Sfântul Grigorie Decapolitul, vas ales al Sfântului Duh, atrage datorită harului dumnezeiasc care se revarsă din sfintele sale moaște, mulțimi nenumărate de credincioşi, cuviosul fiind supranumit și „Noul făcător de minuni”.
Fragment din Evanghelia zilei: Luca, Cap. 12, 22-23
"Şi a zis către ucenicii Săi: De aceea zic vouă: Nu vă îngrijiţi pentru viaţa voastră ce veţi mânca, nici pentru trupul vostru cu ce vă veţi îmbrăca.
Viaţa este mai mult decât hrana şi trupul mai mult decât îmbrăcămintea."
Ziua de prăznuire în Biserica Ortodoxă a Sfântului Grigorie Decapolitul este 20 noiembrie.
Sfintele moaște ale Cuviosului Grigorie Decapolitul se află la Mănăstirea Bistrița, mănăstire de maici, situată în satul Bistrița, care ține de comuna Costești, județul Vâlcea, pe valea râului cu același nume.
Aceste cinstite moaște sunt întregi şi se găsesc așezate într-o raclă de argint, în partea stangă a naosului, unde se fac zilnic rugăciuni în cinstea Sfântului Grigorie.
Grigorie s-a născut la sfârșitul secolului al VIII-lea, într-una din cetățile Decapoliei, care se numea Irinopolis. Tatăl lui se numea Serghie și era robit de patimile trupului, iar pe mama sa o chema Maria și era în schimb binecredincioasă și iubitoare de Dumnezeu.
La vârsta de opt ani a început să învețe la școala elementară, fiind atras încă din copilărie de rugăciune și de biserică, de faptele bune și de un trai smerit.
Prin anii 815/816, atunci când părinții au vrut să-l căsătorească, Grigorie a fugit de acasă, undeva în munți. Acolo el a ajuns la o mănăstire al carei stareț era un fost episcop de Irinopolis, care fusese obligat să renunțe la tronul episcopal din cauza opoziției sale față de erezia iconoclastă.
Acesta, înțelegând dorința tânărului Grigorie de a deveni călugăr, l-a trimis la niște monahi, care viețuiau într-un loc liniștit și ascuns, ca să se deprindă mai bine cu nevoințele și deprinderile monahicești.
După puțină vreme tatăl sfântului a murit; rămasă singură mama sa și-a căutat cu multă osteneală fiul despre care nu mai știa nimic, și gasindu-l într-un sfârșit, a aflat de la acesta intenția de a se călugări. Atunci mama, fară a se împotrivi, l-a binecuvântat, dar l-a rugat în același timp să meargă într-o mănăstire de obște, în care era și un frate al lui, ca astfel amândoi să se nevoiască și să aibă unul prin altul mângâiere și ajutor.
Ajuns la noua mănăstire din Decapole, după puțin timp Grigorie s-a certat cu starețul său, un eretic care avea idei religioase proiconoclaste. Nesuferind mustrările sfântului și umplându-se de mânie, cu multă trufie starețul a poruncit ca tânărul Grigorie să fie bătut fără milă.
Purtând pe trupul său rănile bătăilor, sfântul a părăsit acea mănăstirea, mutându-se la mănăstirea unde viețuia unchiul său matern, Simion.
A rămas la mănăstirea unchiului său timp de 14 ani, sporind în virtuți creștinești, după care, în jurul anului 830, a cerut permisiunea de a se retrage într-o peșteră din Munții Isauriei, ca pustnic. Acolo sfântul petrecea în rugăciune, vorbind neâncetat cu Dumnezeu; însă nu puține au fost și ispitele diavolești, sufletești și trupești, pe care sfântul le-a biruit, cu vitejie și fără temere, ca un ostaș viteaz înarmat cu armele lui Dumnezeu .
Într-o noapte, aflându-se singur stând la rugăciune, a strălucit pest el din cer o lumină ca soarele care a înconjurat toată peștera și locul din împrejurul ei, împreună cu o bună mireasmă, care a ținut astfel mai multe zile.
După ce s-a curățit de patimile trupului și ale sufletului și a primit darul Sfântului Duh întru sine, Dumnezeu, l-a chemat ca pe patriarhul Avraam, zicând către dânsul: „Grigorie, dacă vrei să ajungi la desăvârșire, ieși din pământul tău și din rudenia ta și înstrăinează-te pentru folosul tău și al celor ce au trebuință de învățătura ta”.
Astfel, în jurul anului 832, Sfântul Griorie a început să călătorească pe teritoriul Imperiului Bizantin pentru a învăța poporul să respingă erezia iconoclastă. Înfruntând multe primejdii și nevoințe, sfântul a mers în multe locuri propovăduind cuvântul lui Dumnezeu. A devenit foarte cunoscut prin darul său de a prezice viitorul, dar și prin viața sa aleasă. Ignatie Diaconul, cel care i-a scris viața, amintește despre multe din vindecările săvârșite de el prin puterea rugăciunii. Avea o putere deosebită asupra demonilor.
Câțiva ani mai târziu, în jurul anilor 836-837, cuviosul a călătorit la Constantinopol, unde a rămas la Biserica Antypas, sau la Biserica „Sfinților Serghie și Vah” și a vizitat comunitatea monahală de pe Muntele Olimp din Bitinia.
foto-biserica „Sfinților Serghie și Vah” în Istanbul, Turcia
În ultimii săi ani de viață a fost bolnav, suferind mai întâi de epilepsie și apoi de hidropizie.
Aflat în Constantinopol, cuviosul s-a chinuit un an întreg cu acele boli cumplite, necăutîndu-se cu nici un fel de doctorie, căci se pregătise de moarte. După ce și-a cunoscut mai înainte mutarea să la ceruri, a zis către frații care erau cu dânsul: „Fraților, îndrăzniți, că sfârșitul vieții mele s-a apropiat. Deci luați-mă și duceți-mă în casa cea primitoare de străini, căci după douăsprezece zile va fi sfârșitul meu”.
După douăsprezece zile, adică în a douăzecea zi a lunii noiembrie a anului 842, Sfântul Grigorie Decapolitul și-a dat cinstitul său suflet în mâinele Domnului.
Nu se cunoaște exact când s-a făcut slujba specială de canonizare a noului sfânt, numit de acum înainte Grigorie Decapolitul, după provincia Decapolis în care se născuse.
La scurt timp după înmormântarea Cuviosului Grigorie, mormântul său a devenit cunoscut, datorită minunilor ce se săvârșeau acolo. Sunt cunoscute o mulțime de vindecări care s-au înfăptuit prin atingerea sfintelor sale moaște.
În jurul anului 850 trupul sfântului a fost deshumat și, fiind găsit neputrezit și răspândind bună mireasmă, a fost transferat într-o mănăstire fondată de Iosif Imnograful, lângă mormântul Sfântului Ioan Gură de Aur, în Biserica Sfinților Apostoli din Constantinopol, unde a fost păstrat cu cinste.
A rămas acolo mai bine de șase veacuri.
În anul 1453, căzând Bizanţul sub turci, moaştele Sfântului Grigorie au fost duse în părţile Dunării, ajungând în mâinile unui dregător turc.
În ultimii ani ai secolului al XV-lea, Banul Barbu Craiovescu, (călugărit la bătrânețe sub numele de Pahomie), care se trăgea din neamul Basarabilor, a adus moaștele Sfântului Grigorie Decapolitul la Mănăstirea Bistrița din Oltenia, ctitorită de el și frații săi Pârvu Vornicul, Danciu Armașul și Radu Postelnicul între anii 1492-1494.
Legenda spune că banul Barbu Craiovescu își aștepta moartea într-o temniță la Istambul. În noaptea de dinaintea execuției, marele boier s-a rugat necontenit și cu lacrimi amare la Sfântul Grigore. S-a rugat până a pierdut șirul orelor și al gândurilor negre, când, deodată, s-a trezit într-o biserică plină de candele și icoane îmbrăcate în argint.
Era peste mări și țări, tocmai la Bistrița, înconjurat de câțiva călugări, speriați să vadă un om cu straiele rupte și lanțuri la picioare, despre care nimeni nu putea spune cum și când anume a intrat în biserică. Drept mulțumire pentru salvarea lui cu totul miraculoasă, Barbu Craiovescu a început să colinde Orientul, până când, într-un tărziu, a găsit moaștele Cuviosului Grigore Decapolitul , ținute cu multă cinste de către un negustor turc.
Cu greu s-a lăsat convins turcul să vândă moaștele cuviosului, și asta numai după ce boierul oltean i-a propus să urce racla pe talgerul unui cântar, iar pe celalalt talger să pună aur.
Turcul bănuia că vă lua o sumă importantă, echivalentă cu greutatea moaștelor. Însă dragostea Banului Barbu față de moaște a avut alt deznodământ: așezate pe un taler al balanței, moaștele într-adevăr au cântărit greu, dar când Barbu Craiovescu a pus galbenii, balanța s-a echilibrat la o sumă mică.
Acest lucru a făcut ca turcul să exclame: „Vezi, vezi, cum creștin la creștin trage”.
Întâmpinat cu mare fală și bucurie la Dunăre de către mitropolitul țării și un întreg sobor de preoți, Barbu Craiovescu a decis să-l lase pe Sfânt să-și aleagă singur locul și casa.
A pus, deci, racla din lemn de piersic, ornamentat cu stilizări de aur și argint, într-un rădvan tras de cai „neînvățați” și a pornit la drum, decis să-l lase pe sfânt să se ducă unde va voi în Oltenia. Caii au ocolit Tismana și Cozia, au trecut pe lângă multe alte mănăstiri vâlcene, și nu s-au oprit decât la porțile Bistriței, de unde nu au mai vrut să plece sub nici un chip. Sfântul hotărâse. Își găsise, în sfârșit, locul și liniștea.
De atunci până în ziua de astăzi se află acolo nestrămutate, întregi și nestricate, izvorând mireasmă preafrumoasă și dând tămăduiri pentru tot felul de boli, ca și mai înainte, la cei ce aleargă cu credință către ele. Căci darul și sfințenia aleșilor lui Dumnezeu este neîmpuținată. Iar țara o păzește și o ocrotește de multe feluri de necazuri și de primejdii.
