Fragment din Evanghelia zilei: Ioan VI, 56-57

"Cel ce mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu rămâne întru Mine şi Eu întru el.

 Precum M-a trimis pe Mine Tatăl cel viu şi Eu viez pentru Tatăl, şi cel ce Mă mănâncă pe Mine va trăi prin Mine."

Locație

Moaștele Sfântului Ioan Rusul se află în prezent în Biserica Sfântul Ioan Rusul din localitatea Prokopi de pe insula Evia a Greciei.

Majoritatea celor ce ajung să pășească pe pământul din Evia intră în insulă prin Chalkida, de unde două poduri oferă acces mașinilor și pelerinilor. Podul cel vechi se păstrează încă și astăzi, deși este folosit noul pod, o construcție modernă. Din Tesalonic și din Atena pleacă autobuze spre insula Evia, iar trenul ajunge și el până în Chalkida. Mulți aleg însă călătoria cu vaporul, care ajunge în șapte puncte diferite ale insulei.
Locatia-Google maps

Mâna dreaptă a sfântului se află din 1880 în mănăstirea rusă „Sfântul Pantelimon” de pe Muntele Athos.

În România Sfântul Ioan Rusul a început să fie cinstit după Revoluția din decembrie 1989. Mai multe biserici noi, sau mai vechi  au primit hramul "Sfântul Ioan Rusul", mai ales cele aflate în incinta spitalelor ca urmare a reputației acestui sfânt de tămăduitor al bolnavilor.

Părticele din moaștele Sfântului Ioan Rusul sunt păstrate la: Mănăstirea Comana (jud. Giurgiu), Mănăstirea Sfântul Ioan Rusul din comuna Slobozia (jud. Giurgiu), schitul rupestru Corbii de Piatră, sat Corbi (jud. Argeş), Mănăstirea Adămești (jud. Teleorman), Mănăstirea Florești (jud. Cluj), Biserica Schitului Sihla, comuna Vânători (jud. Neamţ)  Mănăstirea Sihăstria (jud. Neamț), Biserica Memorială Mihai Viteazul „Sf. Siluan Atonitul” din Alba Iulia (jud. Alba), Schitul Huta, com. Huta / Finiş, jud. Bihor (lângă Beiuş), Biserica Precupeţii Noi din Bucureşti, precum și în paraclisele Maternității Polizu din București, Spitalului de Pneumoftiziologie din Sibiu și Spitalului Județean din Suceava.

Prăznuire la Mănăstirea Sfântul Ioan Rusul din comuna Slobozia (jud. Giurgiu)

De asemenea, un epitrahil care a acoperit moaştele Sfântului Ioan Rusul se află la Mânăstirea “Sf. Nicolae – Mihai Vodă” din București, iar la biserica cu hramurile „Adormirea Maicii Domnului“ şi „Sfânta Cuvioasă Teodora de la Sihla“ din Iaşi, într-o raclă, se găsesc brâul şi fesul sfântului.

Prăznuire

Pomenirea acestui mărturisitor al credinţei creştine ortodoxe, se face de  Biserica Ortodoxă în data de 27 mai.

Viața

Tinerețea

Sfântul Ioan Rusul s-a născut în jurul anului 1690 într-un sat din Rusia.

Trecând de vârsta adolescenței, el a fost recrutat în armata țarului Petru cel Mare și a luat parte la Razboiul Ruso-Turc (1710-1711). În timpul luptelor de pe malul Marii Azov, el a fost luat prizonier și vândut ca sclav unui ofițer superior turc care era eparh în Procopie (actualul Ürgüp-Capadocia, Turcia), Asia Mică, aproape de Cezareea Palestinei.

Viața în sclavie

Întorcându-se în ținutul său, ofiterul turc l-a luat cu sine și pe cuvios. Turcia se umpluse de nenumărate mulțimi de robi ruși care suspinau sub jugul greu al mahomedanilor și, cei mai mulți dintre ei, pentru a li se ușura puțin suferința, s-au lepădat de Hristos și s-au făcut musulmani.

Ioan Rusul a refuzat să adopte religia islamică și a fost umilit și chinuit din acest motiv de către turci, care l-au numit kafir, ceea ce înseamnă „necredincios”.

Acesta i-a spus stăpânului turc: „Dacă mă lași liber în credința mea, îți voi împlini cu sârguință poruncile; dacă mă silești să-mi schimb credința, mai degrabă îți predau capul decât credința. Creștin m-am născut și creștin voi muri”.

El a fost rânduit să lucreze ca slujitor, muncind și locuind în grajdul cu animale.

Casa si grajdurile unde a viețuit Sfântul Ioan Rusu

Ceilalți sclavi îl  batjocoreau pentru zelul cu care lucra în folosul stăpânului său, dar piosul slujitor nu s-a supărat pe ei, a încercat să-i ajute în treburile pe care le făceau și i-a sprijinit atunci când aveau nevoie. Datorită bunătății sale, sfântul a fost îndrăgit de stăpânul său, care a dobândit încredere în el și i-a propus să trăiască ca om liber într-o cămăruță apropiată de grajduri.

Însă tânărul Ioan  a refuzat și a continuat să locuiască în staul, unde a îngrijit de animale și ducea un trai ascetic.

Cu rugăciunile sfântului, noaptea grajdul se umplea de bună mireasmă duhovnicească, căci acesta devenise locașul de nevoință unde el urma poruncile Sfinților Părinți: ceasuri nesfârșite de rugăciuni și îngenuncheri; puțin somn, ghemuit, pe podeaua goală și acoperit cu o pânză veche, postind multe zile cu puțină pâine și apă și rostind adesea psalmii prorocului David.

Câteodată, noaptea, mergea pe ascuns la o biserică a Sfântului Gheorghe ce era zidită într-o râpă nu departe de casa stăpânului său și făcea priveghere, stând în picioare în pridvorul bisericii. Tot aici mergea în fiecare sâmbătă și se împărtășea cu Preacuratele Taine.

Odată cu trecerea timpului, turcii au încetat să-și mai bată joc de el văzându-i statornicia în credință, smerenia și sârguința, iar sclavul Ioan a început să fie respectat de servitorii casei.

În curând aga s-a îmbogățit și a devenit unul dintre cei mai influenți oameni din Ürgüp (în greacă  Prokópio). El considera că ascensiunea sa se datora omului sfânt, care locuia în casa lui.

După ce s-a îmbogățit, aga a decis să facă un pelerinaj la Mecca. În timpul acestei călătorii, soția lui a organizat o cină în cinstea rudelor și prietenilor. Când a fost servit pilaful, mâncarea preferată a stăpânului, ea i-a spus lui Ioan, care slujea la masă: „Cât de bucuros ar fi fost Ivan, stăpânul tău, dacă ar fi fost aici împreună cu noi și ar fi gustat din acest pilaf!”. Ioan i-a cerut stăpânei o farfurie plină cu pilaf, promițând că-l va trimite la Mecca. Toată lumea râdea, crezând că Ioan voia să mănânce pilaful, sau să-l dăruiască săracilor.

Stăpâna însă a poruncit bucătăresei să-i dea fericitului Ioan farfuria cu pilaf cerută, gândind că poate vrea să o mănânce el însuși, sau să o dea vreunei familii creștine sărace, precum obișnuia să facă adesea, dăruind altora partea sa de mâncare ce i se cuvenea.

Sfântul a luat farfuria și, mergând în staul, a îngenuncheat și s-a rugat din adâncul inimii, cerând lui Dumnezeu să trimită farfuria cu mâncare stăpânului său, la Mecca, cu oricare mijloc va rândui Domnul în Atotputernicia Sa. A cerut aceasta cu smerenie și simplitate, cu nimic îndoindu-se, după cuvântul Domnului, și Acesta i-a ascultat dorința: farfuria a dispărut din ochii săi, iar fericitul Ioan s-a întors la masă, spunând stăpânei că a trimis mâncarea la Mecca. Crezând că vrea să ascundă faptul că a mâncat pilaful el însuși, invitații au râs de cuvintele fericitului Ioan ca de o glumă bună.

Peste puține zile s-a întors din pelerinaj aga, aducând cu sine și farfuria de aramă, spre marea uimire a casnicilor săi. Numai sfântul Ioan nu s-a mirat de aceasta. Aga le-a povestit atunci cele ce i se întâmplase: „În cutare zi (era ziua în care stăpâna pregătise acel ospăț), întorcându-mă de la geamia cea mare, am găsit în camera mea pe care o lăsasem încuiată această farfuria plină cu pilaf. M-am umplut de mirare, neștiind cine a adus mâncarea și cum a intrat în camera încuiată.

