În centrul istoric al Bucurestiului se află una dintre cele mai iubite icoane făcătoare de minuni, icoana Sfântului Antonie cel Mare, care revarsă Har Dumnezeiesc asupra tuturor acelora care, cu credință și speranță, vin spre închinare și rugăciune acestui sfânt al pustiei.
Fragment din Evanghelia zilei, Luca XIX, 47-48:
" Şi era în fiecare zi în templu şi învăţa. Dar arhiereii şi cărturarii şi fruntaşii poporului căutau să-L piardă.
Şi nu găseau ce să-I facă, căci tot poporul se ţinea după El, ascultându-L"
Icoana făcătoare de minuni a Sfântului Antonie cel Mare se află la Biserica Domnească–Sfântul Anton–Curtea Veche, situată pe strada Franceză, nr. 33, sector 3, București.
Această sfântă biserică, ctitorită de Mircea Ciobanul în anul 1559, este cea mai veche biserică din Bucureşti, fost lăcaş de închinăciune pentru domnitorii Mihai Viteazul, Matei Basarab, Şerban Cantacuzino, Constantin Brâncoveanu şi alţi mari voievozi ai Ţării Româneşti din veacurile XVI-XVIII.
Sfânta icoană făcătoare de minuni a Cuviosului Antonie cel Mare, nu are stabilită o zi anume de prăznuire, fiind cinstită în mod deosebit odată cu sărbatoarea închinată sfântului, respectiv în data de 17 ianuarie.
În această icoană Sfântul Antonie cel Mare este înfățișat cu un chip sobru și impunător. Figura sa degajă dârzenie și respect, așa cum de altfel a fost și întreaga sa viață pustnicească, prin care a devenit un mare luminător al credinței și un Părinte al monahilor.
Peste pictura originală, al cărui autor este necunoscut, există aplicată o ferecătură din argint, care se pare că a fost executată înainte ca această icoană să ajungă în Biserica Domnească.
În mâna dreaptă Sfântul Antonie are cel mai cunoscut simbol al creștinismului-o cruce, iar cu mâna stangă prezintă un înscris pilduitor: „OMULE ÎNFRÂNEAZĂ-ȚI POFTELE INIMEI TALE. RUGA ȘI CREDINȚA CĂTRE DOMNUL TE VĂ MÂNTUI”.
Pe la jumătatea secolului al XVI-lea, într-o etapă în care Bucureştiul cunoştea o puternică dezvoltare economică, domnitorul Mircea Ciobanul a întreprins o serie de lucrări de refacere a vechii reşedinte domnești din Bucureşti, cunoscută mai tărziu, după părăsirea ei în anul 1775, sub numele de Curtea Veche (în zona Lipscani din prezent).
Odată cu amplele lucrări de modernizare, domnitorul a simțit nevoia înființării unui locaș de rugăciune care să aibă legătură directă cu Curtea Domnească.
Astfel, în anul 1559, pe locul unei biserici mai vechi din lemn, a fost construit un nou locaș de cult-Biserica Domnească, ce avea o construcție care o lega direct de sala tronului. Hramul noii biserici, numele ei de “botez”, a fost Buna Vestire.
Această biserică servea drept capelă pentru Curtea Domnească, unde veneau voievozii vremurilor împreună cu familiile, pentru evenimentele religioase din viața lor. Ulterior, după ce Curtea Domnească a fost mutată, biserica a fost deschisă tuturor credincioșilor, fiind unul dintre locașurile cu o încărcătură duhovnicească uriașă în care au fost primiți toți marii patriarhi ai țării.
În 23 martie 1847 în Bucureşti a izbucnit cel mai mare incendiu care a avut loc vreodată în capitală, cunoscut și ca Focul cel Mare, dezastru care a afectat cea mai mare parte a orașului, dar în mod deosebit zona centrală.
La acel timp, lângă Curtea Veche, în piaţa din faţa ei, se afla o închisoare, fostă unitate militară și depozit de muniție. Această închisoare avea în cuprinsul ei pentru folosință internă, o bisericuță ridicată încă din anul 1735, locaș care purta hramul Sfântul Antonie cel Mare, supranumită și Biserica Pușcăriei.
În timpul marelui incendiu în zona respectivă au ars toate clădirile, inclusiv puşcăria şi biserica din incinta acesteia.
Totuși, „din dumnezeiască pronie”, Biserica Domnească-Buna Vestire situată în apropiere, a fost afectată doar într-o măsură foarte mică.
În plus, minunea care s-a întâmplat cu Biserica Domnească, s-a petrecut şi în curtea închisorii din apropiere, însă nu cu clădirea în sine. Miracolul a fost altul.
Acolo, din mica biserică care ținea de pușcărie, conform documentelor vremii, din incendiul defastator a fost salvată o icoană în care era înfățișat Sfântul Antonie cel Mare. Acea icoană a ajuns mai târziu la biserica din București, Sfântul Gheorghe Vechi, unde este de altfel și în prezent.