În anul 1656 Constantin Șerban Voievod (ctitorul bisericii actualei Patriarhii) a donat o raclă de argint în care au fost așezate sfintele moaște.
La 1763, când epidemia de ciumă cuprinsese Bucureștiul, racla cu moaștele Sfântului Grigorie Decapolitul a fost adusă în fața Mitropoliei, iar în urma rugăciunilor ținute ciuma a început să dea înapoi, dispărând definitiv.
Bucurându-se de o aleasă cinstire, la 28 februarie 1950 Sfântul Sinod a hotărât generalizarea cultului său în toată Biserica Ortodoxă Română.
Nemișcat, cu degetele mâinii reunite etern într-un semn de binecuvântare, moaștele Cuviosului Grigore Decapolitul refuză de 500 de ani să părăsească măicuțele și sfințita lui casă de la Bistrița.
Nimeni nu a reușit vreodată să-i încalce voia. Când Constantin Șerban Voievod a vrut să-l răpească pentru a-l așeza în Mitropolia Bucurestilor, Sfântul s-a împotrivit. Cu greu au ridicat racla dregătorii domnești, dar și mai greu le-a fost să treacă apa Oltului, căci „pe la jumătatea apei, s-a făcut din voia Sfântului o furtună atât de mare, încât n-au putut trece firul Oltului nicidecum. Ci era a se îneca cu toții, de nu s-ar fi întors din drum, reașezând moaștele la locul lor”.
Tot așa s-a întâmplat și pe vremea domnitorului Ghica, ba chiar și în 1948, când Sfântul – văzând gândurile de răpire ale oamenilor – se îngreună peste fire, încât nici o căruță trasă de patru boi nu l-a mai putut clinti din loc.
În vremuri grele, când cotropitorii năvăleau în ținuturile vâlcene, moaștele Sfântului Grigorie, împreună cu toate odoarele sfințite și tot avutul transportabil al sfintei Mănăstiri Bistrița, au fost adăpostite într-o peșteră străveche, numită Peștera Sfântului Grigorie Decapolitul.
Aceasta este situată la nord de mănăstire, pe malul drept al albiei râului Bistrița. După un sfert de oră de urcuș anevoios, în peretele din dreapta al muntelui, la o înălțime amețitoare, deasupra torentului se deschide vestita peșteră a sfântului.
Intrarea este foarte mică; din galeria principală, culoarul stâng duce în direcția vestică, unde este situată "Bisericuță Ovidenia”, iar în dreapta, pe o scară se coboară către est, spre "deschizătură mare” a peșterii, unde este amplasată "Bisericuța Sfinții Arhangheli”.
Aceste două bisericuțe sunt adevărate bijuterii ale artei religioase medievale, unde s-au închinat voievozi și ierarhi, călugări și mulțime de credincioși, iar la sfintele altare au liturghisit ieroschimonahi iubitori de liniște și sfințenie.
De peste o sută de ani o părticică din moaștele Sfântului Cuvios Grigorie Decapolitul, care a fost adusă de la Mănăstirea Bistrița, se află spre cinstire și în Biserica Hagiu din București.
După ce Cuviosul și-a dat sufletul în mâinile Domnului, pe când îl duceau ca să îngroape cinstitele și sfintele sale moaște, s-a apropiat cu credință un bolnav care avea o boală cumplită, încât nu putea să stea drept, ci era aplecat și gârbovit. Acesta cum s-a apropiat de trupul sfântului și parându-i că a pus cineva mâna pe el, s-a întors și a întrebat pe fratele care era aproape de dânsul: „Au tu te-ai atins de mine?”. Iar el a răspuns: „Nu, nu eu”. Deci atunci a cunoscut că era puterea lui Dumnezeu care umbrea moaștele sfinte ale Cuviosului și i-a dat îndată tămăduire și s-a îndreptat de gârbovirea lui, neavând nici urmă de boală.
După ce au îngropat sfintele moaște în pământ, un alt om având un duh necurat care îl chinuia cumplit, a venit și s-a apropiat de mormântul Sfântului și, stând acolo, chema numele lui în ajutor. Frații care erau și petreceau în acea mănăstire unde era îngropat Sfântul, judecind cu toții că nu se cade să îngroape în pământ un asemenea odor scump ca acela, au scos afară racla cu Sfintele moaște. Iar cel îndrăcit, petrecând puține zile lângă racla Sfântului, a scăpat de duhul cel necurat cu rugăciunile lui și făcându-se cu totul sănătos, s-a dus acasă slăvind pe Dumnezeu.
Un altul iarăși era supărat de un duh necurat, ca și cel dintâi. Acesta, cum a venit și s-a atins de moaștele Sfântului, îndată s-a izbăvit de duhul cel necurat și s-a dus la casa sa bucurându-se.
Un om avea la un picior o bubă foarte gravă și mulți ani pătimind de acea boală nevindecată, a venit la sfintele moaște ale Sfântului și numai ce s-a uns la buba sa cu picăturile ce ieșeau din racla Sfântului, îndată s-a tămăduit.
Un altul, având o rană nevindecată de mulți ani și neputând nici un doctor să-i folosească, nici cu alte buruieni vindecătoare a-l vindeca, acela numai ce a venit și s-a uns cu mir de la Sfântul și îndată s-a tămăduit.
O femeie oarecare se chinuia de trei zile și nicidecum nu putea să nască. Aceasta trimițând la sfintele moaște și aducîndu-i-se untdelemn din candela Sfântului, numai ce s-a uns cu dânsul și îndată a născut fără nici o durere.
O altă femeie, având o boală grea în părțile ascunse, pătimea foarte rău și nu se putea tămădui cu nici un chip. Iar după ce a venit la sfintele moaște și și-a pus capul pe sicriul Sfântului, mărturisindu-și patima cu credință, numaidecât a primit tămăduire precum a dorit.
Un om avea mare durere de cap și nemaiputând răbda durerea, a venit la sfintele moaște și s-a atins cu capul de racla Sfântului Grigorie, și în acea noapte i s-a arătat Sfântul în vis și l-a apucat de creștet și i-a despicat capul în două, și, scoțând o bucată de carne putredă, i-a zis: „Iată, din această pricină ți-a venit durerea capului. Deci acum mergi cu pace și fii sănătos”. Și sculându-se din somn, s-a simțit cu totul sănătos și s-a dus mulțumind și slăvind pe Dumnezeu.
Alt frate avea atâta război și sminteală în trupul lui, încât îi primejduia mântuirea. Acesta, ducându-se la mormântul Sfântului Grigorie, și-a mărturisit patima cu lacrimi și a cerut ajutor de la dânsul. Și îndată, o minune! a încetat războiul din trupul lui și a rămas fratele nesupărat și neispitit, slăvind pe Domnul și mulțumind Sfântului.
Un monah, anume Petru, a fost robit de tătari și, ținut fiind multă vreme închis în temniță împreună cu mulți alții. Într-una din zilele acelea i s-a spus că a doua zi vor să le taie capul la toți. Iar Petru, auzind răspunsul cel de pierdere, a făcut rugăciune stăruitoare către Sfântul Grigorie toată noaptea, ca să-l izbăvească de moartea cea fără de vreme. Și, adormind puțin, către ziuă, i s-a arătat sfântul în vis și i-a zis: „Nu te teme, Petre, că nu vei muri!”. Și făcându-se ziuă, toți cei ce erau închiși își așteptau moartea. Iar Sfântul, cu rugăciunile sale către Dumnezeu, mai presus de toată nădejdea, i-a izbăvit de robie, din închisoare și de la moarte. Și întorcându-se către sfintele moaște ale Sfântului, i-au dat mulțumire pentru izbăvire.
O femeie fiind îndrăcită de paisprezece ani a venit la Sfântul ca la un liman liniștit, și petrecând câteva zile, cu rugăciunile Sfântului Grigorie, s-a izbăvit de dracul ce o muncea, și s-a întors acasă sănătoasă. După câtăva vreme, iar a căzut într-un păcat și iarăși s-a îmbolnăvit, mai rău ca înainte. Deci chinuindu-se foarte rău de duhul cel necurat, iarăși a alergat la racla Sfântului, mărturisindu-și păcatul cu zdrobire de inimă, cu lacrimi și cu făgăduință că de acum înainte nu va mai păcătui. Și, cerând izbăvire cu credință neîndoită, îndată s-a izbăvit de duhul cel necurat și s-a dus acasă bucurându-se, slăvind pe Dumnezeu și mulțumind Sfântului Grigorie.
Moaștele Sfântului Grigorie Decapolitul s-au arătat de la început făcătoare de minuni. Aduse în țara noastră ele au continuat să izbăvească de boli și de primejdii mulțime de credincioși.
Bătranii satelor, călugării şi, în ultimii ani, călugăriţele din partea locului, mărturisesc că aici veneau tot felul de bolnavi din împrejurimi şi din alte regiuni ale ţării şi, după rugăciuni făcute la moaştele Sfântului Grigorie, se vindecau de suferințele lor.
Una dintre minunile săvarşite de Cuviosul Grigorie este şi aceea că sute de ani Mănăstirea Bistrița din Oltenia a fost cruţată de tot felul de primejdii: foc, pustiire, dăramare. Atât ea, cât și vieţuitorii acestui sfânt lăcaş au fost păziţi de marile nenorociri care au „bântuit” alte mănăstiri.
Minunile săvârșite în țara noastră de moaștele Sfântului Grigorie Decapolitul sunt nenumărate; dintre acestea, câteva, vor fi prezentate în continuare.
Izbăvirea de ciumă
În anul 1763 a izbucnit în Bucureşti o mare epidemie de ciumă, adusă de la Constantinopol. Majoritatea populaţiei a fost lovită de această cumplită boală contagioasă şi foarte periculoasă. Mii de oameni erau seceraţi zilnic de puterea morţii. Toţi locuitorii Capitalei erau încredinţaţi că ajutorul nu le mai putea veni decât de la Dumnezeu.
De aceea domnul ţării, mitropolitul, boierii şi întreg poporul s-au sfătuit să înalţe rugăciunile lor prin mijlocirea unui sfânt. Astfel au hotărât să transporte la Bucureşti moaştele Sfântului Grigorie de la Mănăstirea Bistriţa. Pentru realizarea acestui lucru a mers la Bistriţa chiar mitropolitul din Bucureşti, fiind însoţit de episcopii Grigorie şi Partenie.
