Icoana Maicii Domnului Kozelscianskaya este una dintre icoanele miraculoase ale Preasfintei Născătoare de Dumnezeu proslăvită pentru harul facerii de minuni la sfârșitul veacului al XIX-lea, a cărei prăznuire este oficiată în data de 21 februarie.
În prezent, icoana Maicii Domnului „Kozelscianskaya” se află în mănăstirea din Krasnogorsk, aproape de Kiev, Ucraina.
Cinstirea icoanei Maicii Domnului „Kozelscianskaya” a fost rânduită în ziua de 21 februarie, ziua în care a avut loc minunea vindecării fiicei contelui Vladimir.
Numele acestei sfintei icoane provine de la localitatea unde a fost proslăvită cu darul facerii de minuni-satul Kozelshchina, guberia Poltava, Ucraina.
Chipurile Pruncului Divin și ale Maicii Domnului din pe această icoană poartă influiența picturii bisericești apusene, fiind extraordinar de frumos zugrăvite și pline de oarecare mângâiere.
Pruncul lui Dumnezeu din icoana Kozelscianskaya stă întins pe poala Maicii Sale, având în mâna dreaptă o cruce, simbol al iubirii lui Dumnezeu pentru oameni. În partea stângă a icoanei, este reprezentată o cupă și o linguriță, făcând trimitere la potirul și lingurița euharistică folosite la împărtășirea credincioșilor cu Preacuratul Trup și cu Preasfântul Sânge al Mântuitorului Hristos.
Originea exactă a acestei sfinte icoane este necunoscută. Ceea ce se știe, este faptul că ea a fost pictată în Italia, fiind adusă apoi în Rusia de una dintre însoțitoarele împărătesei Elisabeta (1741-1761).
Deținătoarea icoanei căsătorindu-se la un moment dat cu un militar din Ucraina, a luat cu sine și acest sfânt odor.
În veacul al XIX-lea, icoana este menționată ca aparținând familiei nobilului Vladimir Ivanovici Kapnist, care o păstra cu evlavie în satul Kozelshchina, guberia Poltava, Ucraina.
Contele Kapnist a avut o fiică, Maria Vladimirovna, care a fost crescută la Institutul Poltava.
În anul 1880, în săptămâna brânzei de dinaintea Postului Mare, Maria, fiica nobilului, și-a fracturat piciorul. Doctorul satului i-a spus că nu este ceva grav. Nici doctorul Grube, vestit chirurg din Harkov, nu a socotit accidentul periculos; a fost aplicat un bandaj de ipsos, și au fost sfătuiți să facă un pantof după un model special. De asemenea, au fost prescrise băi calde și suplimente de fier. Pentru că Maria mergea anevoios, i s-a făcut un pantof special cu benzi din metal pentru piciorul vătămat.
Cu toate că au fost urmate întocmai recomandările medicilor, la sfârșitul postului, totuși nu s-a văzut nici o ameliorare în problema de sănătate a fetei. Mai mult decât atât, după sărbătoarea Sfintelor Paști, s-a îmbolnăvit și celălalt picior al copilei.
Profesorul Grube a dispus atunci ca tânără pacientă să fie dusă în Caucaz și să fie tratată cu ape minerale și cu aer curat de munte. În Caucaz însă au fost descoperite noi leziuni: luxații la nivelul articulațiilor umărului și la nivelul șoldului stâng și sensibilitate extremă la nivelul coloanei vertebrale. Electricitate, băi; ape feruginoase - totul a fost încercat fără rezultat.
Astfel, avansarea bolii și ineficacitatea tratamentului l-au silit pe conte ca în luna octombrie să se întoarcă cu fiica sa la Moscova.
Copila a fost examinată în continuare de neuropatologi celebri, profesorii Kozhevnikov și Korsakov, chirurgul Sklifasovsky și terapeuții prof. Pavlinov, Mitropolsky și Kaspari, fară a fi însă de vreun folos.
