat pe loc, rămânând ca și moartă. Înfricoșându-se de această întâmplare, bătrânul a căzut la picioarele ucenicului, cerându-i iertare pentru purtarea lui nesuferită și mijlocire pentru vindecarea lui.
Iar ucenicul i-a răspuns cu smerenie și evlavie: „Mergi Părinte de fă metanie la racla celor cinci Sfinți Părinți, și te vei face bine!” Și ducându-l de mână înaintea raclei, bătrânul s-a tămăduit îndată.
De atunci bătrânul acela și-a schimbat obiceiurile și se purta cu blândețe, având mare evlavie la ucenicul său.
Zvonindu-se printre frați de această minune, de frică să nu-l atingă spinul mândriei, Cuviosul Gheorghe a fugit pe ascuns la mănăstirea Koloman, la fratele său. Au petrecut aici mult timp, viețuind în pace și bună înțelegere. Trăiau asemenea îngerilor, în rugăciuni necontenite, în post aspru, fără pic de untdelemn sau vin.
După moartea fratelui sau, Sfântul Gheorghe și-a continuat nevoințele ca și mai înainte, făcând multe minuni.
După ce egumenul Mănăstirii Koloman s-a mutat către Domnul, Sfântul Gheorghe s-a rugat la Dumnezeu să-i arate ce trebuie să facă mai departe. Primind prin vedenie poruncă de la Dumnezeu să meargă în mănăstirea în care a fost călugărit, sfântul s-a dus la Hozeva, unde egumenul (starețul) l-a primit cu bucurie și i-a dat o chilie.
Părintele Gheorghe s-a închis în chilie, petrecând aici în mari nevoințe, fără ca nimeni să știe viețuirea lui. Nu avea nici mâncare, nici haine, ci din cârpele pe care le găsea aruncate își croia îmbrăcăminte și așternut pe care să șadă câte puțin.
De la chelarii mănăstirii cerea numai firimiturile și resturile de pâine și legume care rămâneau de la masa călugărilor, pe care le frământa și le usca la soare. Din acestea gusta câte puțin când pentru întărirea trupului.
După moartea starețului, călugării de la mănăstirea Hozeva și cei de la Schitul Sfintei Ana, din vale, au rămas sub oblăduirea Sfântului Gheorghe, care era pentru toți părinte duhovnicesc.
Cuviosul Gheorghe își petrecerea timpul in rugăciune într-o peșteră din Schitul Sfintei Ana din vale, urcând la mănăstire doar în duminici și în sărbătorile mari. În timp s-au adunat aici două mii de călugări, cu viață sporită, mulți dintre ei fiind văzători cu duhul și făcători de minuni, după pilda de viețuire a părintelui lor duhovnicesc.
Spre finalul vieții sale, in anul 614, în Palestina au năvălit perșii sălbatici, care cuceriseră Ierusalimul și au ars Biserica Sfântului Mormânt. Au distrus toate mănăstirile și Bisericile din Țara Sfântă, până la 300, robind și ucigând mulți creștini.
O parte din sobor și din economatul din Hozeva au trecut Iordanul și s-au dus în părțile Arabiei. Câțiva părinți, împreună cu Sfântul Gheorghe, au rămas, unii ascunzându-se prin păduri.
Jefuind mănăstirea și ucigând mulți părinți, perșii s-au pogorât la Schitul Sfintei Ana, unde l-au găsit pe Sfântul Gheorghe stând la soare în fața peșterii. Văzându-l înaintat în vârstă și uscat de atâta postire, li s-au făcut milă de el prin pronia lui Dumnezeu și dându-i puțină hrană, i-au poruncit să se ducă unde voiește pentru a scăpa cu viață. Atunci bătrânul s-a coborât în lunca Iordanului și a petrecut acolo până au plecat barbarii.