Împreună cu egumenul bistriţean Mihail arhimandritul ei au oficiat slujba, fiind înconjuraţi de un mare număr de preoţi şi diaconi, apoi, însoţiţi de o mulţime de credincioşi au pornit procesiunea spre capitală. Ajungând la Bucureşti cortegiul a mers direct la Mitropolie, unde racla a fost aşezată în catedrală. Apoi a început procesiunea pentru salvarea oraşului de molima ciumei.
După terminarea acesteia boala a început să scadă, până a dispărut cu totul.
Râmnicu Vâlcea a fost salvată de secetă şi boli
În anul 1859 ţinuturile vâlcene erau afectate de o secetă cumplită, dar cel mai mult a fost afectat Râmnicul.
Oamenii erau deja disperaţi. Şi de această dată ei au pornit o procesiune religioasă cu moaştele sfântului Grigorie.
Moaştele au fost întâmpinate la intrarea în oraş de toată populaţia, după care au fost duse la episcopie şi pe străzi. S-au ridicat rugăciuni pentru ploaie, astfel că, încă dinainte să se termine procesiunea au apărut nori pe cer, care au udat din plin oraşul.
Nu peste mult timp, în 1863 oraşul a fost din nou lovit de secetă şi de boli grele, care au doborât şi oameni, şi animale. Râmnicenii şi-au adus atunci aminte de minunile sfântului şi au insistat să-l mai aibă din nou în localitate.
După procesiune seceta şi bolile au dispărut, ca şi cum le-ar fi îndepărtat de ei o mână nevăzută.
Şi în jurul mânăstirii locuitorii au fost protejaţi de sfânt. La Costeşti ei au îndepărtat o secetă care a lovit comuna în anul 1864 printr-o procesiune cu moaştele sfântului. Fiecare locuitor a ţinut atunci câte o lumânare aprinsă în mâini.
Oraşul Craiova – salvat de invazia lăcustelor
În iarna anului 1778 moaştele sfântului au scăpat şi oraşul Craiova de invazia lăcustelor.
Iarna aceea a fost deosebit de blândă în Ţara Românească, iar vara anului următor a fost deosebit de secetoasă. Căldura toridă uscase totul, iar din pământ se deschideau crăpături adânci. O dată cu seceta oamenii s-au pomenit şi cu o nemaipomenită invazie de lăcuste.
În zona Olteniei poporul s-a gândit că numai mijlocirea Sfântului Grigorie de la Mânăstirea Bistriţa ar putea avea efect, aşa că au cerut insistent organizarea unei procesiuni cu sfintele sale moaşte.
La Biserica din centrul oraşului Craiova mulţimea nenumărată a asistat la sfinţirea apei, cerând ajutorul şi mila lui Dumnezeu. După aceea Episcopul a stropit cu agheasmă pe fiecare credincios, după care a pornit procesiunea pe străzi, până la marginea oraşului. Acolo, în preajma culturilor de grâu şi a tarlalelor de porumb, ofilite şi mâncate de lăcuste au fost rostite molitvele pentru ploaie şi alungarea dăunătoarelor.
Oamenii au văzut atunci cum lăcustele s-au adunat în stoluri negre şi au trecut munţii; apoi, s-au ridicat nori grei de ploaie, care şi-au revărsat şuvoaiele peste pământ şi au spălat de resturile greu mirositoare ale lăcustelor.
Minuni povestite de un nepot al unui paraclisier al mănăstirii
-se spune că o fecioară care a fost afectată de o boală de ochi, s-a vindecat în mod miraculos;
-în anul 1883 în partea de nord a Olteniei a fost o mare secetă. Localnicii au cerut să se facă o procesiune cu moaştele, pentru a fi adusă ploaia. Datorită faptului că în comuna unde fusese programată procesiunea erau mulţi oameni cu păcate grele sfintele moaşte nu a fost chip să fie duse acolo. Caii nu au voit deloc să meargă în acea direcţie. În acel moment a luat frâiele un căpitan energic, care a început să înjure cum îi venea la gură caii care nu voiau să meargă mai departe. Lumea spune că atunci a „damblagit” pe loc şi a rămas paralizat. Procesiunea nu s-a mai făcut, iar căpitanul nu se puta trata, deşi în consultaseră mulţi medici. Căpitanul a ajuns până în Franţa, la medici renumiţi, dar, auzind cum se îmbolnăvise aceştia l-au sfătuit să se întoarcă la Bistriţa şi să-i ceară sfântului să-l vindece. Căpitanul a fost readus în ţară, unde a căzut în genunchi şi a cerut să fie tămăduit la racla sfântului. Se spune că abia a terminat de rostit rugăciunea că a şi fost vindecat;
-în anul 1958 un copil a fost vindecat de epilepsie în Postul Mare. Copilul fusese adus de mama sa, Ioana Pamfil – Giurca, din comuna Vaideeni – Horezu. Femeia a stat câteva zile la mănăstire, iar după o săptămână copilaşul s-a vindecat;
-tot în Postul Mare, dar în anul 1958 a fost vindecată şi o tânără de 26 de ani care amuţise ca prin minune, dar şi dispăruse de acasă, spre disperarea părinţilor. Când a intrat în mănăstire tinerei i-a revenit vocea;
-o femeie a spus că s-a tămăduit de cancer la racla sfântului, în anul 1971;
-o fetiţă din Bucureşti s-a tămăduit de cancer la ochi în 1995. La scurt timp după ce familia disperată a plecat de acolo mama fetiţei, Mariana Lăcătiş i-a scris preotului de la Bistriţa că fetiţa ei, de 8 ani, Ana se vindecase de tumoare. „Sfântul Grigorie Decapolitul a făcut o minune cu fetiţa mea. I-am făcut tomografie după 40 de zile şi tumoarea nu mai exista, fapt constatat de medici.” – scria mama fetiţei.
Minuni povestite de maica Porfiria, una dintre călugărițele mănăstirii
- o femeie din Costești s-a vindecat de paralizie. A venit adusă pe brațe de neamuri și a doua zi a intrat în biserică pe picioarele ei, pentru a mulțumi Cuviosului Grigore;
-un bărbat, bolnav de cancer de piele, s-a tămăduit ungându-se cu ulei de la candela aprinsă la icoana Sfântului, în zilele următoare minunând pe medicul care deja îl programase de urgentă pentru operație;
-în anul 1956, un băiețel din Băilești, bolnav de epilepsie, s-a vindecat doar trecând în genunchi (așa cum este obiceiul) pe sub sfânta raclă;
-în vremurile din urmă o femeie stăpânită de draci și prinsă în lanțuri de rude, doar atingând moaștele s-a trezit ca dintr-un somn adânc, a început să plângă și să-și ceară iertare oamenilor din biserică, pentru toate câte făcuse vreme de 10 ani, spre mirarea și bucuria familiei.
Avertismentul dat femeii păcătoase
În anul 2003 a venit să se închine la racla Sfântului Grigorie Decapolitu o femeie însoțită de un bărbat. Femeia a trecut pe sub racla Sfântului așa cum fac toți cei care cer ajutor și tămăduire neputințelor sufletești și trupești.
De îndată ce s-a ridicat, femeia a început să țipe de durere și spunea că se simte ca și cum cineva i-ar sfâșia carnea. A cerut să i se aducă degrabă un preot care să îi citească rugăciuni de dezlegare. Părintele duhovnic Ghenadie era atunci în biserică și a venit repede să o ajute. Cerându-i să citească o rugăciune de dezlegare, femeia i-a mărturisit că este soție de preot.
Atunci părintele a întrebat-o cine era bărbatul care o însoțea. Necunoscuta a mărturisit că l-a părăsit pe soțul ei, preotul, și că acesta este un turc, cu care trăia acum. Auzind acestea, părintele i-a răspuns că situația nu se poate repara doar cu o simplă rugăciune ci că ea însăși trebuie să se lase de păcat și să-și îndrepte viața.
Acest avertisment a fost dat spre salvarea sufletului prin pocăință iar nu spre pedeapsă. ( din mărturisirea maicilor de la Bistrița)
Refacerea familiei pe cale să se destrame
“După șase ani de căsnicie în septembrie 2006 soțul meu își găsise o altă femeie. În luna octombrie am aflat de această relație și de durere am vrut să plec de acasă. Am plecat la Bistrița unde am stat trei zile rugându-mă ca venind acasă să aflu tot adevărul despre ceea ce face soțul meu.
Tot drumul spre casă am simțit binecuvântarea Sfântului și am ajuns în apartamentul nostru într-un moment în care soțul meu nu se aștepta să vin astfel că l-am auzit vorbind cu aceea femeie încredintandu-mă astfel că nu mă înșelasem.
Atunci soțul meu s-a hotărât să plece și să se mute cu femeia aceeea însă de Crăciun s-a decis să mergem totuși împreună la Mănăstirea Bistrița unde am rămas împreună 4 zile.
Când ne-am întors acasă, eu am rămas însărcinată deși în toți acești șase ani de când eram împreună nu am putut rămâne însărcinată niciodată iar soțul meu nu a mai plecat de acasă.” (Simina, Bucuresti)
Sprijin întru căsnicie
“Prin puterea rugăciunii către Maica și Sfântul Grigorie Decapolitul ( Mănăstirea Bistrița, Vâlcea) l-am întâlnit pe cel care avea să devina soțul meu, ne-am căsătorit și am reușit să trecem peste toate încercările la început de drum. Când simțeam că nu mai avem forță pentru a reuși, Cineva de sus ne sprijinea.
Am devenit o familie armonioasă iar Bunul Dumnezeu ne-a binecuvântat și cu un copil. “ (Tiberiu si Alina)
Ajutor în dobândirea de prunci
“În toamna anului 2008 am venit împreună cu un grup de creștine din Timișoara la mănăstirea Bistrița pentru a participa la prăznuirea Sfântului Grigorie Decapolitul. Auzisem de multe ori că dacă cineva ajunge sub racla Sfântului și se roagă cu credință, poate fi ajutat. Cu acest gând plecasem de acasă căci vroiam și eu să îl rog pe Sfântul Grigorie să mă ajute să rămân însărcinată. Aveam deja 11 ani de căsnicie și tot mai speram că Bunul Dumnezeu să ne binecuvânteze și pe noi cu un copilaș.