Conform tradiției, din mica bisericuță pârjolită de incendiu a mai fost salvată și o a doua icoană cu Sfântul Antonie cel Mare, care a fost luată de eclesiarhul de atunci al Bisericii Domnești-Buna Vestire, părintele Visarion, si adusă în biserica rămasă întreagă. Acolo a fost așezată la loc de cinste, în partea dreaptă a altarului, lângă icoana Bunei Vestiri, unde a ramas neântrerupt până în zilele noastre.
De atunci Biserica Domnească-Curtea Veche a preluat pe lângă hramul Bunei Vestiri și hramul Sfântul Antonie cel Mare, devenind astfel cunoscută sub numele de Biserica Domnească-Sfântul Anton-Curtea Veche.
Dumnezeu a rânduit ca în timp, evlavia credincioșilor față de Sfântul Antonie să crească foarte mult, așa încât treptat, deși hramul istoric al bisericii este cel al Bunei Vestiri, acesta să treacă pe planul doi, în sensul că în prezent cea mai mare rezonanță în rândul credincioșilor o are hramul Sfântului Anton.
Dragostea și admirația față de Sfântul Antonie cel Mare a sporit și mai mult ultimii ani, datorită faptului că, alături de icoana făcătoare de minuni a cuviosului, începând cu luna iulie 2017, este expusă spre închinare și o raclă cu o părticică din sfintele sale moaște.
Părticica din sfintele moaște provine din orașul francez Grenoble, prin bunăvoința episcopului de acolo, la solicitarea și cu binecuvântarea Părintelui Patriarh Daniel.
Începând cu anul 2012, Biserica Domnească–Sfântul Anton–Curtea Veche, organizează cu ocazia prăznuirii Sfântului Antonie cel mare, o procesiune cu icoana făcătoare de minuni a Sfântului Cuvios Antonie cel Mare.
În cadrul procesiunii, care are loc în după amiaza zilei de 16 ianuarie, icoana făcătoare de minuni a Sfântului Cuvios Antonie cel Mare, împreună cu racla cu sfintele moaște (dupa anul 2017), sunt purtate până la locul din apropiere unde s-a aflat biserica din incinta penitenciarului care a ars în incendiul din anul 1847.
Actuala structură de cărămidă realizată prin efortul Bisericii Domnești, este suprapusă peste conturul vechilor ziduri ale bisericii, iar crucea marchează locul Sfântului Altar.
Acolo se oficiază Acatistul Sfântului Antonie cel Mare de către un sobor de preoți și diaconi, apoi procesiunea se încheie la Biserica Domnească de la Curtea Veche. După încheierea procesiunii icoana este adusă în curtea Bisericii Domnești unde este așezată spre închinare, într-un loc special amenajat, în clădirea care adăpostește și clopotnița bisericii.
Sărbătoarea continuă cu slujba Vecerniei unită cu Litia, iar a doua zi dimineață, pe 17 ianuarie , de ziua Sfântului Antonie cel Mare, se oficiază Slujba Utreniei, urmată apoi de Sfânta Liturghie. (pentru a afla mai mult despre Sfântul Antonie cel Mare apăsați aici)
În seara zilei de 17 ianuarie 2015, sfânta icoană este readusă la locul ei de cinste din interiorul bisericii.
Un obicei care se pierde în negura timpului, spune că cei care doresc sa găsească o rezolvare a problemelor lor, în fiecare zi de marți, timp de 9 săptămâni, trebuie să se roage și să dea acatiste, la icoana făcătoare de minuni a Sfântului Antonie cel Mare.
În cea de-a 10 săptămână trebuie să aducă rugăciune de mulțumire și produse alimentare (faină, ulei etc.), care sunt sfințite. O parte se iau acasă, iar altă parte se lasă acolo, ajungând la oamenii săraci. De asemenea, se aduce o pâine, care se împarte la nouă persoane.
Conform tradiției, se spune că după cele nouă zile de marți, dorința pe care și-a pus-o enoriașul se împlinește.
Așa se face că de dimineața până seara, fie că este iarnă, fie că este vară, pe viscol, pe ploaie sau pe arşiţă, la Biserica Domnească vin, într-un pelerinaj continu, sute, uneori mii, de credincioşi din București şi din toată ţara, deopotrivă tineri și vârstnici, să se închine la icoana făcătoare de minuni a Sfântului Antonie cel Mare şi să ia parte la slujbele de dimineaţă şi de după-amiază.
Prima și cea mai reprezentativă minune, este legată desigur de miracolul care s-a întâmplat în timpul marelui incendiu din București, din 23 martie 1847, când această sfântă icoană a rămas neatinsă de flacările mistuitoare care au pârjolit întreagă biserică a pușcăriei care exista în acea vreme în apropierea Curții Vechi din centrul Bucureștiului.
Icoana Sfântului Antonie cel Mare, prin harul care lui Dumnezeu care se revarsă din ea, este vindecătoare de boli, ajută la dezlegarea de farmece și blesteme, izbăvirea de patimi, aduce spor în casă celor care se confruntă cu diverse pagube, îi spijina pe elevi și pe studenți să treacă examenele cu bine, și nu în ultimul rând, Sfântul Antonie vine în ajutorul persoanelor care se confruntă cu mari probleme financiare.
