Fragment din Sfânta Evanghelie, Luca I, 26-27

"Iar în a șasea lună a fost trimis îngerul Gavriil de la Dumnezeu, într-o cetate din Galileea, al cărei nume era Nazaret,
Către o fecioară logodită cu un bărbat care se chema Iosif, din casa lui David; iar numele fecioarei era Maria.
Și intrând îngerul la ea, a zis: Bucură-te, ceea ce ești plină de har, Domnul este cu tine. Binecuvântată ești tu între femei."

Locație

Această sfântă icoană a Maicii Domnului se află spre închinare la Mănăstirea Țigănești, lăcaș de cult situat în com. Ciolpani, jud. Ilfov.

Biserica mare din zid pe care o vedem în incinta mănăstirii are hramul Adormirii Maicii Domnului și a fost ridicată în anii 1799-1812 de mai mulți ctitori: banul Radu Golescu, logofătul Gheorghe Florescu și arhimandritul Dositei, stareț în acea vreme, venit de la Mănăstirea Căldărușani.

Prăznuire

În prezent nu există o zi anume de cinstire a acestei sfinte icoane, însă credincioșii își îndreaptă rugăciunile către Maica Domnului mai ales când este hramul mânăstirii, Adormirea Maicii Domnului-15 august, dar  și în alte perioade și sărbători dedicate Născătoarei de Dumnezeu:

• Postul Adormirii Maicii Domnului: 1–14 august
• Nașterea Maicii Domnului: 8 septembrie
• Buna Vestire: 25 martie

Iconografie

Această icoană a Maicii Domnului este pictată în stil neobizantin și ferecată în argint.

Este o icoană de tip Odighitria, denumirea dată genului iconografic în care Fecioara Maria ține Pruncul pe brațul stâng, iar cu mâna dreaptă ne arată și ne călăuzește către Fiul ei și Dumnezeul nostru Iisus Hristos, care este Calea, Adevărul și Viața.

Pruncul Iisus binecuvântează cu mâna Sa dreaptă. Maica Domnului se simte învățată și ocrotită de Fiul pe care-L poartă în brațe, așa cum sfinții ierarhi țin Sfânta Scriptură.
Numele de Odighitria vine de la cuvântul grecesc odigos, care înseamnă „călăuză” ori „arătătoare a căii”, adică „povățuitoare”.

Istoric

Sfânta icoană a fost pictată în secolul al XVII-lea.

Nu se știe cu exactitate originea acestei sfinte icoane a Maicii Domnului, dar având în vedere stilul pictural ușor naiv, este foarte posibil ca aceasta să provină din Transilvania.

La început, pe locul actualei mănăstiri, a fost ridicată o biserică de lemn ai cărei ctitori, familia Clăpeșcu, au așezat pe Sfântul Altar o bucată de marmură pe care era inscripționat anul 1752. Primii călugări au fost aduși aici din Schitul Sfânta Ana, din Sfântul Munte Athos.

Actuala mănăstire este atestată de un document de donație și vânzare-cumpărare din iulie 1780, semnat de boierul Matei Țigănescu și de verișoara lui, Paraschiva Clăpeșcu.

Deoarece biserica de lemn devenise neîncăpătoare, aceasta a fost demolată și, pe locul ei, între anii 1799-1812, a fost înălțată actuala biserică, închinată Adormirii Maicii Domnului.
Din vechea biserică de lemn s-a păstrat icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului cu Pruncul.

Mănăstirea se află sub semnul a două obiecte emblematice. Unul este icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului de la Mănăstirea Țigănești. Celălalt este obiectul unei îndeletniciri feminine, suveica de țesut: aici se află unul din atelierele Patriarhiei Române unde se lucrează broderie, croitorie, țesătorie și tricotaje pentru straiele preoțești.

Minuni

Poate că cele mai prețioase roade ale Mănăstirii Țigănești sunt minunile icoanei Maicii Domnului, lucrate nu cu acul, ci cu rugăciunea și credința. Pe unele, maica Hrisantia, unul din ghizii mănăstirii, le știe de la maicile de dinaintea ei, care le-au văzut, iar la altele a fost ea însăși martoră și ni le-a povestit.

„Maica Domnului mi te-a dăruit!”

Prin anii 1980, o tânără însărcinată din București era adusă în fiecare duminică de părinții ei și de soț. O așezau în fața icoanei făcătoare de minuni, iar părintele Tit Moldovan o împărtășea la fiecare Liturghie. Medicii îi spuseseră că, din cauza bolii de inimă de care suferea, nu va supraviețui sarcinii și nici copilul nu avea nici o șansă.

„Dar părintele Tit i-a spus că mama martiră este încununată și că Maica Domnului și Sfânta Treime pot face ceea ce oamenii nu pot. A îndemnat-o să-și ducă crucea și să-l lase pe Dumnezeu să lucreze”, povestește Maica Hrisantia.