Mare mi-a fost bucuria la întoarcere căci după doar două luni, minunea dorită s-a produs. Am rămas însărcinată, eram în al nouălea cer, nu-mi venea să cred că era adevărat și totuși astăzi am un băiețel scump și sănătos pe care l cheamă Daniel. “ (Iasmina, jud Timiș)
Răufăcătorul prins datorită unui vis
Un preot de la Mânăstirea Bistriţa, Alexandru Niţu a povestit că în noaptea de 20 spre 21 iunie 1958 un hoţ a intrat în mănăstire folosind un şperaclu pentru a forţa uşa şi a furat din racla sfântului degetul cel mare al mâinii drepte a Sfântului Grigorie.
Dimineaţa preotul a încercat să afle cine putea fi hoţul, dar nimeni nu-l văzuse. Atunci s-au făcut rugăciuni pentru ca însuţi sfântul să-l descopere pe autor. În noaptea următoare preotul îşi aminteşte că a visat cum sfântul îi spunea: „Scoală-te şi mergi în comuna Muereasca, la Ion Florescu şi spune-i să-mi dea înapoi ce a luat de la mine.”
Cuprins de teamă preotul a mers acolo unde i se spusese. Acolo l-a găsit pe Ion Florescu care a recunoscut atunci că furase degetul sfântului şi i l-a dat preotului să-l ducă înapoi.
Vindecarea unei boli de piele
Sofia Patrichi, o învăţătoare pensionară din Bucureşti, mărturiseşte cum s-a vindecat la moaștele Sfântului Grigorie Decapolitul. În anul 1957, i-a apărut pe faţă o eczemă care cu timpul s-a infectat, iar Sofia Patrichi a devenit suspectă de cancer. Îngrijorată, ea a venit la Mănăstirea Bistrița şi-a atins faţa de Sfânta Raclă, şi s-a rugat cu lacrimi în ochi pentru sănătatea ei. A doua zi, când s-a trezit din somn, faţa ei era netedă ca altădată.
Tămăduirea femeilor paralizate
În vara anului 1913, de hramul Mănăstirii Bistriţa, a fost adusă la moaştele Sfântului Grigorie o femeie tânără, paralizată de ambele picioare. Fiind atinsă de sfintele moaşte, i s-a făcut Sfântul Maslu de trei ori şi, după trei săptămâni, a venit la mănăstire pe picioarele sale, să mulţumească sfântului pentru vindecarea ei.
Prin anul 1920, o femeie, anume Maria, din comuna Cacova, judeţul Vâlcea, lucrând în ziua de 27 iulie – Sfântul Pantelimon – la cules de prune, a căzut din pom, paralizând în întregime. După câteva zile au adus-o rudele la Sfântul Grigorie pentru sfintele slujbe. Însoţitorii au trecut-o cu mare greutate de trei ori pe sub sfânta raclă. La urmă a început să deschidă ochii mari. Tot timpul Sfintei Liturghii a stat culcată pe o pătură, alături de sfintele moaşte. După ce i s-a făcut Sfântul Maslu, îndată femeia şi-a revenit în simţiri.
Ea se vindecase prin minune de cumplita ei paralizie. Apoi, a cerut să fie ridicată în picioare, a trecut singură din nou pe sub sfânta raclă, a făcut metanii de mulţumire şi s-a urcat în munte, la peştera Sfântului Grigorie, împreună cu cei ce o aduseseră la biserică.
13-15:
13. Zis-a Lui cineva din mulţime: Învăţătorule, zi fratelui meu să împartă cu mine moştenirea.
14. Iar El i-a zis: Omule, cine M-a pus pe Mine judecător sau împărţitor peste voi?
15. Şi a zis către ei: Vedeţi şi păziţi-vă de toată lăcomia, căci viaţa cuiva nu stă în prisosul avuţiilor sale.
22-31:
22. Şi a zis către ucenicii Săi: De aceea zic vouă: Nu vă îngrijiţi pentru viaţa voastră ce veţi mânca, nici pentru trupul vostru cu ce vă veţi îmbrăca.
23. Viaţa este mai mult decât hrana şi trupul mai mult decât îmbrăcămintea.
24. Priviţi la corbi, că nici nu seamănă, nici nu seceră; ei n-au cămară, nici jitniţă, şi Dumnezeu îi hrăneşte. Cu cât mai de preţ sunteţi voi decât păsările!
25. Şi cine dintre voi, îngrijindu-se, poate să adauge staturii sale un cot?
26. Deci dacă nu puteţi să faceţi nici cel mai mic lucru, de ce vă îngrijiţi de celelalte?
27. Priviţi la crini cum cresc: Nu torc, nici nu ţes. Şi zic vouă că nici Solomon, în toată mărirea lui, nu s-a îmbrăcat ca unul dintre aceştia.
28. Iar dacă iarba care este azi pe câmp, iar mâine se aruncă în cuptor, Dumnezeu aşa o îmbracă, cu cât mai mult pe voi, puţin credincioşilor!
29. Şi voi să nu căutaţi ce veţi mânca sau ce veţi bea şi nu fiţi îngrijoraţi.
30. Căci toate acestea păgânii lumii le caută; dar Tatăl vostru ştie că aveţi nevoie de acestea;
31. Căutaţi mai întâi împărăţia Lui. Şi toate acestea se vor adăuga vouă.
Troparul Sfântului Cuvios Grigorie Decapolitul, glasul al 3-lea:
Chip te-ai făcut înfrânării şi prin dumnezeiescul Duh pe toţi i-ai luminat; alergarea dreptei credinţe ai săvârşit-o şi cu învăţăturile lumea ai luminat şi ai mustrat cugetele celor rău credincioşi, Părinte Cuvioase Grigorie, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să ne dăruiască nouă mare milă.
Condacul 1
Apărătorul nostru şi folositorul cel fierbinte, după datorie mulţumiri aducem ţie, Sfinte, noi, cei izbăviţi din nevoi cu rugăciunile tale. Ci ca cel ce ai către Domnul îndrăzneală, din toate primejdiile izbăveşte-ne pe noi, ca să-ţi cântăm ţie: Bucură-te, Sfinte Cuvioase Părinte Grigorie!
Icosul 1
Îngerească viaţă alegând a petrece pe pământ, Părinte, ca să te bucuri cu îngerii în ceruri, ai părăsit toate cele veselitoare ale lumii şi, rănindu-te cu dumnezeiasca dragoste, ai alergat la limanul cel de mântuire al sihăstriei; pentru care noi minunându-ne zicem ţie:
Bucură-te, că din pruncie ai ridicat pe umeri Crucea Mântuitorului Hristos;
Bucură-te, că pentru dragostea lui Hristos ai uitat dorul părinţilor tăi;
Bucură-te, că ai ales fecioria mai mult decât nunta;
Bucură-te, că ţi-ai logodit ţie curăţia;
Bucură-te, că nu te-ai amăgit ca Adam prin lăcomie;
Bucură-te, că prin postire ai domolit săltările trupului;
Bucură-te, că ai câştigat în inima ta frica Domnului;
Bucură-te, că dintr-însa ai născut duh de mântuire;
Bucură-te, căci cu secera rugăciunii ai curăţit spinii patimilor;
Bucură-te, căci cu plugul înfrânării ai arat pământul sufletului tău;
Bucură-te, că ai semănat într-însul seminţele dreptei credinţe;
Bucură-te, că dintr-însele odrăsleşti nouă roadele tămăduirilor;
Bucură-te, Sfinte Cuvioase Părinte Grigorie!
Condacul al 2-lea
Văzându-se pe sine Sfântul izbăvit de grijile lumeşti, tăinuindu-se de slugile sale, a alergat la părintele şi păstorul care l-a învăţat rânduiala vieţii sihăstreşti şi l-a trimis a se nevoi cu pustnicii cei ce petreceau acolo aproape de dânsul şi cu care a cântat lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 2-lea
Înţelegerea cea răzvrătită a rău credinciosului egumen cunoscând-o, cu îndrăzneală l-ai înfruntat în sobor mustrându-l; iar el, trufaşul, mâniindu-se, a poruncit ca să te bată fără milă; tu însă, primind mulţimea loviturilor ca nişte rouă cerească, mulţumit-ai lui Dumnezeu; pentru care noi, lăudând râvna ta cea dumnezeiască, grăim ţie:
Bucură-te, că ai vădit cu îndrăzneală eresurile celor rău credincioşi;
Bucură-te, că ai fugit de locuirea cea împreună cu dânşii;
Bucură-te, că, pentru dreapta credinţă primind răni, te bucurai ca apostolii;
Bucură-te, apărătorul dogmelor celor soborniceşti şi apostoleşti;
Bucură-te, râvnitorul vieţii îngereşti;
Bucură-te, locuitorul pustiei cel ales;
Bucură-te, că prin vărsările lacrimilor ai stins focul păcatului;
Bucură-te, că prin stările la privegheri ai adormit valurile patimilor;
Bucură-te, căci cu dumnezeiasca smerenie ai smerit răutatea vrăjmaşilor diavoli;
Bucură-te, că nu te-ai amăgit de nălucirile lor cele prefăcute în chip de lumină;
Bucură-te, că prin sihăstrie te-ai arătat ca un pom răsădit lângă izvoarele apelor;
Bucură-te, căci cu lucrarea cuvântului te-ai arătat viţă mult roditoare;
Bucură-te, Sfinte Cuvioase Părinte Grigorie!