Neștiind cum să-mi explic acest lucru ciudat, tot uitându-mă la farfuria cu pilaful cald din care ieșeau aburi, am zărit, cu și mai mare mirare, numele meu bătut pe marginea farfuriei, așa cum avem pe toate vasele casei noastre. Așa încât, cu toată nedumerirea și zbuciumul meu, m-am așezat și am mâncat cu mare poftă pilaful, și, iată!, am adus farfuria cu mine și văd că este într-adevăr a noastră. Dar, pe Allah, nu pot să înțeleg cum a ajuns la Mecca și cine a adus-o”.

Cinstirea lui Ioan Rusul

Vestea acestui miracol s-a răspândit rapid și toată lumea, inclusiv musulmanii, au început să-l considere pe Ioan un „wali”, adică un om sfânt. Cu toate acestea, el nu și-a schimbat modul de viață și și-a petrecut timpul muncind din greu și rugându-se.

După puțini ani însă, pe care i-a trăit în post și rugăciune, apropiindu-se sfârșitul vieții sale pământești, fericitul s-a îmbolnăvit și a cerut să fie culcat pe paie în staulul pe care îl sfințise cu rugăciunile sale.

Cunoscând mai dinainte ceasul ieșirii din trup, a trimis să fie chemat preotul pentru a se împărtăși cu preacuratul Trup și cu scumpul Sânge al Mântuitorului. Preotul, temându-se de fanatismul turcilor, i-a adus sfintele taine într-un măr pe care îl scobise, și astfel fericitul Ioan s-a putut împărtăși și îndată și-a predat sfântul suflet în mâinile Domnului pe care atât de mult îl iubise. Acestea s-au petrecut pe 27 mai, 1730.

Cu învoirea turcilor, preoții și creștinii cei mai de vază din Procopie au luat trupul sfântului, pregătindu-l de înmormântare. La îngroparea sa au venit nu numai creștinii ci și mulți musulmani și armeni: cel până mai ieri rob și sclav a fost îngropat ca un stăpân.

Cu atenție și evlavie l-au dus la cimitirul creștin, la mormântul ce-i fusese pregătit, întorcând astfel trupul pământului mamă.

Despre sfintele moaște

Descoperirea sfintelor moaște

Bătrânul preot care în fiecare sâmbătă îi asculta suferința și torturile și care îl împărtășea cu Sfintele Taine, a văzut în vis pe Sfântul Ioan în noiembrie 1733.

Acesta i-a spus că trupul său a rămas, cu harul lui Dumnezeu, intact, întreg, neputrezit, așa precum îl îngropaseră; să-l scoată din pământ și să-l aibă ca binecuvântare veșnică a lui Dumnezeu.

După șovăielile preotului, cu îngăduința lui Dumnezeu, o lumină cerească a strălucit deasupra mormântului, asemeni unui stâlp de foc. Creștinii au deschis mormântul și o, minune! – trupul sfântului se găsea intact, neputrezit înmiresmat cu acel parfum dumnezeiesc pe care continuă să-l aibă până astăzi. Cu mare bucurie sufletească și evlavie l-au ridicat, au luat în brațele lor acest dar dumnezeiesc – sfintele moaste, și l-au dus în biserica Sfântului Gheorghe unde obișnuia să privegheze fericitul Ioan.

Arderea sfintelor moaște

În anul 1832, într-o înfruntare dintre sultanul Mahmud al doilea și Ibrahim al Egiptului, Osman Pașa, trecând prin Procopie – ca trimis al sultanului, a aruncat în foc sfintele moaște, după ce jefuise biserica, vrând a se răzbuna pe creștini.

Văzând însă trupul Sfântului mișcându-se în mijlocul flăcărilor ca și cum ar fi fost viu, turcii au fugit îngroziți, lăsând odoarele bisericii și povestind tuturor musulmanilor minunea pe care o văzuseră. După plecarea turcilor, în cealaltă zi, creștinii au împrăștiat cărbunii și cenușa și au găsit trupul sfântului întreg; nu pățise nimic, era tot mlădios și înmiresmat ca și mai înainte.

I-a rămas numai o negreală de la jar și de la fum, negreală ce o păstrează până astăzi spre aducere aminte de minunea petrecută atunci.

Aducerea sfintelor moaște în Grecia

Creștinii greci din Prokópio (Ürgüp) au construit în 1845 o biserică având hramul „Sfântul Vasile cel Mare”, în care au fost mutate moaștele Sfântului Ioan Rusul. O hagiografie a sfântului a fost tipărită în anul 1849 la Atena, pe cheltuiala marinarilor originari din Prokópio. Mâna dreaptă a Sfântului Ioan Rusul a fost trimisă în 1880 la Mănăstirea Sf. Pantelimon de pe Muntele Athos, la cererea insistentă a monahilor ruși, care, în semn de mulțumire, au construit o biserică închinată Sfântului Ioan Rusul în anii 1886-1892 la Prokópio. Moaștele sfântului au fost mutate acolo în anul 1898.

După conflictul dintre Turcia și Grecia din anul 1922, când Asia Mică a intrat sub stăpânirea turcilor, grecii din această regiune au fost nevoiți să plece, luând cu ei sfintele moaște, odoarele bisericii și puține lucruri personale.

După multe peregrinări, moaștele Sfântului Ioan au ajuns pe insula Evia.

Sicriul în care a fost adus moaștele Sfântului pe insula Evia (aflat la muzeul de lângă biserica care adăpostește moaștele)

Pe aceasta insulă a fost întemeiată  localitatea Prokopi și unde a fost zidită o nouă biserică, sfințită în 1951. Moaștele Sfântului Ioan Rusul au fost depuse în această biserică, de unde izvorăsc tuturor celor ce aleargă cu credință la ajutorul Sfântului nesecat râu de tămăduiri și alinări ale suferințelor trupești și sufletești.

 Schimbarea veșmintelor

Sfântul însuși e cel care spune când se cuvine a fi  schimbate veșmintele. Dacă se vrea prin dorința altor oameni ca acestea să fie schimbate fară binecuvântarea sfântului, racla nu se deschide. Chiar dacă se introduce cheia și se descuie racla, dacă sfântul nu vrea, capacul nu se ridică.

Dar cum este aflat momentul potrivit pentru schimbarea veșmintelor ?

Sfântul Ioan se duce la un suflet evlavios (în tot felul de locuri, în Thessalonic, în Australia, în New York) și îi spune în vis :”Vino să mi te închini, sunt Ioan din Rusia -vino la biserica mea și spune-i preotului că a venit vremea să îmi schimbe îmbrăcămintea”.

Așa s-a petrecut în 1937, în 1955 și în 1977.

În 2005, Sfântul a cerut din nou să i se schimbe vesmintele, după 28 de ani-din 1977.

Și mai este o minune petrecută la schimbarea vesmintelor din luna aprilie 2005. Un lucru uimitor, pe care însuși sfântul i l-a spus unei fetițe: ” Vino și vezi perna mea, ce va fi plină de lacrimi. Plâng pentru voi, pentru tineri. Mă rog lui Dumnezeu mai ales pentru voi, să vă întărească !”. În 1977, când racla a fost deschisa, perna era uscata și curata, însă în 2005, chiar în dreptul ochilor, erau niște pete mari, umede, de lacrimi. Și toți cei de față,  au văzut capul sfântului mișcându-se !

Minuni

Minunile legate de acest mare sfânt al Ortodoxiei, au debutat încă din timpul vieții sale, atunci când, prin rugăciunile lui simple și smerite, Domnul în Atotputernicia Sa, a rânduit ca o  farfurie cu pilaf să ajungă la stăpânul turc care era plecat la Mecca.

A doua minune  s-a întâmplat în luna noiembrie 1733, când Sfântul Ioan Rusu i s-a arătat în vis bătrânului preot care în fiecare sâmbătă îl împărtășea cu Sfintele Taine, spunându-i că trupul său a rămas, cu harul lui Dumnezeu, intact, întreg, neputrezit, așa precum îl îngropaseră; să-l scoată din pământ și să-l aibă ca binecuvântare veșnică a lui Dumnezeu.