Când mai avea o săptămână să nască, femeia plângea și îi spunea părintelui Tit: „Părinte, sunt fericită că și medicii se miră că am putut ajunge cu sarcina până aici. Copilul este sănătos, dar ei îmi garantează că eu voi muri. Însă pot spune că sunt fericită că mor, pentru că măcar voi naște un copil și va rămâne o viață”.

Atunci părintele i-a pus mâna pe cap și i-a zis: „Nu vei muri nici tu, nici copilul și vei naște natural”. „Asta nu poate fi, părinte! Dar vă mulțumesc că m-ați ajutat să dăruiesc o viață!”, i-a răspuns femeia.

La două luni după acest dialog, timp în care nu a mai fost văzută, femeia a intrat cu o fetiță nou-născută pe brațe și a pus-o în fața icoanei Maicii Domnului, zicând: „Ana-Maria, icoana aceasta este a Maicii Domnului și Maica Domnului mi te-a dăruit!”

La trei zile după ultimul ei dialog cu părintele Tit, îi venise sorocul și născuse exact cum îi spusese acesta. Mai mult, după naștere, femeia nu a mai avut niciodată problemele cu inima care-i determinaseră pe medici să-i dea un verdict atât de aspru.

Copilul înviat

În 1988, când părintele Tit a trecut la Domnul, un băiat de 18 ani plângea la înmormântare și-l îmbrățișa cu dor și drag. Cu șapte ani înainte, trimis în comă de medici să moară acasă, copilul fusese adus de părintele Tit și încuiat peste noapte în biserică, la picioarele icoanei făcătoare de minuni a Maicii Domnului.

Părintele nu a dat cheia nimănui, iar la patru dimineața a intrat ca de obicei să pregătească proscomidia. Mai târziu, când a venit și paraclisera, copilul avea deja ochii între­deschiși. Au intrat și părinții, s-au așezat în genunchi lângă copil și au început să se roage. În timpul Sfintei Liturghii, copilul a zis: „Mamă, mi-e foame!” Și astfel a fost redat mamei sale.

Puterea nevăzută a mamelor

Întâmplările minunate povestite de maicile de la Țigănești subliniază darul neobișnuit și puterea tainică a mamelor. Tot unei mame se datorează cel mai probabil și calea pe care a ales-o maica Eufimia Popa, stareța mănăstirii. Născută de Buna Vestire, în 1963, a intrat în mănăstire în 1979, la vârsta de 16 ani, după o decizie fulgerătoare: „Nu mi-am propus de mică să intru în mănăstire. Dar cred că m-a influențat atmosfera creată de mama în familie. Era o credincioasă care ținea cu strictețe posturile și rânduielile bisericești. Duminica, înainte să mergem la biserică, noi, copiii, ne ceream iertare de la părinți și le sărutam mâna”.

Izbăvirea de foc

Una dintre cele mai cunoscute minuni pe care le-a săvârşit Maica Domnului prin această icoană s-a petrecut în vara anului 1947, cu două zile înainte de sărbătoarea Adormirea Maicii Domnului, când un incendiu iscat la una dintre casele care se învecinau cu mănăstirea ameninţa întreaga aşezare monahală. Flăcările se extindeau rapid, iar biserica era cea mai expusă, dar maicile au scos afară icoana şi au început să se roage. Imediat vântul şi-a schimbat direcţia, îndepărtând ameninţarea flăcărilor.

Prinderea hoţilor

Altădată, când nişte hoţi au furat bijuteriile cu care era împodobită sfânta icoană, căutând să scape, nu au mai găsit în nici un chip ieşirea din biserică şi astfel au fost prinşi.

Însănătosirea femeii în suferință

Printre credincioșii care s-au rugat la sfânta icoană pentru sănătate se numără  si o doamna cu numele Ana, din București, a cărei mamă era bolnavă de cancer la sân. Medicii nu-i dădeau prea multe șanse de supraviețuire. Fiica bolnavei, Ana, a venit și s-a rugat săptămâni la rândul la sfânta icoană ca Maica Domnului să-i mai lungească viața mamei sale.

În Mănăstire, doamna Ana a întâlnit un medic naturist care i-a recomandat un tratament care a fost de mare ajutor și altor bolnave.  Se spune că tratamentul urma sa fie  experimentat în Elveția la un spital privat. Dupa tratamentul naturist, mama doamnei Ana  a fost bine și a venit să se roage la icoana făcătoare de minuni din mănăstire.

