Secole la rând icoana Arhanghelului Mihail din Lesvos, făcută din pământ amestecat cu sânge monahicesc, își revarsă Harul său asupra credincioșilor care, cu credință în suflet, vin și se roagă întru nevoile fiecăruia.
Fragment din Evanghelia zilei: Luca, Cap. X-16
“Cel ce vă ascultă pe voi pe Mine Mă ascultă, şi cel ce se leapădă de voi se leapădă de Mine; iar cine se leapădă de Mine se leapădă de Cel ce M-a trimis pe Mine.”
Această icoană făcătoare de minuni a Sfântului Arhanghel Mihail se găsește spre închinare în Insula Lesvos, localitatea Mandamados, la Mănăstirea Sfinților Arhangheli, Grecia.
Mănăstirea „Sfântul Arhanghel Mihail” se află în partea de nord-est a insulei; a fost ridicată înainte de sec. X și a fost închinată Sfântului Arhanghel Mihai. În secolul al XVIII-lea biserica cea mică și veche a fost înlocuită cu una nouă, mai mare, în ea fiind asezată această sfântă icoană.
Sfânta icoană îl înfățișează pe Arhanghelul Mihail, care este îmbrăcat ca un războinic de temut.
Aceasta se află în interiorul unui baldachin impozant, care poartă data de 26 martie 1766. Se vede doar fața sa. În mâna lui stângă, acoperită de baldachin, ține un pergament pe care se află o inscripție. În partea de sus și în jurul capului său sunt pictați Apostolii, iar în mijloc, Domnul nostru.
Lângă icoană se pot vedea încălțări de fier. I le oferă creștinii. La fiecare șase luni se învechesc. În acest fel arată Arhanghelul că străbate insula, acolo unde este chemat.
În fiecare an, pe 8 noiembrie, biserica Ortodoxă îi sărbătorește pe Sfinții Mihail și Gavriil, cunoscuţi drept conducătorii cetelor de îngeri, ocazie cu care este cinstită si această icoană.
Prin secolele X-XI, când Imperiul Bizantin era la apogeul strălucirii sale, pirații saracini se aflau și ei în mare desfășurare. Devastau insulele Mării Egee, prădau, ardeau și-i robeau pe oameni, după care îi vindeau în târgurile de sclavi din Răsărit. Insula Lesvos, bogată și renumită, devenise o pradă aleasă a piraților. În localitatea Lesvados de lângă Madamados, era o cetate veche, Stenakas, iar nu departe de ea o mănăstire a Arhanghelului Mihail, a cărei întemeiere se pierde în negura vremurilor.
Istoricul Mănăstirii îl aflăm din tradiția locală vie, care a ajuns până în zilele noastre.
Era fortificată ca o cetate, cu ziduri și turn, și de timpuriu atrăsese interesul piraților, care voiau s-o cucerească.
Așadar, într-o primăvară, căpitanul de pirați Sirhan, un uriaș sălbatec și negricios, încins cu un baltag și o sabie, și-a chemat echipajul și le-a spus:
– De data aceasta, cu siguranță, vom intra în mănăstire. Eu vreau numai potirul de aur, cu care liturghisesc călugării, ca să-mi beau vinul cu el. Toate celelalte sunt ale voastre.
El însuși nu avea să participe la incursiune. Nu a găsit de cuviință să se ocupe cu astfel de lucruri mărunte. Așadar, au îndreptat prora spre Lesvos. Au debarcat, s-au apropiat de mănăstire în miezul nopții și s-au ascuns în copaci. Fiind în timpul iernii, călugării nu păzeau cum trebuie mănăstirea. La un moment dat a sunat toaca care îi chema pe călugări la slujba de dimineață. Pașii lor se auzeau ritmic pe scara de lemn care ducea la biserică. Peste puțină vreme toate s-au liniștit.
Atunci cel care conducea incursiunea a dat semnalul. Un pirat a aruncat funia cu cârlig peste zid, s-a cățărat sus, a sărit în curte și a deschis poarta mare a mănăstirii. Atunci pirații s-au năpustit cu strigăte în biserică. Mai înainte ca să-și de-a seama ce se întâmplă, monahii trecuseră deja din această viață.
În Sfântul Altar se afla un frate, pe nume Gavriil. Fiind iute și sprinten, s-a cățărat pe acoperișul Bisericii. Pirații l-au urmat, însă în acea clipă s-a auzit un vuiet puternic și acoperișul s-a schimbat în chip minunat într-o mare furtunoasă. Deasupra valurilor înspumate a apărut un Ostaș uriaș și înfricoșător, care, cu sabia sa ce scotea foc, s-a năpustit asupra piraților. Aceia au lăsat îndată armele și cele furate și au fugit cuprinși de panică.
Gavriil, singurul care a rămas viu din această tragedie, cutremurat de minunea Arhanghelului, s-a apropiat și a căzut înaintea icoanei lui. Când și-a revenit din tulburarea sa, a ridicat ochii spre icoană. Dar ce chip era acela? Deși era pictat, însă părea viu și avea o dulceață dumnezeiască pe el.
Fratele voind să picteze acel chip al Arhanghelului, l-a rugat:
–Sfinte Arhanghele, mijlocește la Domnul să-i odihnească pe părinții și frații mei! Iar pe mine mă învrednicește să pictez minunatul tău chip.
Și îndată, ca și cum ar fi fost luminat de către Arhanghel, a luat un burete, a adunat cu el, cu evlavie, sângele monahilor într-un vas, l-a amestecat cu pământ și a început să modeleze icoana lui. De când a început lucrul, fratele a simțit vădit ajutorul Arhanghelului. Mâinile sale, ca și cum ar fi fost conduse de o putere nevăzută, schițau cu lut, repede și sigur, chipul Arhanghelului Mihail. Adică chipul acela pe care îl văzuse pe acoperișul Bisericii, cel înfricoșător, însă cu Har dumnezeiesc.
În timp ce în Mănăstirea Arhanghelului Mihail se petrecea această dramă, în localitățile din jur viața continua liniștită. Numai un copil de cioban, în timp ce privea marea de pe un vârf de deal, a văzut corăbiile piraților aproape de țărm. A sărit pe cal și a galopat spre mănăstire, ca să-i înștiințeze pe monahi ca să se păzească. Însă priveliștea pe care a văzut-o l-a făcut să leșine.
Când și-a revenit, a alergat și l-a înștiințat de cele întâmplate pe Alexie, mai-marele cetății Stenakas. Atunci acela a pornit îndată spre mănăstire cu alți cincizeci de călăreți. Când a intrat în biserică, a rămas uimit. I-a văzut pe monahi junghiați și înroșiți cu sângele lor, iar pe egumen mort înaintea Sfintei Mese. A scrâșnit din dinți și a ieșit afară cuprins de dorința răzbunării.
Au sărit cu toții pe cai și, mergând pe urmele piraților, s-au apropiat de un loc șes. S-au oprit brusc. Priveliștea pe care au văzut-o i-a făcut să se înfioare. I-au văzut pe cei pe care-i urmăreau morți și împrăștiați pe toată întinderea acelui șes. O tăietură cu sabia, care începea de la frunte și ajungea până la pântece, era făcută pe trupul fiecăruia, despicându-l în două. Tăietura la fiecare trup era exact la fel.