O a treia minune este legată de aruncarea în foc de către Osman Pașa, în anul 1832, a sfintelor sale moaște, când trupul sfântului a fost văzut mișcându-se în mijlocul flăcărilor ca și cum ar fi fost viu; după ce turcii au plecat îngroziți, creștinii au împrăștiat cărbunii și cenușa și au găsit trupul sfântului întreg; nu pățise nimic, era tot mlădios și înmiresmat ca și mai înainte.

Din vremurile de demult, până în prezent,  minunile legate de Sfântul Ioan Rusul sunt nenumărate. Iată în continuare, câteva dintre acestea:

Un baston!

Cel ce merge în biserica ce adăpostește moaștele Sfântului Ioan Rusul vede acolo un dar simplu și sărăcăcios: un baston! Este agățat la locul de închinăciune din fața raclei Sfântului.

Bastonul este al bătrânei Maria Siaca din Frenaro (Cipru), care timp de 18 ani a avut de suportat o boala așa de gravă la coloană, încât era nevoită să umble cu fața foarte apropiată de pământ. La 11 august 1978 aproape o sută de locuitori din Cipru au organizat un pelerinaj la Sfântul Ioan Rusul, unde  este adusă și Maria Siaca de către rudele ei. Aici, la racla sfântului, este ridicată de ceilalți pe brațe pentru a se putea închina sfintelor moaște. Îndurerată, bătrână privește fericitul trup al sfântului și plânge, cerând puțin ajutor dumnezeiesc mult chinuitelor ei bătrâneți. I-a văzut sfântul durerea, i-a văzut măreția sufletelui, i-a văzut și credință.

În fața ochilor tuturor, ceva asemeni unei mâini nevăzute a apucat-o cu putere de umeri și, încet a început să-i îndrepte trupul. Îi trosnește mijlocul și iată! – bătrână stătea  dreaptă! Consătenii ei plâng. Se trag clopotele bisericii. Se face o rugăciune de mulțumire de către toți ciprioții, care nu-și mai pot stăpâni lacrimile. Numai cel ce s-a întâmplat să fie acolo în ceasul în care s-a petrecut minunea poate înțelege cu adevărat aceste clipe. La sfârșit se aude glasul bătrânei: “Feciorul meu, sfântul meu, nu am ce să-ți dau, sunt săracă. Îți las bastonul meu, că nu-mi mai trebuie pan’ la moarte!”

Pictură realizată pe pereții bisericii care adăpostește moaștele Sfântului

Minune întâmplată unui om de știință

Povestește domnul doctor Matzuros din orașul Limni (de pe aceeași insula pe care se afla și biserica cu sfintele moaște ale Sfântului Ioan) către I.P.S. Hrisostom, mitropolitul Halkidei.

“Prea Sfințite, nu sunt un habotnic, un neștiutor de carte; sunt medic, iar mai înainte eram ateu. M-am îmbolnăvit. Analize, examinații, iese diagnosticul: cancer la intestinul gros. Confrații doctori îmi spun adevărul: am cancer în forma avansată (metastază), într-un loc care aproape sigur conduce la moarte.

Mă găseam în clădirea fundației “Pantocrator” din Atena, unde sânt îngrijiți bolnavii de cancer. După înștiințarea pe care am primit-o despre boala mea, pe când mă găseam singur, întins pe pat, mi-am venit în sine și mi-am întors mintea, sufletul și inima către Dumnezeu, în care nu credeam. M-am ridicat pe marginea patului, cu picioarele pe podea; vorbeam singur, mă rugam lui Dumnezeu, îi ceream să ia aminte la mine: “Dumnezeul meu, am spus, nu credeam în Tine, spuneam că totul este un basm. Omul și știință îmi spuneam că sunt totul. Primește pocăința mea și, dacă mă consideri vrednic, vindecă-mi boala prin sfântul al cărui trup întreg îl avem aici, aproape de noi.” Cineva bate la ușa. Îl poftesc să intre. Ușa se deschide și intră un medic tânăr, frumos, binevoitor. – Ce faci, doctore, m-a întrebat, cum îți merge? – Ce să fac, frate, să spun adevărul – mor. – Nu, doctore, nu mori. O să iau eu tot ce ai rău înăuntru. – Cine ești tu tinere? Mie mi-a albit parul în această știință și cunosc ce am. – Sunt acela pe care l-ai cerut mai înainte. La revedere, doctore!

Pictură realizată pe pereții bisericii care adăpostește moaștele Sfântului

Am ieșit imediat pe hol și am întrebat dacă a văzut cineva pe acel doctor tânăr. Ceilalți medici mi-au spus: “Confrate dragă, din necazul pe care îl ai, într-o clipă ai văzut acel vis”. Însă nu, eram sigur că după rugăciune îl văzusem pe Sfântul. Văzând că nu glumesc și că insist, mi s-au făcut iarăși analizele și examinări. La următoarele analize cancerul dispăruse. Citi și citi n-au văzut apoi cele două plicuri cu analizele: cele cu cancer și, după întâmplarea istorisită mai sus, fară cancer! ” Prea Sfințite, nu sunt habotnic… Am văzut pe Sfântul… M-a vindecat…”

10 aprilie 1964

Ca în cartea de religie

Într-unul din cele două spitale pentru copii din Atena, o mamă sta zi și noapte la căpătiiul copilului său, pe care l-au adus urgent din Patra deoarece afecțiunea cronică a acestuia – paralizia membrelor inferioare – se agravase în ultimele zile. La spital însă, de ani de zile se aplica permanent tratamentul cunoscut (lipsește calciul din organismul copilului)…

Într-o după-amiază, cînd soarele era aproape de apus și foarte puține raze mai luminau salonul spitalului, mama și-a amintit cum mergea la o bisericuță a Maicii Domnului, pe o înălțime afară din Patra, și se ruga aprinzind candelele, câteodată cu soțul, câteodată cu copiii…

Mintea ei a zburat la bisericuță și s-a rugat: “Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, Maica dulce care și tu ai suferit, ajută-mi copilul. Trimite un sfânt, vezi-l pe sărmanul meu cum se chinuiește, neputând sta pe picioarele lui. Ajută-l Preasfintă, pe copilașul meu chinuit”.

– Mama, ce spui, cu cine vorbești?

– Gheorghiță, copilul mamei, îți amintești cum citeai la religie că Domnul nostru când trăia acolo, în Palestina, deschidea ochii orbilor, ridica pe cei paralizați și-i făcea să meargă, învia morți? Spune-i Gheorghiță, că pe tine te ascultă, că tu ești copil bun, spune-i lui Hristos să te facă bine.

Copilul suferind se uita cu privirea lui nevinovată la mama, la soarele care apune; privea sus și privirea i se pierdea către ceruri. Noaptea următoare Gheorghiță a văzut în vis un cavaler frumos, călare pe o mândrețe de cal. S-a oprit în fața lui și i-a spus:

– Ridică-te, fă un salt și urcă pe calul meu!

– Dar eu sunt paralizat, nu mă pot ridica și nu mă pot ține drept pe picioarele mele.

– Dă-mi mâna, Gheorghiță, urcă pe calul meu. Eu sunt Sfântul Ioan din Rusia. M-a trimis Domnul să-ți aduc Harul Său și Puterea Lui să te vindeci.

Pe jumătate adormit, copilul se chinuie să se ridice în picioare. Se trezește mama și-l prinde în brațe ca să nu cadă de pe pat.

– Mamă, ține-mă, Sfântul Ioan din Rusia mi-a spus să mă ridic.

Dimineața, asistenta care fusese de serviciu în acea noapte i-a spune profesorului doctor că acel copil paralizat din Patra, putea să pășească.

Doctorul a venit și l-a  examinat: a lovit cu ciocănelul genunchii copilului, i-a inteapat picioarele cu acul și organismul a reactioneat exact. Copilul era vindecat. “Mergeți, le-a spus profesorul, și Dumnezeu să fie cu voi”.

17 august 1977

Sfinte Ioane, ma urăști?

Au trecut mai mulți ani de la ziua nunții lor. În zadar au așteptat însă domnul Ghiorgos K. și soția sa să le vină pe lume un copil. Inima lor este arsă de o tristețe adâncă și de nevindecat. Ce jalnică este viața pentru o femeie care nu are copii, care nu este mama!

Soțul, întristat și el, încearcă să-i dea curaj: “Ai răbdare, îi spune, asta-i voia Domnului; cu lacrimi și supărare nu poți să schimbi nimic. Scopul nunții nu este numai dobândirea copiilor, ci și creșterea noastră duhovnicească, unirea aici și în veșnicie cu Dumnezeu “.