 Ajutor întru îngrijirea copiilor

O altă minune s-a împlinit după ce o mamă cu patru  copii  a fost alungată din casă de fostul soț. La scurt timp, bărbatul s-a mutat în casă cu iubita, iar copiii erau înfometați și  bătuți de ”mama vitregă”. O credincioasă a aflat unde stă mama copiilor. Discret, cu ajutorul altor credincioși care veneau frecvent la mănăstire, copiii au revenit sa stea împreună cu mama lor, primind ajutoare materiale de la oamnei de bine.

De asemenea, mamele care au cerut ajutorul Sfintei icoane pentru sănătatea pruncilor bolnavi au fost  ajutate și copiii lor s-au însănătoșit.

Rugăciuni

Nu există un Acatist special pentru această sfântă icoană. Credincioșii își pot îndrepta rugăciunile către Maica Domnului prin Acatistele și Paraclisele închinate Ei.

Paraclisul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu

Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție.

Împărate ceresc, Mângâieto­rule, Duhul adevărului, Care pretutindenea ești și toate le îm­plinești, Vistierul bunătăților și dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi, și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi (de trei ori).

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doam­ne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vin­decă neputințele noas­tre, pentru numele Tău.

Doamne miluiește (de trei ori), Slavă..., și acum...

Tatăl nostru, Care ești în ceruri, sfin­țească-Se numele Tău, vie împărăția Ta, fie voia Ta, precum în cer așa și pe pă­mânt. Pâinea noastră cea de toate zilele, dă-ne-o nouă astăzi și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noș­tri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbă­vește de cel rău.

Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu miluiește-ne pe noi. Amin!

Slavă..., Și acum...

Veniți să ne închinăm Împăratului nos­tru Dumnezeu.

Veniți să ne închi­năm și să cădem la Hristos, Împăratul nostru Dumnezeu.

Veniți să ne închinăm și să că­dem la Însuși Hristos, Împăratul și Dumne­zeul nostru.

Apoi Psalmul 142:

Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru credincioşia Ta, auzi-mă, întru dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta. Vrăjmaşul prigoneşte sufletul meu şi viaţa mea o calcă în picioare; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric ca morţii cei din veacuri. Mâhnit e duhul în mine şi inima mea încremenită înlăuntrul meu. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit. Întins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ însetoşat. Degrab auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-ţi întoarce fața Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se coboară în mormânt. Fă să aud dimineaţa mila Ta, că la Tine îmi este nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. Scapă-mă de vrăjmaşii mei, că la Tine alerg, Doamne. Învaţă-mă să fac voia Ta, că Tu eşti Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă povăţuiască la pământul dreptăţii. Pentru numele Tău, Doamne, dăruieşte-mi viaţă. Întru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu. Fă bunătate de stârpeşte pe vrăjmaşii mei şi pierde pe toţi cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.

Dumnezeu este Domnul... (de trei ori).

Apoi troparele acestea, glasul al 4-lea:

Către Născătoarea de Dumnezeu, a­cum cu osârdie să alergăm noi, pă­cătoșii și smeriții, și să cădem cu pocăință, strigând din adâncul sufletului: Stăpână, ajută-ne, mi­los­tivindu-te spre noi; grăbește că pierim de mulțimea păcatelor; nu întoarce pe robii tăi de­șerți, că pe tine, singură nădejde te-am câș­ti­gat (de două ori).

Slavă..., Și acum...

Nu vom tăcea, Născătoare de Dum­nezeu, pururea a spune puterile tale noi, nevred­nicii. Că, de nu ai fi stat tu îna­inte rugându-te, cine ne-ar fi izbăvit pe noi din atâtea nevoi? Sau cine ne-ar fi păzit până acum slobozi? Nu ne vom depărta de la tine, stăpână, că tu izbă­vești pe robii tăi pururea din toate nevoile.

Apoi Psalmul 50:

Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta și după mulţimea îndurărilor Tale, şterge fărădelegea mea. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea şi de păcatul meu mă curăţeşte. Că fărădelegea mea eu o cunosc şi păcatul meu înaintea mea este pururea. Ţie unuia am greşit şi rău înaintea Ta am făcut, aşa încât drept eşti Tu întru cuvintele Tale şi biruitor când vei judeca Tu. Că iată întru fărădelegi m-am zămislit şi în păcate m-a născut maica mea. Că iată adevărul ai iubit; cele nearătate şi cele ascunse ale înţelepciunii Tale, mi-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop şi mă voi curăţi; spăla-mă-vei şi mai vârtos decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie şi veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite. Întoarce faţa Ta de la păcatele mele şi toate fărădelegile mele şterge-le. Inimă curată zideşte întru mine, Dumnezeule şi duh drept înnoieşte întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda de la faţa Ta şi Duhul Tău cel Sfânt nu-L lua de la mine. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale şi cu duh stăpânitor mă întăreşte. Învăţa-voi pe cei fără de lege căile Tale şi cei necredincioşi la Tine se vor întoarce. Izbăveşte-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide şi gura mea va vesti lauda Ta. Că de ai fi voit jertfă, ţi-aş fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit; inima înfrântă şi smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine, Doamne, întru bună voirea Ta, Sionului, şi să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptăţii, prinosul şi arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viţei.