De asemenea mulțime de femei, se roagă la icoana Sfântului Antonie pentru a-și întemeia o familie, sau pentru a-și salva căsniciile pe cale să se destrame. Tinerii care vor să-ți întemeieze o familie, cred în șansa de a avea un cămin fericit, iar Sfântul Antonie cel Mare îi ajută în îndeplinirea dorințelor lor.
Laura, una dintre credincioasele bisericii, crede cu tărie că rugăciunile la Sfântul Antonie cel Mare au ajutat-o să-și îndeplinească visul: „Eu vin la această biserică de peste 20 de ani. Și vreau să spun că toate dorințele au fost îndeplinite. M-am căsătorit cu cine mi-am dorit”.
Pentru că Preafericitul Patriarh Teoctist spunea despre acest sfânt lăcaș că este ”Biserica rugătoare pentru săraci”, zilnic vin să ceară ajutorul sfintei icoane numeroși săraci, oameni care au pierdut bunuri materiale, dar și care sunt măcinați de boli.
Unul dintre părinții care slujește la Biserica Domnească, mărturisește faptul că oamenii îi spun că, datorită rugăciunilor pe care le-au făcut la icoana de la Sfântul Antonie, viața lor li s-a schimbat; și-au rezolvat problemele de tot felul pe care le aveau și au găsit liniștea sufletească pe care o căutau.
Sunt enoriași care obișnuiesc să vină la Sfântul Antonie de ani de zile. Credincioșii povestesc că după ce s-au rugat la aceasta sfântă icoană făcătoare de minuni, li s-au îndeplinit și cele mai arzătoare dorințe.
Acatisele și rugăciunile îi ajută însă și pe cei care, din diverse motive, nu reușesc să vină la biserică, conform tradiției, 9 marți la rând, dar vin macar o singură dată. “Aveam un examen greu de dat la facultate. Nu am fost nouă marți la rând, ci doar una singură, dar am reușit să-l iau cu nota mare”, a mărturisit o studentă.
Un alt preot duhovnic de la biserica Sfântul Antonie cel Mare, mărturisește : ”Aş vrea să spun că am avut persoane care au venit plângând că li s-a depistat un cancer şi au venit a doua, a treia oară să se roage. Când s-au repetat analizele nu s-a mai găsit absolut nimic. Nu mai vorbesc de situaţia multor tineri şi tinere care se roagă şi îşi găsesc partenerul pentru căsătorie, deşi au trecut ani şi ani și nu au reuşit să se căsătorească. Nu vă pot ocoli faptul că avem foarte, foarte mulţi tineri căsătoriţi, care de doi, de trei, de cinci ani nu reuşesc să facă un copil. Şi au venit la Sfânta Biserică şi după o perioadă, relativ scurtă, au venit cu bucurie să ne anunţe că au primit această binecuvântare şi că doamna a rămas însărcinată.”
Pentru părinții slujitori de la această biserică, minunile care se produc prin mijlocirea Sfântului Antonie cel Mare, "au început să devină ceva obișnuit".
Dincolo de rugăciunile pe care credincioșii le fac la icoana și la moaștele Sfântului Antonie, pentru cei care se confruntă cu probleme de sănătate, părinții bisericii le recomandă și participarea la slujbele Sfântului Maslu. Aceștia spun că, în urma Sfântului Maslu să nu trebuie te aștepți neapărat să ți se stergă pur și simplu boala, deși nu este imposibil, dar poți găsi în schimb, un medic excepțional care are o minte luminată să rezolve acea problemă, poți descoperi un medicament care până atunci nu era de găsit, sau alte soluții practice în vindecarea bolilor de care oamenii suferă.
Ajutorul cel salvator și misterios
Un bărbat care la vremea tinereții a avut o viață ceva mai tristă, la maturitate, din nefericire a trebuit să suporte o operație pe creier. În urma intervenției chirurgicale, bărbatul a supraviețuit în mod incredibil, deși i-a fost scos jumătate din creier. În prezent capul său păstrează urmele teribilei operații.
Ulterior, persoana respectivă a mărturisit că înainte de a intra în operație, la fereastra salonului în care el stătea, a apărut un bătrân cu barba albă și lungă, care i-a spus: "Stai liniștit! Îți promit că operația va decurge bine și te vei vindeca."
După o perioadă de timp, bărbatul trecând prin Piața Unirii, și văzând multă lume care intra la Biserica Domnească-Sfântul Anton-Curtea Veche, a intrat și el.
Intrând în biserică și mergând la icoana Sfântului Antonie cel Mare, l-a recunoscut pe bătrânul din fereastra de la spital. Atunci a înțeles cu adevărat cine a fost binefăcătorul care îl încurajase înainte de operația prin care trecuse.
Musulmanul convertit la credința ortodoxă
Un musulman din Iran, căsătorit civil cu o româncă, era îndemnat în mod repetat de soție să se boteze în Biserica lui Hristos.