Atunci, cei doi părinții au fost cuprinși de deznădejde. Însă, pe neașteptate, au mai căpătat puțină speranță căci, peste puțin timp, la Moscova avea să sosească din străinătate un profesor celebru. Prin urmare, contele Kapnist a rămas să-l aștepte pe reputatul medic și și-a trimis fiica și soția în satul Kozelshchina.
La 21 februarie 1881, mama fetei a primit o telegramă de la conte prin care o înștiința de sosirea doctorului la Moscova.
Contesa a decis ca a doua zi să meargă împreună cu fiica ei la celebrul doctor, sfătuind-o pe copilă ca înaintea plecării să se roage în fața icoanei familiei lor și să curețe haina de pe icoană:
„Masha, mâine mergem la Moscova. Ia icoana și hai să o curățăm și să ne rugăm Maicii Domnului să îți tămăduiască boala.”
Curățarea hainei icoanei era obiceiul familiei atunci când urmau să se roage în fața sfintei icoane pentru ceva mai deosebit.
Copila, care era neîncrezătoare în medici, și-a pus toată nădejdea în Dumnezeu și a luat icoana și a început să o curățe cu o pânză; apoi a strâns-o la piept, rugându-se din adâncul sufletului pentru tămăduirea ei.
Deodată a simțit că ceva minunat i se întâmplă. Prezența forței vitale a apărut brusc în brațe și picioare, până atunci lipsite de vlagă și sensibilitate. Copila, plângând a strigat-o pe mama sa:
“Mamă, mamă, îmi simt picioarele! Îmi simt mâinile!”
Și apoi a început să-și smulgă rapid bandaje metalice grele și a început să meargă prin cameră, în timp ce ținea în brațe icoana Maicii Domnului. Mama credea că fiica ei și-a pierdut mințile. Mișcările ei impetuoase, chipul vesel și strigătele i se păreau femeii suferinde a fi accese de nebunie.
Dar, în cele din urmă, a constatat că fiica ei întradevar se vindecase în chip miraculos.
Preotul satului a fost chemat îndată și a săvârșit o slujbă de mulțumire dinaintea icoanei. Vestea minunii s-a răspândit prin satele din împrejurimi.
În ciuda vindecării evidente a fiicei sale, contesa a decis totuși să o ducă la Moscova, unde erau așteptate conform programării, de distinsul doctor Charcot, luând cu ei și sfânta icoană. La Moscova, contele a organizat o întâlnire a medicilor învățați. Medicii, conduși de Charcot, au refuzat să găsească o explicație științifică pentru ceea ce s-a întâmplat, iar Charcot a spus că, dacă nu ar fi fost martori atât de de încredere precum profesorii de la Moscova, ar fi considerat întregul eveniment o păcăleală.
Zvonul despre vindecare s-a răspândit rapid în toată Moscova, iar oamenii au început să se adune mai întâi în camera de hotel, iar apoi la biserică, unde sfânta icoană a fost dusă spre închinare.
În ultimele zile ale lunii martie, familia contelui, împreună cu icoana, s-a întors în sat. Atunci a venit o fată oarbă la moșie, spunând că Maica Domnului în vis i-a spus să meargă la icoana Ei. Contesa i-a adus icoana, în fața căreia s-a rugat îndelung, iar câteva zile mai târziu a revenit cu vederea în ambii ochi.
Au fost înregistrate multe minuni, iar douăzeci și unu dintre ele au fost examinate de o comisie trimisă de la Poltava. Un băiat a fost vindecat chiar sub ochii comisiei.
Datorită cinstirii crescânde, familia nu mai putu ține icoana în casă așa că, la 23 aprilie 1881, episcopul Ioan al Poltavei a rânduit ca acest scump odor să fie pus într-o capelă temporară în grădina contelui.