Doamna Arhondula stăruia însă să se roage, să se roage din toată puterea sufletului ei. De mică, mama o învățase să se roage totdeauna pentru că, spunea, adevărații oameni se roagă din toată inima și rugăciunea îi înarmează cu răbdare și perseverență în luptele grele ale vieții. Mersese de multe ori cu familia și la biserica Sfântului Ioan.

După căsătorie se ruga adesea: “Mare Sfinte Ioane, te rog, te implor, mijlocește către Domnul nostru și roagă-L să mă învrednicească să devin și eu mamă. Oamenii și știința lor mi-au spus că eu nu voi fi niciodată mamă. Brațele mele vor rămîne goale, casa întunecoasă, inima mea îndurerată. Eu, Sfinte Ioane, voi aștepta răspunsul din Ceruri, să-mi dăruiască Dumnezeu un copilaș, să-mi umple casa, inima și viața întreagă de bucurie. O să aștept, Mare Sfinte Ioane…”

Iarna lui 1979. Posomorâtă, doamna Arhondula a incearcat să-și adune gîndurile și să se roage. Nu a putut însă; era istovită și simțea ceva urît înăuntrul ei. S-a întors și a văzut pe perete icoana Sfântului Ioan și a izbucnit în lacrimi: “Ce ți-am făcut eu, Sfinte Ioane, de ce mă urăști? De ce Dumnezeu nu vrea să-mi dea aceasta bucurie? Sfinte Ioane, mă urăști?”

Noaptea următoare s-au auzit pași urcând scările care ducea către casa lor și cineva a bătut la ușă. S-au trezit amîndoi, și ea și soțul. A ieșit doamna să deschidă. În întunericul de afară a văzut o lumină având chipul Sfântului Ioan: “Arhondula, ce rugăciune a fost aceea pe care ai făcut-o aseară? Sfinții nu urăsc pe nimeni. Nu este însă voia lui Dumnezeu să dobândesti acum copii. Vor mai trece doi ani și va veni și aceasta bucurie”.

A dispărut lumina, s-a stins și ecoul glasului Sfântului. Au trecut cei doi ani, apoi a venit și bucuria de la Dumnezeu: primul, al doilea și al treilea copil. Glasurile lor duioase au umplut de fericire casa și inimile părinților.

Așa sunt uitați prietenii?

De fiecare dată când îmi amintesc sau aud aceste cuvinte, povestește preotul bisericii, mă cuprinde veselia și râd împreună cu bătrânul pensionar Nicolae, fost muncitor la o fabrică din zona Pireului.

Moș Nicolae (purtind de mai bine de 20 de ani niște ochelari cu lentile groase și vechi, aproape fară nici un fir de păr în cap), în discuțiile lui, în rugăciunile lui, îl numește pe Sfântul Ioan prieten și într-adevăr îl are ca pe un prieten. Este așa de copilărească simplitatea și naivitatea lui!

“Am venit și anul asta, părinte, am venit să-l salut pe Prietenul meu. De ani de zile suntem prieteni! Și cum să nu fie așa, dacă îmi împlinește imediat tot ceea ce îi cer?” Într-un an batrânul Nicolae a venit supărat, cu o adâncă mihnire în suflet. A intrat în biserică, nu ne-a salutat ci s-a dus direct la racla cu sfintele moaște.

Când și-a terminat de spus “of”-ul către sfântul a venit și mi-a zis: “Ce vreți, azi am mare supărare, adică ce zic eu astăzi, că o am de ieri dimineață. Ieri, pe la ora 10, am cumpărat o bucată de ficat de miel și i-am spus nevestei să-l pună la tigaie, iar eu am alergat la băcănie să cumpăr puțin vin. La semafor, unde m-am oprit și așteptam să se facă verde, am auzit în spatele meu un glas:

– Așa sunt uitați prietenii? Eram singur. Mă uit în spate – nimeni. Sus la balcoane – nimeni; glasul însă îl auzisem foarte aproape de mine. S-a aprins lumina verde, am traversat, am intrat în băcănie; aici se auzeau niste cântări bisericești minunate.

– Frumoasă casetă cu cântari – îi zic vinzatorului. – Nu-i casetă moș Nicolae, se transmite Sfânta Liturghie la radio. Astăzi este sărbătoarea Sfântului Ioan Rusul, în Evvia, slujesc acolo 6 arhierei, după cum a spus prezentatorul. N-am mai cumpărat nimic. Am ieșit, am traversat pe roșu. Și acum am în urechi claxoanele, frânele, strigătele șoferilor. Am ridicat amândouă mâinile în sus și le-am făcut semn să oprească toți, să pot traversa. Ce să fac? N-am mâncat de ieri nimic, nici nu vreau să mănânc. Puțin lucru este să-ți spună un sfânt că l-ai uitat? Pot să-i mai zic acuma prieten?

-Da, moș Nicolae, i-ai fost și îi vei fi prieten. Măcar să ajungem și noi la simplitatea și la curăția inimii tale.

11 aprilie 1985

Cu primul avion

Într-unul din marile spitale ale New York-ului erau pregătite cele necesare pentru operația lui Gheorghe Scura, cetățean American de origine greacă, căreia îi fusese diagnosticată o tumoare canceroasă mai mare decât o gutuie.

Soția acestuia a cerut o mică amânare de două zile a operației.

În ultima clipă aceasta a simțit în sufletul ei dorință de a da soțului înainte de operație câteva picături de agheasmă și puțin mir de la candela care arde în fața raclei cu sfintele moaște ale Sfântului Ioan Rusul din Grecia.

După ce a vorbit la biserica sfântului, cu primul avion au fost trimise darurile mult dorite. Când soția a primit pachețelul a considerat că l-a primit pe însuși Sfântul Ioan Rusul și i s-a rugat fierbinte pentru vindecarea soțului ei.

După ce a folosit sfintele odoare, soția l-a rugat pe directorului spitalului să  mai facă o dată analizele.

Și iată că minunea s-a întâmplat! Uimiți, doctorii au văzut cum noua radiografie nu mai arata nici o tumoare,  încercând să găsească o explicație științifică la minunea pe care o văzuseră.

“Explicație științifică nu se poate da minunii făcute de Sfântul Ioan” a spus soția cea credincioasă, care în continuare și-a reluat viața alaturi de soțul ei, slăvind zi și noapte pe Dumnezeu și pe Sfinții Săi.

3 iunie 1983

Casa e a ta

Doamna Areti K. împreună cu singura ei fetiță Hrisa, după moartea prematură a soțului și tatălui, s-au confruntat cu o nedreptate cu adevărat neomenească.

Cei trei frați ai soțului, după ce și-au luat partea de moștenire, au depus o reclamație la Tribunal ca să-i ia și casa doamnei Areti. Folosindu-se de moartea fratelui lor și de unele legi neclare, într-un final au câștigat de partea lor clădirea.

După un lung șir de procese, cu trei hotărâri judecătorești negative, tânăra femeie văduvă era disperată. Era după miezul nopții înainte de ultimul proces, când mama și fata încercau să adoarmă; în vis a vazut cum cumnații se certau între ei, iar mai apoi vede un tânăr cu fața senină care se apropie de ea, spunându-i: “Casa e a ta. De process o să am eu grija. La orice necaz și primejdie cereți ajutorul lui Dumnezeu și nouă, celor ce-l slujim lui. Eu sunt Ioan din Rusia. Mergeți mâine la proces liniștite”.

Mama s-a trezit, a trezit-o și pe fată și s-au rugat până în zori cu zbucium și cu nerăbdare.

A doua zi Curtea de Casație a hotărât: “Casa aparține văduvei răposatului și fiicei acesteia, având proprietate deplină asupra ei.”

28 martie 1985

Ioan Rusul

Aproape 2 ore se rugase plângând dl Constantin Polihronie, mare funcționar la stat, în fața raclei cu moaștele sfântului. Era îmbrăcat în pijamale. Când a terminat, povestește preotul bisericii, l-am oprit să-l întreb dacă vrea să spună, de ce a plâns atât și de ce era îmbrăcat așa, poate vrea să se odihnescă puțin.

-Nu părinte, m-a odihnit pentru mulți ani Sfântul, acest mare factor de minuni doctor, căruia îi slujiți. Astăzi de dimineață a venit la spital soția mea ca să vadă. De mai bine de zece ani nu mai stateam  drept, așa cum sunt acum. Din cauza unei afecțiuni cronice a sistemului nervos și a unei boli prin care am trecut, mi-am șubrezit sănătatea încât am fost nevoit să ies la pensie înainte de termen și să mă internez în spital. La doi ani după aceasta aveam picioarele paralizate maim ult de 80%. Paralizia, starea sufletească rea, deznădejdea mă duseseră aproape de moarte.