Condacul al 3-lea
Puterea Celui Preaînalt prin rugăciunile tale cele primite pogorându-se, a gonit pe diavolii care te supărau şi te chinuiau spre păcatul trupesc; de care izbăvindu-te în vis prin venirea Preacuratei Maicii lui Dumnezeu ce s-a arătat în chipul maicii tale, ai cântat lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 3-lea
Având dorire să vezi pe fratele tău cel după trup, ai trimis la dânsul pe ucenicul tău; iar tu, fiind cuprins de lumina cerească ce s-a pogorât peste tine, ai petrecut în bună mireasmă multe zile, până ce s-a întors ucenicul; atunci te-ai deşteptat, iar el înţelegând acea taină preamărită, a grăit către tine:
Bucură-te, văzătorule de cereşti vedenii;
Bucură-te, lăcaş de cerească lumină;
Bucură-te, că prin buna mireasmă a ei te-ai izbăvit de curgerea sângelui;
Bucură-te, că printr-însa ai scăpat de patimi şi de supărările diavolilor;
Bucură-te, că, răstignindu-te lumii, Domnului te-ai adus jertfă;
Bucură-te, căci cu sudorile sihăstriei ai stins cărbunii patimilor;
Bucură-te, că ai fost pildă tuturor spre mântuire;
Bucură-te, că pe mulţi mântuiţi ai adus Domnului;
Bucură-te, temelia cea neclintită a pustniceştilor strădanii;
Bucură-te, că ai înflorit ca un trandafir şi crin binemirositor în văile sihăstriei;
Bucură-te, că de la cer ai primit dar în chipul focului;
Bucură-te, că ai strălucit mai mult decât soarele;
Bucură-te, Sfinte Cuvioase Părinte Grigorie!
Condacul al 4-lea
Vifor de gânduri îndoite având sfântul pentru vedenia de care a fost uimit în multe zile, a chemat pe unchiul şi Părintele său Simeon ca să vină la dânsul; de la care luând buna încredinţare că vedenia aceea n-a fost de la întunecaţii diavoli, ci dumnezeiască şi îngerească, a cântat lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 4-lea
Auzit-ai glas din cer strigându-te ca pe patriarhul Avraam: „Ieşi din pământul tău şi din rudenia ta şi mergi în pământul în care vei putea sluji lui Dumnezeu”; şi îndată ascultând dumnezeiasca poruncă, sculându-te, te-ai dus; pentru aceea grăim:
Bucură-te, că te-ai făcut următor lui Avraam cu credinţa;
Bucură-te, căci ca dânsul ai părăsit patria şi neamul;
Bucură-te, cu Isaac moştenitorule al credinţei;
Bucură-te, cu Iacov minte văzătoare de Dumnezeu;
Bucură-te, noule Moise, cu nerăutatea;
Bucură-te, noule David, cu blândeţea;
Bucură-te, că te-ai arătat nou Iov cu răbdarea;
Bucură-te, că ai râvnit credinţa lui Iosif;
Bucură-te, că pentru credinţă te-ai aprins cu râvna ca Ilie;
Bucură-te, căci cu îndrăzneală ai mustrat ca Botezătorul;
Bucură-te, bărbat al doririlor duhului, noule Daniele;
Bucură-te, profet văzător de cele viitoare;
Bucură-te, Sfinte Cuvioase Părinte Grigorie!
Condacul al 5-lea
Stea nerătăcită multluminoasă povăţuită de Duhul Sfânt te-ai arătat, în pustietăţi şi în oraşe, strălucind cu minunile, diavolii gonind şi bolile tămăduind; pentru care de către toţi vestindu-se minunile tale, cu mulţumire se aduce lui Dumnezeu cântare: Aliluia!
Icosul al 5-lea
Văzând popoarele faptele tale cele bune şi viaţa ta cea mai presus de om, cu credinţă au alergat ca la un trimis al lui Dumnezeu, primind folosul cererilor; cu care şi noi împărtăşindu-ne de facerile tale de bine, după Evanghelie preamărind pe Tatăl ceresc, cu mulţumire cântăm ţie:
Bucură-te, că ai îmbogăţit pe cel sărac din Priconis, ca marele Nicolae;
Bucură-te, că te-ai arătat cu blândeţe către cel ce te-a bătut ca pe o iscoadă;
Bucură-te, că ai vădit avuţia lui Mercurie că era din nedrepte agoniseli;
Bucură-te, că ai izbăvit din mare pe călugărul ce-ţi slujea ţie;
Bucură-te, că la Roma te-ai arătat mare făcător de minuni;
Bucură-te, că de acolo ai fugit de lauda oamenilor;
Bucură-te, că în Sicilia ai gonit pe balaurul ce se pornise asupra ta;
Bucură-te, că acolo pe femeia cea desfrânată o ai îndreptat la pocăinţă;
Bucură-te, căci cu rugăciunea ta către Dumnezeu ai îmblânzit pe păgâni;
Bucură-te, că în chip nevăzut ai trecut prin oastea de sarazini;
Bucură-te, că ai vindecat mâna ce se uscase a sarazinului pe care o ridicase ca să te junghie;
Bucură-te, căci cu rugăciunile tale s-a tămăduit cel îndrăcit;
Bucură-te, Sfinte Cuvioase Părinte Grigorie!
Condacul al 6-lea
Propovăduitor purtător de Dumnezeu fiind, ai învăţat a ne închina Treimii în Unime şi Unimii în Treime, şi făcându-te vas ales ca marele Pavel, te-ai aprins de râvnă, dorind de mucenicie pentru sfintele icoane; iar Dumnezeu te-a păzit în viaţa aceasta ca să foloseşti multora care au cântat Lui: Aliluia!
Icosul al 6-lea
Strălucind tu ca al doilea Pavel în Tesalonic, petreceai în multe lipsuri dintre cele ale vieţii trupeşti; dar Dumnezeu purtând grijă de tine, te hrănea prin cinstita femeie, ca pe Ilie prin corbi şi ca pe Daniel în groapa leilor prin îngeri; iar noi, auzind credinţa ce aveai către Dumnezeu în Care ai nădăjduit, grăim ţie:
Bucură-te, că în multă lipsă fiind n-ai slăbit nevoinţele sihăstriei;
Bucură-te, că pentru dragostea lui Hristos ai răbdat foamea şi lipsa de îmbrăcăminte;
Bucură-te, că pe femeia cea săracă ai folosit cu izvorârea de smoală;
Bucură-te, că ai vădit pe cel ce ascunsese din milostenia cea rânduită pentru săraci;
Bucură-te, că ai tămăduit pe cel nebun îndrăcit ce sărise în spatele tău;
Bucură-te, că ai vădit pe călugărul ce se prefăcea că este îndrăcit;
Bucură-te, căci cunoscând vicleşugurile diavolilor, ca pe nişte păianjeni le-ai risipit;
Bucură-te, că întru toate desăvârşit i-ai ruşinat pe ei;
Bucură-te, că mai înainte ai spus pristăvirea stâlpnicului şi a celor doi fraţi;
Bucură-te, că asemenea ai vestit şi altui bătrân să-şi gătească mormântul;
Bucură-te, căci, cunoscând cu duhul, ai înfruntat pe cel ce nu îngropase pe cel mort găsit pe cale;
Bucură-te, că deştepţi mintea celor ce sunt îngropaţi în mormântul lenevirii;
Bucură-te, Sfinte Cuvioase Părinte Grigorie!
Condacul al 7-lea
Vrând odinioară să mergi în părţile slovenilor spre a vieţui în mai multă linişte acolo, mergând puţin pe cale, te-ai întors degrabă, căci ai cunoscut urgia lui Dumnezeu ce era să cadă peste puţin timp asupra lor; iar ucenicul tău, înspăimântându-se de mai înainte cunoaşterea ta, a cântat lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 7-lea
Arătat-a Dumnezeu prin tine minune preamărită cu boierul cel închis în temniţă, căci hotărât fiind el de pierzare, ai cunoscut aceasta cu darul lui Dumnezeu; pentru care asemănându-te marelui Nicolae, îndată ai alergat la mai-marele cetăţii şi cu multe rugăciuni l-ai izbăvit din amara moarte; iar el, aducându-ţi mulţumire, a grăit către tine:
Bucură-te, izbăvitorul celor osândiţi la moarte;
Bucură-te, ajutătorul celor în primejdii;
Bucură-te, că ai fost liman celor învăluiţi de marea acestei vieţi;
Bucură-te, că din nevoi se izbăveau şi se izbăvesc cei ce cheamă numele tău;
Bucură-te, că, mai înainte cunoscând venirea ucenicului tău, l-ai întâmpinat;
Bucură-te, că ai izbăvit de moarte pe cel muşcat de viperă;
Bucură-te, că ai izbăvit pe fecioară de durerile ochilor şi de orbire;
Bucură-te, că ai tămăduit de răceală pe cel bolnav ce se culcase pe patul tău;
Bucură-te, că ai tămăduit pe cel bolnav de friguri prin îmbrăcarea cu rasa ta;
Bucură-te, că ai izbăvit pe o femeie săracă, bolnavă de durerea capului;
Bucură-te, că ai gonit pe diavolul din călugărul ce se chinuia rău;
Bucură-te, primeşte de la noi cei supăraţi de diavoli, de trup şi de lume;
Bucură-te, Sfinte Cuvioase Părinte Grigorie!
Condacul al 8-lea
Străină viaţă petrecând pe pământ, Fericite Părinte Grigorie, cu totul ţi-ai înălţat mintea către cele cereşti, minunând pe îngeri şi pe oameni cu răbdarea ta; pentru aceasta acum, luând răsplătire de la Dumnezeu, cânţi Lui neîncetat împreună cu îngerii: Aliluia!
Icosul al 8-lea
Cu trupul ai fost întru cei de jos ca un om, iar cu mintea nu te-ai dezlipit de cele de sus; pentru aceasta te-ai învrednicit a scoate foc din gura ta, care ţi-a luminat faţa mai mult decât soarele; de care înfricoşându-se ucenicul tău, i-ai poruncit ca până la sfârşitul tău să păzească taina, ferindu-te de laudele oamenilor; deci şi noi cu dânsul grăim ţie:
Bucură-te, cel ce ai lucrat privind spre cele de sus;
Bucură-te, că întotdeauna ai privit la sfârşitul lucrării celei de Dumnezeu iubite;
Bucură-te, că pentru neîncetatele rugăciuni ai primit de la Dumnezeu sabie aurită;
Bucură-te, căci cu dânsa ai tăiat spinul păcatului;
Bucură-te, că, în trup fiind, ai auzit cântare îngerească;
Bucură-te, că prin curăţia minţii te-ai învrednicit de taine dumnezeieşti ca acestea;
Bucură-te, căci cu voinţa cea îndreptată spre Dumnezeu te-ai îndumnezeit după dar;
Bucură-te, că, în trup fiind, te-ai făcut lăcaş curat Preasfintei Treimi;
Bucură-te, că în chip nevăzut ai mers cu Ioan ucenicul tău pe cale;
Bucură-te, că de multe ori te-ai arătat unchiului tău în vremea rugăciunii;
Bucură-te, că mai înainte apucând ai mântuit pe stâlpnicul ce era să cadă în păcat;
Bucură-te, grăim ţie cei ce ne izbăvim de toate păcatele în toată vremea;
Bucură-te, Sfinte Cuvioase Părinte Grigorie!