În fiecare dimineață se slujeau acatiste sau slujbe de mulțumire dinaintea icoanei.
În anul 1882 s-a ridicat un nou paraclis, apoi o biserică, iar la 1 martie 1885 s-a înființat o mănăstire de maici care, la 17 februarie 1891, a fost închinată Nașterii Maicii Domnului.
Dincolo de vindecarea miraculoasă a fetei contelui Vladimir, în perioada imediat următoare, au mai fost consemnate o serie de vindecări miraculoase în fața acestei sfinte icoane, minuni susținute și confirmate de declarații și de martori de încredere ai acelor vremuri. Dintre acestea amintim:
Vindecarea mai multor tineri bolnavi de epilepsie
În 27 mai 1881, în numele Contelui VI Kapnist, a fost primită o declarație de la un locuitor al satului Solonitsy, raionul Kremenchug, prin care acesta aducea la cunoștință faptul că unul dintre un locuitorii Soloniței, cazacul Grigori Ivanov Pilipenko, a vizitat în luna aprilie 1881, satul Kozelshchina împreună cu fiul său Petru care, suferea de cinci ani de o epilepsie gravă.
Ajunși în fața vestitei icoane a Maicii Domnului, în timpul cântării slujbei de rugăciune, băiatul a fost condus să cinstească chipul sfânt, dar chiar în acele momente, a suferit un atac sever al bolii sale obișnuite.
Dar acel atac a fost ultimul. După vizita copilului la sfânta icoană, acesta a ajuns acasă în perfectă stare de sănătate, iar ulterior nu a mai suferit nici o criză epileptică.
O minune similară i s-a întâmplat în luna iunie 1881, tânărului de nouăsprezece ani Alexei Gladkiy, un cazac din districtul Kremenchug. Acesta suferea de epilepsie de aproximativ un an și din cauza atacurilor severe și dese ale bolii, tânărului îi fusese imposibil să fie de ajutor familiei sale.
Înainte de sărbătorile Trinității din acel an, bolnavul s-a rugat în fața icoanei Maicii Domnului din satul Kozelshchina și, prin rugăciune, a primit vindecare completă de boală.
Tot de epilepsie a fost vindecat și un prunc, fiul lui Nikolai Ivanovici Kotko, un negustor din orașul Kobelyak. Părinții acestuia au adus copilașul în fața aceleeași icoane a Maicii Domnului. După ce s-au rugat în capelă unde era înfățișată spre închinare sfânta icoană, boala a dispărut în chip minunat.
Tămăduirea copilei de o boală a nervilor
La 3 iunie 1881, contele a primit o nouă declarație de la ofițerul de poliție adjunct al orașului Kobelyak, în care acesta îl anunță pe nobil despre vindecarea fiicei sale, prin rugăciunile în fața icoanei a Maicii Domnului Kozelshchina.
Boala în sine, precum și miracolul care a avut loc asupra tinerei, sunt descrise astfel:
„Fiica mea are doisprezece ani; era bolnavă de multă vreme de o tulburare a nervilor. Recent, a pierdut complet controlul mâinii drepte, pe care nu a putut nici să o îndrepte, nici să ia nimic cu ea, nici să o îndoiască pentru semnul crucii. Mâna a fost într-o stare atât de dureroasă timp de zece zile, iar copila a ajuns la disperare, fiind aproape sigură că va rămâne infirmă. Tânăra s-a rugat lui Dumnezeu și a să jurat să meargă în satul Kozelshchina pentru a se închina icoanei nou apărute a Maicii Domnului, în fața căreia, după cum auzise, s-au făcut vindecări.”
Orbul care și-a recăpătat vederea
În fermele Breusovsky, în districtul Kobelyaksky, era un cazac cu numele Ivan Lukyanov Los, care orbise de mai bine de 4 ani. Acesta, din cauza bolii sale, își căștiga traiul de zi cu zi cerșind pe unde putea.
