Sfântul Gherasim, vas plin de har datorită rugăciunii neîncetate și a postului, este unul din mari sfinți ai ortodoxiei, tămăduitor pentru neputințele trupești și sufletești, dar mai ales pentru alungarea duhurilor necurate.
Fragment din Evanghelia zilei Matei, XVII-18
"Şi Iisus l-a certat şi demonul a ieşit din el şi copilul s-a vindecat din ceasul acela."
Moaștele sfântului se găsesc spre închinare la Mănăstirea Cuviosului Gherasim de pe Insula Kefalonia într-o bisericuță construită lângă un platan înalt care ar fi fost sădit chiar de sfânt.
Acestea sunt păstrate cu mare evlavie într-o raclă de sticlă pusă, la rândul ei, într-un sarcofag de argint, așezat pe mormântul sfântului. Biserica actuală a fost zidită și ea deasupra mormântului.
Situată în Valea Omala de pe Insula Kefalonia, Mănăstirea Cuviosului Gherasim este închinată sfântului ce ocrotește întreaga insulă Kefalonia, fiind totodată și cea mai mare mănăstire de maici din întreaga insulă. Măreața și noua biserică închinată sfântului a fost terminată la 19 iulie 1992, fiind așezată în interiorul aceleiași mănăstiri.
Sfântul Gherasim de Kefalonia (1506-1579) are două zile de prăznuire în timpul anului bisericesc:
16 august: deși trecerea Sfântului Gherasim la Domnul a fost în ziua de 15 august, datorită faptului că în această zi este praznuită Adormirea Maicii Domnului, s-a stabilit ca zi de cinstire a sfântului, data de 16 august.
20 octombrie: dezvelirea moaștelor Sfântului Gherasim, în anul 1581.
Sfântul Gherasim s-a născut în anul 1508 în satul Trikkala din Peloponez. Acesta făcea parte din familia de nobili bizantini, Notara. Bunicul său, Luca Notara, a fost ultimul prim ministru al Imperiului Bizantin.
De tânăr a fost călugărit în insula Zakynthos, după care a plecat la Muntele Athos unde a devenit schimonah, studiind împreună cu pustnicii de pe Sfântul Munte. Mai jos de Kiriakonul Shitului Sfânta Ana, lângă cărarea ce duce la Colibele de mai jos, există o peşteră, în care, conform cu tradiţia, pentru o perioadă de timp, s-a nevoit Cuviosul Gherasim.
Primind binecuvântare de la părinți, călugărul s-a dus la Ierusalim să se închine la Sfântul Mormânt Dătător de Viață al Mântuitorului. După ce a vizitat multe din locurile sfinte din Ierusalim, Muntele Sinai, Antiohia, Damasc, Alexandria și Egipt, el s-a întors la Ierusalim, devenind îngrijitor de candele la Sfântul Mormânt.
Călugărul a fost hirotonit diacon și apoi preot de către Patriarhul Gherman al Ierusalimului.
Patriarhul Gherman al Ierusalimului
Sfântul Gherasim a continuat să trăiască viață sfântă. Pentru singurătate s-a retras la Iordan, unde a petrecut patruzeci de zile fără întrerupere. Binecuvântat de patriarh pentru viața solitară, Sfântul Gherasim, a părăsit Ierusalimul în jurul anului 1548 și a călătorit în insula Creta, unde a rămas doi ani. După aproape douăzeci de ani de la plecare, s-a întors în insula Zakynthos, unde a trăit cinci ani în post și s-a hrănit numai cu ierburi.
În anul 1555 sfântul a simțit dorința de a pleca pe Insula Kefalonia unde și-a găsit adăpost într-o peșteră din regiunea Lassi (în prezent, peștera este înglobată într-o mică bisericuță). Apoi în anul 1560, Cuviosul Gherasim s-a mutat în Omala, o regiune centrala a Kefaloniei, unde a restaurat o veche biserica închinată Adormirii Maicii Domnului. De asemenea acesta a înființat o mănăstire de maici pe care a numit-o "Noul Ierusalim”, unde a trăit, a muncit și a privegheat neîntrerupt timp de treizeci de ani.
Printre altele, sfântul a ajutat la săparea mai multor fântâni în jurul mănăstirii și a plantat mai mulți pomi în curtea lăcașului de cult, parte din toate acestea existând și în prezent.
El se ruga îngenunchind pe pământul gol.
Mănăstirea pe care a întemeiat-o avea un important rol social, purtând de grijă celor săraci. În scurt timp, aceasta a devenit un important centru de caritate.
La vârsta de 71 de ani, sfântul a știut că va muri curând.
A fost vegheat în ultimele clipe de viață de părinții Ioanichie și Gherman și de stareța Laurentia, adormind cu pace întru Domnul în ziua de 15 august 1579. Se spune că ultimele cuvinte ale Sf. Gherasim au fost: „Trăiește în pace cu tine însuți ca un copil și nu te gândi la lucruri înalte.”
Cuviosul Gherasim a fost îngropat în apropierea zidului sudic al bisericii.
După moartea sa, doi ani mai târziu, cu binecuvântarea şi în prezenţa Exarhului Patriarhal, a Mitropolitului Gavriil al Filadelfiei şi a Arhiepiscopului Kefaloniei, mormântul său a fost deschis, mai exact la 20 octombrie 1581.
Atunci moaştele Cuviosului Gherasim au fost aflate întregi, nestricăcioase şi binemirositoare.
În acele timpuri, Insula Kefalonia era stăpânită de Republica Venețiană încă din anul 1500, iar autoritățile catolice venețiene, erau sceptice cu privire la sfințenia lui Gherasim ca urmare a dezgropării sale înainte de trecerea a trei ani. Așadar, au dispus îngroparea trupului și apoi deshumarea lui după alte șase luni, în 1582. Trupul a fost găsit intact și după cea de-a două deshumare.
Bucuria călugăriţelor, dar şi a creştinilor ortodocşi a fost negrăită. S-a confirmat prin nestricăciunea trupului un lucru de care erau cu toţi convinşi, anume că ieromonahul pustnic Gherasim Notara este sfânt. Vestea aceasta a străbătut toată insula şi mulţimile veneau să se închine sfintelor moaşte.
Toate aceste fapte minunate au făcut ca în luna iulie 1622, Gherasim din Kefalonia să fie canonizat de Patriarhia Constantinopolului, care era condusă atunci de patriarhul Chiril Lukaris.
În fiecare an, la mănăstirea Sfântului Gherasim din Kefalonia, cu ocazia zilelor în care este prăznuit sfântul, racla cu sfintele moaște este scoasă din biserică și este purtată, în poziţie verticală, de patru-şase persoane, de la biserica cea veche şi până la catedrală, peste trupurile bolnavilor, aşezaţi pe jos, în rând.
În mod impresionant se spune că, în momentul în care racla ajunge asupra unui om cu probleme serioase de sănătate, aceasta se lasă greu şi se vede acest lucru, şi stă 20-30 de secunde deasupra acestuia.