Nimeni dintre călăreți nu a întrebat cine a făcut asta. Cu toții au bănuit cine este pedepsitorul. Nu aveau nici o îndoială.
– Mare este harul și puterea ta, Arhanghele! au șoptit și s-au însemnat cu semnul Crucii.
Au trecut mai multe veacuri. Mănăstirea s-a ruinat din pricina repetatelor incursiuni ale agarenilor. În secolul al XVIII-lea biserica cea mică și veche a fost înlocuită cu una nouă și mai mare.
Însă Icoana făcătoare de minuni a Arhanghelului s-a păstrat până în zilele noastre, întocmai cum a zugrăvit-o fratele Gavriil.
Cutremurătoare minuni săvârșește cu cei care aleargă la el cu credință.
Peste timp, icoana Arhanghelului Mihail din localitatea Mandamados iși păstrează prima ei expresie vie și a rămas nealterată de vreme și de sărutările miilor de închinători. Pe fruntea și obrajii lui, credincioșii lipesc monede, care lasă semne pe chipul său, dar repede dispar. Adeseori ochii Arhanghelului lăcrimează, iar credincioșii îi șterg lacrimile cu bucăți de vată. La fel fac și cu sudoarea, atunci când se întâmplă ca fruntea lui să transpire.
Iată câteva din minunile legate de această sfântă icoană.
Trăsăturile prind viață și expresia feței este vioaie
O mare putere de a săvârși minuni are și o icoană foarte frumoasă a Arhanghelului Mihail în orășelul Mandamados, în nordul insulei Lesvos. Este vorba despre un locaș vechi de închinăciune din Lesvos.
Icoana este mică în felul ei și este în relief. Se poate pipăi chipul, capul, mâinile, aripile, spada. „Poate fi pipăită toată, capul și corpul și mâinile, spada și aripile pe care le are sfântul, asemeni unui luptător de temut” – notează un text din actele oficiale ale secolului al XVII –lea.
Se află într-o biserică mare, cum intrăm la dreapta. S-a făcut din țărână amestecată cu sângele călugărilor măcelărți de pirații sau de turcii care au invadat mănăstirea. Din acest masacru a scăpat un călugăr, cel care a lucrat cu măiestrie artistică icoana.
„Sfânta icoană se află în interiorul unui baldachin impozant, care poartă data de 26 martie 1766. Se vede doar fața sa. În mâna lui stângă, acoperită de baldachin, ține un pergament pe care se află o inscripție. În partea de sus și în jurul capului său sunt pictați Apostolii, în mijlocul Domnului nostru” [...]
Pe unii pelerini îi întâmpină cu bunăvoință, iar pe alții cu ostilitate. În primul caz, chipul Arhanghelului este calm, roșietic la față ca un om viu. În al doilea caz, se înnegrește la față și sperie și inspiră groază.
În anii stăpânirii turcești, cuceritorii de temeau de Arhanghel și nu se apropiau de biserica lui. Sunt clipe când de pe fruntea lui șiroiesc picături de sudoare, pe care le adună cu vată pentru binecuvântare. În ziua când este sărbătoarea Sfântului, trăsăturile feței prind viață și expresia feței este vioaie, de parcă ar vrea să-ți spună: «Sunt viu, ca întotdeauna».
Lângă icoană poate vedea oricine încălțări de fier. I le oferă creștinii. La fiecare șase luni se învechesc. În acest fel arată Arhanghelul că străbate insula , acolo unde este chemat.
La marea sărbătoare care are loc primăvara, a doua Duminică după Paști (este și alta pe 8 noiembrie), miilor de pelerini li se oferă renumitul «cuș-cuș» - mâncare care se compune din carne de vită și grâu. Vaca se înjunghie după o anumită ceremonie. Uimitor este că înainte de a fi sacrificată, se duce singură lângă biserică și îngenunchează și se închină la icoana Arhanghelului, lucru care produce o emoție puternică printre nenumărații pelerini.
Un alt lucru minunat este că mulți creștini străbat kilometri pe jos ca să vină la sărbătoarea Sfântului. Se întâmplă în mod misterios să nu simtă oboseala din pricina mersului pe jos îndelungat. Cineva parcă le dă aripi la picioare.
Arhanghelul din Mandamado păzește în multe feluri pe poporul din Lesvos. Și eliberarea insulei de sub jugul turcesc în 1912 s-a săvârșit la 8 noiembrie, chiar de ziua Sfântului. În ziua aceea, clopotele bisericilor anunțau o sărbătoare dublă. În timp ce serbau ziua Arhanghelului, debarcau de pe legendarul Averof trupe ale armatei grecești.
La vreme de cumpănă, creștinii din Lesvos îl cheamă: «Sfinte Arhanghele, miluiește-mă!».
Este de menționat și un caz zguduitor a unui locuitor din Lesvos, care lucra departe de insulă, într-o țară străină, ca șofer de cursă lungă și a adormit la volan.
Abia deschise ochii și-și dădu seama că se prăbușea într-o prăpastie. Îngrozit, începu să exclame «Vino, Arhanghele!». Și minunea se petrecu pe loc. În fundul prăpastiei camionul de marfă se făcu praf, dar el și capota n-au pățit nimic. De îndată întors în insulă, a oferit o vacă care urma să fie înjunghiată la sărbătoarea Arhanghelului.
(Arhimandritul Daniil Gouvalis, Minunea credinței, Editura Bunavestire, pp. 111-114)
Minunea vindecari fetitei surdo-mute
Era luni, într-o dimineață de iarnă. În biserica Sfinților Arhangheli se săvârșise Sfânta Liturghie. O tânără doamnă, ținând de mână o fetiță, s-a înfățișat cu multă evlavie să ia anaforă. Sărutând mâna preotului, i-a spus aceluia în taină:
‒ Părinte, aș vrea să vă vorbesc puțin, se poate?
‒ Da. În puțin timp voi fi la birou. Veniți acolo.
Într-adevăr, peste puțin timp în birou intra o doamnă împreună cu soțul ei și copilul lor, însoțiți de un alt cuplu.
‒ Părinte, nu pot să mai țin în mine. Vreau să vorbesc. Cred că nu am făcut bine că nu am vorbit până acum. Însă simt înlăuntrul meu o greutate și vreau să fiu ușurată.
‒ Te ascult, copilul meu. Spune.
‒ Mă numesc Milona Eleni. Eu și soțul meu suntem militari. Pe 8 aprilie a venit din Germania sora mea împreună cu fetița ei, care fusese supusă unei operații pe inimă, în acea țară. Un efect nedorit al acestei intervenții asupra fetiței a fost că ea a rămas surdo-mută. Copilul avea atunci șase ani.
Sora mea citise despre Arhanghelul Mihail din Mantamados și despre minunata sa icoană. Credea în mijlocirea lui și a călătorit din Germania pentru el. Am venit imediat împreună aici, la biserică. Seara, după rugăciunea și paraclisul pe care le-am făcut în fața icoanei Arhanghelului, am urcat în camerele noastre.
Am rămas în cameră împreună cu nepoțica mea, Evghenula. Nu adormisem, pentru că se făcuse foarte frig și aveam grijă de micuța nepoată să nu se dezvelească, când am auzit pași grei pe scara de lemn a verandei. M-am temut, deoarece camera noastră era prima, numărul 1, exact lângă scară, o cameră cu 2 paturi. M-am ghemuit în păturile mele și așteptam... Pașii continuau să se audă, s-au oprit pentru puțin timp și după aceea s-au îndreptat spre camera noastră. M-am acoperit mai mult în pături și am lăsat în afara acestora doar ochii mei, pentru a vedea ușa.