Cântarea 1

Glasul al 8-lea

Irmosul

Apa trecând-o ca pe uscat și din rău­tatea egiptenilor scăpând israeli­tea­­nul, striga: Izbăvitorului și Dumnezeului nos­tru să-I cântăm.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, milu­iește-ne pe noi.

De multe ispite fiind cuprins, către tine alerg căutând mântuire; o, Maică a Cuvântului și Fecioară, de rele și de nevoi mântuiește-mă.

Asupririle chinurilor mă tulbură și de multe necazuri se umple sufletul meu; alină-le, Fe­cioară, cu liniștea Fiului și Dumnezeului tău, ceea ce ești cu totul fără de prihană.

Slavă...,

Pe tine, ceea ce ai născut pe Mântuitorul și Dumnezeu, te rog Fecioară, izbăvește-mă din nevoi, că, la tine scăpând, acum îmi tind și su­fletul și gândul meu.

Și acum...

Fiind bolnav cu trupul și cu sufletul, cer­cetării celei dumnezeiești și purtării tale de grijă învrednicește-mă tu, Maica lui Dum­ne­zeu, ca ceea ce ești bună și Născătoarea Ce­lui bun.

Cântarea a 3-a

Irmosul

Doamne, Cel ce ai făcut cele de dea­supra crugului ceresc și ai zidit Bise­rica, Tu pe mine mă întărește întru dragostea Ta; că Tu ești marginea doririlor și credincio­șilor întărire, Unule Iubitorule de oameni.

Folositoare și acoperământ vieții mele te pun pe tine, Născătoare de Dumnezeu Fe­cioară; tu mă îndreptează la adăpostirea ta, ceea ce ești pricina bunătăților și credincioșilor întărire, una întru tot lăudată.

Te rog, Fecioară, risipește-mi tulburarea su­fletului și viforul scârbelor mele, că tu, mi­reasă dumnezeiască, pe Hristos începătorul li­niștii ai născut, ceea ce ești de Dumnezeu fericită.

Slavă...,

Ceea ce ai născut pe Făcătorul de bine, Care este pricina bunătăților, bogăția facerii de bine izvorăște-o tuturor, că toate le poți ca una care ai născut pe Hristos Cel puternic în­tru tărie, una preacurată.

Și acum...

Fiind cuprins de neputințe cumplite și de chinurile bolilor, tu, Fecioară, ajută-mi; cer aju­torul tău, Fecioară, că pe tine te știu comoară de tămăduiri neîmpuținată și necheltuită, ceea ce ești cu totul fără de prihană.

Următoarele stihiri se zic după Cântarea a 3-a și a 6-a:

Izbăvește de nevoi pe robii tăi, Născă­toare de Dumnezeu, că toți, după Dumnezeu, la tine scăpăm, ca și către un zid nestricat și folositor.

Caută cu milostivire, cu totul lăudată, Năs­cătoare de Dumnezeu, spre necazul cel cum­plit al trupului meu și vindecă durerea sufle­tu­lui meu.

Preotul zice ectenia:Miluiește-ne pe noi, Dumne­zeule..., la care pomenește pe cei pentru care se face paraclisul.Cântărețul:Doamne miluiește (de 12 ori). Apoi preotul zice ecfonisul: Că milostiv și iubitor de oameni...Și îndată sedealna, glasul al 2-lea:
Podobie: Cele de sus căutând...

Ceea ce ești rugătoare caldă și zid nebi­ruit, izvor de milă și lumii scăpare, cu dina­dinsul strigăm către tine, Născătoare de Dum­nezeu, stăpână: Vino degrab și ne izbăvește pe noi din nevoi, ceea ce ești singura grabnic folositoare.

Cântarea a 4-a

Irmosul

Am auzit, Doamne, taina rânduielii Tale, am înțeles lucrurile Tale și am preaslăvit Dumnezeirea Ta.

Tulburarea patimilor mele și viforul greșe­lilor mele alină-le, ceea ce ai născut pe Domnul-Îndreptătorul, dumnezeiască mireasă.

Chemând eu adâncul milostivirii tale, dă-mi-l mie, ceea ce ai născut pe Cel milos­tiv și pe Mântuitorul tuturor celor ce te laudă pe tine.

Slavă...

Îndulcindu-ne, preacurată, cu harurile tale, ție cântare de mulțumire cântăm, știindu-te pe tine Maica lui Dumnezeu.

Și acum...

Nădejde și întărire și zid de scăpare ne­mișcat câștigându-te pe tine, ceea ce ești întru tot lăudată, de tot necazul ne izbăvim.