Întorcându-se apoi în mănăstire și adunând pe părinții care au supraviețuit pustiirii perșilor, s-au întors la viețuirea lor cea mai dinainte. Încărcat de ani și slăbit de nevoințe, Sfântul Gheorghe nu mai cobora la Schit, ci petrecea în mănăstire, fiind slujit cu multă dragoste de ucenicul care dealtfel avea să îi scrie viața, monahul Antonie.
Ajuns la o vârstă înaintată, căzând la pat bolnav, a simțit că i se apropie momentul plecării.
L-a chemat atunci pe ucenicul său Antonie, dar acesta, fiind ocupat cu primirea oaspeților, nu a putut veni la căpătâiul lui. Bătrânul i-a transmis: "Nu te tulbura, o să aștept până când îți vei termina treaba". Când într-un târziu a sosit ucenicul, l-a îmbrățișat și a spus de trei ori: "Ieși, suflete al meu, și du-te la Domnul".
Astfel, intr-o zi de 8 ianuarie, a murit fericitul îndrumător al călugărilor de pe Valea Hozevei.
Cinstitul lui trup a fost așezat în racla celor cinci Pustnici sfinți care au întemeiat Mănăstirea Hozeva.
Atunci a început să izvorască mir vindecător din raclă, ca mângâiere pentru mulți bolnavi.
Pentru viețuirea smerită și aspră pe care Sfântul Cuvios Gheorghe Hozevitul a săvârșit-o de-a lungul vietii sale, Dumnezeu l-a învrednicit de mari daruri, căci se arăta făcător de minuni și iscusit povățuitor.
Multe au fost atacurile demonilor ca să-l oprească de la nevoința sa, dar el nu și-a oprit cu nici un chip pravila sa de rugăciune și nu a rostit niciodată vreun cuvânt fără să aibă semn de la Dumnezeu, dobândind astfel mare putere asupra duhurilor necurate.
El îi învăța pe ucenicii săi să se libereze de patimi prin frica de Dumnezeu, care se arată prin nevoință, lacrimi, rugăciune și post și-i îndemna să se întreacă unii pe alții în smerenie, păzindu-se de orice judecată și invidie, ca să ajungă la sfânta dragoste, legătura desăvârșirii.
Într-o a zi, vrând să iasă din mănăstire pentru o oarecare lucrare, a văzut la poartă tolănit un leu. Fără să se teamă câtuși de puțin de arătarea înfricoșată a animalului, l-a lovit ușor cu piciorul pentru a-l scula ca să treacă. Dar leul mormăind, se gudura pe lângă cuvios, fără a se ridica. Atunci Sfântul Gheorghe l-a împins mai tare cu piciorul de câteva ori, fără însă ca leul să se urnească din loc.
Adresându-i-se ca unei ființe înțelegătoare, cuviosul i-a zis leului: „De vreme ce nu faci ascultare Domnului, care a zdrobit măselele leilor (cum zice la Psaltire), blagoslovit fie Dumnezeu, ia deschide gura ca să mă uit într-însa!” Și deschizându-și leul gura, cuviosul i-a pipăit măselele, iar animalul s-a sculat și a fugit.
Altă dată a făcut să dea rod un copac uscat.
Înainte de năvălirea perșilor, în anul 614, sfântul a prezis, în urma unei înștiințări de la Duhul, zilele grele prin care avea să treacă Ierusalimul, Ierihonul, precum și mănăstirile din apropiere. Atunci au fost omorâți ori luați robi mii de călugări. Valea Iordanului era plină de mănăstiri, care apoi au rămas doar ruine.
Înainte de a-și da sufletul în mâinile Domnului, sfântul și-a simțit apropierea obștescului sfârșit, chemândul la el pe ucenicul său Antonie.
Mai apoi, din racla în care a fost pus trupul sfântului a început să curgă mir vindecător.
Evanghelia după Ioan Cap. 20, 11-18:
Evanghelia dupa Matei Cap. 4, 12-17:
Canon de rugăciune către Sfântul Cuvios Gheorghe Hozevitul
Troparul Sfântului Cuvios Gheorghe Hozevitul, glasul al 8-lea:
Cu curgerile lacrimilor tale ai lucrat pustiul cel neroditor şi cu suspinurile cele dintru adânc ai făcut ostenelile tale însutit roditoare; şi te-ai făcut luminător lumii, strălucind cu minunile, Gheorghe, părintele nostru. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre.