Condacul al 9-lea
Toată latura Decapolei, Asia, Bizanţul, Tesalia, Roma, Răsăritul şi Apusul propovăduiesc lucrarea minunilor tale, cu care pe mulţi din dureri şi din necazuri i-ai izbăvit, vrednicule de minune, pe cei ce au cântat lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 9-lea
Ritorii cei mult bârfitori, care se fălesc numai cu filosofia cea deşartă, nu pricep cum tu, în trup muritor fiind, ai biruit hotarele firii, vieţuind ca un fără de trup cu darul lui Dumnezeu; iar noi mulţumire aducând Celui ce te-a mărit în viaţă şi după moarte, cântăm ţie:
Bucură-te, că prin multă strădanie ai câştigat înţelepciunea cea de sus;
Bucură-te, cel ce ai defăimat înţelepciunea cea deşartă;
Bucură-te, cel ce ai fost dulce la cuvânt şi mângâietor în învăţături;
Bucură-te, cel ce multe cetăţi le-ai izbăvit din rătăcirea idolilor;
Bucură-te, că la liman bun corabia Bisericii lui Hristos a ajunge te-ai nevoit;
Bucură-te, că pentru dânsa te-ai primejduit până la moarte;
Bucură-te, că pentru dragostea lui Hristos te-ai nevoit până la vărsarea sângelui;
Bucură-te, căci cu râvna dreptei credinţe te-ai făcut mucenic fără de sânge;
Bucură-te, că ai mărturisit pe Hristos a fi Dumnezeu şi om;
Bucură-te, că icoană ai zugrăvit întrupării Lui;
Bucură-te, că ai ars cu focul duhului bârfelile ereticilor, ca pe nişte neghină şi pleavă;
Bucură-te, căci cu lopata dreptei credinţe le-ai vânturat pe ele;
Bucură-te, Sfinte Cuvioase Părinte Grigorie!
Condacul al 10-lea
Voind a te asemăna Stăpânului Hristos, cu nerăutate ai iubit pacea şi dragostea şi n-ai răsplătit rău pentru rău; ci pentru cei ce te-au năpăstuit şi te-au bătut te-ai rugat, ca şi Acela pentru răstignitorii Lui şi ca Întâiul Mucenic Ştefan pentru cei ce l-au ucis cu pietre; cu care acum bucurându-te, cânţi lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 10-lea
Zid nebiruit împotriva patimilor şi tare nesurpat al curăţiei te-ai arătat, Părinte Cuvioase, căci cu privegherea gonind somnul lenei, te-ai făcut casă Duhului Sfânt şi nici măcar în somn sau în vis n-au putut diavolii cu năluciri să te înşele; pentru care noi, lăudându-te, grăim către tine:
Bucură-te, păzitorul cel ales al fecioriei;
Bucură-te, că urmarea lui Hristos ca Pavel în trupul tău o ai purtat;
Bucură-te, că eşti numit cu numele privegherii;
Bucură-te, că te-ai învrednicit de cămara cea de mire a Mântuitorului Hristos;
Bucură-te, slujitorule al Preacuratei Fecioare şi Maicii lui Dumnezeu;
Bucură-te, apărătorule al cinstitei sale icoane;
Bucură-te, că prin alegerea lui Dumnezeu ca un vrednic ai primit preoţia;
Bucură-te, că ai adus lui Hristos jertfă cu inima curată;
Bucură-te, că pe mulţi i-ai tras din adâncul pierzării de suflet;
Bucură-te, că pe mulţi i-ai făcut îngeri la minte;
Bucură-te, că din poftele cele necurate izbăveşti pe mulţi;
Bucură-te, că potoleşti aprinderea patimilor noastre celor trupeşti;
Bucură-te, Sfinte Cuvioase Părinte Grigorie!
Condacul al 11-lea
Împăratul împăraţilor şi Dumnezeu vrând să te cheme la Sine, ca să-ţi răsplătească cu bogate daruri pentru multe ostenelile tale, a îngăduit să pătimeşti de boală cumplită; din care după rugăciunea ta izbăvindu-te, ai cerut boala dropicii, prin care s-a făcut mai mult arătată răbdarea ta; iar tu până la sfârşit ai dat lui Dumnezeu laudă, cântând: Aliluia!
Icosul al 11-lea
Făclie primitoare de lumina înţelegătoare te cunoaştem pe tine, Părinte, că râvnind la bunătăţile cuvioşilor celor mai înainte de tine, te-ai aprins de dumnezeiescul foc, pe care Domnul a venit să-l arunce pe pământ, şi ai ars toată materia cea poftitoare de cele de jos şi către cunoştinţa cea dumnezeiască ai povăţuit pe cei ce au năzuit către tine; pentru care grăim ţie:
Bucură-te, că întru toate te-ai făcut următor al marelui Antonie;
Bucură-te, cel ce cunoşti gândurile ca marele Eftimie;
Bucură-te, cel ce înfrânezi poftele ca Sava sfinţitul;
Bucură-te, învăţătorule al pustiei ca marele Teodosie Chinoviarhul;
Bucură-te, cel ce iubeşti tăcerea ca marele Arsenie;
Bucură-te, cel ce îndrepţi spre pocăinţă ca Efrem Sirul;
Bucură-te, stâlp al răbdării şi făcător de minuni;
Bucură-te, apărătorule al dreptei credinţe ca şi mărturisitorii Maxim şi Teodor Studitul;
Bucură-te, că ai vieţuit în blândeţe şi în nerăutatea inimii;
Bucură-te, că te-ai făcut comoară a toată fapta bună;
Bucură-te, că prin aceasta te-ai făcut bună mireasmă a lui Hristos;
Bucură-te, că te desfătezi întru viaţa veseliei cea de taină;
Bucură-te, Sfinte Cuvioase Părinte Grigorie!
Condacul al 12-lea
Vrând unchiul şi părintele tău să te vadă mai înainte de a trece tu din viaţa aceasta, ţi-a scris să mergi la dânsul, aflându-se închis pentru sfintele icoane; iar tu, Fericite, deşi erai cuprins de boală, ai mers cale îndelungată, ca un diamant multrăbdător, şi sărutându-vă unul pe altul şi duhovniceşte bucurându-vă, v-aţi despărţit; şi după pătimirea unui an deplin în cumplita boală, ai adormit somnul cel cuvios al sfinţilor, cântând lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 12-lea
Cântând adormirea ta, te lăudăm ca pe cel ce bine te-ai nevoit, alergare ai săvârşit, credinţa ai păzit; pentru care mărturie este cinstitul tău trup, care cu darul lui Dumnezeu se păzeşte întreg şi nestricat. Din el culegem noi nenumărate tămăduiri de boli, de faceri de minuni şi grăim ţie cu credinţă:
Bucură-te, cel ce ai fost înger în trup şi acum dănţuieşti cu îngerii;
Bucură-te, Sfinte, care te veseleşti cu toţi sfinţii;
Bucură-te, cu apostolii şi cu mucenicii vorbitorule;
Bucură-te, cu cuvioşii şi cu drepţii locuitorule;
Bucură-te, că după trup ţi-a fost naşterea şi creşterea în Decapolia;
Bucură-te, că în veci moşteneşti Ierusalimul cel de sus;
Bucură-te, comoară nepreţuită a ţării Valahiei;
Bucură-te, că de multe feluri de primejdii pe aceasta o păzeşti;
Bucură-te, lauda cea de cinste a sfintei Mănăstiri Bistriţa;
Bucură-te, podoabă a tot clerul bisericesc;
Bucură-te, mângâierea celor deznădăjduiţi;
Bucură-te, bucuria celor necăjiţi;
Bucură-te, Sfinte Cuvioase Părinte Grigorie!
Condacul al 13-lea
O, Părinte Sfinte Cuvioase Grigorie, plăcutule al lui Hristos şi ajutătorul tuturor celor în nevoi, care în viaţa ta pe pământ după Evanghelie ai fost lumina lumii, iar după moarte, din purtarea de grijă a lui Dumnezeu, ai fost dat păzitor acestei ţări creştineşti prin aducerea sfintelor tale moaşte, primind acum acest puţin dar de la noi, smeriţii, mijloceşte către Dumnezeu că în veacul acesta să ne izbăvească de toată primejdia şi neputinţă, iar în cel viitor de veşnicele chinuri şi împreună cu tine să ne învrednicească în pământul celor vii să cântăm Lui: Aliluia! (Acest condac se zice de trei ori.)
Apoi se zice iarăşi Icosul 1: Îngereasca viaţă alegând a petrece…, Condacul 1: Apărătorul nostru şi folositorul cel fierbinte…,
Icosul 1
Îngerească viaţă alegând a petrece pe pământ, Părinte, ca să te bucuri cu îngerii în ceruri, ai părăsit toate cele veselitoare ale lumii şi, rănindu-te cu dumnezeiasca dragoste, ai alergat la limanul cel de mântuire al sihăstriei; pentru care noi minunându-ne zicem ţie:
Bucură-te, că din pruncie ai ridicat pe umeri Crucea Mântuitorului Hristos;
Bucură-te, că pentru dragostea lui Hristos ai uitat dorul părinţilor tăi;
Bucură-te, că ai ales fecioria mai mult decât nunta;
Bucură-te, că ţi-ai logodit ţie curăţia;
Bucură-te, că nu te-ai amăgit ca Adam prin lăcomie;
Bucură-te, că prin postire ai domolit săltările trupului;
Bucură-te, că ai câştigat în inima ta frica Domnului;
Bucură-te, că dintr-însa ai născut duh de mântuire;
Bucură-te, căci cu secera rugăciunii ai curăţit spinii patimilor;
Bucură-te, căci cu plugul înfrânării ai arat pământul sufletului tău;
Bucură-te, că ai semănat într-însul seminţele dreptei credinţe;
Bucură-te, că dintr-însele odrăsleşti nouă roadele tămăduirilor;
Bucură-te, Sfinte Cuvioase Părinte Grigorie!