Cântarea a 5-a

Irmosul

Luminează-ne pe noi, Doamne, cu po­run­cile Tale și cu brațul Tău cel înalt; pacea Ta dă-o nouă, Iubitorule de oameni.

Umple, Preacurată, de veselie viața mea, dăruindu-mi bucuria ta cea nestricată, ceea ce ai născut pricina veseliei.

Izbăvește-ne pe noi din nevoi, Născă­toare de Dumnezeu, curată, ceea ce ai născut Izbăvirea cea veșnică și Pacea care covârșește toată mintea.

Slavă...,

Risipește negura greșelilor mele, dumneze­iască mireasă, cu strălucirea luminii tale, ceea ce ai născut Lumina cea dumnezeiască și veșnică.

Și acum...

Tămăduiește, curată, neputința sufletului meu, învrednicindu-mă cercetării tale, și sănă­tate, cu rugăciunile tale, dăruiește-mi.

Cântarea a 6-a

Irmosul

Rugăciunea mea voi vărsa către Dom­nul și Lui voi spune necazurile mele; că s-a umplut sufletul meu de răutăți și viața mea s-a apropiat de iad, și ca Iona mă rog: Dum­nezeule, din stricăciune scoate-mă.

Cum a mântuit de moarte și de putrejune firea mea care era ținută de moarte și de pu­trejune, pe Sine Însuși dându-Se spre moarte, Fecioară, roagă-te Fiului și Dumnezeului tău, să mă izbăvească și de răutățile vrăjmașului.

Pe tine te știu folositoare și păzitoare prea tare vieții mele, Fecioară, care risipești tulbu­rarea năpastelor și izgonești asupririle diavo­lilor; de aceea mă rog totdeauna: Izbăvește-mă de stricăciunea chinurilor mele.

Slavă...,

Pe tine, Fecioară, te-am dobândit ca un zid de scăpare și sufletelor mântuire desăvâr­șită și desfătare întru necazuri; de lumina ta pururea ne bucurăm, o, stăpână; și acum ne iz­băvește din nevoi și din chinuri.

Și acum...

Acum zac în patul durerilor și nu este tă­măduire trupului meu; ci mă rog ție, celei bune, care ai născut pe Dumnezeu, Mântuitorul lu­­mii și Tămăduitorul bolilor, ridică-mă din strică­ciunea durerilor.

Preotul pomenește pe cei pentru care se face pa­raclisul, așa cum s-a arătat după Cântarea a 3-a. Apoi ecfonisul și condacul, glasul al 6-lea:

Ceea ce ești păzitoarea creștinilor nebiru­ită, și rugătoare neîncetată către Făcătorul, nu trece cu vederea glasurile cele de rugăciune ale păcătoșilor; ci sârguiește ca o bună spre ajuto­­rul nostru, care cu credință strigăm către tine: Grăbește spre rugăciune și te nevoiește spre îm­blânzire, apărând pururea pe cei ce te cinstesc pe tine, Născătoare de Dumnezeu.

Prochimen, glasul al 4-lea:

Pomeni-voi numele Tău în tot neamul și neamul.

Stih: Ascultă, fiică, și vezi și pleacă urechea ta și uită poporul tău și casa părintelui tău.

Apostolul Paraclisului Maicii Domnului

Evrei (VII,7-17)

Diaconul: Înțelepciune.Preotul: Pace ție. Cântărețul: Și duhului tău. Aliluia..., glasul al 4-lea:

Acum slobozește pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău, în pace.

Stih: Lumină spre descoperirea neamurilor.

Evanghelia de la Paraclisului Maicii Domnului

Luca I, 39-49, 56

Slavă...,glasul al 2-lea:

Părinte, Cuvinte și Duhule, Treime Sfântă, curățește mulțimea greșelilor noastre.

Și acum...

Pentru rugăciunile Născătoarei de Dum­ne­zeu, Milostive, curățește mulțimea greșelilor noastre.

Stih: Miluiește-ne, Dumnezeule, după mare mila Ta și după mulțimea îndurărilor Tale, curățește fărăde­legile noastre.

Și stihirile acestea, glasul al 6-lea:

Podobie: Toată nădejdea...

Ajutorului omenesc nu ne încredința pe noi, Preasfântă Stăpână, ci primește rugăciu­nea robilor tăi, că necazurile ne cuprind și nu putem răbda săgetările diavolilor; acoperământ nu ne-am agonisit nicăieri unde să scăpăm noi, păcătoșii, pururea fiind biruiți; mângâ­iere nu avem afară de tine, stăpâna lumii. Nă­dejdea și folositoarea credincioșilor, nu trece rugăciunile noastre, ci le fă de folos.