După mai multe refuzuri repetate din partea acestuia, într-un tărziu bărbatul musulman i-a spus soției că se vă boteza numai dacă "Dumnezeul tău ne va da un copil", știut fiind faptul că cei doi se aflau de mai multă vreme împreună și nu reușiseră să aibă nici un copil.
Femeia cu credință în suflet, a venit în biserică și a început să se roage; nu după mult timp Dumnezeu, cu mijlocirile Sfântului Antonie cel Mare, le-a dăruit copilul mult așteptat.
În fața acestui fapt, soțul musulman s-a botezat, apoi s-a cununat religioas și mai mult decât atât, a mai adus câteva familii din comnuitatea lui musulmană, care s-au botezat și s-au cununat după credința creștin ortodoxă.
Femeia care a primit o locuinţă
Una dintre multele minuni săvârșite de Sf. Antonie este dată relativ recentă. După ce s-a rugat timp de 9 marți la rând la icoana făcătoare de minuni a Sfântului Antonie, o bucureșteancă a venit, după obicei, a zecea oară ca să-i aducă mulțumiri și să împartă câte ceva oamenilor săraci.
Ea își dorea să primească o locuință.
În timp ce se ruga, o mică floare, așezată de cineva pe rama icoanei, i-a căzut pe umăr. După câteva zile, cererea pentru locuință depusă la primărie i-a fost aprobată. Femeia a plâns de bucurie.
Dobândirea speranţei de vindecare
Într-una din dumninicile lunii iulie 2017, când la Sfânta Liturghie este pomenită vindecarea slugii sutașului, printre zecile de credincioși a venit, pentru prima dată, și Maria, o credincioasă săracă și doborâtă de o mare durere-sora ei era bolnavă de cancer.
S-a rugat cu speranța ca sora ei să mai trăiască o vreme.
La ieșirea din biserică Maria a primit un pachet cu alimente și bani de la o doamnă. Binevoitoarea a fost impresionată de felul în care arăta Maria, i-a oferit ajutorul, întrebând-o apoi ce are pe suflet.
În mod neașteptat, Maria a aflat că persoana generoasă era medic și că tratează tocmai cazurile de cancer de care suferea sora sa. Venită de la o specializare din Germania, doctorița le-a invitat pe Maria și pe sora ei la cabinetul în care lucra. În perioada următoare, sora Mariei a primit primul tratament-starea ei psihică s-a îmbunătățit și mai mult decât atât, a reușit să meargă fără să se folosească de căruciorul de care nu se despărțise de luni de zile.
Cele două surori au mers în continuare împreună să se roage la icoana făcătoare de minuni pentru ca Sfântul Antonie să o ajute pe cea în suferință ca să scape de cumplita boală.
45. Şi intrând în templu, a început să scoată pe cei ce vindeau şi cumpărau în el.
46. Zicându-le: Scris este: "Şi va fi casa Mea casă de rugăciune"; dar voi aţi făcut din ea peşteră de tâlhari.
47. Şi era în fiecare zi în templu şi învăţa. Dar arhiereii şi cărturarii şi fruntaşii poporului căutau să-L piardă.
48. Şi nu găseau ce să-I facă, căci tot poporul se ţinea după El, ascultându-L.
Troparul Sfântului Antonie cel Mare
Râvnitor lui Ilie cu obiceiurile asemănându-te, Botezătorului cu drepte cărări urmând, Părinte Antonie, pustiului te-ai făcut locuitor și lumea ai întărit-o cu rugăciunile tale. Pentru aceasta roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.
Condac 1: Glasul al 8-lea:
Podobie: Apărătoare Doamnă...
Fugind de întunericul cel negru al Egiptului, ai căutat pământul cel de viață dătător al pustiului. Prin înfrânare și nevoință veștejind săltările trupului Prealăudate, te-ai făcut pildă monahilor, de Dumnezeu cugetătorule, celor ce strigă: Bucură-te, Părinte Antonie!
Icos 1:
Om cu firea te-ai arătat, Părinte, dar te-ai văzut împreună-cetățean cu îngerii, căci ai viețuit pe pământ ca fiind fără de trup, Preacuvioase Antonie, lepădând toată purtarea de grijă a trupului; pentru aceasta strigăm ție:
Bucură-te, odrasla cucernicului părinte;
Bucură-te, ramura credincioasei maici sfinte;
Bucură-te, vlăstarul cel neveștejit al Egiptului;
Bucură-te, povățuitorul cel mare al pustiului;
Bucură-te, că din tinerețe lui Hristos ai urmat;
Bucură-te, că firește de trup te-ai depărtat;
Bucură-te, arătătorule al căilor monahicești;
Bucură-te, cel ce voiești mântuirea muritorilor;
Bucură-te, izbăvitorul din înșelăciuni al celor mulți;
Bucură-te, dătătorul râurilor de tămăduiri;
Bucură-te, cel prin care Dumnezeu S-a preaînălțat;
Bucură-te, cel prin care satana s-a rușinat;
Bucură-te, Părinte Antonie!