Zăvorul ușii s-a mișcat și aceasta s-a deschis larg. Un tânăr, înalt, foarte frumos, îmbrăcat foarte bine, ce iradia în jurul lui o lumină puternică, a intrat în cameră.
A stat destul timp aplecat deasupra copilului. Camera se încălzise ca și cum ar fi fost vară și toate obiectele din cameră se vedeau erau ca și cum ai vedea un vis minunat. Cât timp a rămas tânărul acela nu pot să vă zic, parcă timpul nu curgea, ci s-a oprit.
Toată noaptea nu am dormit, ci m-am rugat. Nici nu îndrăzneam să ies și să merg în camera alăturată, la sora mea. Dimineața, Evghenula s-a trezit bucuroasă și bine dispusă. Sora mea, împreună cu toți cei din grupul ei, alături de fetița ei, au postit pentru a se putea împărtăși.
Am coborât în biserică și am participat la Sfânta Liturghie. La sfârșit, s-a împărtășit și nepoata mea, alături de ceilalți credincioși. Apoi, sfinția voastră ați încheiat slujba, închizând Sfintele Uși, când noi am mers înspre icoana Arhanghelului pentru a primi binecuvântarea lui și pentru a ne lua rămas bun.
Atunci, o, Dumnezeul meu, ce mi-a fost dat să văd! Fața Arhanghelului Mihail a luat forma, culoarea și vioiciunea unei fețe de om cu totul viu! În timp ce o duceam pe Evghenula să sărute icoana, din marii și expresivii ochi ai Sfântului Arhanghel au curs lacrimi! Am scos repede puțină vată din geanta mea și le-am șters. Mai apoi am strecurat vata în gura nepoțelei mele. Nu am avut timp să stăm, deoarece trebuia să plecăm. Pe drum, Evghenula a început să audă și în puțin timp a început să strige tare:
‒ Maaaamaaaa!
Înțelegeți ce bucurie, ce surpriză și ce emoție ne-a cuprins! Am plâns, ne-am îmbrățișat și ne-am făcut semnul Sfintei Cruci. Evghenia noastră auzea și vorbea!
Când sora mea a ajuns în Germania, și-a dus fetița la spitalul unde făcuse operația atunci când era mai mică și unde rămăsese fără auz și fără glas. Acolo, medicul cardiolog grec Aramos a dus-o la consiliul chirurgilor, a arătat-o doctorilor și a subliniat:
‒ Această întâmplare minunată este o mărturie evidentă a puterii credinței noastre ortodoxe.
De atunci, fetița a început să se comporte și să trăiască normal, să audă și să vorbească. Acum este în vârstă de 12 ani și paradoxal este faptul că are și mari reușite la muzică. Se numește Evghenia Varuti și locuiește în Düsseldorf, Germania.
(Istoric poetic al bisericii și minuni ale Arhanghelilor din Mantamados, volumul IV, p. 116)
Schimbarea înfățișării Sfântului Arhanghel
Mai jos puteți vedea două fotografii cu aceeași icoana a Sfântului Arhanghel Mihail de la mănăstirea ce îi poartă numele, din satul Mandamados (Lesvos – Grecia). Între cele două este o mare diferență! În poza de sus, gura Arhanghelului este deschisă, în timp ce în poza de jos este închisă, așa cum o văd zilnic și pelerinii când vin să se închine în sfânta biserică. Care este explicația?
Poza de sus a fost făcută acum aproape douăzeci de ani de către un pelerin care a mers să se închine la icoana Sfântul Arhanghel. În timp ce stătea la coadă așteptându-și rândul, lucru ce se întâmplă în fiecare zi din cauza mulțimii de oameni, o femeie din fața lui se ruga cu lacrimi cerându-i ajutor sfântului pentru o problemă cu care se confrunta. Deodată, toți cei de față au rămas uimiți văzând că gura Arhanghelului s-a deschis ca și cum ar fi vorbit cu ea.
Pelerinul, având o cameră foto cu el, a imortalizat momentul făcând o poză. Aceasta a fost o minune a Arhanghelului care i-a mișcat pe toți pelerinii de față și care continuă să îi uimească pe toți cei care văd poza și care aud despre minune.
Această icoană sfântă a Arhanghelului Mihail este lucrată în relief, din pământul și sângele călugărilor sfârtecați de pirații care au jefuit mănăstirea în 1462.
Imaginea cu cele două fotografii mi-a fost dată de un bun prieten și frate în Hristos, dar nu am găsit-o decât abia acum câteva zile, de sărbătoarea Sfintilor Arhangheli Mihai si Gavril.
O mare minune a Sfântului Arhanghel Mihail în misiunea ortodoxă din Africa
Mă numesc Stavritsa Zahariou și sunt greco-americană. În 1969 am mers ca misionară în Africa. Am 75 de ani și 15 ani dintre aceștia i-am petrecut în Africa, aproape de frații noștri în suferință, împrăștiind sămânța Evangheliei lui Hristos. Am domiciliul permanent în Nairobi, Kenya, și de acolo merg în Kampala, Cameroon și în alte locuri unde este nevoie să fie împrăștiată sămânța Evangheliei.
Sunt misionară a Arhiepiscopiei Americii. Cu ajutorul lui Dumnezeu și al oamenilor filantropi, am construit 12 biserici pe Continentul Negru. A zecea biserică pe care am construit-o am închinat-o Arhanghelului Mihail și am vrut să pictez icoana lui, copie a icoanei de pe poarta de nord a Patriarhiei. Tocmai terminam icoana de zugrăvit, când a venit poștașul și mi-a adus o scrisoare de la Părintele Sotirios Trampa. Îl cunosc pe părintele arhimandrit pentru faptul că este de mulți ani misionar în Koreea și a deținut și funcția de predicator al Mitropoliei noastre, precum și funcția de Protosinghel al Arhiepiscopiei din Atena, între anii 1968-1973.
În cadrul scrisorii exista și un mic periodic al Taxiarhului de la Mantamados. Atunci am aflat despre Mantamados și despre icoana în relief a Arhanghelului Mihail. Părintele Sotirios îmi scria:
„...Vă trimit periodicul Arhanghelului de la Mantamados, pentru a cunoaște puterea tămăduitoare a icoanei acestuia. Înăuntrul acestuia vei vedea una dintre multele lui minuni, care se întâmplă în fiecare zi, spre slava lui Dumnezeu. Acolo, la Mantamados, am slujit în trecut și îl cinstim pe Arhanghel cu evlavie...”.
Am început să citesc acel periodic al Taxiarhului și să mă minunez de minunile săvârșite în acel loc.
Odată, era nevoie să mergem pentru misiune în Kampala. Obișnuiam întotdeauna ca, mergând în vreo oarecare misiune, să iau cu mine o icoană a unui Sfânt, din paraclisul meu. De data aceasta am luat cu mine icoana Sfântului Arhanghel Mihail, Taxiarhul de la Mantamados. Ajunseserăm la granița dintre Kampala și Kenya. În perioada aceea, 1988, Kampala avea regim militar. Când spunem regim militar într-un stat din Africa, înseamnă că viața umană este mai ieftină decât viața unei mierle.