Racla este depusă apoi în biserică şi stă acolo toată noaptea se face slujbă, aceasta este deschisă, capacul este rabatat, şi oricine poate să-l atingă pe sfânt.
Sfântul Gherasim este considerat ocrotitorul insulei Kefalonia. Mulți locuitori ai insulei au dat numele copiilor lor, după cel al Sfântului Gherasim, având mare evlavie către sfânt. Mica Biserică a Sfântului Gherasim a fost construită lângă mormânt și peștera unde a trăit. O biserică nouă, impunătoare, închinată acestuia a fost finalizată în 1992.
O biserică cu hramul Sfântul Gherasim din Kefalonia a fost ridicată în New York de către emigranții proveniți din insulă, la începutul secolului al XX-lea.
Crucea Sfântului Cuvios Gherasim Kefalonitul se află în parohia Cărămidarii de Sus din Sos Grozăvești, nr.7, sector 6 București.
Mănăstirea din satul Gruiu Lupului (com. Racoviță, Județul Vălcea), construită în anii 2009-2010 pe culmea unui deal aflat la hotarul dintre Țara Românească și Transilvania, este închinată Sfinților Trei Ierarhi și Sfântului Gherasim cel Nou din Chefalonia. În biserica mănăstirii se află părticele din moaștele Sfântului Gherasim cel Nou.
De asemenea, Papucul Sfântului Gherasim, vindecătorul celor bolnavi psihici, este „comoara” lăcașului de cult din Centrul Civic al Brașovului, cunoscut sub numele de „Bisericuța de lemn“.
Sfântul Gherasim datorită vieții întru sfințenie pe care a avut-o, s-a învrednicit a primi de la Dumnezeu multe daruri, ajungând vestit pentru vindecările trupești și sufletești pe care le săvârșea, și mai ales pentru puterea de a alunga duhurile necurate.
Rugăciunile Sfântului Gherasim vindecă un copil posedat
Spiridon Rassias, copil de 11 ani fiind, a fost robit de demon. Părinţii lui fiind evlavioşi, l-au adus la Sfântul Gherasim, vindecătorul sufletelor şi al trupurilor.
Copilul acesta vorbea în limbi străine şi îl înjura pe sfânt cu cuvinte pe care nu le putea să le cunoască la o asemenea vârstă. Îl scuipa şi mai făcea şi multe altele, pe care n-ar putea cineva să le istorisească.
Într-o zi de octombrie a mers la paraclis şi a stat în faţa raclei sfântului în stare de rugăciune câtă vreme s-a citit slujba. La sfârşitul paraclisului, i-a zis: „Plec, Kapsalis!” ‒ şi apoi copilul a căzut în nesimţire. Părinţii l-au adus în chilie şi acolo a rămas treizeici şi şase de ore, ca mort. Când şi-a revenit, a întrebat „Unde mă aflu?”. Şi s-a mirat aflându-se liber de stăpânirea diavolului. Până astăzi se bucură de sănătate şi se găseşte în America, vieţuind în pace.
(Părintele Constantin Gkeli, Sfântul Gherasim Kefalonitul, izgonitorul diavolilor. Viaţa-Minunile-Acatistul, Editura Egumeniţa, 2009, p. 26)
Fântâna minunată și copacul care se închina Sfântului Gherasim
Ne vom opri iar în Kefalonia, în locul unde a dus viața de schimnic marele cuvios al secolului al XVII-lea, Gherasim, acolo unde astăzi se află mănăstirea ce-i poartă numele. În această regiune, spune tradiția că au fost săpate patruzeci de fântâni. Una dintre acestea, de lângă mănăstire, prezintă caracterisitici demne de luat în seamă.
Când se sărbătorește cuviosul și se scoate în procesiune racla cu sfintele moaște, fântâna aceasta participă la sărbătoare, într-un mod impresionant. Vom fi mai expliciți.
La cele două mari hramuri, pe 16 august, când se sărbătorește adormirea lui și la 20 octombrie, când se serbează scoaterea sfintelor lui moaște, este obișnuit deja ca să se facă procesiune cu racla și sfintele sale moaște. Când procesiunea ajunge la fântână, lumea se oprește și se înalță rugăciuni. În clipa aceea are loc ceva uimitor. Apa de la fântână urcă până la gura fântânii, încât zici că ar vrea să vadă și să se închine moaștelor preacuviosului. Iar creștinii, fie cu un vas, fie cu mâinile lor, iau apă ca să bea și să fie binecuvântați.
De îndată ce trece ziua acestei sărbători, mai precis imediat după ora 12 noaptea, nivelul apei se reduce și revine la punctul la care se afla mai înainte. Acest miracol, în ultimii ani, Dumnezeu știe pentru ce păcate, nu se mai petrece. Se pare că acei creștini de altădată erau mai vrednici de arătări ale semnelor dumnezeiești.
Înainte de 1925, se petrecea și un alt lucru nemaipomenit. Lângă fântână există un platan mare, plantat acolo de sfânt.
L-au numit «pentadactil» (cu cinci degete), din cauza celor cinci mari ramuri ale sale. Acesta, când ajungeau în apropierea lui sfintele moaște, își apleca ramurile și se închina! Cei mai bătrâni își amintesc de asta și se înfioară când își aduc aminte.
(Arhimandritul Daniil Gouvalis, Minunea credinței, Editura Bunavestire, pp. 136-137)
Vindecarea unei demonizate de către Sfântul Gherasim din Kefalonia
„Drepţii în veac vor trăi şi de la Domnul este plata lor” (Înţelepciunea lui Solomon 5, 14) grăieşte Sfânta Scriptură.
Aceasta s-a întâmplat întocmai cu Sfântul Gherasim. Sufletul s-a despărţit de trup prin moartea sfântului, dar prezenţa lui s-a făcut simţită în mănăstire şi în alte locuri. Se întâmpla zi de zi tot mai evident, pentru că mulţimea creştinilor care venea cu credinţă la mormântul sfântului primea vindecare de boală şi pace.
Ceea ce a uimit cel mai mult a fost vindecarea unei demonizate, pe care obştea a adus-o în mănăstire ca să se închine. Aceasta însă a reuşit să fugă într-o noapte şi a căzut în cisterna mănăstirii. Egumena împreună cu celelalte surori au auzit în acelaşi timp glasul cunoscut al sfântului care le îndemna să alerge s-o salveze pe cea demonizată, care era în primejdie.
S-au sculat, au alergat la chilia ei, dar n-au găsit-o. Cu îndrumarea sfântului au ajuns însă şi la cisternă. Atunci au văzut-o pe femeie ţinându-se deasupra apei, fără însă să vadă cum. I-au aruncat frânghia şi au tras-o afară, constatând cu bucurie că era sănătoasă. Ea însăşi a început să povestească cum demonul a îndemnat-o să se arunce în cisternă şi cum sfântul a salvat-o de la înec, ţinând-o deasupra apei şi izbăvind-o de demon.
Aceasta şi multe alte minuni le-au convins pe călugăriţe că trebuie să facă mutarea sfintelor moaşte, fapt care s-a infaptuit in anul 1581.