Condac 2:
Văzându-te vrăjmașul pe tine, de Dumnezeu purtătorule, la înălțime ridicat, se ispitea a te împiedica de la toate faptele bune; însă după puțin, s-a rușinat de sporirea ta prin care, nevoindu-te cu trupul și înălțându-te cu sufletul, strigai lui Dumnezeu: Aliluia!
Icos 2:
Având cunoștința celor ce sunt ca și cum nu ar fi, ai trecut cu vederea pe cele trecătoare desfătări ale vieții; deci în mormânt închizându-te, prin multe necazuri te-ai înțelepțit, nădejdea spre Dumnezeu punându-ți; pentru care auzi acestea:
Bucură-te, insuflătorule al nădejdii în Dumnezeu;
Bucură-te, pierzătorule al nebuniei vrăjmașului;
Bucură-te, cel ce nu te înspăimânți de rănirile lui;
Bucură-te, biruitorul uneltirilor lui;
Bucură-te, lauda cea vestită a pământului Egiptului;
Bucură-te, cel mai strălucit decât toți monahii, lumina cea strălucită;
Bucură-te, floarea cea de Dumnezeu împodobită a cuvioșilor;
Bucură-te, frumusețea cea preastrălucită a sfinților;
Bucură-te, înțelepte deslușitor al înțelepților;
Bucură-te, luceafărul luminător al luceferilor;
Bucură-te, izvorul cel viu al pustiei;
Bucură-te, glasul cel puternic, risipitor al trândăviei;
Bucură-te, Părinte Antonie!
Condac 3:
Puterea Celui preaînalt tare te-a făcut în toate, Antonie fericite, că, văzând pornirea vrăjmașilor cea neputincioasă venind asupra ta, neclintit ai rămas și, cu darul înconjurat fiind de toate părțile, strigai lui Dumnezeu: Aliluia!
Icos 3:
Având dumnezeiască dorință încă mai mult a fi necăjit, Cugetătorule de Dumnezeu, ai văzut dumnezeiescul har; că din cer lumină pogorându-se te-a cercetat pe tine în nevoință, și glas ai auzit întărindu-te, iar noi grăim către tine:
Bucură-te, fiu al dumnezeieștii lumini;
Bucură-te, locaș al Duhului Sfânt;
Bucură-te, făclia cea nestinsă a liniștii;
Bucură-te, canonul cel preadrept al înfrânării;
Bucură-te, privirea cea preadulce a îngerilor și a oamenilor;
Bucură-te, mărirea cea lăudată a celor aleși;
Bucură-te, izgonitorule al patimilor omenești;
Bucură-te, îmbogățitorule de dumnezeiesc har;
Bucură-te, Părinte, întâistătător al Părinților;
Bucură-te, preacinstite iscusit păzitor al celor neînsoțiți;
Bucură-te, cel ce covârșești întru cunoștință pe cei înțelepți;
Bucură-te, cel ce întărești pe credincioșii cei căzuți, ridicându-i;
Bucură-te, Părinte Antonie!
Condac 4:
Aprins fiind de dumnezeiasca dorință, către muntele pustiului ai alergat, Antonie, bucurându-te; iar cel nărăvit întru răutate un disc mare de argint a pus înaintea ta, însă tu, ca pe un gunoi defăimându-l, strigai lui Dumnezeu: Aliluia!
Icos 4:
Nevoindu-te mai presus de fire, Părinte Antonie, și biruind relele vicleșuguri diavolești, mai presus de acestea te-ai arătat; deci, făcându-te cetățean al pustiei, auzi de la noi acestea:
Bucură-te, canonul și temelia pustnicilor;
Bucură-te, plângerea împotriva răilor vrăjmași;
Bucură-te, slujitorul slujbelor celor mai bune;
Bucură-te, dătătorule al celor care cer cele dumnezeiești;
Bucură-te, că rău ai pătimit, vrăjmașului împotrivindu-te;
Bucură-te, că, împreunându-te cu Dumnezeu, te-ai veselit;
Bucură-te, minunea cea preaveselitoare a îngerilor;
Bucură-te, cel ce ești rana grea a demonilor;
Bucură-te, credinciosule slujitor al lui Dumnezeu;
Bucură-te, înaintestătător al credincioșilor;
Bucură-te, cel prin care s-au deșertat cetățile;
Bucură-te, prin care munții în cetăți s-au schimbat;
Bucură-te, Părinte Antonie!
Condac 5:
Vrând a trece Nilul, Părinte de Dumnezeu purtătorule Antonie, luntre neaflându-se, te-ai suit pe un crocodil, mergând spre cercetarea rugătorilor tăi, strigând împreună cu dânșii lui Dumnezeu: Aliluia!