În timp ce treceam granița, conducătorul nostru, un kenian care îmi era cumătru, nu a fost atent că de undeva i se făcuse semn să se oprească, iar acesta și-a continuat drumul. Cinci motocicliști duri ne-au înconjurat. Au coborât de pe motocicletele lor, și-au scos armele și ne-au pus să îngenunchem, iar ei s-au pregătit să ne împuște și să ne ia ca pradă mașina și toate bunurile materiale.
Astfel se întâmpla de obicei pe vremea aceea, în acele locuri...
Atunci, nu știu ce putere a acționat și a deschis ușa mașinii noastre... Am ieșit afară cu icoana Taxiarhului în mâinile mele și îndreptată către aceștia, le-am zis.
‒ Pentru Dumnezeu, opriți-vă! Am împreună cu mine pe Taxiarhul lui Dumnezeu, care este ca și voi negru la culoare. Veniți să-l vedeți!
Parcă cineva i-a apucat de mâini pe cei care voiau să ne ucidă. S-au liniștit, au lăsat armele jos pe iarbă, au alergat la mine, au luat icoana ca pe ceva sfânt și sacru și au început să o examineze cu atenție și să scoată strigăte de bucurie. Și-au plecat mai apoi fețele lor la pământ și, apucându-mi mâinile, și-au cerut iertare. Atunci am văzut că cineva dintre aceștia era rănit grav la o mână, de la un cuțit. Am luat cutia de prim ajutor din mașină, i-am îngrijit rana și l-am bandajat. Am devenit prieteni! Cel mai important este că acolo imediat a fost împrăștiat Cuvântul lui Dumnezeu și cei cinci L-au primit pe Hristos și au devenit creștini!
După toate acestea, am făgăduit Arhanghelului Mihail că voi veni aici în Grecia, la Mantamados, să-i mulțumesc.
Și astăzi mă simt foarte fericită că Domnul Hristos m-a învrednicit să-mi împlinesc făgăduința. Îi mulțumesc din toată inima mea!
(Extras din cartea Istoricul și minunile Taxiarhului de la Mantamados, volumul II, p. 158)
Izbăvire mai presus de nădejde
În anul 1963, în acea dimineață a ofensivei turco-ciprioților asupra Ciprului mucenicesc, atunci când paraclisierul a intrat în biserica din Madamados ca să aprindă candela la Icoana Arhanghelului, a văzut cu uimire că Icoana lipsea. Această neașteptată dispariție, care a pricinuit neliniște poporului evlavios, a ținut o săptămână, când, pe neașteptate, a fost găsită la locul ei, venind așa cum dispăruse.
Trecuse mai multă vreme. Într-o dimineață de iarnă, paracliserul de la Madamados a auzit tropăitul unui cal. Când a ieșit afară, a văzut un tânăr care tocmai descălecase și ridicând pe umeri un berbec. Au intrat amândoi în biserică, iar tânărul a înaintat spre Icoana Arhanghelului, a lăsat acolo berbecul și a aprins o lumânare cât el de mare. Apoi a îngenuncheat, privind cu ochii înlăcrimați și cu buzele tremurânde sărutând chipul Arhanghelului.
– Este izbăvitorul meu, a spus el, întorcându-se spre paraclisier. El m-a izbăvit de turci.
– Dar ce ți s-a întâmplat? l-a întrebat cu interes paraclisierul, în timp ce ieșeau din biserică.
– În timpul ultimelor evenimente cu turci, a început tânărul, îmi făceam stagiul militar în Cipru. Era după miezul nopții spre 12 august, când ne-a surprins atacul turco-ciprioților. Eram continuu în stare de alarmă, pentru că știam cât de viclean este dușmanul nostru.
Ne-au pricinuit ceva greutăți flota lor militară, însă aviația lor nu ne-au vătămat deloc.
În câteva ore aveam sub control situația și pornisem la contraatac. Parcă avea aripi la picioare. I-am luat dintr-o parte și i-am pus pe fugă. Puțin a fost de nu i-am aruncat în mare.
În timp ce alergam dezlănțuiți, plini de entuziasm și aproape descoperiți, văd înaintea mea, la o distanță de cinci metri, ivindu-se deodată ceva voluminos. M-am oprit brusc și atunci… în crepusculul zorilor am distins o mitralieră turcească. Am văzut cum țeava mitralierei s-a îndreptat spre mine și, neavând unde să mă ascund, am căzut cu fața la pământ, acoperindu-mi bine capul cu casca. „Arhanghele al meu, izbăvește-mă!”, am spus în sinea mea și deodată mi-a venit în minte tatăl meu care, în războiul cu albanezii, a fost izbăvit în chip minunat de la moarte sigură, făgăduind Arhanghelului un berbec. „Arhanghele al meu, izbăvește-mă!”, am murmurat din nou, făcând și eu aceeași făgăduință.
În aceeași clipă un zgomot asurzitor aproape că mi-a luat auzul. „M-au lovit”, m-am gândit și aduceam în minte persoanele iubite… Apoi am simțit că mă pipăie cineva, mă mișcă și mă ridică. Erau ai noștri.
– Ești rănit? Cum te simți?, am auzit nedeslușit glasurile lor.
Am început să mă pipăi, dar nu am găsit nimic. În acel timp mi-am adus aminte de mitralieră. Am privit într-acolo, dar nu am văzut nimic. Am început să strig:
– Exact aici era o mitralieră turcească.
Am mers mai aproape, am cercetat, dar nu am aflat-o. În locul unde mai înainte era mitraliera, erau acum numai niște cioburi și o gaură mare. Se vede că în acea clipă critică pentru mine, vreun obuz sau vreun mortier a făcut cioburi primejdioasa mitralieră, în timp ce pe mine o putere de sus m-a păzit cu desăvârșire nevătămat atât de focurile de arme, cât și de explozie.
Paraclisierul, care urmărea emoționat povestirea mea, a luat cuvântul:
– Da, fiul meu, a fost Arhanghelul. El te-a izbăvit. Atunci, cu episoadele din Cipru, a dispărut de aici Icoana vreme de o săptămână.
Tânărul s-a cutremurat. A îmbrățișat cu privirea sa Icoana Arhanghelului, iar din ochii îi curgeau lacrimi. Aceasta a fost încă un „mulțumesc” pentru izbăvirea sa mai presus de nădejde.
Intervenția Arhanghelului Mihail într-o operație
Una dintre multele minuni ale Arhanghelului de la Madamados din Lesvos, prin prezența sa personală, este și vindecarea unui copil, Vasile Karastiris din Atena.
În timp ce se juca, copilul a căzut și s-a lovit rău la cap. L-au dus la spital, iar acolo medicii au depistat că rămăsese orb și paralizat. Directorul i-a chemat în biroul său pe părinții copilului și le-a spus:
– Starea copilului este gravă. Este nevoie de intervenție imediată, însă nădejdile de reușită sunt aproape nule, unu sau doi la sută. Trebuie să hotărâți imediat, înainte de a fi prea târziu.
Mama s-a pierdut cu totul, iar tatăl l-a întrebat pe director:
– Nu există altă soluție, altă nădejde?
– Din nefericire, nu, a răspuns acela.
Atunci tatăl copilului s-a plecat și a semnat. Copilul a fost dus în sala de operație. În timp ce îl pregăteau pentru operație, avea să povestească copilul mai târziu, întunericul din ochii lui a dispărut și o vedenie luminoasă i-a luat locul.