(Pr. Constantin Gkeli, Sfântul Gherasim Kefalonitul, traducere de pr. Victor Manolache, Editura Egumeniţa, Galaţi, 2009, pp. 113-114)
Un bătrân se spovedește cu pocăință, după ce a fost rușinat de duhurile necurate
Bătrânul Teodor trăia într‑un sat din regiunea Xiromeros. Avea 52 de ani, dar nu se spovedise niciodată. Mergea însă la biserică şi avea intenţie bună. Odată, pe când se afla pentru o anumită treabă într‑un târg numit Astako, s‑a dus la Biserica Sfântului Nicolae, l‑a găsit pe preotul slujitor, părintele Ierotei, care era şi duhovnic, şi s‑a spovedit. A făcut însă o spovedanie formală, căci păcatele cele mai mari nu le‑a spus. Preotul, ca să‑l ajute să se pocăiască, l‑a trimis la Manastirea Sfantului Gherasim din Kefalonia, care se prăznuieşte pe data de 16 august.
Astfel, bătrânul Teodor a mers împreună cu alţi închinători la Mănăstirea Sfântului Gherasim. În după-amiaza zilei de 15 august, racla Sfântului Gherasim este mutată în biserica cea mare pentru săvârşirea slujbei de hram. În timpul mutării, racla Sfântului trece peste bolnavi, care sunt mai ales demonizaţi, şi este însoţită de arhiereul locului, înconjurat de mulţimea preoţilor din Kefalonia. Aşadar, bătrânul Teodor se afla şi el acolo aproape, precum Zaheu, urmărind rânduiala mutării cinstitei racle a Sfântului.
Atunci a sărit un demonizat şi a început să strige:
-Teodore, ce cauţi tu aici? A venit şi Teodor la Kapsali!(aşa îl numea diavolul pe Sfântul Gherasim).
Apoi a strigat către alt demonizat:
-Toma, auzi? A venit şi Teodor la Kapsali! Daţi‑i de cheltuială…
Atunci demonizaţii au început să strige împotriva lui, amintindu‑i şi păcatele pe care nu le mărturisise şi care erau de moarte. Teodor se simţea foarte ruşinat.
Auzind toate acestea, bătrânul Teodor a alergat la cinstita raclă şi i‑a spus pururea‑pomenitului arhiereu, Preasfinţitului Ierotei:
-Simt că înnebunesc, vreau un duhovnic să mă spovedesc chiar acum!
Atunci arhiereul a oprit procesiunea, l‑a primit cu dragoste pe bătrânul Teodor şi a chemat un duhovnic ca să‑l spovedească deosebi în biserica cea mică, în timp ce procesiunea şi‑a continuat cursul. După aceea demonizaţii nu mai puteau să‑i spună nimic, fiindcă păcatele i se şterseseră prin mărturisirea cea bună.
Acestea le‑a povestit bătrânul Teodor, care de atunci şi‑a schimbat complet viaţa, trăind în neîncetată pocăinţă şi împlinind cu frica lui Dumnezeu poruncile lui Hristos. A ajuns la vârsta de 95 de ani şi a adormit în pace şi în pocăinţă, în ziua de 23 aprilie 2000.
Veşnica lui pomenire! Amin.
Sursa: marturieathonita.ro/rusinarea-celui-nespovedit
Nu spre mustrare, ci spre vindecare
Cum poate cineva să spună cuvinte vrednice cât de mare este darul sfinților?
Dar las la o parte nepriceperea mea și sărăcia cuvântului și îl rog pe Sfântul Gherasim să-mi dea ajutor să pot așterne în scris recunoștința mea, spre bucuria și nădăjdea celor biruiți de sentimentul neputinței!
Mă numesc Gheorghe Smădoi, sunt preot în Arhiepiscopia Craiovei și în anul 2021 am fost diagnosticat cu cancer rinofaringian de gradul III spre IV. Am făcut tratament în Bucuresti (chimioterapie) și în Elveția (protonoterapie-chimioterapie) în perioada februarie-iunie 2021. Tratamentul a avut efecte adverse foarte urâte, încât ajunsesem să nu mai pot respira și dormi cum trebuie, dar cu intervenția minunată a Sfântului Nifon, am scăpat de acele stări urâte.
De la data finalizării tratamentului, conform indicațiilor medicale, am făcut examen RMN din trei în trei luni. De fiecare dată se evidenția un rest tumoral înalt viabil, cu recomandare de imunoterapie, pe care nu am făcut-o.
Cum am ajuns la Sfântul Gherasim, în august 2022, de vreme ce nu știam mai nimic despre dânsul? Doar Sfântul știe! Pesemne că are acest obicei de a colinda pe pământ și a-și pescui pelerinii.
Drum lung, lungit parcă de neputințele trupești, m-am trezit în curtea mănăstirii… Când am intrat în biserică, am zărit racla Sfântului, cu pereți din sticlă, iar unul din pereții laterali era deschis în zona picioarelor. După un timp, mi-a venit rândul să mă închin și să sărut sfintele moaște, iar cand le-am atins, am simțit o energie ca un câmp electromagnetic foarte puternic, asa cum se simte în preajma transformatoarelor de înaltă tensiune. Am fost uluit de această senzație… Dar Sfântul îmi zâmbea, știind că nu-mi descoperise decât o mică parte din darurile sale.
Există obiceiul ca racla cu sfintele moaște să fie mutate din biserica veche în catedrala cea nouă, de dimensiuni impresionante, pentru a permite accesul unui număr cât mai mare de pelerini. Un lucru mai puțin obișnuit este acela că racla cu sfintele moaște este purtată pe verticală, iar Sfântul stă în picioare. Oamenii se asează pe jos, culcați, pentru ca Sfântul să treacă deasupra lor. Este momentul cel mai emoționant, întrucât fiecare pelerin primește ceva în dar de la Sfântul. După mai multe ezitări, m-am așezat și eu în acel șir de oameni și așteptam să treacă Sfântul deasupra mea. Vedeam reacția celorlalți, lacrimile de bucurie la simțirea Harului Sfântului și așteptam cu nerăbdare, gândindu-mă: oare eu ce voi simți?
Când Sfântul a trecut deasupra mea, deși între mine și raclă era o distanță de cca 15-20 cm, am simțit o lovitură puternică în obraz și în nas, pe partea stângă (în zona unde mai exista, dupa radioterapie și chimioterapie, un rest de țesut tumoral viabil), încât mi-a amorțit fața și capul de durere. Această durere, în schimb, n-a lăsat urme fizice, așa cum ar fi fost firesc: roșeață, zgârietură, vânătaie etc.
Eram bulversat, întrucât eu așteptam să simt/primesc lacrimi de bucurie, ușurare, sentimente sau stări pe care să nu le mai fi simțit până atunci. M-am gândit că este mustrarea Sfântului pentru șovăiala și lipsa mea de credință, așa că m-am smerit pentru acest „dar” al Sfântului.