Nimeni din cei ce aleargă la tine nu iese rușinat, Născătoare de Dumnezeu Fecioară; ci, cerând dar bun, primește dăruirea către cere­rea cea de folos.

Prefacerea celor necăjiți, izbăvirea celor neputincioși fiind, izbăvește pe robii tăi, Năs­cătoare de Dumnezeu Fecioară, pacea celor din războaie, liniștea celor înviforați, singura folosi­toare a credincioșilor.

Preotul zice:

Mântuiește, Dumnezeule, poporul Tău și binecuvântează moștenirea Ta. Cercetează lumea Ta cu milă și cu îndurări. Înalță fruntea dreptmăritorilor creștini și tri­mite peste noi milele Tale cele bogate; pen­tru rugăciunile Preacuratei Stăpânei noastre Născătoarei de Dumnezeu și pururea Fecioa­rei Maria; cu puterea cinstitei și de viață fă­că­toarei Cruci; cu folosințele cinstitelor puteri cerești celor fără de trup; cu rugăciunile cins­titului, măritului Prooroc Înaintemergătorului și Botezătorului Ioan; ale Sfinților măriților și întru tot lăudaților Apostoli; ale celor între Sfinți Părinții noștri, mari dascăli și ierarhi: Va­sile cel Mare, Grigorie de Dumnezeu cuvân­tătorul și Ioan Gură de Aur; cu ale Sfinților Ata­nasie cel Mare, Chiril și Ioan cel Milostiv, patriarhii Alexandriei și ale Sfântului Ni­fon, patriarhul Constantinopolului; cu ale celor în­tre sfinți Părinților noștri: Nicolae al Mirelor Lichiei și Spiridon al Trimitundei, făcătorii de minuni, Calinic Cernicanul, Iosif cel Nou, Io­rest și Sava, Antim Ivireanul, Iosif Mărturisi­­torul, Ghelasie, Leontie și Teodosie de la Brazi, și cu ale tuturor sfinților sfințiților ierarhi; cu ale sfin­ților, măriților și marilor Mucenici: Gheor­ghe, purtătorul de biruință, Dimitrie, izvorâ­torul de mir, Teodor Tiron, Teodor Stratilat și Ioan cel Nou; cu ale Sfântului Sfințitului Mu­cenic Ha­­ra­lambie; cu ale Sfântului Marelui Mucenic Nichita Romanul; cu ale Sfinților Mu­cenici Serghie și Vah, Ioan Valahul și Oprea; cu ale Sfinților Mărturisitori Ioan și Moise, Cons­tantin Voievod și fiii săi Cons­tantin, Ștefan, Radu și Matei, Ianache sfetni­cul; cu ale Sfân­tului Voievod Ștefan cel Mare și cu ale tu­turor bunilor biruitori mucenici; cu ale prea­cuvioșilor și de Dumnezeu purtăto­rilor Părin­ților noștri: Grigorie Decapolitul, Ni­codim cel Sfințit, Dimitrie cel Nou, Visa­rion și So­fronie, Ioan, Antonie, Daniil, Gher­man, Ioan Hozevitul, Vasile de la Poiana Mă­rului, Te­o­dora, și cu ale Preacuvioasei Maicii noastre Parascheva; cu ale Sfântului (N) a că­rui po­menire o săvârșim astăzi; cu ale Sfinților și drepților dumnezeiești Părinți Ioachim și Ana și cu ale tuturor sfinților, rugămu-ne, Mult-mi­lostive, Doamne, auzi-ne pe noi, păcătoșii, care ne rugăm Ție, și ne miluiește pe noi.

Doamne miluiește (de 12 ori), apoi preotul zice ec­fonisul: Cu mila și cu îndurările și cu iubirea de oameni...

Cântarea a 7-a

Irmosul

Tinerii, cei ce au mers din Iudeea în Ba­bilon oarecând, cu credința Treimii, vă­paia cuptorului au călcat-o, cântând: Dumnezeul părinților noștri, bine ești cuvântat.

Când ai vrut să tocmești mântuirea noas­tră, Mântuitorule, Te-ai sălășluit în pântecele Fecioarei, pe care ai arătat-o folositoare lumii. Binecuvântat ești, Dumnezeul părinților noștri.

Maică preacurată, roagă pe Domnul mi­lei, pe Care L-ai născut, să izbăvească de pă­cate și de întinăciune sufletească pe cei ce strigă cu credință: Binecuvântat ești, Dumnezeul pă­rinților noștri.

Slavă...,

Comoară de mântuire și izvor de curăție, turn de tărie și ușă de pocăință, pe ceea ce Te-a născut pe Tine ai arătat-o celor ce strigă: Binecuvântat ești, Dumnezeul părinților noștri.

Și acum...

De neputințele trupești și de păcatele sufle­tești, pe cei ce vin cu dragoste către acoperă­mântul tău cel dumnezeiesc, învrednicește-i să fie tămăduiți, Născătoare de Dumnezeu, care ai născut nouă pe Mântuitorul Hristos.