Cântarea 1, glasul al 4-lea. Irmos: Deschide-voi gura mea...
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Gheorghe, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Roagă-te lui Iisus, Începătorului înţelepciunii, ca la deschiderea gurii mele să-mi dea har, Sfinte Părinte Gheorghe, ca să cânt, eu necântăreţul, pomenirea ta, după vrednicie, cu cântări Dumnezeieşti, bucurându-mă.
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Gheorghe, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Vieţuit-ai pe pământ ca fără de trup, Mare Cuvioase Gheorghe; şi după aceea te-ai adăugat Cetelor celor fără de trup, alcătuind Ziditorului cântări întreit sfinte şi primind luminarea de la Dânsul.
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Gheorghe, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cu cugetele tale cele mai presus de lume, nu ai ţinut seamă de lume; iar nevoindu-te în lumea unde S-a îngropat Hristos, te-ai mutat de acolo către lumea cea cu totul curată, numărându-te înţelepte, cu Cetele celor întâi-născuţi.
Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.
Deschizându-mi gura, Preacurată, voit-am din inimă să te cânt pe tine, care ai născut pe Înţelepciunea Cea în Ipostas. Dar, ca un necurat, neputând să te cânt precum se cade, Preacurată, cer ajutorul tău.
Cântarea a 3-a. Irmos: Pe ai tăi cântăreţi...
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Gheorghe, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Spălându-te cu lacrimile tale, ţi-ai curăţit trupul de noroiul cel lumesc şi întru aceste curgeri întocmai ca în nişte râuri mari ai înecat în nevoinţe năvălirea demonilor.
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Gheorghe, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cu cuviinţă, fără greşeală şi cudreptate, ţi-ai împodobit viaţa, înţelepte şi pe lângă acestea folosind şi ostenelile sihăstreşti, ai moştenit viaţa cea fără de osteneală, de Dumnezeu Binecuvântate Părinte Gheorghe.
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Gheorghe, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Fiind cuprins, preafericite, de Dumnezeiasca dragoste a Locurilor Sfinte ale Sionului, către acelea ai purces şi acolo ai petrecut până la moarte, preaînţelepte, înfrânându-ţi trupul cu osteneli.
Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.
Pe mine cântăreţul tău, Fecioară, care am greşit fără putinţă de iertare, îndreptează-mă către calea pocăinţei, Mireasă a lui Dumnezeu, care ai născut pe Cuvântul, Cel Ce curăţeşte păcatele lumii.
Cântarea a 4-a. Irmos: Cel Ce şade în Slavă...
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Gheorghe, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Hrănindu-te cu osârdie, cu postirile ca şi cu nişte mâncări, fericite, acum îţi aduci sufletul tău vesel, înaintea Făcătorului tuturor, Care te-a chemat către Dumnezeiasca desfătare cea de sus, bucurându-te.
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Gheorghe, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Ca un cer te-ai arătat împodobit cu stelele faptelor bune, purtând ca pe un Soare pe Domnul, Care a luminat suflet tău ca pe o lună şi te-a arătat părtaş al Slavei Lui.
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Gheorghe, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Stăpânul, pogorându-Se pentru noi din cer, a aflat Sionul, Locaş Dumnezeiesc cu adevărat, întru care sălăşluindu-te tu cu dragoste şi folosindu-l ca pe o scară, te-ai suit către Sionul cel de sus.
Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.
Cel Ce şade de-a pururi în Sânurile Tatălui, acum Se arată şezând Necuprins în braţele tale, arătându-te şi după naştere pe tine, Care L-ai născut, cu adevărat pururea Fecioară Nestricată.
Cântarea a 5-a. Irmos: Spăimântatu-s-au toate...