Condacul 1
Apărătorul nostru şi folositorul cel fierbinte, după datorie mulţumiri aducem ţie, Sfinte, noi, cei izbăviţi din nevoi cu rugăciunile tale. Ci ca cel ce ai către Domnul îndrăzneală, din toate primejdiile izbăveşte-ne pe noi, ca să-ţi cântăm ţie: Bucură-te, Sfinte Cuvioase Părinte Grigorie!
şi aceste rugăciuni:
Rugăciunea întâi către Sfântul Cuvios Grigorie Decapolitul
O, Cuvioase Sfinte Grigorie, credem că încă în trup vieţuind te-ai făcut lăcaş Sfintei Treimi, la Care acum mutat fiind, neîncetat te rogi împreună cu toţi sfinţii şi cu Preacurata Maica lui Dumnezeu pentru întărirea Sfintelor Biserici, a patriarhilor, a împăraţilor, a domnilor, a supuşilor, a preoţilor, a călugărilor şi pentru sănătatea şi mântuirea tuturor drept-credincioşilor creştini. Cu umilinţă cădem la racla cu sfintele tale moaşte şi le sărutăm cu dragoste, rugându-te: întăreşte şi păzeşte acest sfânt lăcaş, pe care ţi l-ai ales sălaş, această sfântă mănăstire care te are pe tine apărător întru sine, precum şi toate oraşele şi satele şi pe toţi locuitorii din ele.
Nu trece cu vederea nici pe cei ce năzuiesc la sfintele tale moaşte, care cu credinţă căzând se închină şi le sărută, rugându-se a li se dărui sănătate şi izbăvire de supărarea duhurilor necurate şi de alte boli nenumărate, care dobândindu-şi dorita izbăvire şi sănătate, împreună cu noi lui Dumnezeu să-I înălţăm slavă, iar ţie pentru datornica mulţumire îţi aducem icoasele acestea, întru care mărim şi lăudăm nevoinţele tale, privegherile, posturile, rugăciunile, luptele cu diavolii, bătăile şi toate ale tale fapte bune; pentru care toţi zicem: Bucură-te, Preafericite Părinte, preaînţelepte Grigorie!
Rugăciunea a doua către Sfântul Cuvios Grigorie Decapolitul
O, întru tot Sfinte Cuvioase Părinte Grigorie, cel ce din pruncie te-ai dat pe tine Domnului rănindu-te de focul dragostei Lui şi părăsind toate deşertăciunile lumii ca pe nişte gunoaie, lăsând şi pe părinţii tăi, ai urmat cu toata dragostea după Dânsul, iubindu-L mai mult decât toate bunătăţile cele trecătoare ale lumii acesteia. Că luminându-ţi-se ochii sufletului tău, cu toată curăţia I-ai slujit Lui ca un înger în trup, Care te-a preamărit cu darul facerii de minuni în viaţă şi după moarte, că aşa măreşte Dumnezeu pe cei ce-L slăvesc pe El. De la Care, Fericite, după multe trude şi osteneli, ai aflat har şi milă, că sfinţindu-te priveşti cu cetele îngereşti la lumina cea preadulce a Preasfintei Treimi. Rugămu-te dar, Sfinte al lui Dumnezeu, primeşte aceste rugăciuni de la noi, slugile tale, care nădăjduim la ajutorul tău, cei ce ne-am îmbogăţit cu sfintele tale moaşte, care cu darul lui Dumnezeu revarsă mireasmă bună şi încuviinţată celor credincioşi.
Deci avându-te către Milostivul Dumnezeu bun părtinitor, aducem ţie această puţină a noastră rugăciune, şi fii folositor şi rugător pentru noi către Dumnezeu, ca prin rugăciunile tale să fim apăraţi de luptătorii noştri vrăjmaşi văzuţi şi nevăzuţi, izbăvindu-ne şi de toată ispita şi necazul cel negândit şi neaşteptat şi de chinurile cele veşnice ce va să fie şi să aflăm mila în ziua Judecăţii a ne învrednici şi noi cu tine de nespusele bunătăţi, privind lumina cea preadulce şi desfătată a feţei lui Dumnezeu, slăvind pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Şi se face otpustul.
La început se citesc rugăciunile începătoare
Cântarea 1
Irmosul: "Apa trecând-o ca pe uscat și din răutatea egiptenilor scăpând israiliteanul, striga: izbăvitorului și Dumnezeului nostru să-I cântăm".
Sfinte Preacuvioase Părinte Grigorie, roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi,
Sufletul meu cel smerit, omorât cu dulcețile trupului, înviază-l cu rugăciunile tale, Părinte Grigorie, că ai dobândit viață veșnică, omorând, patimile trupești cu nevoințele pustnicești.
Sfinte Preacuvioase Părinte Grigorie, roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi,
Infrânandu-ți dulcețile trupului cu puterea minții, din pruncie te-ai făcut vas ales Duhului, Părinte, arătând lucrurile Lui prin blândețe și smerenie, văzătorule de Dumnezeu.
Mărire Tatălui și Fiului și Sfântului Duh,
Cu iubire dumnezeiască, poftele trupului le-ai veștejit și ți-ai dobândit soție curăția, Fericite, din care s-au născut ție fii bunătățile preamărite, care te-au făcut pe tine dar bineprimit lui Dumnezeu.
Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Ceea ce ești scară cerească care ajunge de la pământ la cer, prin care Cuvântul lui Dumnezeu cu oamenii s-a unit, Preacurata binecuvântată, minune negrăită, vedere necuprinsă cu mintea, miluiește pe cei ce se roagă ție.
Cântarea a 3-a.
Irmosul: "Doamne, Cel ce ai făcut cele de deasupra crugului ceresc și ai zidit Biserica, Tu pe mine mă întărești întru dragostea Ta; că Tu ești marginea doririlor și credincioșilor întărire, unule Iubitorule de oameni".
Sfinte Preacuvioase Părinte Grigorie, roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi,
În muntele faptelor bune alergând, Cuvioase, ai intrat în norul privirii la cele de sus, și ai cunoscut pe cât ai putut cuprinde pe Cel necuprins de fire, fiind plin de lumină, Părinte.
Sfinte Preacuvioase Părinte Grigorie, roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi,
Cel ce S-a născut în peștera pentru mântuirea neamului omenesc, pe tine cel ce ai locuit în peșteră, Preafericite, cu lumina cerească, te-a luminat, ca pe Pavel, luminos arătându-te, Părinte Grigorie.
Mărire Tatălui și Fiului și Sfântului Duh,
Ușa cea cerească, Preacurată Maica lui Hristos, ție celui împresurat de asupririle diavolești Părinte, ți-a dat aripi și puternic asupra lui te-a făcut cu harul Duhului Sfânt.
Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Bucură-te, ceea ce ai născut pe Domnul tuturor; bucură-te, ceea ce ai mijlocit viață oamenilor; bucură-te, munte umbrit și netăiat, întărirea credincioșilor; bucură-te ceea ce ești cu totul fară de prihană.
Catavasia: "Mântuiește din nevoi pe robii tăi, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu și Sfinte Părinte Grigorie, că toți, după Dumnezeu, la voi alergam, cei ce sunteți fierbinți folositori și grabnici ajutători".
Sedelnă: Cu dumnezeiască strălucire fiind luminat ai izgonit întunerecul patimilor celor de, suflet stricătoare, Grigorie pururea mărite; înălțându-te spre suirea nepătimirii cea prea curată, ai izvorât cu preamărire raze de tămăduiri, sălășluindu-te în lumina cea neapusa a Împărăției lui Hristos.
Mărire Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Astăzi toată lumea s-a umplut de bucurie întru praznicul cel binecuvântat al Născătoarei de Dumnezeu, strigând aceasta veste corul cel ceresc.
Cântarea a 4-a
Irmosul: "Tu ești întărirea celor ce aleargă la Tine, Doamne, Tu ești lumina celor întunecați și pe tine te laudă duhul meu".
Sfinte Preacuvioase Părinte Grigorie, roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi,
Cel ce pentru noi, străină pogorâre a avut Grigorie, străin fiind pentru bunătate, pe tine străin pentru Dânsul văzându-te te-a primit, și dumnezeiesc moștenitor al Împărăției Sale strălucit cu bunătățile te-a făcut.
Sfinte Preacuvioase Părinte Grigorie, roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi,
Pentru Hristos, Cel ce s-a făcut prunc pentru noi, te-ai dus la școala ascultării, prunc cu nerăutate făcându-te, de Dumnezeu înțelepțite Părinte; și cu dumnezeiască smerenie, ai smerit răutatea vrăjmașilor, fericite Grigorie.
Mărire Tatălui și Fiului și Sfântului Duh,
Cu ploile lacrimilor tale, Părinte Grigorie, ca și cu niște rouă dumnezeiască adăpându-te, întru toată fapta bună ai sporit; toată roada bunătății ai înflorit; ca un pom roditor lângă izvoarele apelor răsădit, ai adus roadele desăvârșirii în pustie.
Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Maica lui Dumnezeu binecuvântată, cu totul fară prihană, rănile sufletului meu vindecă-le, desfătările trupului stinge-le; inima mea cea întunecată luminează-o; împacă mintea mea și mă izbăvește de toată vătămarea și năvălirea vrăjmașilor.
Cântarea a 5 - a
Irmosul: "Luminează-ne pe noi, Doamne, cu poruncile Tale și cu brațul Tău cel preaînalt; pacea Ta dă-o nouă, Iubitorule de oameni".
Sfinte Preacuvioase Părinte Grigorie, roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi,
Cu lucrarea cuvântului, viță aducătoare de roadă te-ai arătat, Cuvioase, care aduce struguri de fapte bune, care dau din sine vin duhovnicesc de mântuire, Părinte, veselind inimile credincioșilor.
Sfinte Preacuvioase Părinte Grigorie, roagă-te lui Hrislos Dumnezeu pentru noi,
Roma cea mărită, Părinte, de la Răsărit pe tine luminator neapus te-a primit prin credință, s-a luminat cu darurile tale cele cinstite; că pe Hristos ai avut în suflet ca o lumină, luminând pe cei ce te văd pe tine, Părinte.