S-a aflat înaintea unei biserici cu arcade, a cărei fațadă era zidită cu pietre roșii. Din ușa deschisă ieșea o lumină orbitoare. Vasilică s-a apropiat de ușă și ce să vadă? Un tânăr frumos plin de lumină își întinsese mâinile sale și-l chema: „Hai, Vasile, nu te teme, te vei face bine. Eu voi conduce mâna medicului în timpul operației”.
Copilul s-a apropiat, a îngenuncheat înaintea lui, a cuprins picioarele tânărului și și-a rezemat capul pe coapsa lui cea stângă. Atunci acela și-a întins mâna și a început să mângâie capul copilului. Înainte de a se sfârși vedenia, ochii copilului au apucat să vadă în spatele tânărului o Icoană negricioasă cu aripi de argint.
Operația a reușit. Membrele corpului copilului și-au recăpătat vioiciunea de mai înainte. Medicii au atribuit reușita unei minuni. Era 8 Noiembrie, praznicul Sfinților Arhangheli.
Au trecut mai mulți ani. S-au făcut multe căutări, însă fără nici un rezultat. Și aceasta până într-o zi când la o emisiune televizată, Vasile a recunoscut, plin de emoție, biserica din vedenia sa. Și în grabă a mers să se închine Arhanghelului și să ofere lacrimile recunoștinței sale izbăvitorului vieții sale.
Puterea credinței
Ioanis Apikos din Madamados, emigrat în Germania, trăia liniștit și creștinește cu femeia sa, Caliopia. În noiembrie 1987 Caliopia s-a îmbolnăvit grav în urma unei comoții cerebrale. A fost dusă imediat la un spital german, rămânând acolo în stare de comă cinci săptămâni. Medicii nu-i mai dădeau nici o nădejde de viață. Așteptau să moară din ceas în ceas. În toată familia stăpânea durerea și întristarea.
Dar iată că a apărut o nădejde: Ocrotitorul Madamadului, locul lor de baștină, Arhanghelul Mihail.
Toată familia a îngenuncheat deodată înaintea iconostasului și toți au ridicat ochi rugători spre iconița Arhanghelului. S-au rugat cu durere, cu credință și cu lacrimi. Apoi s-au ridicat liniștiți, cu o nădejde ascunsă în inimile lor.
De la această rugăciune obștească lipsea fratele bolnavei, Iraklie. Era martor al lui Iehova și de aceea deschisese fără zgomot ușa și dispăruse.
A doua zi, dis-de-dimineață, au pornit cu toții spre spital. Acolo îi aștepta o mare surpriză. Bolnava, care până ieri se afla în comă, avea ochii deschiși și îi privea.
– Ce se întâmplă, Caliopia?, a întrebat-o Ioanis.
– Unde ați dus icoana Arhanghelului pe care o aveam acasă?, a întrebat aceea cu greutate.
– Acolo este, la locul ei.
Atunci femeia s-a liniștit și cu multă greutate a continuat:
– În noaptea trecută m-a vizitat Arhanghelul și a stat aici, lângă mine. Era puțin mâhnit. M-a privit cu durere și mi-a spus: „Vreau să-mi întind aripile și să vă acopăr, însă nu pot”. M-a privit încă puțin, apoi a dispărut. Ioanis, ce se întâmplă? De ce șovăie Arhanghelul?
Ioanis a înțeles imediat. Piedica era martorul lui Iehova, fratele ei. Seara l-a întâlnit, l-a înștiințat despre starea surorii sale și, încheind, a accentuat:
– Iraklie, Arhanghelul nu vrea numai vindecarea trupească a surorii tale, ci și cea sufletească a ta. Vrea mântuirea ta. Vrea întoarcerea ta la credința ortodoxă. Și împreună cu ea, vrea și rugăciunea ta pentru sora ta.
Peste puțin timp a început o luptă dură. Se lupta iehovistul cu conștiința sa ortodoxă, care avea aliată dragostea pentru sora sa. În cele din urmă s-a plecat puterii lui Hristos, a îngenuncheat înaintea iconostasului, s-a rugat cu lacrimi și a renăscut.
Dimineața se grăbeau cu toții să meargă la spital. Dar ce să vadă? Bolnava îi aștepta în picioare. Salonul era plin de medici și infirmiere. Erau cu toții uimiți de cele întâmplate. Îndată Caliopia a început să spună cu bucurie:
– Noaptea trecută, fiind deplină liniște, am auzit un puternic fâlfâit de aripi. Mă uit uimită și-l văd din nou pe Arhanghel. De data aceasta era vesel și zâmbitor. „Te vei face bine”, mi-a spus. Apoi și-a ridicat mâna, m-a binecuvântat, mi-a zâmbit și a dispărut. Am încercat să mă scol, și am văzut că pot.
În salon mai era încă o bolnavă. Când m-a văzut că merg prin salon, a venit la mine și m-a îmbrățișat. „Am văzut totul”, mi-a spus. „Am văzut cum s-a apropiat de patul tău un bărbat înalt, negricios și îmbrăcat în alb. L-am văzut cum a mișcat mâna, după care a dispărut. La început am crezut că este un medic cu bluză albă. Însă era neobișnuit de înalt, avea mai mult de doi metri. Nu călca pe pământ și picioarele lui nu făceau zgomot. O dată cu venirea lui s-a răspândit o bună mireasmă în salon. M-am cutremurat și m-am acoperit mai bine”.
– Acum ce să facem?, l-a întrebat Iannis pe medic.
– Nu știu. Numai o minune putea aduce acest rezultat. Și iată că ea s-a săvârșit.
A doua zi Iannis se afla deja în locul său natal, înaintea Arhanghelului, și uda sfânta Icoană a binefăcătorului lui cu lacrimi de bucurie și recunoștință.
Zămislire de prunci
Despre unele intervenții minunate ale Arhanghelului de la Madamados în viața ei, ne-a povestit și d-na Mihailari din Elevsina.
Era stearpă, ca și sora ei, și fiindcă amândouă doreau să dobândească copii, s-au întors cu credință la Dumnezeu și la mijlocirea Arhanghelului. La o priveghere făcută în cinstea Arhanghelului Mihail, d-na Mihailari l-a rugat fierbinte pentru problema ei.
În zorii zilei a ațipit puțin și se părea că se află în biserica Arhanghelului împreună cu sora ei. Deodată s-a apropiat de ele Arhanghelul în toată măreția lui. Au îngenuncheat amândouă și l-au rugat să le dăruiască câte un copil. Acela, întinzându-și mâna, ca și cum ar fi vrut să le liniștească, le-a spus:
– Nu vă neliniștiți! Amândouă veți face copii, dar să mulțumiți lui Dumnezeu pentru acest dar.
După patru ani sora d-nei Mihailari a dobândit un copil, ea însă nu. Au trecut nouă ani, iar ea a început să-și piardă nădejdea. S-a îndreptat atunci spre medicină. S-a chinuit mult, însă fără nici un rezultat. S-a înștiințat că în Anglia se află un medic care putea, prin operație, să ajute la nașterea de copii, însă probabilitatea era de unu la sută. A hotărât să meargă acolo și s-a pregătit de drum. Simțea însă mustrări de conștiință. În ultima clipă a ezitat și s-a gândit să alerge la Arhanghel, ca s-o lumineze ce să facă.