Cântarea a 8-a

Irmos: Pe Împăratul ceresc, pe Care Îl laudă oștile în­gerești, lăudați-L și-L preaînălțați întru toți vecii.

Nu trece cu vederea pe cei ce au tre­buință de ajutor de la tine, Fecioară, pe cei care cântă și te preaînalță întru toți vecii.

Tămăduiește neputința sufletului meu și durerile chinurilor mele, Fecioară, ca să te slă­vesc, curată, în veci.

Binecuvântăm pe Tatăl și pe Fiul și pe Sfântul Duh, Domnul.

Bogăție de tămăduiri verși, Fecioară, celor ce te laudă cu credință și preaînalță nașterea ta cea de negrăit.

Și acum…

Tu izgonești asuprirea și năvălirea pati­mi­lor, Fecioară; pentru aceea te lăudăm întru toți vecii.

Stih: Să lăudăm, bine să cuvântăm și să ne în­chi­năm Domnului, cântându-I și preaînălțându-L întru toți vecii.

Pe Împăratul ceresc, pe Care Îl laudă oș­tile îngerești, lăudați-L și-L preaînălțați întru toți vecii.

Cântarea a 9-a

Irmosul

Cu adevărat, Născătoare de Dumnezeu, te mărturisim pe tine Fecioară curată, noi cei izbăviți prin tine, slăvindu-te cu cetele cele fără de trup.

Să nu întorci fața ta de la izvorul lacrimilor mele, Fecioară, care ai născut pe Hristos, Cel ce a șters toată lacrima de pe fața tuturor.

Umple de bucurie inima mea, Fecioară, ceea ce ai primit plinirea bucuriei și ai pierdut grija păcatului.

Slavă...,

Cu strălucirea luminii tale luminează, Fe­cioară, negura neștiinței și o izgonește de la cei ce cu credință te mărturisesc pe tine Născă­toare de Dumnezeu.

Și acum...

Pe mine, care zac de boală în locul cel de răutate, tămăduiește-mă, Fecioară, și mă în­toarce din boală în sănătate.

Catavasia

O, prealuminate nor, Maica lui Dumne­zeu, pe cei ce se luptă cu noi surpă-i cu dreapta ta cea stăpânitoare și atotputernică, și celor ce sunt în necazuri le ajută, pe cei asupriți îi mântuiește și dezleagă de păcate pe cei ce se roagă ție, că toate le poți câte le voiești.

Apoi

Cuvine-se cu adevărat să te fericim, Năs­cătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită și prea nevinovată și Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce ești mai cinstită decât heruvimii și mai slăvită, fără de asemănare, decât serafimii, care, fără stricăciune, pe Dumnezeu Cuvân­tul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născă­toare de Dumnezeu, te mărim.
Apoi stihirile acestea, glasul al 2-lea:

Podobie: Când de pe lemn...

Pentru toți care scapă cu credință întru acoperământul tău cel puternic te rogi, ceea ce ești bună; că noi, păcătoșii, nu avem altă izbăvire către Dumnezeu în nevoi și în neca­zuri, pururea fiind încărcați cu multe păcate, Maica Dumnezeului Celui de sus. Pentru aceea cădem înaintea ta, să ne izbăvești pe noi, robii tăi, din toate nevoile.

Stih: Pomeni-voi numele tău în tot neamul și neamul...

Tuturor necăjiților bucurie și asupriților fo­lositoare și flămânzilor dătătoare de hrană, străi­nilor mângâiere, celor învăluiți adăpostire, bolnavilor cercetare, celor neputincioși acope­ră­mânt și sprijinire, toiag bătrâneților tu ești Preacurată, Maica Dumnezeului Celui de sus; pentru aceea, ție ne rugăm: Grăbește și milu­iește pe robii tăi.

Stih: Ascultă, fiică, și vezi și pleacă urechea ta și uită poporul tău și casa părintelui tău.

Bucură-te, Fecioară preacurată; bucură-te cinstitul sceptru al Împăratului Hristos; bucu­ră-te, ceea ce ai crescut Strugurele cel de taină; bucură-te, ușa cerului și rugul cel nears; bucu­ră-te, lumină a toată lumea; bucură-te, bucuria tuturor; bucură-te, mântuirea credincioșilor; bucură-te, apărătoarea și scăparea tuturor crești­nilor, stăpână.

Slavă..., Și acum..., glasul al 8-lea

Bucură-te, lauda a toată lumea; bucură-te, casa Domnului; bucură-te, munte umbrit; bucu­ră-te, scăpare; bucură-te, ceea ce ești sfeșnic de aur; bucură-te, Preacurată, care ești slava creș­ti­nilor; bucură-te, Marie, Maica lui Hristos Dumnezeu; bucură-te, rai; bucură-te, masa cea dumnezeiască; bucură-te, biserică; bucură-te, năstrapă de aur; bucură-te, bucuria tuturor.