Icos 5:
Văzându-te tinerii Egiptului în pustie locuind, ca pe unul mai presus de oameni, și auzind învățătura ta, s-au schimbat cu dumnezeiască schimbare; pentru care, slăvind pe Dumnezeu, strigăm ție:
Bucură-te, cel ce ești om între îngeri;
Bucură-te, cel ce ești înger între oameni;
Bucură-te, cel ce, prin pildele tale, pământul l-ai făcut cer;
Bucură-te, cel ce, prin faptele tale, ai slujit lui Dumnezeu;
Bucură-te, că ai surpat sprânceana demonilor;
Bucură-te, cel ce ai înălțat viața muritorilor;
Bucură-te, tăinuitorule al dumnezeieștii Stăpânii cea în trei Sori;
Bucură-te, povățuitorule al dumnezeieștii petreceri;
Bucură-te, ridicarea celor căzuți;
Bucură-te, mântuirea multora;
Bucură-te, că ne povățuiești pe noi a urma ție;
Bucură-te, că, urmând povețele tale, adunăm sufletului bogăție;
Bucură-te, Părinte Antonie!
Condac 6:
Propovăduitor al dreptei credințe te-ai arătat celor fără de Dumnezeu și, voind a te face mucenic, cu bărbăție în oraș ai intrat; dar, neîmplinindu-ți dorința, cu singură bunăvoință te-ai făcut desăvârșit nevoitor, cântând lui Dumnezeu: Aliluia!
Icos 6:
Ca un luceafăr în pustiul Egiptului strălucind, întunericul înșelăciunii ai gonit și, săvârșind pururea tămăduiri, prin tine Dumnezeu S-a preaslăvit; pentru care primești de la noi acestea:
Bucură-te, cel prin care se împodobesc cuvioșii;
Bucură-te, cel prin care oamenii se mântuiesc;
Bucură-te, dumnezeiasca mângâiere a bolnavilor;
Bucură-te, harul cel dumnezeiesc al călătorilor;
Bucură-te, că ai vindecat prin rugăciune pe cea îndrăcită;
Bucură-te, preafericite, cel ce de toți te-ai depărtat;
Bucură-te, că îndată în pustie ai fugit;
Bucură-te, cel ce ai râvnit la viața îngerească;
Bucură-te, cel ce te-ai făcut dumnezeiesc slujitor;
Bucură-te, cel ce te-ai arătat pentru noi mijlocitor către Domnul;
Bucură-te, povățuitorul poporului către Dumnezeu;
Bucură-te, împăciuitorul oamenilor cu Dumnezeu;
Bucură-te, Părinte Antonie!
Condac 7:
Rămânând în munții pustiului Marele Antonie, hrană de la cei de altă credință avea; apoi, lucrând pământul, cu grâu și cu finice se hrănea, fiarele înfricoșându-se, iar pe credincioși îndemnându-i a cânta lui Dumnezeu: Aliluia!
Icos 7:
Nou oraș ai arătat adâncimea pustietății, Antonie fericite, cel deopotrivă cu îngerii; căci ca un alt Ierusalim și Sinai muntele tău s-a preamărit și, ca un alt Moise și Ilie arătându-te, auzi acestea:
Bucură-te, al doilea Moise cu faptele;
Bucură-te, al doilea Ilie cu chipurile;
Bucură-te, cel ce blândeții lui David te-ai asemănat;
Bucură-te, cel ce cărările Botezătorului ai urmat;
Bucură-te, cel ce ai izvorât apă monahilor în loc însetat;
Bucură-te, cel ce lui Pavel cel simplu te-ai asemănat;
Bucură-te, cel ce în fiecare zi ai sfătuit pe monahi;
Bucură-te, cel ce ai povățuit îndeosebi pe cei greșiți;
Bucură-te, cel ce ai vindecat pe cei orbi;
Bucură-te, cel ce ai îndreptat pe cei slăbănogi;
Bucură-te, cel ce ai gonit patimile cele sufletești;
Bucură-te, cel ce ai vindecat durerile cele trupești;
Bucură-te, Părinte Antonie!
Condac 8:
Străină minune! Văzând vânarea în multe feluri, nicidecum nu te-ai spăimântat, de trei ori fericite; iar vânătorul, dumnezeiasca ta față văzând, de frică fiind cuprins, îndată a murit, făcându-te tu pildă tuturor celor ispitiți a striga lui Dumnezeu: Aliluia!
Icos 8:
Cu totul vesel te-ai arătat, văzând înălțarea sufletului lui Ammun, pe care ai arătat-o celor împreună cu tine întrebat fiind de dânșii, de Dumnezeu purtătorule Antonie; pentru aceea, văzând sfințenia ta, minunându-ne, strigăm ție:
Bucură-te, însuți văzătorule al tainelor;
Bucură-te, trecătorule cu vederea al pământeștilor lucruri;
Bucură-te, luminarea adevărată a celor necunoscători;
Bucură-te, grabnica supunere a supușilor;
Bucură-te, că pe cele viitoare, ca pe cele de față le vedeai;
Bucură-te, că arătai cu putință pe cele cu neputință;
Bucură-te, că ai mântuit pe tinerii cei îndrăciți;
Bucură-te, cel ce ai tămăduit pe cei bolnavi de ochi;
Bucură-te, cel ce vedeai înălțarea sufletelor;
Bucură-te, cel ce mai înainte spuneai ieșirea lor;
Bucură-te, toiagul cel bun al monahilor;
Bucură-te, cinstita împodobire a credincioșilor;
Bucură-te, Părinte Antonie!