Auzind despre minunile care se făceau la icoana Maicii Domnului din satul Kozelshchina, a mers și el la sfânta icoană să se roage pentru a afla tămăduirea mult dorită.
Pentru prima data a mers cu o săptămână înainte de sărbătoarea Învierii lui Hristos, dar fară să i se întâmple ceva; apoi, altă dată a mers în Kozelshchina înainte de Înălțarea Domnului, unde deși s-a rugat cu râvnă înaintea chipului Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, orbirea lui a rămas la fel ca înainte.
Fară să dezamăgească, a revenit în curând să se roage în fața sfintei icoane a Maicii Domnului. Dar și de aceea dată se pare că venise în zadar, pentru că nu i se întâmplase nimic în primul moment. Însă pe drumul de întoarcere către casă, în mod miraculos vederea a început să-i revină treptat.
Bărbatul s-a însănătoșit complet și a plecat în provincia Ekaterinoslav să-și câștige existența în mod cinstit.
Băiețelul imobilizat și-a recâștigat mobilitatea
O altă minune s-a întâmplat în același an 1881, unui copil în vârstă de 8 ani.
Acesta începuse să se îmbolnăvească în urma cu aproximativ 3 ani, și odată cu trecerea timpului a ajuns să nu-și mai folosească picioarele. Odată cu asta, a urmat o tulburare generală a întregului organism, însoțită de dureri teribile în tot corpul. Fiecare mișcare câtuși de mică a băiețelului îi provoca suferințe cumplite.
După încercări nereușite de vindecare din partea medicilor, părinții s-au hotărât să apeleze la ajutorul lui Dumnezeu, ajungând astfel la Kozelshchina pentru a se ruga în fața icoanei Maicii Domnului.
După slujba de rugăciune dinaintea Presfintei Născătoare de Dumnezeu, mama și bunica băiatului i-au adus sfânta icoană pentru a o săruta. Pe toată durata slujbei de rugăciune, copilul nu s-a oprit din plâns, liniștindu-se doar în momentul în care au mers către locul unde erau cazați. Acolo l-au așezat pe copil într-un fotoliu, iar cele două femei au ieșit într-o camera alăturată.
Surpriza cea mare a fost atunci când acestea au revenit în camera unde era băiețelul, pe care l-au găsit stând lângă fereastra. Acesta se ridicase în mod miraculous din scaunul în care fusese așezat și mersese de unul singur până în dreptul geamului. A stat în acea poziție aproximativ 15 minute.
După aceea copilul, la cererea lui, a fost adus a doua oară la capelă unde era sfânta icoană a Maicii Domnului.
Acolo ajuns în gradină, l-au pus acolo pe o bancă, unde el însuși, fără niciun ajutor, în fața multora, a mers pe o distanță de câțiva metri până la un loc cu plante, de unde a cules o floare. În general, își ținea corpul mai drept față decât înainte, nu țipa, era mai mult vesel și spunea că nu mai are nici o durere.
Bărbatul stăpânit de tulburări neânțelese s-a însănătoșit
O altă mărturisire vine din partea unui soldat din provincia Kursk din districtul Dmitrovsky.
Acesta suferea de optsprezece ani de o boală care se manifesta prin accese de neînțeles de dor și tristețe. Aceasta la ținut departe de muncă, simțindu-se tot timpul într-o stare de slăbiciune. Atunci când a fost sfătuit să ceară sfatul medicilor, sau să meargă la biserica lui Dumnezeu, se înfuria și avea parte de atacuri groaznice ale bolii sale-fie cădea la pământ, fie stând în picioare, țipa cu voci diferite, simțea dureri foarte mari de cap, iar în inima parcă îi venea ceva care îi zdrobea pieptul.
După astfel de atacuri, cădea într-o epuizare completă și adesea într-un somn greu și prelungit.