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Gheorghe, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Spăimântatu-s-au îngerii şi toată adunarea cuvioşilor, văzând cu adevărat neîncetarea ostenelilor tale şi viaţa ta cea aspră; căci te osteneai ca o piatră fără de suflet, spre săvârşirea faptelor bune.
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Gheorghe, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Iată la tot sufletul a strălucit acest mare Cuvios Părinte Gheorghe, umplând pe toţi de lumină şi slobozindu-i de întunericul patimilor, mişcându-se acum, ca un soare preacurat, cu mişcare mântuitoare.
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Gheorghe, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
De patria ta te-ai înstrăinat, Înţelepte Părinte Gheorghe, iubind mai mult decât pe rudele tale pe Hristos, Cel Ce a venit, ca printre străini, la oameni. Pentru aceasta ai slujit Lui, învrednicindu-te de harul cel de sus.
Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.
Tu ai înfrumuseţat, Preacurată, adunarea oamenilor; că tu, Fecioară, te-ai arătat mai Desfătată decât mărirea boltei cereşti, născând pe Dumnezeu Cuvântul, Care a întins cerurile ca un cort şi pe oameni i-a zidit.
Cântarea a 6-a. Irmos: Strigat-au mai înainte...
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Gheorghe, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Strigat-ai către Dumnezeu cu lacrimi neîncetate şi El ca dintr-un chit cumplit te-a scos din viaţă, către Izvoarele cele fără de valuri şi pururea curgătoare ale îndumnezeirii.
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Gheorghe, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Mulţimea faptelor bune te-a făcut ca o cetate puternic întărită, netemătoare de împroşcările vrăjmaşilor celor înţelegători, căci, ca un întărit, ai biruit pe ispititorul.
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Gheorghe, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Ca o oaie ai alergat la Mănăstirea Hozeva şi folosindu-te de faptă întocmai ca de un toiag, ai îndrumat către Eden oile care locuiau într-însa.
Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.
Sălăşluitu-S-a Domnul, ca un Om, în pântecele tău, Fecioară, învrednicindu-mă pe mine de Locaşurile cele nepieritoare, trecându-mi cu vederea, ca un Iubitor de oameni, faptele cele fărădelege şi greşelile.
CONDAC, glasul al 4-lea. Podobie: Arătatu-Te-ai astăzi...
Lumină prealuminoasă te-ai arătat, Sfinte Părinte Gheorghe, strălucind cu Razele cele Dumnezeieşti, pe cei ce cu credinţă te cheamă pe tine. Roagă-te pentru noi lui Hristos Mântuitorul, Care S-a arătat în Iordan şi a luminat pe cei zidiţi din pământ.
Cântarea a 7-a. Irmos: N-au slujit făpturii...
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Gheorghe, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Covârşit fiind de ostenelile nevoinţelor, nu te-ai plecat cugetelor celor satanice; că avându-ţi gândul netulburat de cugete deşarte, către Domnul, Cel Ce poate a mântui, toată năvălirea vrăjmaşului ai alungat-o.
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Gheorghe, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cu culcările pe pământ, cu privegherile şi cu posturile, ţi-ai ucis toate mădularele cele de pe pământ; şi acum trăind, fericite, viaţa cea veşnică şi nestricată, roagă-te pentru noi, care te lăudăm cu dragoste.
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Gheorghe, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Foarte mult ai poftit a privi mormântul Celui Ce pururea Fiinţează şi a I te închina, înţelepte. Şi dacă ai ajuns acolo, cuvioase, ai socotit că se cuvine să te ucizi prin nevoinţe, dimpreună cu Cel omorât, pentru a Sa milostivire.
Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.
N-au slujit făpturii cei ce te-au cunoscut pe tine că ai născut pe Făcătorul; ci, Dumnezeu Adevărat cunoscând pe Cuvântul, Cel Ce a strălucit din tine, Fecioară, strigă: Doamne al părinţilor şi Dumnezeule, bine eşti cuvântat.
Cântarea a 8-a. Irmos: Pe tinerii cei binecredincioşi...