Astăzi, așadar, când a venit soția mea la spital să mă vadă, m-a găsit dormind și nu m-a trezit, ci s-a așezat pe un scaun alaturi de patul meu. Pentru câteva clipe a prins-o somnul. Vede în vis cum în salonul vecin se făcea vizita doctorilor. În mijlocul lor a zărit pe unul tânăr, străin. Soția mea s-a apropiat de el și i-a zis:

-Doctore sunteți străin? Vă văd pentru prima dată la spital. Vă rog, în salonul de alături zace soțul meu, paralizat de zece ani. Doctorii mi-au spus adevărul: o să-mi pierd tovarășul de viață, o să-mi pierd singurul sprijin. Soțul meu o să moară.

-Mergeți, doamnă așteptați, îl voi vedea și pe soțul dumneavoastră.

-Da, doctore, aștept; spuneți-mi dacă vreți numele dumneavoastră.

-Ioan Rusul, i-a răspuns.

S-a trezit și a sărit de pe scaun! Mă vede cum încerc singur să mă ridic, sprijinit în coate.

-Ajuta-mă, îi zic, cineva mă ține de subsuori și mă ridic, ajută-mă și tu.

M-am ridicat în picioare, pe podea. Plânsul soției a făcut să se adune în jurul nostru doctorii și asistentele. Doctorul responsabil al secției, mi-a spus:

-Domnule Palihronie, nu cereți să vă schimbați pijamaua, luați un taxi și mergeți la biserica vindecătorului dumneavoastră, Sfântul Ioan, în Evvia, unde se află sfintele sale moaște întregi. Mergeți, mulțumiți-i din suflet și veniți înapoi să facem externarea…

22 februarie 1984

Rugăciunea pelerinei alături de sfânt

În 1995, Ekaterina M., o pelerină din Atena, i-a istorisit maicii Nectaria (McLees) cele petrecute la întâia să vizită în Evvia :

"Prima oară când am venit aici, împreună cu niște prieteni, habar nu aveam cine fusese Sfântul Ioan, nici nu știam la ce să mă aștept, căci nu mai văzusem niciodată moaște întregi și nestricate. La început am fost șocată- tot trupul sfântului era acolo, nesupus lucrării firești de descompunere a timpului, iar pielea sa era închisă la culoare și un pic scofâlcită; m-am temut să mă apropii de racla de sticlă. În cele din urmă, mi-am făcut curaj și m-am dus.

Fața sfântului era acoperită, din evlavie, cu un veșmânt auriu, dar îi vedeam limpede mâinile și încheieturile. Am îngenuncheat lângă racla că să mă rog, simțind că, chiar daca mi se părea ceva neobișnuit, trebuie să o fac. L-am rugat pe sfânt să mă ajute să pricep ceea ce văd și să îl cunosc. După ce m-am rugat, am mers să stau pe un scaun din biserică, așteptându-mi prietenii. M-am gândit că ar trebui să mă mai rog, dar nu știam nici o rugăciune către Sfântul Ioan, așa că mi-am scos cărticica cu Imnul Acatist către Maica Domnului (pe care o port întotdeauna cu mine) și i-am spus Sfântului Ioan că e și pentru el. L-am rugat din suflet să mă ierte că nu-i închin o rugăciune aparte.

Ca și, probabil, marea parte a oamenilor, nu mă rog adesea foarte adânc, decât dacă cineva la care țin e în primejdie sau bolnav- așa că am început să citesc Acatistul Maicii Domnului ca de obicei, deși încercam din răsputeri să mă concentrez asupra cuvintelor.

Pe neașteptate, am simțit că cineva vine și sta lângă mine. M-am uitat iute împrejur, dar cea mai apropiată persoană se închina la moaște, cu spatele la mine, la câțiva metri buni depărtare. M-am întors la rugăciunile mele și, deși n-am auzit nimic rostindu-se cu glas tare, am simțit limpede că cineva se roagă Maicii Domnului împreună cu mine, cu multă putere și dragoste. M-am trezit dintr-odată că mă rog cu o profunzime pe care n-am mai simțit-o niciodată până atunci (și nici după!)- era ca și cum mă găseam în mijlocul rugăciunii, și rugăciunea era vie. Puteam simți cum rugăciunea urca la cer și știam în sufletul meu că era însuși Sfântul Ioan, care se ruga împreună cu mine.

M-am umplut de așa bucurie și cutremur în preajma Sfântului Ioan Rusul din Evia care mă ajuta să mă rog, deși mie îmi fusese frica de el! Mă simțeam ca de Paști, ca și cum aș fi primit Sfintele Taine.

Fata dependentă de droguri

Sfântul Ioan Rusul este și grabnic ajutător. Părinții unei studente dependente de droguri, care nu mai era de găsit de mult timp, nu s-au mai clintit de la racla sfântului și au ținut post negru toată Săptămâna Patimilor a anului 1980.

În Sâmbăta Mare, au plecat în satul lor pentru slujba Învierii Domnului. A doua zi, la Vecernie - „A doua Înviere", familia întregită se ruga la moaștele sfântului. „Săptămâna această am dus o luptă între viață și moarte. Alegeam întotdeauna moartea. O putere nevăzută însă, mai presus de om, m-a răpit din drumul către moarte și m-a readus la viață, acasă, aici", a spus față adusă în sânul familiei de Sfântul Ioan Rusul.

Vindecare de leucemie

O familie din Atena a primit o mare lovitură când copilul lor, Vasilaki, a început să se simtă rău; după câteva analize medicale, s-a dovedit că avea leucemie mieloida acută, un cancer al măduvei osoase.

Au început chimioterapia-copilului a început să îi cadă părul și era foarte slăbit. Într-o noapte, a strigat-o pe mama sa: ” Mamă, îndeplinește-mi o dorință. Du-mă, te rog, la Sfântul Ioan Rusul din Evia “. “Dar cum de te-ai gândit, copile, tocmai la acest sfânt, dintre toți sfinții?”. “Îți amintești unde am mers în vacantă anul trecut? Am cumpărat acolo o carte despre viața și minunile sale. În seara asta, de îndată ce am terminat-o de citit, am auzit în mine un glas care mi-a zis: <Vasilaki, vino la biserica mea si te voi vindeca!>>.”

Așa că au mers. Copilul se agata de viață cu toate puterile. A venit la racla sfântului și i s-a închinat.

Apoi și-a întins mânuțele și a început să se roage, și și-a pus scufia și brâul sfântului.  Mama copilului plângea lângă sfintele moaște, când Vasilaki i-a zis : “Mamico, nu mai plânge! Sfântul Ioan m-a făcut bine”. “Dar cum poți ști asta, copile?” “Nu mai simt amorteala din trup și durerea din spate-și, în afară de asta, m-am umplut de bucurie. Sunt așa de fericit că mă pot întoarce la școală!”

S-au întors în Atena și, fară să zică nimănui nimic, au mers la spital. Au repetat analizele, iar doctorul le-a spus că pot înceta chimioterapia, pentru că boala a dispărut. Atunci mama i-a povestit doctorului cele întâmplate, iar acesta i-a zis: “Lucrurile acestea sunt mai presus de știință, sunt în tărâmul credinței. Să-i mulțumiți Sfântului pentru “operația” sa.

Sfântul Ioan Rusul este grabnic ajutător dacă ete chemat cu credință. În acea vară, Vasilaki a absolvit școala primară, și este sănătos, după voia Domnului.

 Se vindecă doi frățiori

Într-o casă simplă din Lemeso (Cipru) o familie își trăiește suferința: au doi copii de 6 și 8 ani, bolnavi de leucemie. Părinții și oamenii de știință, dau o luptă aspră pentru viață. Cu cât privesc fetișoarele palide și ofilite ale copiilor cărora le-a pierit dorința de viață și jucării, cu atât inimile părinților se zdrobesc mai tare.

Cineva le vorbește de Sfântul Ioan din Grecia, că este viu și face minuni și că i se păstrează trupul întreg. Părinții îndurerați îngenunchează în fața icoanelor din casă. Este seară, iar flăcăruia candelei face și mai palide chipurile copiilor care dorm alături. Părinții îndurerați îngenunchează în fața icoanelor din casă.