Mărire Tatălui și Fiului și Sfântului Duh,
Pe șarpele ce se târa și păzea călcâiul tău, Grigorie, cu dumnezeiască priveghere, în căile vieții umblând ca o slugă a lui Dumnezeu, ca un lucrător al poruncilor Lui, i-ai omorât cu puterea Duhului.
Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Folositoare lumii, Maică purureafecioara, tu mă ajuți și mă povățuiești la calea cea dreaptă, și conduci la cărările dreptății gândul meu și mișcările suflelului meu.
Cântarea a 6-a
Irmosul: "Curățește-mă, Mantuitorule, că multe sunt fărădelegile mele, și mă ridică din adâncul răutăților, rogu-mă; căci către Tine am strigat, și mă auzi Dumnezeul mântuirii mele".
Sfinte Preacuvioase Părinte Grigorie, roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi,
Cu-voință cea către Dumnezeu fiind îndumnezeit, Preasfintite, prin vedeniile cele tainice și dumnezeieștile străluciri, ca un prooroc îndumnezeit și ca o slugă a lui Dumnezeu te-ai învrednicit de dumnezeiescul dar.
Sfinte Preacuvioase Părinte Grigorie, roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi,
Cu tăcere, viața ta petrecând, Grigorie, te-ai arătat mai presus decât valurile lumești, și mai înalt decât patimile și străin a tot ce este pământesc.
Mărire Tatălui și Fiului și Sfântului Duh,
Ca o oglindă curată ai primit dumnezeiască rază și ai împodobit ca un vas sfințit Biserica cea de sus, Grigorie, și ai luminat adunarea celor întăi născuți.
Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Marie, Maica preacurată, palatul împăratului, pe mine cel ce m-am făcut necurat, peștera tălharilor, curățește-mă cu rugăciunile tale, arătându-mă Biserică sfântă Celui ce S-a născut din tine.
Catavasie: "Mântuiește din nevoi pe robii tăi, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu și Sfinte Părinte Grigorie, că toți, după Dumnezeu, la voi alergam, cei ce sunteți fierbinți folositori și grabnici ajutători".
Condacul Sfântului Grigorie: Soare luminos, pe tine Biserica, te cunoaște, care cu podoaba faptelor bune și cu razele tămăduirilor pe toți luminezi a lui Hristos slugă. Pentru aceasta prăznuim dumnezeiască pomenirea ta, și cinstim nevoințele tale, Preafericite Părinte, înțelepte Grigorie.
Prochimenul: Cinstită este înaintea Domnului moartea cuvioșilor Lui.
Stihul: Ce vom răsplăti Domnului pentru toate câte ne-a dat nouă.
Evanghelia de la Sfântul Evanghelist Luca: "În vremea aceea sta Iisus în loc șes și mulțime multă de ucenici ai Săi și mulțime mare de popor din toată Iudeea, din Ierusalim și de pe țărmul Tirului și al Sidonului, care veniseră ca să-L asculte și să se vindece de bolile lor. Și cei chinuiți de duhurile necurate se vindecau, și toată mulțimea căuta să se atingă de El că putere ieșea din Ei și-i vindeca pe toți. Și El, ridicându-Și ochii spre ucenicii Săi, zicea: Fericiți voi cei săraci, că a voastră este Împărăția lui Dumnezeu; fericiți voi care flămânziți acum, că vă veți sătura; fericiți cei ce plângeți acum, că veți râde; fericiți veți fi când oamenii vă vor urî pe voi și vă vor izgoni dintre ei și vă vor batjocori și vor lepăda numele voastre ca rău din pricina Fiului Omului. Bucurați-vă în ziua aceea și vă veseliți că, iată, plata voastră multă este în cer; pentru că tot așa făceau proorocilor părinții lor" (Luca 6,17-23).
Mărire Tatălui și Fiului și Sfântului Duh,
Pentru rugăciunile Preacuviosului Tău, Grigorie, Milostive, curățește mulțimea greșelilor noastre.
Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Milostive, curățește mulțimea greșelilor noastre.
Miluiește-ne, Dumnezeule, după mare mila Ta și după mulțimea îndurărilor Tale, curățește toate fărădelegile noastre.
Tinde mâinile tale către Dumnezeu, pentru cei ce năzuiesc la ajutorul tău Grigorie, purtatorule de Dumnezeu, Preaînțelepte, și te roagă pentru dânșii să se izbăvească de necazul și de mânia cea viitoare.
Cântarea a 7-a
Irmosul: Tinerii cei ce au mers din Iudeea în Vavilon oarecând, cu credință Treimii, văpaia cuptorului au calcat-o, cântând: Dumnezeul părinților noștri bine ești cuvântat".
Sfinte Preacuvioase Părinte Grigorie, roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi,
Cu vărsările lacrimilor ai stins focul păcatului, și apa nepatimirii și izvoarele curate ale tămăduirilor izvorasti celor ce canta, Părinte Grigorie, bine ești cuvântat Dumnezeul părinților noștri.
Sfinte Preacuvioase Părinte Grigorie, roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi,
Cu căruță de văpaie a dragostei curate și a faptelor bune te-ai ridicat la înălțime, intru care ți-ai agonisit viață, de Dumnezeu înțelepțite, strigând: Bine ești cuvântat, Dumnezeul părinților noștri.
Mărire Tatălui și Fiului și Sfanțului Duh,
Valurile patimilor le-ai domolit cu stările la priveghere; și adormind cu somnul cel cuvios al sfinților, Părinte Grigorie, la lumină ai trecut, strigând: Bine ești cuvântat Dumnezeul părinților noștri.
Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Ceea ce ai născut Viață, Preacurată Fecioară, înviază-mă pe mine cel ce sunt mort prin păcat; miluiește-mă și de Gheena mă izbăvește, pe mine cel ce cant: Bine ești cuvântat Dumnezeul părinților noștri.
Cântarea a 8-a
Irmosul: De șapte ori cuptorul haldeilor l-au ars nebunește chinuitorii pentru cinstitorii de Dumnezeu, dar văzându-i pe aceștia mântuiți cu putere prea marită, Făcătorului și Izbăvitorului au strigat: Tineri binecuvântați, preoți lăudați, popoare preaînălțați pe Domnul întru toți vecii".
Sfinte Preacuvioase Părinte Grigorie, roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi,
Prin rugăciunile tale către Dumnezeu, având răbdare, Preafericite, ai dobândit ceea ce ai cerut cu credință, că noaptea dormind ți s-a arătat îngerul care ți-a dat sabie de foc care ți-a tăiat patimile inimii, și cu foc dumnezeiesc te-a luminat, curățindu-te cu mărire negrăită.
Sfinte Preacuvioase Părinte Grigorie, roagă-te lui Hristos, Dumnezeu pentru noi,
Ca un soare prea luminos ai strălucit cu înțelepciunea și te-ai arătat cu lumina faptelor bune, Preacuvioase Grigorie, și cu strălucirea minunilor ai revărsat raze în tot pământul, luminând pe cei ce cantă cu buna credință: Tineri binecuvântați, preoți lăudați, popoare preaînălțați pe Hristos în veci.
Binecuvântam pe Tatăl pe Fiul și pe Sfântul Duh, Domnul.
Cântare îngerească ai auzit, Părinte Grigorie, în trup muritor fiind, din care ți-ai îndulcit simțirile sufletului; cuvios și luminos te-ai cunoscut, strigând Stăpânului: Preoți binecuvântați, popoare preaînălțați pe Hristos în veci.
Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin,
Ceea ce ai născut mai presus de cuvânt pe Judecătorul și Domnul, pe Acela ca pe Fiul tău roagă-L, Preasfântă, ca în ceasul judecății, de osândă și de foc și de întunericul cel neluminat și de scrâșnirea dinților, să izbăvească pe cei ce cu dreaptă credință cantă: Popoare preaînălțați pe Hristos în veci.
Cântarea a 9-a
Irmosul: "Spăimântâtu-s-au cerurile și marginile pământului s-au cutremurat, că Dumnezeu s-a arătat oamenilor în trup, și pântecele tău s-a făcut mai desfătat decât cerurile. Pentru aceasta, pe tine Născătoare de Dumnezeu, începătoriile cetelor îngerești și omenești te preamăresc".
Sfinte Preacuvioase Părinte Grigorie, roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi,
Cu sudorile pustniciei ai stins cărbunii păcatului, și din cer în chipul focului ai luat harul care nu te-a ars, înțelepte, ci mai mult te-a rourat și puternic împotrivă păcatului te-a arătat.
Sfinte Preacuvioase Părinte Grigorie, roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi,
Ca un trandafir și ca un crin binemirositor ai înflorit în văile pustniciei, Părinte Grigorie, pentru aceasta sfintele tale moaște izvorăsc mir cu îmbelșugare, că mireasmă plină de viață sunt, și gura ta ca un potir plin de aromă s-a arătat.
Sfinte Preacuvioase Pariate Grigorie, roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi,
Astăzi împreună cu noi, adunarea pustnicilor și a cuvioșilor se veselește. Patriarhii și proorocii, apostolii și mucenicii, întru pomenirea ta, Grigorie, împreună cu noi prăznuiesc, cu care pomenește pe cei ce te cinstesc cu credință, vrednicule de minuni.
Mărire Tatălui și Fiului și Sfântului Duh,
Sicriul unde zace cinstitul și mult pătimitorul tău trup ne izvoraște nouă daruri de minuni, Părinte Grigorie, sfințind sufletele și trupurile noastre, a celor ce ne îmbogățim cu tine, folositor și fierbinte sprijinitor.
Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Noi credincioșii cu bucurie, strigăm către tine, ca Arhanghelul Gavriil: Bucură-te, rai care ai răsărit Pomul, vieții; bucură-te, dezlegarea blestemului, încununarea mucenicilor, lauda cuvioșilor și întărirea binecredinciosilor creștini.
https://ro.wikipedia.org
https://doxologia.ro
https://ro.orthodoxwiki.org
https://www.crestinortodox.ro
https://enigmatica.ro
https://boraurora.com
https://doxologia.ro
https://ziaruldevalcea.ro
https://doxologia.ro