În cele din urmă, o femeie plină de compasiune, l-a dus pe cheltuiala ei în satul Kozelshchina, unde exista icoana miraculoasă a Maicii Domnului. Ajuns acolo i-a fost slujită o rugăciune în fața sfintei icoane. În timpul acestei rugăciuni bolnavul a suferit un alt atac sever al bolii sale, dar datorită Împărătesei Cerului, acest atac a fost deja ultimul.
Apoi s-a simțit complet sănătos și nu a încetat să-i mulțumesc Maicii Domnului pentru mila Ei nemărginită.
Declarația lui Schwan către conte, pentru sora să bolnavă de reumatism
“Fiind sigur că nu poți decât să fii interesat de faptul vindecării miraculoase a surorii mele Iulia, care a avut loc prin rugăciune în fața icoanei Kozelshchansky a Maicii Domnului, îmi permit să o spun pe scurt.
Sora mea Yulia Shvan, care acum are 16 ani, suferă de reumatism de trei ani; durerea insuportabilă se manifesta într-un loc sau altul, în principal în articulația oaselor.
Cu fiecare iarnă nouă, boala s-a intensificat și în ultimul timp nu numai că a interferat cu munca de predare, ci a tulburat și somnul surorii mele. Înainte de vindecare, durerea era concentrată exclusiv în mâna dreaptă, ceea ce făcea imposibil că sora mea să scrie cu această mână și nici măcar nu putea să-și pună mâinile pe semnul crucii.
Când sora, rugându-se cu stăruință în fața icoanei făcătoare de minuni, a început să-i curețe haina cu mâna ei bolnavă și bandajată, ea a simțit brusc că durerea a încetat complet. Mișcarea degetelor ei a devenit liberă și ea și-a făcut cruce, îndoindu-le în semnul crucii. La o jumătate de oră după aceasta, sora a simțit durere la brațul stâng, dar la brațul stâng durerea era atât de slabă încât nu o deranja deloc nici măcar noaptea.
A doua zi, deși mult mai slabă, a simțit iarăși durere în mâna dreaptă, dar în aceeași zi, când Yulia, după ce s-a rugat printr-o slujbă de rugăciune înaintea icoanei Maicii Domnului, a curățat-o din nou cu mâna deja bandajată, durerea a încetat complet.
În mână i-a rămas doar slăbiciune, manifestată prin tremur, iar sora, deși cu greu, putea deja să scrie câteva rânduri cu această mână, ceea ce i-a fost imposibil în ultimele trei luni. Până în prezent, în zece zile de la vindecarea miraculoasă, durerea nici în mâini, nici în alte părți ale corpului nu a reapărut. Yulia se simte bine.
Povestindu-vă despre vindecarea miraculoasă a surorii mele, vă descriu tot ce s-a întâmplat, așa cum s-a întâmplat cu adevărat, fără să mă abat de la adevăr. Am numit boala surorii mele reumatism, pentru că medicii care au tratat-o pe sora ei, ale căror sfaturi i-a folosit Yulia, au definit-o așa.”
Puțin peste două luni mai târziu, probabil ca răspuns la scrisoarea sa, contele a primit o altă scrisoare de la același Schwan. Schwan îi scria contelui:
"Dragă Vladimir Ivanovici!
Am fost oarecum surprins să primesc scrisoarea ta. Mulțumesc pentru amintire. Sora mea este bine, lucrează cu mâna atât de liber, de parcă n-ar fi fost niciodată bolnavă. Chiar și pe vreme umedă, când reumatismul se face simțit, Julia nu simte nicio durere. De câte ori a trebuit să mă cert cu cunoscuțîi mei despre icoana cea sfântă, iar când am povestit despre ce s-a întâmplat cu sora mea, câmpul de luptă a rămas mereu cu mine. Ar fi foarte de dorit ca eu și sora mea să ne închinăm din nou în fața sfintei icoane.”