Amețit de simțirea durerii, m-am ridicat de jos și am mers înaintea raclei cu sfintele moaste pentru a filma măcar o parte din această procesiune. Când am ajuns în fața raclei, m-am cutremurat. Am văzut trupul Sfântului înaintând în poziție verticală, iar fața acestuia (deși Sfântul a adormit la 71 de ani, în 1579) arăta ca a unui tânăr de 23 de ani. Aveam senzația că văd un om viu, un prinț purtat de slujitorii săi prin mulțime către palat!
După ce racla cu sfintele moaște a fost așezată (în poziție verticală, Sfântul rămânând în picioare) spre închinare în biserica mare, m-am așezat din nou la rând. Privirea și inima mea au rămas fixate pe chipul Sfântului, întrucat simțeam o pace și o energie ce nu pot fi descrise, iar inima mea era inundată de căldură, dragoste, bucurie și lacrimi. Pentru mine, atunci, timpul s-a dizolvat sau a disparut… Nu știu cât a durat slujba de priveghere. În tot acest timp am stat în picioare în apropierea raclei Sfântului, cu ochii trupești și sufletești ațintiți spre el, ca într-o conexiune din care n-aș fi vrut să mai ies…
Bucuriile primite de la Sfântul Gherasim au fost multe… Dar vreau să dau mărturie, mai cu seamă, despre darul său pentru trup, întrucât darurile sufletești nu pot fi exprimate în cuvinte!
M-am întors acasă încărcat de acea bucurie și pace pe care o simțisem acolo… N-aveam cuvinte să o pot exprima – așa cum nu am nici acum – dar cei din familie au simțit și au văzut pe chipul meu starea aceea mai presus de cuvinte.
La scurt timp de la întoarcerea din pelerinaj, s-a împlinit termenul pentru a face un nou examen imagistic – RMN. Însă, de data aceasta, rezultatul a fost diferit de cel primit până atunci: inflamație post radioterapie, în scădere! Abia atunci am înțeles că „lovitura primită” de la Sfântul Gherasim n-a fost spre mustrare, ci spre vindecare! Slavă lui Dumnezeu, ce lucrează atât de minunat prin Sfinții Săi, în vecii vecilor, amin!
Dumnezeu permite unei demonizate să întoarcă un călugăr de la păcat
Era odată un călugăr care căzuse în multă nepăsare, încât nu își mai făcea nici canonul, și voia să se întoarcă în lume. Deci s-a dus în locul lui natal, Kefalonia, unde se știe că aleargă cei demonizați, datorită vindecărilor făcute de Sfântul Gherasim.
Deci, și acesta mergând să se închine la sfântul, s-a întâlnit pe drum cu o demonizată, care i-a zis: „Știi ce ții în mâna ta? Ah, dacă ai ști, nenorocitule, ce ții în mână! Dacă ai ști cât mă arde acest metanier, pe care tu îl ții din obișnuință, din rutină!”. Călugărul a rămas trăsnit, a fost voia lui Dumnezeu că demonul să-i vorbească astfel și și-a revenit. Dumnezeu l-a luminat, și și-a zis în sinea lui: „Ia uite ce fac eu nenorocitul! Țîn în mâna mea cea mai puternică armă, și nu pot să biruiesc un diavol! Și nu numai că nu pot să îl răpun, dar mă trage și mă duce unde voiește! Am păcătuit, Dumnezeul meu!”. Și în acel moment a plecat pocăit la mănăstirea lui.
(Avva Efrem Filotheitul, Sfaturi duhovnicești, traducere de Preot Victor Manolache, Editura Egumenița, Galați, 2012, pp. 45-46)
Salvarea mănăstirii
În anul 1943 a izbucnit în Kefalonia războiul italo-german. Avioanele germane au zburat deasupra insulei și au bombardat obiectivele italiene. Lângă mănăstirea sfântului Gherasim, italienii aveau depozitele de hrană și armament. Astfel, bombardierele germane au zburat deasupra mănăstirii, ca să distrugă depozitele și, firește, și mănăstirea.
Toate monahiile și toți credincioșii care se găseau acolo au îngenuncheat înaintea sfântului și se rugau pentru salvarea lor. Din moment în moment își așteptau moartea.
Dar în timp ce avioanele au zburat multă vreme deasupra mănăstirii, n-a avut loc bombardamentul, ci s-au îndepărtat și au plecat. La câteva zile, după ce italienii au fost biruiți și germanii au cucerit Kefalonia, a venit la mănăstire un comandant german al aviației și a vizitat mănăstirea.
După aceea a povestit la stăreție prin interpret, minunându-se: „Am avut ordin să bombardez depozitele italienilor, dar și mănăstirea în care, probabil, se ascundeau italienii. Dar când am ajuns la mănăstire n-am putut să-mi îndeplinesc obiectivul, pentru că un nor negru mare acoperea ținutul și dinlăuntrul acestuia un călugăr ne alunga. Acest lucru s-a repetat și după ce nu s-a mai întâmplat nimic ne-am întors fără izbândă la baza noastră”.
Germanul a intrat în biserică, a văzut moaștele sfântului și l-a recunoscut pe călugăr. Cât timp a rămas în Kefalonia a venit la mănăstire și, cu evlavie pentru sfintele moaște, se ruga înaintea lor.
Sfântul a salvat mănăstirea lui de la o pieire sigură.
(Părintele Constantin Gkeli, Sfântul Gherasim Kefalonitul, izgonitorul diavolilor, Editura Egumenița, pp. 32-33)
Evanghelia zilei: Matei XVII, 10-18
10. Şi ucenicii L-au întrebat, zicând: Pentru ce dar zic cărturarii că trebuie să vină mai întâi Ilie?
11. Iar El, răspunzând, a zis: Ilie într-adevăr va veni şi va aşeza la loc toate.
12. Eu însă vă spun vouă că Ilie a şi venit, dar ei nu l-au cunoscut, ci au făcut cu el câte au voit; aşa şi Fiul Omului va pătimi de la ei.
13. Atunci au înţeles ucenicii că Iisus le-a vorbit despre Ioan Botezătorul.
14. Şi mergând ei spre mulţime, s-a apropiat de El un om, căzându-I în genunchi,
15. Şi zicând: Doamne, miluieşte pe fiul meu că este lunatic şi pătimeşte rău, căci adesea cade în foc şi adesea în apă.
16. Şi l-am dus la ucenicii Tăi şi n-au putut să-l vindece.
17. Iar Iisus, răspunzând, a zis: O, neam necredincios şi îndărătnic, până când voi fi cu voi? Până când vă voi suferi pe voi? Aduceţi-l aici la Mine.
18. Şi Iisus l-a certat şi demonul a ieşit din el şi copilul s-a vindecat din ceasul acela.
Acatistul Sfântului Cuvios Gherasim Kefalonitul
Condacul 1
Pe robul lui Dumnezeu Sfântul Gherasim, care prin mulţimea nevoinţelor sale a primit cununa cea nestricăcioasă, pe cel care prin sfintele sale moaşte revarsă râuri de tămăduiri, veniţi, credincioşilor, să-l lăudam într-un glas, zicând: Bucură-te, Sfinte Gherasim, zid nesurpat de uneltirile diavoleşti!