A mers la Biserica lui de la Madamados și s-a rugat.
În aceeași noapte, în timp ce se ruga, l-a văzut ieșind viu din icoana sa și a căutat la ea cu o privire mustrătoare, ca și cum i-ar fi spus: „De ce te-ai împuținat cu sufletul? De ce ți-ai pierdut credința și nădejdea în Dumnezeu? Nu ai fost convinsă de exemplul surorii tale?”
Atunci ea a căzut îndată la pământ și a cerut iertare cu lacrimi.
În acest timp l-a auzit pe Arhanghel spunându-i:
– Nu te vei duce nicăieri! Dacă mergi acolo nu vei dobândi copil. Aici îl vei dobândi.
După o lună a rămas însărcinată. La vremea ei a adus pe lume o fetiță drăgălașă, pe care a numit-o Varvara. Când Varvara a ajuns la vârsta de șase ani, mama ei a luat-o și au mers la Biserica Arhanghelului ca să facă o priveghere de mulțumire. Mama a lăsat-o pe cea mică într-o cameră să doarmă, iar ea a mers la biserică. După ce s-a sfârșit Dumnezeiasca Liturghie și s-a întors în cameră, copila i-a spus:
– Mamă, tu ai fost în biserică, însă Arhanghelul a fost cu mine toată noaptea și mi-a ținut de urât.
Mai târziu, acea femeie evlavioasă a trăit o altă manifestare a ocrotirii Arhanghelului. În anul 1989, în ziua prăznuirii Sfinților Arhangheli, a fost cuprinsă de o durere puternică în părțile de jos. Peste puțin timp starea s-a agravat. S-au făcut consultațiile necesare și medicii au recomandat să se facă operație.
De îndată ce femeia a auzit aceasta, a refuzat și a început să plângă ca un copil. A alergat iarăși la Arhanghelul Mihail și a cerut cu stăruință și credință să facă o minune. S-a liniștit după ce s-a rugat, iar noaptea, când a mers să se culce, a văzut în vis pe Maica Domnului – Împărăteasă pe tron – și pe Arhanghelul Mihail alături de ea. Nu i-au spus nimic, ci numai i-au zâmbit.
A doua zi, dimineața, a mers să se interneze în spital. A făcut din nou mai multe analize, și aștepta rezultatele. La un moment dat medicii au chemat-o și i-au spus:
– Doamnă, nu ai absolut nimic. Poți merge acasă.
De atunci este cu desăvârșire sănătoasă și-l slăvește pe Dumnezeu și pe Arhanghelul Său.
(Traducere din greacă de Ierom. Ștefan Nuțescu)
Condac 1
Pe căpeteniile îngerilor Treimii, pe Mihail și Gavriil, să-i lăudăm noi toți, iubitorii de praznic, care ne acoperim cu aripile amândurora și din nevoile cele de multe feluri ne izbăvim, unuia grăind: bucură-te, slujitorule al Legii, iar altuia zicând: bucură-te, îngere al darului!
Icos 1
Arhanghele Mihaile, mai-marele cetelor îngerilor celor fără de trup, creat ai fost de Dumnezeu, Ziditorul tuturor; de aceea, cu bucurie, laude de acest fel aducem ție:
Bucură-te, făptură a Minții celei ce a făcut lumea;
Bucură-te, revărsarea luminii celei mai înainte de lumină;
Bucură-te, cel ca focul, care stai aproape de Dumnezeire;
Bucură-te, slujitorule neostenit al Treimii;
Bucură-te, Duh înfocat și nematerial după asemănarea lui Dumnezeu;
Bucură-te, ființă nemuritoare, lăudătoare de Dumnezeu;
Bucură-te, apărătorule de foc al cerului;
Bucură-te, căpetenia oștii celei nematerialnice;
Bucură-te, luminătorule al cetelor celor bine mulțumitoare;
Bucură-te, arzătorule al duhului celui nemulțumitor;
Bucură-te, prin care firea îngerilor s-a întărit;
Bucură-te, prin care satana s-a surpat;
Bucură-te, Mihaile, slujitorule al Legii!
Condac 2:
Pe îngerii cei nemulțumitori văzându-i trufindu-se și din cerul cel înfocat căzând, o dumnezeiescule Mihaile, ca un rob mulțumitor stând, ai strigat: «Să stăm bine și să luăm aminte», cântând Sfintei Treimi: Aliluia!
Icos 2:
Gavriil, al minților celor ascunse și al tainelor Celui Preaînalt părtaș te-ai arătat, făcând mai înainte cunoscute cele ce aveau să fie și bunele vestiri de bucurie oamenilor spunându-le. Pentru aceasta, cu dorință mă grăbesc a-ți cânta ție:
Bucură-te, văzătorule al luminii celei necunoscute;
Bucură-te, părtașule al tainelor lui Dumnezeu;
Bucură-te, cel ce descoperi cele ascunse ale voinței;
Bucură-te, vestitorule de cele negrăite ale lui Dumnezeu;
Bucură-te, că strălucești cu mintea în știința cea ascunsă;
Bucură-te, că întru această știință înveți pe față pe oameni;
Bucură-te, slujitorule al bunelor vestiri dumnezeiești;
Bucură-te, vestitorul lucrurilor celor îmbucurătoare;
Bucură-te, arătarea multor neștiințe;
Bucură-te, că mai înainte ai cunoscut cele ce aveau să fie;
Bucură-te, prin care în lume s-a adus bucuria;
Bucură-te, prin care întristarea a fost îndepărtată afară;
Bucură-te, Gavriile, îngere al darului!
Condac 3
Proorocului Daniel mai mult decât tuturor proorocilor ai arătat taina cea străină a venirii celei înfricoșătoare a lui Hristos și a iconomiei, preamare Gavriile; și pe el l-ai înțelepțit a cânta cu bucurie lui Dumnezeu: Aliluia!
Icos 3
Având numirea de putere de la Dumnezeu, Mihaile, cu dumnezeiască minte puternic în războaie pururea te-ai arătat; și pe Iacov în luptă l-ai întărit ca să biruiască neamurile străine; pentru aceea mărim puterea ta, zicând:
Bucură-te, cel ce ești mai puternic decât focul;
Bucură-te, cel ce ești mai ascuțit decât văpaia;
Bucură-te, cel ce ai înecat oștile egiptenilor;
Bucură-te, cel ce ai învins cetele canaanenilor;
Bucură-te, că pe Moise și Aaron i-ai întărit;
Bucură-te, că pe Iisus al lui Navi îndrăzneț l-ai făcut;
Bucură-te, cel ce deodată oștirea asirienilor ai tăiat;
Bucură-te, cel ce pe Simion al amoreilor l-ai lovit;
Bucură-te, pierzarea lui Og, împăratul Vasanului;
Bucură-te, pază a marelui Moise;
Bucură-te, prin care se pierd cei rău-credincioși;
Bucură-te, prin care dreptcredincioșii se înalță;
Bucură-te, Mihaile, slujitorule al Legii!
Condac 4
Mihaile, căpetenie a îngerilor, roagă, cu solirile tale, pe Dumnezeu pentru noi care prealăudatul tău praznic cu dragoste îl cinstim, ca zilele noastre în fapte bune să le petrecem și ne învrednicește ca, viața cea mai bună dobândind, lui Dumnezeu împreună cu tine să-I cântăm: Aliluia!