Vindecarea de o boală a picioarelor
Anul 1882, ziua de 8 septembrie, în prezența martorilor din satul Kozelshchina, unde a ajuns să se roage în fața icoanei sfinte, a făcut o declarație despre vindecarea sa miraculoasă prin rugăciune la imaginea sfântă, negustorul Kryukov Avraam Afanasiev Andreenko. Esența mărturiei sale este următoarea:
“De mai bine de un an Andreenko suferea de o boală a picioarelor, încât în ultima vreme nu mai putea merge; răni deschise pe picioare. În această stare dureroasă, Andreenko a ajuns în Kozelshchina pentru a căuta vindecarea de boala sa la chipul sfânt al Maicii Domnului, în fața căreia, după cum a auzit, se fac vindecări miraculoase. Aici, după prima rugăciune în capelă, a simțit că se simte mai bine și, întorcându-se acasă, s-a eliberat complet de boală. “
Preacurată Fecioară, Ceea Ce veseleşti toate cerurile cu strălucirile darurilor Tale, Bucuria neapusă a celor ce voiesc a se îndulci de lumina iubirii dumnezeieşti, Ceea Ce totdeauna petreci înaintea jertfelnicului rugăciunii, aducând cereri de milostivire spre credincioşi către Cel Ce are putere a ridica pe toţi din prăpastia căderii, ia aminte şi la suspinurile inimilor noastre şi dă-ne grabnică izbăvire din necazuri.
Ca Una Ce ai primit săgeţeile întristării în inima Ta privind Răstignirea Fiului Tău, ca să scoţi sabia întristării din inima Evei, alungă de la noi toate ispitele cele de întristare, şi cu pacea lui Hristos întăreşte inimile robilor Tăi. Ceea Ce ai primit în pământul inimii Tale cuvântul Arhanghelului şi ai adus lumii pe Rodul mântuirii, cu ploaia rugăciunii Tale stropeşte şi pământul inimii mele ca să aducă roadele cuvintelor dumnezeieşti la bună vreme sub strălucirea Soarelui dreptăţii.
Ceea Ce Te-ai deschis ca o carte spre a cuprinde pe Cuvântul Cel Necuprins de minte, scrie-mă şi pe mine în cartea vieţii cu condeiul Duhului şi deschide-mi cămara pocăinţei, întâmpinându-mă cu veselă faţă şi cu nădejdea mântuirii prin osârdia rugăciunilor Tale.
În ceasul sfârşitului meu, să Te grăbeşti Preacurată, a-mi întinde mână de ajutor şi a mă păzi pe mine netulburat de mânia vrăjmaşilor nevăzuţi. Cu îndrăzneala Ta de Maică, mie, celui lipsit de îndrăzneală pentru păcate, să-mi soleşti iertare şi răspuns bun la judecată. Ca O Mireasă Preacurată înconjurată de cetele îngereşti luminezi cerurile, iar acum alungă întunericul mâhnirii din sufletele noastre, dăruind tuturor după nevoie toiagul rugăciunii Tale spre sprijinire pe calea mântuirii.
Fii celor răniţi de patimi Grabnică Tămăduitoare, celor săraci Milostivă Vistierie de daruri şi binecuvântări, celor scârbiţi Mângâietoare nebiruită, celor deznădăjduiţi Lumină a bucuriei, celor asupriţi Scăpare minunată, celor întristaţi Bucurie neaşteptată, celor părăsiţi de îndrăzneală Milostivă Ajutătoare, celor încercaţi Răbdare neclintită, celor însetaţi de mântuire Fântână adâncă de daruri dumnezeieşti, celor din primejdii Pavăză nebiruită, celor bolnavi Ridicare grabnică din patul durerii şi pe noi pe toţi ne acoperă sub veşmântul rugăciunii Tale, ca într-un glas al inimii să-Ţi aducem totdeauna mulţumire, iar lui Dumnezeu slavă, în veci.
Amin!