-Sfinte Ioane, se roagă mama, fă-mi copilașii bine! Nu pot să rabd atâta suferință. Sfinte Ioane, vino și în casa noastră, intră aici în această seară și caută măcar puțin spre durerea noastră!”

Plângând pe tăcute, tatăl se ridica. După un timp se ridică și mama. Se culcară.

Când se lumină de ziuă, mama privește către copii și – ce-i văd ochii? Își strigă soțul să privească și el: obrăjorii copiilor nu mai erau uscați, palizi, ci trandafirii și moi. Îi trezesc și îi pregătesc în grabă.

Unde merg? La profesorul universitar care se ocupa de ei. Dar, le spune acesta, de ce să mai facem analiza sângelui? Obosim copii! Abia alaltăieri i-am examinat!” În urma insistențelor mamai și ale tatălui, analizele s-au refăcut refac, iar rezultatele sunt clare: numărul globulelor roșii era acum normal.

Copii se vindecaseră. Minunea credinței avusese loc chiar în acea noapte. Părinții au făcut din ceară, două statuiete de mărimea copiilor, apoi au luat avionul până la Atena, iar de aici în insula Evvia, la racla cu moaștele Sfântului Ioan, în fața căreia îngenunchiază împreună cu copiii. Acesta este singurul <Mulțumesc> pe care îl puteau spune în acel ceas.

În urma lor, în biserica au rămas cele două statuiete din ceară pentru a mărturisi tuturor, minunile dragostei Lui Dumnezeu și a Sfântului Său.

Ceea ce este cu neputinţă la oameni este cu putinţă la Dumnezeu

Sunt Andrei, am 30 de ani, m-am născut şi locuiesc în Bucureşti. În urmă cu un an mă confruntam cu un diagnostic foarte sever, oligo asteno terato spermie severa, pe româneşte sterilitate, aplicându-mi-se o sentinţă foarte dură: “Nu vei putea face copii pe cale naturală niciodată!”. În urma a trei analize consecutive efectuate în laboratoare diferite diagnosticul a fost confirmat.

Aşa cum sunt date marile întâlniri din viaţa omului, şi eu am auzit de Sfântul Ioan Rusul.

În iunie 2011, aflându-mă în vacanţă în Corinthos-Grecia, vizitam într-o după-amiază o superbă mănăstire de langă oraş, întinsă pe un munte cu o perspectivă de vis asupra Marii Egee, Marii Ionice si a canalui ce le leagă (canalul Korint), închinată Sfântului Patapie. Acolo am întâlnit o calugariţă româncă, maica Nicodima, pe care nespus a bucurat-o graiul românesc şi care ne-a rugat în mod expres ca la intoarcerea în ţară, prin Giurgiu, să trecem pe la Mănăstirea Sfântului Ioan Rusul din comuna Slobozia, la 5 km de Giurgiu, pentru a lăsa, din partea dânsei, un pachet călugărilor de acolo. Acesta a fost primul contact pe care l-am avut cu Sfântul Ioan Rusul, acum citind pentru prima dată despre minunile şi viaţa pe care a închinat-o pentru şi întru Hristos.

Încă din primele clipe m-au fascinat şi impresionat viaţa, minunile sfântului.

În aceeaşi vară, la o lună după ce aflasem de sfântul, am plecat la biserica din Prokopie, casa Sfântului Ioan Rusul de pe insula Evvia din Grecia.

M-am rugat cu toată fiinţa şi cu toată puterea mea launtrică la racla lui pentru vindecare şi pentru a mă ajuta să zămislesc în această viaţă prunci sănătoşi, frumoşi şi de Dumnezeu iubitori, făcând în acelaşi timp o promisiune Sfântului, aceea că voi încerca şi eu, prin puterile mele, să ajut la zidirea, în Romania, a unei biserici închinate Lui.

La finalul lunii iulie m-am întors din Grecia, având deja o programare pentru o nouă analiză (trecuseră deja 6 luni de la primele analize care imi confirmau sterilitatea severă). În toate zilele întoarcerii din Grecia de la racla sfântului şi până în ziua primirii rezultatelor analizei, am avut o convingere nestramutată că sfântul m-a ajutat şi lucrurile vor fi bune, deşi nu luasem niciunul din medicamentele care ar fi trebuit să-mi fie administrate. Eram mânat de un sentiment şi de o siguranţă grozavă că sfântul m-a vindecat.

Rezultatul analizei mi-a confirmat convingerea, spre mirarea familiei şi a apropiaţilor.

La o săptămână după această analiză aveam programare la o mare somitate în urologie, profesorul Calamfirescu, pe care o facusem cu 3 luni înainte, încă din primavară. Am zis că deşi sunt vindecat, să nu renunţ la programare, dacă tot asteptasem 3 luni primul loc liber şi să văd ce are de spus şi profesorul.

Mare i-a fost mirarea domnului profesor la punerea în oglindă a analizelor. Întrebarea firească a fost: “Ce aţi făcut în aceste 6 luni?”.

I-am răspuns că nu am luat nici un medicament, ci doar m-am rugat la racla Sfântului Ioan Rusul. Profesorul a rămas pe gânduri. Mi-a spus că în 35 de ani de activitate nu a văzut niciodată aşa ceva. La sfârşit mi-a spus: “Iniţial, văzând ultima analiză, am crezut că aţi venit să îmi irosiţi timpul de pomană, dar acum vă mulţumesc că aţi venit pentru că m-aţi făcut să îmi schimb un pic optica… Vă rog să fiţi sigur că ceea ce vi s-a întamplat dumneavoastră, medical vorbind, este imposibil, şi practic transcende ştiinţa”. Am plecat de acolo fară ca profesorul să îmi ia vreun ban pe consultaţie.

În ziua în care scriu aceste rânduri, marţi 22 Mai 2012,  soţia mea este pe cale de a naşte doi băieţi gemeni, Matei Andrei şi Ştefan Ioan. Iar sorocul se apropie, doctorii spun că se poate întâmpla din zi în zi. Eu am convingerea că ei vor veni chiar pe 27 mai, de ziua Sfântului, pentru că lui îi datorăm ajutorul pe care l-a mijlocit pe lângă bunul nostru Dumnezeu, Domnul nostru Iisus Hristos şi Maica Domnului, cărora ne închinăm şi le mulţumim cu lacrimi pentru tot ajutorul şi bunătatea cu care ne-au blagoslovit.

P.S.:  S-au născut cu bine şi sunt frumoşi şi sănătoşi!

Andrei F, (Bucureşti)

Darul lui Dumnezeu

Slavă lui Dumnezeu pentru tot ce am primit în viaţa aceasta, bune şi rele, îi mulţumesc pentru tot, dar cel mai mult pentru îngeraşul la care mă uit acum cum doarme.

Din totdeauna mi-am dorit să fiu mamă şi aceasta s-a împlinit în data de 1 octombrie 2010, când cu ajutorul Sfântului Ioan Rusul, am născut un prunc. A fost cea mai frumoasă zi din viaţa mea atunci când, pentru prima dată, am luat copilaşul meu în braţe nu pot să spun în cuvinte ce am simţit atunci.

Îmi cer scuze pentru că nu ştiu prea bine cum să povestesc totul, dar am să scriu aşa cum ştiu:

Am postit tot postul Naşterii Domnului, în anul 2009. Pe tot parcursul postului am citit în fiecare zi Acatistul Sfântului Ioan Rusul, carte pe care am găsit-o la părintii mei, ei locuiesc în Sântana, jud. Arad, iar eu în oraşul Arad. M-am  rugat cum am ştiut eu la Bunul Dumnezeu să-mi dăruiască un copilaş.

În ianuarie 2010 am rămas însărcinată. De atunci, de fiecare dată când mă uit la copilaşul meu, Mihnea, stiu că nu o să pot niciodată să mulţumesc bunului Dumnezeu şi Sfântului Ioan Rusul pentru darul pe care l-am primit. Mă rog mereu ca Sfântul Ioan Rusul să aibă grijă de el şi să îndrepte paşi lui pe drumul cel drept oricât de greu ar fi, iar mie să-mi dea putere, rabdare şi înţelepciune să-l îndrum pe calea cea bună. De atunci citesc de câte ori pot şi am timp acatistul Sfântului Ioan Rusul şi mă rog să mai îmi dăruiască şi alţi copii.