Icosul 1
Viaţa ta a fost o viaţă răstignită, Sfinte al lui Dumnezeu, că lepădând poftele lumeşti ai luat crucea lui Hristos asupra ta, iubind nevoinţa şi defăimând trecătoarele desfătări. Învăţându-ne de la tine să mergem pe calea Evangheliei şi a rugăciunii, îţi zicem cu inima smerită:
Bucură-te, că pământul Trikalei l-ai binecuvântat;
Bucură-te, că din copilăria ta ai mers pe calea virtuţilor;
Bucură-te, că în insula Zakintului te-ai îndeletnicit cu rugăciunea;
Bucură-te, că împreună cu sfinţii aghioriţi o lauzi pe Născătoarea de Dumnezeu;
Bucură-te, că te-ai învrednicit să te închini la Locurile Sfinte;
Bucură-te, că în Biserica Sfântului Mormânt ai primit mângâiere cerească;
Bucură-te, că, aprinzând acolo candele, ai aprins şi candela inimii tale;
Bucură-te, că, fiind hirotonit preot, nu ţi-ai împuţinat nevoinţele;
Bucură-te, că, întorcându-te în Zakint, în peşteră ai vieţuit;
Bucură-te, că în Kefalonia ai fost trimis de Dumnezeu;
Bucură-te, Sfinte Gherasim, zid nesurpat de uneltirile diavoleşti!
Condacul al 2-lea
Ocrotitor al drept-credincioşilor te-ai arătat, Sfinte, risipind mrejele ereticilor apuseni, care căutau să atragă lumea în înşelare. Că prin tăria cuvântului şi prin mulţimea minunilor ai închis gurile ritorilor multvorbitori, cântându-I lui Dumnezeu Cel în Treime lăudat: Aliluia!
Icosul al 2-lea
Şi după moartea ta ai fost prigonit de cărturarii şi preoţii slujitori ai papei, care nu voiau să recunoască sfinţenia ta şi darul dat ţie de Dumnezeu prin neputrezirea sfintelor tale moaşte, care stătuseră în pământ mai mult de doi ani şi fuseseră descoperite întregi şi binemirositoare. Trupul tău binecuvântat a fost îngropat iarăşi în pământ, spre mâhnirea credincioşilor, dar nu după multă vreme a fost pus în biserică spre închinare, spre bucuria celor care te lăudau, zicând:
Bucură-te, că prigonitorii sfintelor tale moaşte au fost ruşinaţi;
Bucură-te, că prin neputrezirea trupului te-ai arătat templu al Duhului Sfânt;
Bucură-te, semn de netăgăduit al Învierii Mântuitorului Hristos;
Bucură-te, mustrătorule al celor care defaimă predaniile Sfinţilor Părinţi;
Bucură-te, că prin minuni ai ruşinat propovăduirea catolicilor;
Bucură-te, că pe hoţul care a spart geamul raclei tale l-ai pedepsit;
Bucură-te, cel ce îi pedepseşti pe cei care batjocoresc Biserica lui Hristos;
Bucură-te, aprig duşman al schismelor şi ereziilor;
Bucură-te, îndreptător al celor rătăciţi pe calea adevărului;
Bucură-te, că pe mulţi i-ai adus la cunoaşterea dreptei credinţe;
Bucură-te, povăţuitorule al preoţilor pe calea mărturisirii adevărului;
Bucură-te, Sfinte Gherasim, zid nesurpat de uneltirile diavoleşti!
Condacul al 3-lea
Cine poate spune mulţimea minunilor tale, robule al lui Dumnezeu? Că poporul te laudă, mulţumindu-ţi pentru grabnicul tău ajutor, că nu s-a pomenit să alerge cineva la tine şi să rămână fără răspuns. Şi, pentru aceasta, Îi cântăm Celui ce te-a încununat: Aliluia!
Icosul al 3-lea
Te-ai arătat omului care voia să aducă la mănăstirea ta zece capre, ca mulţumire pentru ajutorul primit de la tine, şi i-ai arătat drumul, ca să nu se rătăcească. Şi când te-ai făcut nevăzut, el a înţeles purtarea ta de grijă, că şi după moarte ai primit puterea de a fi călăuza creştinilor. Pentru aceasta ţi-a cântat unele ca acestea:
Bucură-te, cel ce ne arăţi calea spre Împărăţia cerurilor;
Bucură-te, că primeşti laudele noastre precum Hristos cei doi bani ai văduvei;
Bucură-te, nădejde a celor ispitiţi de deznădejde;
Bucură-te, lumină cerească ce luminezi vieţile noastre;
Bucură-te, că alungi îndoiala de la cei slabi în credinţă;
Bucură-te, că pelerinii simt chemarea ta şi se grăbesc să ajungă la tine;
Bucură-te, că mănăstirea ta, Noul Ierusalim, s-a arătat comoară duhovnicească;
Bucură-te, îndrumător al monahilor pe calea muceniciei fără de sânge;
Bucură-te, că împreună cu Sfântul Spiridon eşti surpător al ereziilor;
Bucură-te, că împreună cu Dionisie ocrotitor eşti al drept-credincioşilor;
Bucură-te, că ai binecuvântat pământul Zakintului;
Bucură-te, că nu doar insulele, ci tot pământul grecesc te cinsteşte;
Bucură-te, Sfinte Gherasim, zid nesurpat de uneltirile diavoleşti!
Condacul al 4-lea
Să alerge mulţimea bolnavilor spre ajutorul ceresc, să caute cei istoviţi din pricina durerilor spre Sfântul Gherasim, care s-a arătat doctorie dumnezeiască, nou şarpe de aramă ridicat de Dumnezeul lui Moise în pustia sufletelor noastre, şi să Îi cântăm Celui ce l-a acoperit cu mulţime de daruri: Aliluia!
Icosul al 4-lea
Pe negustorul cu mâna bolnavă nu l-ai lăsat să alerge prin ţări străine după ajutorul doctorilor cu nume mare, ci l-ai chemat la mănăstirea ta din Kefalonia. Şi, atingându-se de racla ta, după ce s-a rugat cu credinţă, a dobândit tămăduire. Şi, împreună cu soţia sa, I-a mulţumit lui Dumnezeu, pentru care noi îţi zicem unele ca acestea:
Bucură-te, cel ce auzi rugăciunile bolnavilor;
Bucură-te, că ai primit de sus darul tămăduirilor;
Bucură-te, far spre care se îndreaptă mulţimea celor suferinzi;
Bucură-te, cel ce vii în întâmpinarea celor apăsaţi de boală;
Bucură-te, doctor ceresc care îi cercetezi pe bolnavi;
Bucură-te, că îi păzeşti pe credincioşi de doctorii cei nepricepuţi;
Bucură-te, că goneşti frica celor ce se tem de doctori;
Bucură-te, că stingi focul durerilor de nesuportat;
Bucură-te, că îi ajuţi pe cei pe care nu îi vindeci să rabde fără să cârtească;
Bucură-te, scăpare a celor care nu mai aşteaptă ajutor de la oameni;
Bucură-te, că în ceasul morţii veghezi sufletele care părăsesc această lume;
Bucură-te, îngrijitor al celor care îi îngrijesc pe bolnavi;
Bucură-te, Sfinte Gherasim, zid nesurpat de uneltiri diavoleşti!