Condac 9:
Tot darul cel dumnezeiesc ca și Pavel ai primit, ca cel ce te-ai făcut și tu, toate tuturor, pe toți covârșindu-i, Antonie, până și în văzduh te-ai răpit, Cuvioase; pentru care, încutremurat cu totul strigai lui Dumnezeu: Aliluia!
Icos 9:
Pe ritorii cei mult vorbitori ca pe niște pești fără de glas i-ai arătat prin cuvintele tale, de Dumnezeu purtătorule, că, ritorisind despre Dumnezeu, cuvintele tale asemănându-le cu lucrurile, te-ai făcut minunat și slăvit; pentru aceasta cântăm ție:
Bucură-te, versul înțelepciunii lui Dumnezeu;
Bucură-te, vistieria cuvintelor Lui;
Bucură-te, cel mai înțelept decât toți filozofii;
Bucură-te, cel mai iscusit și mai înalt în cuvinte;
Bucură-te, preaslăvită auzire și grăire a celor înțelepți;
Bucură-te, preacinstită oglindire a monahilor și a tuturor celor ce te caută;
Bucură-te, cel ce veselești auzul credincioșilor;
Bucură-te, cel ce ai dezlegat împleticirile filosofilor;
Bucură-te, fiu al lui Dumnezeu, după împărtășire;
Bucură-te, înălțarea preacuvioșilor după străduire;
Bucură-te, cel prin care s-a înființat monahismul;
Bucură-te, cel prin care s-au îndreptat credincioșii;
Bucură-te, Părinte Antonie!
Condac 10:
Grăbindu-te, de Dumnezeu purtătorule Părinte, după porunca dinainte primită de la Dumnezeu, te-ai dus către Pavel Tebeul; și, împiedicându-te de multe ispite, nu te-ai înfricoșat de relele întâmplări; și, dobândind ceea ce doreai, ai încetat întristarea, strigând lui Dumnezeu: Aliluia!
Icos 10:
A doua oară făcând călătoria Marele Antonie și grăbindu-se către Pavel Tebeul, a văzut înălțarea sufletului lui; deci alergând și găsindu-l mort, l-a îngropat, luându-i îmbrăcămintea; pentru care strigăm lui:
Bucură-te, înger purtător de trup;
Bucură-te, omule cel ce cu Dumnezeu ai vorbit;
Bucură-te, cel ce ai văzut nevoințele lui Pavel;
Bucură-te, slujitorul îngropării lui;
Bucură-te, cel ce ai istorisit viețuirea lui;
Bucură-te, cel ce te-ai îmbogățit cu a lui făptură bună;
Bucură-te, cel ce mai înainte ai cunoscut înșelăciunea eresurilor;
Bucură-te, cel ce ai alinat tulburarea Bisericilor;
Bucură-te, cel ce ai gonit primejdia eresului;
Bucură-te, părtașul dreptei cunoștințe;
Bucură-te, buna mireasmă a pustiurilor;
Bucură-te, buna insuflare a monahilor;
Bucură-te, Părinte Antonie!
Condac 11:
Nevoind Valens, cel de cele arienești cugetător, a recunoaște pe Fiul Dumnezeu Preaînalt, te-ai pornit împotriva lui, Antonie; și el, ticălosul, luând cele după faptele sale, de cal a fost ucis, iar tu lui Dumnezeu strigai: Aliluia!
Icos 11:
Lumină trimisă de Luminătorul cel mare arătându-te tu, Antonie, ai luminat pe toți, și pe ucenicii tăi sfătuind, mai înainte le-ai arătat mutarea ta din viața de aici; iar ei, de întristare fiind cuprinși, cântau ție acestea:
Bucură-te, mângâierea noastră;
Bucură-te, încurajarea tuturor;
Bucură-te, hrănitorul celor flămânzi de cele cerești;
Bucură-te, sfătuitorul celor doritori de cele sufletești;
Bucură-te, că ieșirea ta mai înainte ai cunoscut-o, de Dumnezeu purtătorule;
Bucură-te, următorule al înțelepțiților de Dumnezeu Apostoli;
Bucură-te, cel prin care pământenii se laudă;
Bucură-te, cel prin care înțelepții se apără;
Bucură-te, desfătarea slavei celei negrăite;
Bucură-te, amintirea hranei tale celei sfinte;
Bucură-te, că învățăturile tale cu drag le primim;
Bucură-te, că ne mântuim sufletul urmându-ți sfaturile;
Bucură-te, Părinte Antonie!
Condac 12:
De mare dar s-a învrednicit marele Atanasie, luând amândouă hainele tale, de Dumnezeu purtătorule Antonie; și scriind dumnezeiască viața ta, cea de una sută și cinci ani, striga lui Dumnezeu: Aliluia!