Icos 4
Venit-ai de la Cel Preaînalt, Gavriile, minte dumnezeiască, aducând Anei și lui Ioachim bunele vestiri de bucurie, cu dezlegarea sterpăciunii lor; pentru care, bucurându-ne, ție cu credință îți grăim:
Bucură-te, aducătorule al știrilor frumoase;
Bucură-te, cel care celor doritoare de prunci le aduci bucurie;
Bucură-te, cel ce ești rodire dată de Dumnezeu celor neroditori;
Bucură-te, naștere plăcută lui Dumnezeu, a celor fără de copii;
Bucură-te, că fericitului strămoș i-ai adus naștere mărită;
Bucură-te, că fericitei strămoașe i-ai dat odraslă pântecelui;
Bucură-te, cel ce dezlegi legăturile nașterii de prunci;
Bucură-te, cel care povățuiești darul celor ce se nasc;
Bucură-te, laudă a multor părinți;
Bucură-te, mângâierea maicilor celor bune;
Bucură-te, prin care crește neamul omenesc;
Bucură-te, prin care nașterea mai înainte se vestește;
Bucură-te, Gavriile, îngere al darului!
Condac 5
Maria, Născătoarea de Dumnezeu și Doamna lumii venind în biserica Domnului, trimis ai fost, o, Gavriile, să-i aduci cu îngrijire hrană cerească și totdeauna ai deșteptat-o spre a cânta lui Dumnezeu: Aliluia!
Icos 5
Pe strămoșii cei de demult, care se rugau lui Dumnezeu, i-ai mântuit din multe rele, o, Mihaile, iar poporului ales pururea i-ai fost înaintemergător; de aceea, într-acest fel grăim ție:
Bucură-te, cel ce pe Isaac de junghiere l-ai scăpat;
Bucură-te, cel ce pe Avraam de bucurie l-ai umplut;
Bucură-te, cel ce pe însetatul Ismail l-ai răcorit;
Bucură-te, străină mângâiere a Agarei celei ce plângea;
Bucură-te, stâlpul cel în chip de foc care pe Israel l-ai condus;
Bucură-te, norul cel aurit, care pe Israel în cale îl acopereai;
Bucură-te, că pe cei întâi-născuți ai evreilor i-ai păzit;
Bucură-te, că pe cei întâi-născuți ai egiptenilor i-ai omorât;
Bucură-te, laudă strălucită a evreilor;
Bucură-te, îngrădire tare a Legii;
Bucură-te, că pe popor din Egipt ai scos;
Bucură-te, că pe el la pământ bun l-ai adus;
Bucură-te, Mihaile, slujitorule al Legii!
Condac 6
Când S-a pogorât în muntele Sinai Marele Dumnezeu, vrând să dea Lege evreilor, prin slujirea și mijlocirea ta, mare Mihaile, pe aceasta lui Moise o ai descoperit și l-ai învățat să cânte: Aliluia!
Icos 6
Lui Zaharia celui sfințit care, odinioară, în locașul lui Dumnezeu, cerea scăpare și mântuire pentru popor, i-ai vestit, o, Gavriile, nașterea dumnezeiescului Înaintemergător. De aceea, de bunele tale vestiri spăimântându-ne, grăim ție acestea:
Bucură-te, cel ce ai vestit omenirii lucruri preaminunate;
Bucură-te, cel ce pe îngerul Tatălui l-ai arătat;
Bucură-te, grăire îmbucurătoare către Zaharia;
Bucură-te, dulce auzire pentru Elisabeta;
Bucură-te, că pe Botezătorul lui Hristos l-ai binevestit;
Bucură-te, că pe el, al doilea Ilie, mai înainte l-ai vestit;
Bucură-te, cel ce ai prevestit pe predicatorul pocăinței;
Bucură-te, trâmbița cea tare răsunătoare a candelabrului luminii;
Bucură-te, vestitorul începerii Darului;
Bucură-te, vestirea zorilor zilei;
Bucură-te, semnul mântuirii oamenilor;
Bucură-te, temelia împărăției cerurilor;
Bucură-te, Gavriile, îngere al darului!
Condac 7
Dumnezeu Cuvântul, vrând mai înainte a Se întrupa pentru noi, taina aceasta numai ție, o, Gavriile, a încredințat-o și slujitor al acesteia te-a ales pe tine; iar tu, cugetând în sineți la minunea aceasta, cântai așa: Aliluia!
Icos 7
Pe cei trei tineri de demult, din văpaia cuptorului i-ai scăpat, Mihaile arhanghele, arătându-te preamărit și luminat cu chipul și asemănarea lui Dumnezeu, încât de minunea aceasta tiranul s-a înspăimântat; de aceea grăim ție:
Bucură-te, stingerea focului celui nepotolit;
Bucură-te, ațâțarea văpăii celei pururea vii;
Bucură-te, scăparea tinerilor feciori;
Bucură-te, păzire a trupurilor celor neîntinate;
Bucură-te, că tu, cu înfățișarea ta, pe tiranul ai înfricoșat foarte;
Bucură-te, că tu pe Daniel proorocul l-ai împuternicit;
Bucură-te, cel ce ai răpit pe Avacum proorocul;
Bucură-te, că pe el în grabă l-ai dus la Babilon;
Bucură-te, învingerea cea tare a lui Ghedeon;
Bucură-te, înfrângerea cea strălucită a lui Madiam;
Bucură-te, prin care se întăresc credincioșii;
Bucură-te, prin care se înfricoșează tiranii;
Bucură-te, Mihaile, slujitorule al Legii!
Condac 8
Străină minune, văzându-te pe tine Balaam vrăjitorul, și în urmă, David proorocul, la tine, o, fericite Mihaile, în grabă căzând, s-au închinat: unul de frică încremenind, iar celălalt lui Dumnezeu grăind: Aliluia!
Icos 8
Ca un purtător de fulger atotstrălucit și atotvoios ai venit către cea plină de dar, Gavriile, aducându-i bunele vestiri de bucurie. Pentru aceasta și noi, bucurându-ne, te fericim pe tine, cântându-ți:
Bucură-te, vestitorule al bucuriei celei nesfârșite;
Bucură-te, dezlegătorule al blestemului celui de demult;
Bucură-te, ridicarea lui Adam celui căzut;
Bucură-te, mângâierea Evei celei întristate;
Bucură-te, înalt descoperitorule al întrupării Cuvântului;
Bucură-te, mărite cunoscător al pogorârii lui Dumnezeu;
Bucură-te, cel ce bucurându-te ai zis celei pline de dar: «Bucură-te»;
Bucură-te, cel ce ai dezlegat cu «Bucură-te» toată întristarea;
Bucură-te, stea care ai vestit Soarele;
Bucură-te, luminătorule, care ne-ai arătat lumina cea neapropiată;
Bucură-te, prin care lumea s-a luminat;
Bucură-te, prin care întunericul s-a desființat;
Bucură-te, Gavriile, îngere al darului!
Condac 9
Nașterea Mântuitorului o ai vestit cu bucurie păstorilor celor ce privegheau, Gavriile, bucurându-te; și la închinarea Lui pe magi, ca o stea luminoasă, i-ai condus și pe toți i-ai înțelepțit a cânta Celui născut așa: Aliluia!