Condacul al 5-lea
Minune nemaiauzită s-a arătat prin tine, Sfinte, că pe femeia stăpânită de duhul necurat, care voia să o arunce în apă şi să o înece, ai ţinut-o prin rugăciunile tale deasupra apei. Şi le-ai cerut maicilor să alerge să o ajute, iar ele, găsind-o stând deasupra apei ca pe uscat şi văzând că se tămăduise, I-au cântat lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 5-lea
„Gherasime, mă arzi ca un foc, voi pleca, căci m-au ajuns flăcările pe care le scoţi din tine”, a strigat diavolul prin gura tinerei care fusese adusă la racla cu sfintele tale moaşte, mărturisind darul dat ţie de Dumnezeu. Şi tânăra, tămăduindu-se, ţi-a adus mulţumiri cu inima zdrobită, zicându-ţi unele ca acestea:
Bucură-te, Cuvioase, că mare este darul dat ţie de sus;
Bucură-te, că cei chinuiţi de diavol primesc uşurare prin tine;
Bucură-te, prigonitorule al duhurilor celor necurate;
Bucură-te, lumină care goneşti întunericul;
Bucură-te, rugător pentru cei pentru care nu are cine să se roage;
Bucură-te, primind cuvintele de mulţumire de la cei pe care i-ai ajutat;
Bucură-te, că ai ţinut-o deasupra apei pe femeia îndrăcită;
Bucură-te, că ai vindecat-o prin rugăciunile tale;
Bucură-te, că maicile au cunoscut puterea rugăciunilor tale;
Bucură-te, că prin această minune le-ai îndemnat să recunoască sfinţenia ta;
Bucură-te, că atunci sfintele tale moaşte au fost puse spre închinare;
Bucură-te, Sfinte Gherasim, zid nesurpat de uneltiri diavoleşti!
Condacul al 6-lea
Văzând cum unii creştini biruiţi de deznădejde au fost ispitiţi de gândul sinuciderii, ai venit în ajutorul lor în chip minunat, îndemnându-i să lepede cugetele demonice şi să Îi cânte lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 6-lea
Pe tânărul îndrăcit care vroia să-şi pună capăt zilelor şi s-a aruncat din clopotniţă nu numai că l-ai ţinut în viaţă, ci l-ai şi tămăduit de suferinţa sa, izgonind pe diavol. Iar pe cei care s-au temut că, din pricina căderii, tânărul va muri i-ai întărit în credinţa în Dumnezeu, pentru care au zis către tine unele ca acestea:
Bucură-te, că strici urzelile diavoleşti;
Bucură-te, că tânărul care s-a aruncat din clopotniţă nu a murit;
Bucură-te, că l-ai scos nevătămat din gura iadului;
Bucură-te, că îi fereşti pe creştini de păcatul sinuciderii;
Bucură-te, Sfinte care te rogi pentru toată lumea;
Bucură-te, că nu te scârbeşti de patimile noastre;
Bucură-te, că ne arăţi calea lepădării de patimi;
Bucură-te, că ne chemi la războiul duhovnicesc;
Bucură-te, mustrătorule al leneviei şi al iubirii de sine;
Bucură-te, că aduci lumina în minţile întunecate;
Bucură-te, că cei pe care i-ai scăpat din ghearele iadului îţi mulţumesc;
Bucură-te, apus al disperării şi răsărit al nădejdii;
Bucură-te, Sfinte Gherasim, zid nesurpat de uneltirile diavoleşti!
Condacul al 7-lea
„Crucea este armă nebiruită, sabie cu două tăişuri”, striga copilul chinuit de diavol, muşcând crucea ta, pe care o ţinea preotul care citea rugăciuni în faţa sfintelor tale moaşte. Şi diavolul, strigând că nu poate suferi puterea ta, a plecat, iar copilul I-a cântat Domnului: Aliluia!
Icosul al 7-lea
Mult au suferit părinţii lui Spiridon, când copilul lor, stăpânit de diavol, îţi spunea cuvinte hulitoare. Dar, având în sufletele lor nădejdea în Dumnezeu şi ştiind mulţimea minunilor tale, au stăruit în rugăciune şi rugăciunea le-a fost ascultată. Iar noi, crezând că vii în ajutorul tuturor celor care se roagă ţie cu credinţă, îţi aducem aceste puţine laude:
Bucură-te, cel ce lui Spiridon i-ai luminat copilăria;
Bucură-te, că ai împlinit rugăciunile părinţilor lor;
Bucură-te, cel ce ai şters mulţimea lacrimilor lor;
Bucură-te, că prin nevoinţa ta ai primit putere împotriva demonilor;
Bucură-te, că puterea crucii ţi-a fost pavăză în ispite;
Bucură-te, că cei ce sărută crucea ta iau binecuvântare;
Bucură-te, chemarea pe calea cea îngustă a mântuirii;
Bucură-te, pildă de nevoinţă şi îndreptar de rugăciune;
Bucură-te, că ne înveţi să iubim nevoinţa;
Bucură-te, că te-ai asemănat pustnicilor din vechime;
Bucură-te, că împreună cu aceştia te rogi pentru noi păcătoşii;
Bucură-te, că ne călăuzeşti spre Ierusalimul cel de sus;
Bucură-te, Sfinte Gherasim, zid nesurpat de uneltiri diavoleşti!
Condacul al 8-lea
Prin gura femeii paralitice din Etolia s-a auzit duhul necurat zicându-ţi: „Nu am putere asupra ta, căci prin rugăciune te faci foc pe deplin”. Iar tu i-ai dat tămăduire bolnavei şi, împreună cu părinţii săi, aceasta I-a adus Domnului cântarea de mulţumire: Aliluia!
Icosul al 8-lea
Nu te-ai scârbit de femeia îndrăcită, care te blestema în fel şi chip, ci ţi-a fost milă de ea, că mult pătimise din lucrarea diavolului. Şi, plecând urechile la rugăciunea îndureratului ei bărbat, ai vindecat-o, pentru care au plecat din mănăstirea ta mulţumindu-ţi pentru ajutor şi zicându-ţi unele ca acestea:
Bucură-te, foc ceresc care îi arzi pe diavoli;
Bucură-te, că pe cei care ajung la sfintele tale moaşte îi binecuvântezi;
Bucură-te, că pe cei care nu pot ajunge la tine îi ajuţi după credinţa lor;
Bucură-te, tămâie cu bun miros care alungi demonii;
Bucură-te, că risipeşti puterea farmecelor;
Bucură-te, cel ce ne fereşti de răutăţile duşmanilor;
Bucură-te, că în faţa ta vrăjitorii se arată neputincioşi;
Bucură-te, că până la sfârşitul vremurilor vei lupta împotriva lor;
Bucură-te, că întăreşti în răbdare rudele celor îndrăciţi;
Bucură-te, că în ispite aduci alinare sufletelor lor;
Bucură-te, glas care cântă laude Dumnezeului Celui viu;
Bucură-te, că pomenirea numelui tău le este rană demonilor;
Bucură-te, Sfinte Gherasim, zid nesurpat de uneltirile diavoleşti!