Icos 12:
Cânți acum împreună cu îngerii, ca mai înainte cu oamenii, în ceruri veselindu-te, Fericite, cântarea cea întreit-sfântă lui Dumnezeu, pe Care roagă-L pentru cei ce te cinstim pe tine, Antonie, și cu dragoste cântăm acestea:
Bucură-te, locuitorul celor cerești;
Bucură-te, împodobitorul celor pământești;
Bucură-te, cel ce împreună-petreci cu îngerii;
Bucură-te, împreună-vorbitorule cu sfinții;
Bucură-te, pururea lăudătorule al Preasfintei Treimi;
Bucură-te, fierbinte mijlocitorule al tuturor către Dumnezeu;
Bucură-te, povățuitorul și sprijinitorul celor ce te laudă pe tine;
Bucură-te, strălucitule păstor și învățătorule al ucenicilor tăi;
Bucură-te, înaintestătător al tuturor cuvioșilor;
Bucură-te, preacinstitule conducător al celor necăsătoriți;
Bucură-te, cel ce ești cald mijlocitor al celor ce poartă numele tău;
Bucură-te, mare apărător al celor ce te cinstesc pe tine;
Bucură-te, Părinte Antonie!
Condac 13:
O preaînțelepte de Dumnezeu purtătorule Antonie, căpetenia părinților și slava cuvioșilor, primește de la noi aceste laude ce cu tot sufletul le aducem ție și roagă-te lui Dumnezeu pentru noi cei ce strigăm: Aliluia! (acest Condac se zice de trei ori)
Apoi iarăși se zice: Icosul întâi: Om cu firea te-ai arătat...; Condacul întâi: Fugind de întunericul...
Icos 1:
Om cu firea te-ai arătat, Părinte, dar te-ai văzut împreună-cetățean cu îngerii, căci ai viețuit pe pământ ca fiind fără de trup, Preacuvioase Antonie, lepădând toată purtarea de grijă a trupului; pentru aceasta strigăm ție:
Bucură-te, odrasla cucernicului părinte;
Bucură-te, ramura credincioasei maici sfinte;
Bucură-te, vlăstarul cel neveștejit al Egiptului;
Bucură-te, povățuitorul cel mare al pustiului;
Bucură-te, că din tinerețe lui Hristos ai urmat;
Bucură-te, că firește de trup te-ai depărtat;
Bucură-te, arătătorule al căilor monahicești;
Bucură-te, cel ce voiești mântuirea muritorilor;
Bucură-te, izbăvitorul din înșelăciuni al celor mulți;
Bucură-te, dătătorul râurilor de tămăduiri;
Bucură-te, cel prin care Dumnezeu S-a preaînălțat;
Bucură-te, cel prin care satana s-a rușinat;
Bucură-te, Părinte Antonie!
Condac 1:
Fugind de întunericul cel negru al Egiptului, ai căutat pământul cel de viață dătător al pustiului. Prin înfrânare și nevoință veștejind săltările trupului Prealăudate, te-ai făcut pildă monahilor, de Dumnezeu cugetătorule, celor ce strigă: Bucură-te, Părinte Antonie!
și se face otpustul.
Sfinte Părinte Antonie, cel ce te-ai învrednicit să fii vas ales al Mântuitorului Hristos prin credinţă şi prin viaţa ta curată, du rugăciunile noastre către Dumnezeu şi roagă-L pentru sănătatea, pentru mântuirea, pentru ajutorul şi pentru iertarea păcatelor tuturor celor ce aleargă la ajutorul tău cel sfânt.
Cel ce ai fost pe pământ şi durerile noastre le ştii şi păcatele noastre le cunoşti, nu trece cu vederea glasurile de rugăciune ale celor ce aleargă la mijlocirea Ta şi nu te uita la nevrednicia celor ce Te roagă, ci la slavă şi mila lui Dumnezeu, pe care tu L-ai mărturisit şi spre Care se îndreaptă rugăciunea ce ți-o aducem cu atâta nădejde.
Slăvite făcător de minuni, părintele săracilor, ocrotitorul văduvelor, sprijinitorul orfanilor, alesul vas al Mântuitorului Hristos, vino cu obişnuita ta îndurare în ajutorul nostru, prin rugăciunile tale, către Dumnezeu, ca să fim mângâiaţi în nevoi, ca să fim sprijiniţi în necazuri, ca să fim apăraţi de primejdii, de ispite, de pofte netrebnice şi de păcate.
Ocroteşte-ne pe noi şi familiile noastre şi ne păzeşte paşii vieţii pe cărările mântuirii.
Bunule Părinte Antonie, cel ce ai făcut din pustiul Egiptului loc de preaslăvire al Marelui Dumnezeu şi al Mântuitorului Hristos, fă şi din pustiul sufletului nostru, ars de necredinţă şi ros de patimi, loc plăcut ţie, în care să se sălăşluiască virtutea şi să răsară crinul bine mirositor al faptelor creştine, prin tine să se mărescă numele cel sfânt al Tatălui, al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin!
http://www.biserica-sfantul-anton.ro
https://ziarullumina.ro
https://basilica.ro
https://ortodoxia.me
https://www.crestinortodox.ro
https://arhiepiscopiabucurestilor.ro
https://click.ro