Manuela Martin, din Arad, 33 de ani

Doctorul pansează rana, dar numai Dumnezeu o vindecă

Înainte să  încep să scriu despre minunea sfântului, mulţumesc bunului Dumnezeu pentru faptul că mi-a acordat şansa să-l descopăr.
Mă numesc Titus, am 38 de ani, sunt din Bucureşti. Sunt absolvent al Facultăţii de Psihologie, sunt de profesie subofiţer  şi  cea mai recentă minune a Sfântului Ioan Rusul sunt eu.

În luna mai 2009 am început să mă simt rău. La început am crezut că este o simplă răceală  şi nu am băgat-o în seamă,  dar în mai puţin de 2 săptămâni am slabit 6 kg.  M-am internat (12.05.2009) la Spitalul Matei Balş unde în urma învestigaţiilor efectuate s-a constatat că nu sufar de nicio afecţiune; s-au eliminat pe rând suspiciunea de a avea borellia şi letospiroză. Am fost externat cu recomandarea de vitaminizare şi odihnă.

Zis şi făcut! Totuşi, starea de rău continua si pierdeam tot mai mult în greutate. Boala s-a accentuat într-un ritm galopant, pierderea în greutate a încă 8 kg (într-o săptămână!), o stare febrilă, însoţită de dureri musculare şi articulare pusese stăpânire pe organismul meu. Au  urmat investigaţii la Spitalul Militar, unde am fost suspectat de contactarea virusului HIV (analizele au infirmat acest lucru); s-a ridicat suspiciunea de o afecţiune hematologică (boală a sângelui). Aceste investigaţii le-am efectuat în ambulatoriu.

De Rusalii (08.06.2009), durerile musculare şi articulare deveniseră insuportabile. În plus, o insuficienţă respiratorie îşi făcuse apariţia peste noapte, aşa că am fost internat în regim de urgenţă, suspectat  de TBC, la Spitalul de Pneumo-fiziologie Marius Nasta (Filaret). Pus pe oxigen şi antibiotic, starea de rău se mai ameliorase puţin. Investigaţiile au eliminat suspiciunea de TBC, dar arătau că ar fi vorba de dermatomiozită (boala autoimună) foarte gravă însoţită, de regulă, de cancer.

După ce s-a infirmat existenţa cancerului, am fost transferat la Spitalul Sfanta Maria (Secţia Reumatologie). Aici, alte investigaţii, alte analize (unele) facute în Franţa care nu arătau existenţa dermatomiozitei, (electromiogramă, biopsie musculară, etc.). Totuşi, s-a pus diagnosticul de dermatomiozită (sunt 5 elemente constituitive ale bolii, la mine existau 3). Am început tratament de specialitate cu imunosupresoare. Uşor, uşor îmi recăpătam încrederea. Durerile dispăruseră; rămăsesem doar cu oboseala.

În tot acest timp m-am rugat la Dumnezeu să aibă grijă de mine. M-am spovedit (lucru pe care nu-l mai făcusem din copilărie), m-am împărtăşit; a fost bine. Am fost externat (08.07.2009) cu continuarea tratamentului  acasa.

Mi-am luat concediu si am plecat într-un tur al mănăstirilor cu destinatia  Prislop, la mormântul părintelui Asenie Boca.  Am ajuns  şi l-am rugat să-mi arate calea pe care trebuie să o aleg.  Au urmat, pe lângă tratamentul medicamentos,  cel spiritual (Sf. Liturghie, Sf. Maslu şi multă rugăciune) că doar se ştie “doctorul pansează rana dar numai Dumnezeu o vindecă”  cine se îngrijeşte numai de trup riscă să ajungă la biserică când este prea târziu.  Am reluat serviciul. Mă simţeam mai bine – sau aşa credeam eu.

În septembrie  am revenit la control  la Spitalul Marius Nasta – starea de rău revenise, dispnea  (oboseala la efort) se accentuase,  aveam pe zi  ce trece o paloare cadaverică. Aici am fost internat (02.10.2009) pentru reluarea investigaţiilor. Din nou bronhoscopie (două într-o săptămână), tomograf, etc.

În seara zilei de 22.10.09 a fost apogeul nu mai puteam să respir nici conectat la tubul de oxygen; am închis ochii şi m-am rugat: “Doamne, Doamne dacă vrei să mă iei la Tine să ai grijă de baieţelul meu Dennis Ştefan ( în vârstă de  6 ani). Dacă imi mai acorzi încă o şansă să mă trimiţi unde crezi că este mai bine pentru mine. Amin!” Apoi  totul a devenit negru, simteam cum totul se scurge din mine.

M-am trezit dimineaţa, furtunul de la  instalaţia de oxigen nu-l mai aveam la nas, iar eu puteam să respir (nu vă imaginaţi că respiram normal, dar o făceam fără ajutorul tubului de oxigen chiar dacă oboseam la cel mai mic efort). A urmat tratamentul intravenos cu citostatic si imunosupresor. Eram suspect de 4 cancere, soţia mea i-a surprins pe medici când discutau despre  cazul meu.

După terapie am fost externat cu recomandarea de a face oxigenoterapie şi  să nu mă astept la minuni. Îmi rămăsese doar rugaciunea! În paralel cu tratamentul medicamentos, am urmat şi terapie alternativă.

Cineva mi-a recomandat să mă rog la Sfântul Ioan Rusul, acesta fiind militar ca şi mine. Aşa că am cautat pe internet şi am găsit Mănăstirea “Sfântul Ioan Rusul” din localitatea Slobozia, judetul Giurgiu.

A doua zi am rugat un prieten să mă ducă acolo convins că Sfântul mă va ajuta. M-am rugat la Sfântul să mă redea vrednic de toată trebuinţa familiei mele şi vieţii de zi cu zi.

Am citit acatistul Sfântului Ioan Rusul  seară de seară şi acum, la un an de la primul meu pelerinaj la moaştele Sfântului, sunt un om sănătos, acest lucru îl arată şi analizele medicale. Doctorii au decis că este cazul să oprim tratamentul şi să mergem până într-acolo în a-l scoate de tot. Asta doar pentru că am crezut în minunile Sfântului Ioan Rusul.

Pe parcursul acestui an, cand am putut am mai fost la Sfântul Nectarie şi  încă o dată la Prislop să-i mulţumesc şi părintelui Arsenie Boca.

Dumnezeu m-a trimis la Sfântul Ioan Rusul care a lucrat prin doctori şi prin toţi oamenii care m-au ajutat să trec peste această grea încercare din viaţa mea.
Îi mulţumesc bunului Dumnezeu pentru tot ceea ce mi-a dat, ceea ce imi dă în fiecare zi şi pentru tot ceea ce o să-mi dea de acum încolo.

Titus, (Bucureşti)

Vindecarea dăruită de Sfântul Ioan Rusul şi Sfântul Nectarie

Şi pe noi ne-a ajutat şi ne ajută Sf. Ioan Rusul şi Sf. Nectarie în continuare. În luna iulie a anului 2009, am aflat că soţul meu are o tumoare în gat neoperabilă şi netratabilă. După 2 săptămâni de la aflarea veştii, în noaptea de 21 iulie s-a sufocat şi am ajuns cu ambulanţa la Spitalul Universitar din Bucureşti. Au reuşit să-l intubeze la camera de gardă. În spital soţul meu a facut stop cardiac şi a intrat în comă. A fost mutat la terapie intensivă.

Ne-au spus că nu va trece noaptea, iar dacă se va mai trezi din comă va fi problematic deoarece în timpul stopului cardiac, creierul nu a mai fost oxigenat.

M-am rugat Măicuţei Domnului, Sf. Ioan Rusul şi Sf. Nectarie să ne ajute şi să mijlocească pentru soţul meu înaintea bunului nostru Mântuitor. Rugăciunile ne-au fost ascultate! A trecut noaptea şi a doua zi soţul meu s-a trezit din comă fără să aibă cea mai mică sechelă. A urmat o operaţie cu 10% şanse de supravieţuire (trebuia să i se facă o traheostomă prin tumoare pentru a-i asigura respiraţia).

M-am rugat Sfântului Ioan Rusul şi m-am dus şi la Mănăstirea Radu Voda unde se află o particică din moaştele Sf. Nectarie si m-am rugat ca împreună cu Sf. Ioan Rusul să indrume mâna doctorului care va efectua operaţia.