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Gheorghe, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Nicidecum nu ai dat genelor tale aţipire, părinte, nici ochilor tăi somn, până ce nu te-ai făcut pe tine însuţi cuvioase, locaş cuviincios şi frumos al Atotţiitorului. Pe Care Îl laudă toate lucrurile şi-L preaînalţă întru toţi vecii.
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Gheorghe, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Aflat-ai, preafericite, odihna ostenelilor tale celor nenumărate, Raiul, pe care l-a gătit de demult Domnul drept Împărăţie Obştească, pentru cei ce-L iubesc pe El din suflet şi care strigă neîncetat: lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Gheorghe, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Aflatu-te-au cei din Mănăstirea Hozeva îndreptar şi pildă prea aleasă, săvârşind tot felul de fapte virtuoase, lauda cuvioşilor, Înţelepte Gheorghe; pentru aceea vieţuind Dumnezeieşte dimpreună cu tine dănţuiesc întru toţi vecii.
Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.
Cel Ce este Simplu, după Firea Cea Dumnezeiască, S-a arătat cu adevărat alcătuit din tine, Maică a lui Dumnezeu, pentru nespusa Lui milostivire, unind într-Un Ipostas cu Dumnezeirea Lui Trupul cel luat din sângiuirile tale; pentru aceea ştiindu-te că eşti Născătoare de Dumnezeu, te lăudăm cu cântări, întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a. Irmos: Tot neamul pământesc...
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Gheorghe, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Pentru desfătarea şi pentru Slava Cerească ai defăimat, Dumnezeiescule părinte, toată desfătarea vieţii; căci cu pătimirea cea aspră te-ai nevoit să stingi cuptorul patimilor cu lacrimile tale cele multe, Preacuvioase Părinte Gheorghe, cinstită podoabă a sihaştrilor.
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Gheorghe, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Acum stai, preaînţelepte, cu adevărat înaintea lui Dumnezeu, cu Care te-ai nevoit mai înainte a te uni, prin nevoinţe; şi te desfătezi în chip vădit, de arătările Lui. Drept aceea dă tuturor celor ce te cinstesc luminare şi împărtăşire de cele Dumnezeieşti.
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Gheorghe, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Ridicatu-te-ai, izbăvit de întunericul vieţii, către Lumina Cea Neapusă, preamărite şi stai înaintea Atotţiitorului şi a Luminii Celei în Trei Sori, împreună cu Cetele cele de sus; şi te desfătezi de luminarea trimisă de acolo, fericite şi ne luminezi şi pe noi, care te lăudăm pe tine.
Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.
Vrând Dumnezeu să mă îndumnezeiască, Se uneşte întreg cu tine şi Taina cea nepricepută de către toţi acum se înnoieşte: că naşti, Fecioară Nestricată şi Dumnezeu Trup Se arată. Pe Care slăvindu-L, pe tine te fericim acum, Marie, precum Însăţi ai proorocit.
SEDELNA, glasul al 5-lea. Podobie: Pe Cuvântul Cel împreună...
Pe cel îndeobşte cunoscut prin multe nevoinţe, pe cetăţeanul cerului şi solul credincioşilor, să-l lăudăm acum şi să-l mărim. Că prin osteneli cu adevărat fără de prihană şi prin mărita lui viaţă s-a nevoit a sluji Celui Ce a binevoit a Se sui pe Cruce.
SEDELNA Praznicului Botezului Domnului, glasul al 4-lea. Podobie: Degrab ne întâmpină...
Apele Iordanului le-ai sfinţit; stăpânia păcatului ai sfărâmat, Hristoase Dumnezeul nostru. Plecatu-Te-ai pe Tine sub palma Înaintemergătorului şi ai mântuit din înşelăciune neamul omenesc. Pentru aceasta Te rugăm, mântuieşte sufletele noastre.
https://basilica.ro
https://www.activenews.ro
https://religii-si-credinte
https://ro.wikipedia.org
https://doxologia.ro
https://basilica.ro
https://pravila.ro