Icos 9
Râvnitor și puternic apărător al Tesalonicului celui nou te-ai arătat, Mihaile, purtătorule de lumină și ajutător mare ești pururea popoarelor creștine, de multe nevoi scăpându-le și îndemnându-le a cânta ție:
Bucură-te, cetatea poporului celui nou;
Bucură-te, tăria neamurilor creștine;
Bucură-te, cel ce pe apostoli de multe ori i-ai întărit;
Bucură-te, cel ce pe martiri tari i-ai făcut;
Bucură-te, că pe Petru din legături și din închisoare l-ai slobozit;
Bucură-te, că tu pe Irod îndată l-ai omorât;
Bucură-te, al Bisericii păzitor neînvins;
Bucură-te, cel ce ești asupra ereticilor secure cu două ascuțișuri;
Bucură-te, întărire puternică a cuvioșilor;
Bucură-te, sprijin luminat al ierarhilor;
Bucură-te, prin care se lățește credința;
Bucură-te, prin care se micșorează rătăcirea;
Bucură-te, Mihaile, slujitorule al Legii!
Condac 10
Sfârșitul a toată lumea când se va face, Mihaile, trâmbița cea mai de pe urmă vei trâmbița, după care morții din pământ, sculându-se, cu frică vor sta înaintea judecătorului nepărtinitor, cântând împreună cu tine cântarea: Aliluia!
Icos 10
Totdeauna numele tău, o, Gavriile, purtătorule de lumină, arată luminat înălțimea rânduielii tale, căci, după chemarea lui Dumnezeu, te-ai arătat cu cuviință slujitor vrednic al Cuvântului, Dumnezeu-Omului; de aceea, cu laude te fericim, grăind:
Bucură-te, prin care logodnicul în taină s-a învățat;
Bucură-te, prin care Fecioara de dânsul a fost luată;
Bucură-te, cel ce numele lui Iisus mai înainte l-ai spus;
Bucură-te, cel ce ai vestit mântuirea lumii;
Bucură-te, că logodnicului Iosif i-ai descoperit taina;
Bucură-te, că pe Iisus în Egipt L-ai scăpat;
Bucură-te, cel ce pe Hristos din Egipt înapoi L-ai chemat;
Bucură-te, cel ce ai vestit că El va locui în cetatea Nazaret;
Bucură-te, cel ce pe credincioșii magi, taina i-ai învățat;
Bucură-te, că pe dânșii de Irod i-ai scăpat;
Bucură-te, prin care Iisus a fost păzit;
Bucură-te, prin care Irod a fost luat în râs;
Bucură-te, Gavriile, îngere al darului!
Condac 11
Deasupra pietrei mormântului celui primitor de Viață, șezând îmbrăcat în alb și ca fulgerul strălucind, Gavriile, învierea lui Hristos ai binevestit femeilor, zicând lor «nu plângeți» și cântând cântarea: Aliluia!
Icos 11
Făclie lumii ești, Mihaile arhanghele, strălucind mințile credincioșilor și povățuindu-le către cunoștința cea dumnezeiască și către mântuire, luminând și mântuind de răutățile amăgitoare pe toți care grăiesc:
Bucură-te, apărătorule al tuturor credincioșilor;
Bucură-te, făcătorule al multor feluri de minuni;
Bucură-te, neîmpuținată tămăduire a bolnavilor;
Bucură-te, grabnică scăpare a celor din robie;
Bucură-te, cel ce ai apărat Mănăstirea Dochiarului;
Bucură-te, că pe aceasta o ai izbăvit de năvălirea saracinilor;
Bucură-te, scăparea tânărului celui afundat;
Bucură-te, arătarea aurului celui ascuns;
Bucură-te, cel ce ai făcut să izvorască izvor de aghiasmă;
Bucură-te, cel ce pe apă faci minuni;
Bucură-te, înfrumusețătorul Bisericii creștine;
Bucură-te, ajutătorul Bisericii acesteia;
Bucură-te, Mihaile, slujitorule al Legii!
Condac 12
Dar dumnezeiesc dăruiește celor ce serbează cu dragoste ziua amintirii tale, Mihaile, și celor ce te cheamă pe tine la ieșirea lor din viață arată-te ajutător și mai ales păzește-ne pe noi, cei ce în biserica ta cântăm: Aliluia!
Icos 12
De la tine, o, îngere al darului, învățându-ne a cânta în psalmi laude de bucurie dumnezeieștii întrupări, ție cele de mulțumire cu dor cântăm și ca unui bun vestitor, mărindu-te, așa-ți grăim:
Bucură-te, bucuria celor întristați;
Bucură-te, păzitorul celor asupriți;
Bucură-te, bogăția nefurată a săracilor;
Bucură-te, liman de mântuire al celor ce înoată;
Bucură-te, armă prea puternică a credincioșilor;
Bucură-te, laudă preamărită a preoților evlavioși;
Bucură-te, întăritorule al mănăstirilor;
Bucură-te, îngrijitorule minunat al bisericii acesteia;
Bucură-te, apărătorule al celor ce pe tine te măresc;
Bucură-te, preabunule aducătorule de bucurie al sufletelor;
Bucură-te, binecuvântare dumnezeiască a credincioșilor;
Bucură-te, bună povățuire a călugărilor;
Bucură-te, Gavriile, îngere al darului!
Condac 13
O, dumnezeieștilor căpetenii ale îngerilor, Mihaile și Gavriile, care stați aproape de scaunul lui Dumnezeu, laudele acestea ale noastre, ca banul văduvei primindu-le, de gheenă ne izbăviți pe noi, ca împreună cu voi să cântăm: Aliluia! (Acest Condac se zice de trei ori.)
Apoi se zice iarăși Icosul întâi: Arhanghele Mihaile, mai-marele... și Condacul întâi: Pe căpeteniile îngerilor...
Icos 1
Arhanghele Mihaile, mai-marele cetelor îngerilor celor fără de trup, creat ai fost de Dumnezeu, Ziditorul tuturor; de aceea, cu bucurie, laude de acest fel aducem ție:
Bucură-te, făptură a Minții celei ce a făcut lumea;
Bucură-te, revărsarea luminii celei mai înainte de lumină;
Bucură-te, cel ca focul, care stai aproape de Dumnezeire;
Bucură-te, slujitorule neostenit al Treimii;
Bucură-te, Duh înfocat și nematerial după asemănarea lui Dumnezeu;
Bucură-te, ființă nemuritoare, lăudătoare de Dumnezeu;
Bucură-te, apărătorule de foc al cerului;
Bucură-te, căpetenia oștii celei nematerialnice;
Bucură-te, luminătorule al cetelor celor bine mulțumitoare;
Bucură-te, arzătorule al duhului celui nemulțumitor;
Bucură-te, prin care firea îngerilor s-a întărit;
Bucură-te, prin care satana s-a surpat;
Bucură-te, Mihaile, slujitorule al Legii!
Condac 1
Pe căpeteniile îngerilor Treimii, pe Mihail și Gavriil, să-i lăudăm noi toți, iubitorii de praznic, care ne acoperim cu aripile amândurora și din nevoile cele de multe feluri ne izbăvim, unuia grăind: bucură-te, slujitorule al Legii, iar altuia zicând: bucură-te, îngere al darului!
https://marturieathonita.ro
https://doxologia.ro
https://doxologia.ro
https://doxologia.ro