Condacul al 9-lea
Doi ani de zile au pătimit cei doi fraţi îndrăciţi din Mavrata şi, prin rugăciunile tale, îngerii întunericului au plecat, zicând: „Ne-ai ars, nu mai putem să rămânem mai mult”. Iar noi, cunoscând puterea dată ţie de la Dumnezeu, Îl lăudăm şi cu mulţumire Îi cântăm: Aliluia!
Icosul al 9-lea
„Mamă, dezleagă-mă”, a zis către mama sa tânărul care fusese legat pentru tulburarea făcută din pricina demonului care îl stăpânea. Căci, căutând ajutor de la doctori, a rămas neajutorat, dar cerând ajutor de la tine a aflat izbăvire şi, tămăduindu-se, ţi-a cântat unele ca acestea:
Bucură-te, cel ce ai vestit bucuria mamei credincioase şi fiului ei;
Bucură-te, cel ce ai adus liniştea în sufletele lor chinuite;
Bucură-te, că pe tatăl cel necredincios l-ai chemat spre lumina adevărului;
Bucură-te, că mulţi părinţi se roagă ţie pentru copiii lor;
Bucură-te, că nu au rămas ruşinaţi cei care au nădăjduit în ajutorul tău;
Bucură-te, că pe fraţii din Mavrata nu i-ai lăsat să se chinuiască;
Bucură-te, că ai dezlegat legăturile cu care îi legaseră diavolii;
Bucură-te, că rudeniile care îi legaseră cu lanţuri şi funii s-au minunat;
Bucură-te, că, dezlegându-i pe fraţi, L-au slăvit pe Dumnezeu;
Bucură-te, că părinţii acestor fraţi mult au postit pentru a-i ajuta;
Bucură-te, că îi povăţuieşti pe părinţi să stăruie în rugăciune;
Bucură-te, că prin rugăciunile părinţilor îi ajuţi pe copiii lor;
Bucură-te, Sfinte Gherasim, zid nesurpat de uneltirile diavoleşti!
Condacul al 10-lea
Ajungând în faţa judecătorului, creştinul cel nevinovat nu s-a lăsat biruit de deznădejde, ci a aşteptat lucrarea ta, ocrotitorule al celor năpăstuiţi. Şi având loc în vremea judecăţii un cutremur de pământ, cel care îl nedreptăţise a fost cuprins de frica morţii şi şi-a recunoscut păcatul, iar creştinul I-a mulţumit Domnului, zicând: Aliluia!
Icosul al 10-lea
Ne-a cerut Mântuitorul Hristos să îi binecuvântăm pe cei care ne blestemă şi să îi iubim pe cei care ne fac rău, dar suntem slabi în credinţă şi răutăţile vrăjmaşilor noştri ne covârşesc. Pentru aceasta cădem către tine, Sfinte Gherasim, cerând să vii în ajutorul celor nedreptăţiţi, şi te lăudăm aşa:
Bucură-te, că pe creştinul cel nevinovat l-ai ajutat;
Bucură-te, că judecătorul i-a făcut dreptate celui năpăstuit;
Bucură-te, că stai împotriva pârâşilor care nu au frică de Dumnezeu;
Bucură-te, judecător ceresc care împarţi dreptatea;
Bucură-te, că ne înveţi să biruim răutatea prin bunătate;
Bucură-te, că ne îndemni să alegem iubirea în locul urii;
Bucură-te, împăciuitorule al celor care se vrăjmăşesc;
Bucură-te, că aduci pacea în casele creştinilor;
Bucură-te, că pe părinţi îi împaci cu fiii lor;
Bucură-te, că alungi tulburarea din mănăstiri;
Bucură-te, că pe cei prigoniţi pentru credinţa lor îi întăreşti;
Bucură-te, că şi noi mărturisim harismele tale;
Bucură-te, Sfinte Gherasim, zid nesurpat de uneltirile diavoleşti!
Condacul al 11-lea
Ajungând la mănăstirea ta, soldatul Decaneos nu a vrut să şi se închine, ci te-a batjocorit, dispreţuindu-i pe cei care se rugau ţie pentru ajutor. Dar degrabă l-a ajuns mânia lui Dumnezeu, că a murit de moarte năprasnică, fără să îţi mai ceară iertare şi fără să Îi cânte Celui ce poartă de grijă tuturor: Aliluia!
Icosul al 11-lea
Lumea aceasta, iubitoare de desfrâu şi de apostazie, îi prigoneşte pe iubitorii de Dumnezeu, batjocorindu-i pentru credinţa lor. Şi mulţimea ispitelor i-ar doborî la pământ, dacă nu ar fi ocrotiţi de Dumnezeu şi dacă nu ar fi călăuziţi de ajutorul Maicii Domnului şi al tuturor sfinţilor. Iar noi, cei care ştim minunile tale, îţi cântăm:
Bucură-te, că prin mustrarea celor necredincioşi ne fereşti de păcatul necredinţei;
Bucură-te, primind rugăciunile celor ce se roagă ţie pentru rudele lor;
Bucură-te, că îi ajuţi pe copii pentru rugăciunile părinţilor lor;
Bucură-te, că îi ajuţi pe părinţi pentru rugăciunile copiilor credincioşi;
Bucură-te, mustrătorule al celor care au minţile întunecate de păcat;
Bucură-te, că, în viaţă fiind, ai chemat oamenii să se spovedească;
Bucură-te, că şi acum ne îndrepţi paşii spre Taina Spovedaniei;
Bucură-te, că cei ce se roagă ţie leapădă frica de spovedanie;
Bucură-te, împreună-rugător cu duhovnicii pentru îndreptarea ucenicilor lor;
Bucură-te, chip al povăţuitului desăvârşit;
Bucură-te, biruitorule al patimilor, că îi ridici pe cei căzuţi;
Bucură-te, călăuzitorule al păstorilor pentru rugăciunile celor păstoriţi;
Bucură-te, Sfinte Gherasim, zid nesurpat de uneltirile diavoleşti!
Condacul al 12-lea
Vrând soldaţii italieni să distrugă mănăstirea ta, te-ai arătat într-un nor mare, alungând duşmanul, spre bucuria călugărilor şi a creştinilor drept-credincioşi. Ai făcut de ruşine puterea celor puternici şi i-ai înălţat pe cei smeriţi, care I-au cântat lui Dumnezeu cu evlavie: Aliluia!