În timp ce preotul cădește altarul și poporul, se cântă aceste tropare ale Născătoarei de Dumnezeu, glasul al 8-lea:

Pe ceea ce este mai înaltă decât cerurile și mai curată decât strălucirile soarelui, care ne-a izbăvit pe noi din blestem, pe stăpâna lumii, cu cântări să o cinstim.

Pentru păcatele mele cele multe mi se îm­bolnăvește trupul și slăbește sufletul meu; la tine scap, ceea ce ești plină de daruri; nădej­dea tuturor celor fără de nădejde, tu îmi ajută.

Stăpâna și Maica Izbăvitorului, primește rugăciunea nevrednicilor robilor tăi, ca să fii folositoare, către Cel ce S-a născut din tine, o, stăpâna lumii, fii mijlocitoare.

Cântăm cu osârdie acum cântare de bucu­rie ție, celei întru tot lăudată, Născătoare de Dumnezeu. Cu Înaintemergătorul și cu toți sfinții, roagă-L, Născătoare de Dumnezeu, ca să ne mântuiască pe noi.

Toate oștile îngerești, Înaintemergătorul Dom­nului, cei doisprezece Apostoli și toți sfinții, împreună cu Născătoarea de Dumne­zeu, faceți rugăciuni ca să ne mântuiască pe noi.

Milostivă fii mie, smeritului, că afară de tine altă scăpare nu știu eu, cel ce sunt plin de tot felul de păcate. Miluiește-mă, nădej­dea creștinilor.

Apoi: Sfinte Dumnezeule..., Preasfântă Treime..., Tatăl nostru...

Preotul: Că a Ta este împărăția...

Și troparele, glasul al 6-lea:

Miluiește-ne pe noi, Doamne, miluiește-ne pe noi, că nepricepându-ne de nici un răspuns, această rugăciune aducem Ție, ca unui Stăpân, noi păcătoșii robii Tăi, miluiește-ne pre noi.

Slavă...,

Doamne, miluiește-ne pe noi că întru Tine am nădăjduit; nu Te mânia pe noi foarte, nici pomeni fărădelegile noastre, ci caută și acum ca un milostiv și ne izbăvește pe noi de vrăjmașii noștri, că Tu ești Dumnezeul nostru și noi sun­tem poporul Tău, toți lucrul mâinilor Tale și numele Tău chemăm.

Și acum..., al Născătoarei de Dumnezeu

Ușa milostivirii deschide-o nouă, binecu­­vântată Născătoare de Dumnezeu, ca să nu pierim noi, cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne mântuim prin tine din nevoi, că tu ești mân­tuirea neamului creștinesc.

Preotul zice ectenia:

Miluiește-ne pe noi, Dumnezeule, după mare mila Ta, rugămu-ne Ție, auzi-ne și ne mi­luiește.

Cântărețul: Doamne miluiește (de trei ori).

Încă ne rugăm pentru mila, viața, pacea, sănătatea, mântuirea, cercetarea, iertarea, buna-sporire și chivernisire a robilor lui Dumnezeu (N) și pentru ca să li se ierte lor toată greșeala cea de voie și cea fără de voie.

Cântărețul: Doamne miluiește (de trei ori).

Încă ne rugăm ca să fie păzit sfânt locașul acesta, țara aceasta, orașul (satul) acesta și toate orașele și satele, de boală, de foamete, de cutre­mur, de potop, de foc, de sabie, de venirea altor neamuri asupra noastră și de războiul cel dintre noi; pentru ca milostiv, blând și lesne iertător să ne fie nouă Bunul și Iubitorul de oameni Dum­nezeul nostru și să-Și întoarcă toată mânia care se pornește asupra noastră, să ne izbăvească pe noi de îngrozirea Lui cea dreaptă, care este asu­pra noastră, și să ne miluiască pe noi.

Cântărețul: Doamne miluiește (de 40 ori).

Auzi-ne pe noi, Dumnezeule, Mântui­torul nostru, nădejdea tuturor marginilor pă­mântului și a celor ce sunt pe mare departe, și, Milostive, milostiv fii nouă, Stăpâne, pentru păcatele noastre și ne miluiește pe noi.
Cântărețul: Doamne miluiește (de trei ori). Preotul zice ecfonisul:

Că milostiv și iubitor de oameni Dumne­­zeu ești și Ție slavă înălțăm, Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii ve­cilor. Amin.

Apoi preotul face otpustul cel mic.

Bibliografie

https://ziarullumina.ro
https://www.crestinortodox.ro
https://www.maicadomnului.ro
https://click.ro