Icosul al 12-lea
Necazuri de tot felul ne împresoară şi furtuna ispitelor se abate asupra noastră, Sfinte Gherasim. Dar credem că nu ne vei lăsa singuri, ci vei veni în ajutorul nostru, cerând de la Dumnezeu pentru noi cele ce ne sunt cu adevărat de folos. Şi pentru aceasta îţi zicem:
Bucură-te, cel ce păzeşti mănăstirea ta din Kefalonia de toate relele;
Bucură-te, că ai stat împotriva soldaţilor rău-credincioşi;
Bucură-te, că prin arătarea ta ai umplut sufletele lor de teamă;
Bucură-te, că prin rugăciunea ta au fost biruiţi;
Bucură-te, trâmbiţă care vesteşti înfrângerea duşmanilor;
Bucură-te, armă aducătoare de biruinţă ostaşilor drept-credincioşi;
Bucură-te, că şi acum păzeşti casele creştinilor care te cinstesc;
Bucură-te, liman al celor greu încercaţi de primejdii;
Bucură-te, scut al celor care prăznuiesc pomenirea ta;
Bucură-te, risipitorule al duhurilor care ne ispitesc;
Bucură-te, că dai cele de trebuinţă celor ce se roagă ţie;
Bucură-te, rugător neobosit în faţa tronului Sfintei Treimi;
Bucură-te, Sfinte Gherasim, zid nesurpat de uneltirile diavoleşti!
Condacul al 13-lea
O, Sfinte Gherasim, lauda Kefaloniei şi cunună a Bisericii lui Hristos, vino degrabă în ajutorul nostru, al celor necăjiţi, întristaţi şi deznădăjduiţi, şi roagă-te pentru noi ca Bunul Dumnezeu să ne ridice povara încercărilor care ne apasă şi să ne dea tărie în credinţă, ca să Îi cântăm: Aliluia! (Acest condac se zice de trei ori.)
Apoi se zic iarăşi Icosul 1: Viaţa ta a fost o viaţă răstignită, Sfinte al lui Dumnezeu..., Condacul 1: Pe robul lui Dumnezeu, Sfântul Gherasim...,
Icosul 1
Viaţa ta a fost o viaţă răstignită, Sfinte al lui Dumnezeu, că lepădând poftele lumeşti ai luat crucea lui Hristos asupra ta, iubind nevoinţa şi defăimând trecătoarele desfătări. Învăţându-ne de la tine să mergem pe calea Evangheliei şi a rugăciunii, îţi zicem cu inima smerită:
Bucură-te, că pământul Trikalei l-ai binecuvântat;
Bucură-te, că din copilăria ta ai mers pe calea virtuţilor;
Bucură-te, că în insula Zakintului te-ai îndeletnicit cu rugăciunea;
Bucură-te, că împreună cu sfinţii aghioriţi o lauzi pe Născătoarea de Dumnezeu;
Bucură-te, că te-ai învrednicit să te închini la Locurile Sfinte;
Bucură-te, că în Biserica Sfântului Mormânt ai primit mângâiere cerească;
Bucură-te, că, aprinzând acolo candele, ai aprins şi candela inimii tale;
Bucură-te, că, fiind hirotonit preot, nu ţi-ai împuţinat nevoinţele;
Bucură-te, că, întorcându-te în Zakint, în peşteră ai vieţuit;
Bucură-te, că în Kefalonia ai fost trimis de Dumnezeu;
Bucură-te, Sfinte Gherasim, zid nesurpat de uneltirile diavoleşti!
Condacul 1
Pe robul lui Dumnezeu Sfântul Gherasim, care prin mulţimea nevoinţelor sale a primit cununa cea nestricăcioasă, pe cel care prin sfintele sale moaşte revarsă râuri de tămăduiri, veniţi, credincioşilor, să-l lăudam într-un glas, zicând: Bucură-te, Sfinte Gherasim, zid nesurpat de uneltirile diavoleşti!
şi această
Rugăciune către Sfântul Gherasim Kefalonitul
Sfinte Gherasim, robule al lui Hristos, cel ce ai strălucit înaintea oamenilor ca lumină în întuneric, care ai călăuzit poporul spre cunoaşterea adevăratului Dumnezeu, primeşte de la noi această puţină rugăciune. Vezi, Sfinte, durerile noastre. Vezi necazurile care ne apasă. Vezi mulţimea ispitelor care ne învăluiesc neîncetat. Roagă-te lui Dumnezeu pentru noi, aşa cum te-ai rugat pentru mulţimea credincioşilor care mărturisesc minunile tale. Mare dar ne-a făcut nouă Domnul prin neputreziciunea sfintelor tale moaşte. Că ne-am întărit în credinţă auzind că bolnavii care s-au atins de racla ta au fost vindecaţi şi că i-ai alungat pe diavoli de la cei îndrăciţi.
O, Sfinte Gherasim, precum ai scăpat insula Kefaloniei de jugul agarenilor şi de multe necazuri, tot aşa ajută-ne şi pe noi. Am căutat uşurare prin puterile noastre, dar nu am aflat. Am căutat ajutor de la oameni, dar am rămas nemângâiaţi. La tine venim, Sfinte, nădăjduind că nu ne vei ruşina. Ci ne vei da cele de trebuinţă, arătându-ne care este calea pe care trebuie să mergem. Ştim că dacă în viaţă alegem după voia noastră cea rea, rămânem lipsiţi de ajutorul dumnezeiesc. Roagă-te pentru noi, Sfinte, să cunoaştem şi să facem voia lui Dumnezeu, ca să ajungem în raiul cel preadulce, în care tu Îl lauzi pe Dumnezeu cu toţi sfinţii şi cu toate puterile cereşti, în vecii vecilor. Amin.
Şi se face otpustul.
Rugăciune pentru izbăvirea de duhurile necurate
"Sfinte Gherasim, podoaba a Kefaloniei și ocrotitorule al ortodocșilor, primește puțina mea rugăciune pentru (numele), care mult se chinuiește. Știu că ai primit darul de a-i ajuta pe cei chinuiți de duhurile necurate, și pentru aceasta te rog să îi dezlegi de legăturile diavolești cu care este legat. Arătă-ți și acum puterea, sfinte, ajutând această făptură care mult pătimește. Știu că pe tânărul care vroia să își curme viața, aruncându-se din clopotniță, nu doar că l-ai ținut în viață, ci l-ai și izbăvit de diavolul care îl chinuia. Știu că pe femeia pe care diavolul voia să o înece ai ținut-o în chip minunat deasupra apei până ce maicile au venit să o ajute. Și nu numai că nu a murit, dar prin rugăciunile tale a și scapăt din ghearele diavolului care o chinuia.
Mare este durerea părinților care suferă vazându-și copiii pătimind, mare este durerea rudelor când un om este bântuit de duhurile necurate. Vezi durerea inimii mele, sfinte nu mă lăsa. Știu că rugăciunea mea este slabă, dar nu pentru credința mea, ci pentru iubirea ta față de neamul creștinesc te rog cu inima zdrobită : îndură-te, sfinte, și alungă de la (numele) toată lucrarea drăcească , pentru ca el, cunoscând puterea dumnezeiască, să ducă o viață bineplacută lui Dumnezeu până la sfârșitul vieții sale, multumindu-ți pentru ajutorul primit și lăudându-l pe Dumnezeu, Cel ce este minunat întru Sfinții Săi. Amin.”
https://www.crestinortodox.ro
https://doxologia.ro
https://doxologia.ro
https://ro.wikipedia.org
https://www.crestinortodox.ro
https://parohiacaramidariidesus
https://www.agerpres.ro