M-am întors la spital cu o mare linişte în suflet şi nu m-am îndoit nicio clipă că nu va ieşi cu bine din operaţie. Şi chiar aşa s-a întâmplat: operaţia a fost un succes! Sfinţii au îndrumat mâna medicului. În timpul operaţiei i s-a luat biopsie şi s-a descoperit că tumoarea este un limfom, o formă de cancer care răspunde la tratamentul cu citostatice. A început în regim de urgenţă la terapie intensivă prima cură de chimioterapie şi după două săptămâni petrecute la terapie intensivă a fost mutat într-un salon de la secţia de chirurgie toracică.

În urma traheostomei i s-a introdus o canulă prin care să poată respira, dar cu care nu putea vorbi. În ziua în care a terminat de citit cartea cu viaţa Sf. Nectarie a mangaiat icoana sfântului de pe copertă şi în momentul în care a luat mâna de pe carte a început dintr-odată să vorbească. Au venit asistentele, medicii … nu îşi puteau explica cum poate vorbi cu acea canulă pe care o avea în gât. Nimeni nu mai reuşise asta. Dar noi ştim cel mai bine explicaţia: înca o minune a Sf. Nectarie şi a Sf. Ioan Rusul.

A urmat o a doua operaţie prin care i s-a înlocuit canula cu un stent pentru a putea veni acasă. Soţul meu s-a dus pe picioarele lui în sala de operaţie unde toţi au rămas uimiţi de cât de repede şi-a revenit. S-au hotărât să îi pună stent-ul fără anestezie. Soţul meu s-a rugat în continuu Sf. Ioan Rusul şi Sf. Nectarie. Nu a simţit nicio durere, nici cea mai mică jenă, absolut nimic. Sfinţii tămăduitori au fost alături de el tot timpul operaţiei.
Până şi doctorii recunosc că ceea ce s-a întâmplat din noaptea de 21 iulie şi până în prezent este o minune.

A continuat tratamentul cu citostatice până când tumoarea şi ganglionii s-au retras. Am făcut în continuare acatistul Sf. Nectarie, al Sf. Ioan Rusul si acatistul Maicii Domnului Pantanassa, s-a uns  cu untdelemn de la Sf. Maslu si ne-am rugat să ne ajute în continuare, să-l vindece complet. Răspunsul lor nu a întarziat să apară: în luna martie 2010, a facut autotransplant şi la analiza din luna iulie a aceluiaş an nu i-a mai ieşit nicio urmă a bolii. La fiecare trei luni face analize şi îi ies de fiecare data bune. Boala este în remisie totală!

Măicuţa Domnului, Sf. Nectarie şi Sf. Ioan Rusul veghează asupra lui si ne ocrotesc cu rugăciunile lor.

Am botezat-o cu numele Ioana

Ştefania, o tânără din localitatea Roşiori, judeţul Ialomiţa, însărcinată în luna a noua, în postul Adormirii Maicii Domnului, vine la Capela Maternităţii Polizu, o roagă pe Maica Domnului şi pe Sfântul Ioan Rusul să o ajute să nască un copil sănătos.

Rugămintea ei nu era ca a oricărei femei însărcinate care doreşte să nască uşor şi să aibă un copil sănătos, ci era izvorâtă din temerea, din disperarea pe care i-o provocase diagnosticul, care nu dădea nici o şansă bebeluşului că o să trăiască, iar dacă va trăi, nu va trăi mai mult de câteva zile... şi va avea malformaţii.

Starea ei deosebită a remarcat-o părintele Gheorghe Florin Nicolae, care a întrebat-o:
- Crezi în ajutorul lui lisus sau în diagnosticul medicilor?
Răspunsul n-a întârziat:
- Cred în Domnul nostru lisus Hristos, în Minunile Maicii Domnului şi ale Sfântului Ioan Rusul.
- Dacă aşa crezi, atunci, spovedeşte-te şi împărtăşeşte-te, şi vei primi ajutorul lui Dumnezeu.

Ştefania s-a spovedit, s-a împărtăşit cu trupul şi sângele Domnului lisus Hristos, a căpătat tăria şi încrederea că nu este singură, că va fi ajutată.

Vineri, 20 august, a avut loc operaţia de cezariană. S-a nascut o fetiţă sănătoasă, care trăieşte, spre bucuria părinţilor, a bunicilor şi a întregii familii.
A fost botezată cu numele de Ioana, în cinstea minunii săvârşite de Sfântul Ioan Rusul.

Ştefania îşi creşte fetiţa înconjurată de mila şi iubirea lui Dumnezeu şi a sfântului său.

August 2004

 Doctorul de la reanimare

Mă numesc Tudorița, sunt născută în Giurgiu, dar din anul 1982, sunt venită în Vâlcea cu servi­ciul, și cu cei doi copii.

După o grea suferință, m-am decis să-mi fac niște analize și așa am aflat de la medic că durerile mele sunt cauzate de o tumoră la colon. Doctorul specialist din Vâlcea m-a îndemnat să fac imediat operație, deoarece tumora era mare. Tot timpul m-am rugat la Sf. Nectarie, Sf. Ioan Rusul și la Sf. Părinte Arsenie Boca. Băiatul meu m-a dus imediat la Spitalul Militar.

Doctorul m-a operat, operația a fost foarte grea – a durat șase ore. Pe la ora 20, când s-a terminat, m-au dus la reanimare. După un timp, au început niște dureri foarte mari – insuportabile. Mă rugam de asistentă să îmi dea calmante, că nu mai puteam respira. Asistenta mi-a spus că s-a fă­cut tot ce e posibil și că trebuie să rezist, apoi a ple­cat în altă cameră. Simțeam că mă sufoc de dureri, nu mai puteam să adorm, când văd că se deschide ușa și intră trei medici îmbrăcați în halate albe lungi.

Se opresc în dreptul meu, iar eu, crezând că au venit și noaptea la vizită, m-am gândit să le spun că nu mai pot să suport atâta durere. Pe cel din mij­loc îl ve­deam foarte clar – era tânăr, subțire, înalt și foarte frumos, cu un păr șaten. L-am recunoscut imediat și am strigat foarte tare – „Vă cunosc! Sunteți Sfân­tul Ioan Rusul!”. Am strigat de vreo trei ori . „Vă cunosc din icoană și chiar după coperta căr­ților pe care le-am citit!”.

Dânsul și-a aplecat puțin capul spre mine, și-a pus mâinile pe piept, încrucișate, așa cum este în icoană și mi-a dat de înțeles că este el, dar nu mi-a vorbit nimic. M-am uitat foarte bine la dânsul și, uimită de ceea ce am văzut, n-am mai putut vorbi. Ceilalți doi sfinți erau mai în etate, dar nu i-am putut vedea în întuneric.

S-a luminat foarte tare la față Sfântul Ioan Rusul, iar apoi au plecat mai departe prin salonul de reani­mare. Mi-am dat seama după aceea că, de fapt, am uitat să le spun ce mă doare, gândind că vin înapoi. Am tot așteptat până am adormit, că mă lăsaseră durerile. A venit un asistent de m-a trezit, m-a între­bat ce fac – dacă mă mai doare ceva, dacă mă simt bine. I-am răs­puns că nu mă mai doare nimic și m-a dus la salonul de terapie. După aceea am mai avut câteva crize, dar cineva nevăzut mă strângea de mână și nu mai dura mult și venea un medic sau o asistentă și mă salva. Prima dată m-am speriat, nu știam cine îmi atinge mâna. După aceea mi-am dat seama că acea mână nevăzută îmi dădea speranță.

În timpul când făceam tratament, a mai venit la mine Sf. Ioan Rusul, tot în halat de medic, dar de astă dată în vis, și mi-a spus să stau acolo la spital, că dânsul pleacă să ocrotească o mânăstire departe și se roagă pentru mine, iar când vine de acolo, voi fi vindecată complet. După ce am terminat trata­mentul am făcut analizele de markeri tumorali, care au ieșit foarte bine, ca la orice om sănătos. Oameni buni, rugați-vă! Prin post, rugăciune, milostenii dar și smerenie, vom primi ajutor.

Vă spune asta o fe­meie de 65 de ani, care a trecut o cumpănă foarte grea și a revenit la viață cu ajutorul Sf. Ioan Rusul trimis de Domnul”.

Tudorița (Rm. Vâlcea)

"Dă, măi, fesul, românului!"

"Azi e ziua Sfântului Ioan Rusul, cel mai scump sfânt, ocrotitorul familiei mele (alături de Maica Domnului și de Marele Nicolae), doctorul care a asistat-o pe soră-mea la o naștere 5% șanse viabile și s-a născut o minune de prunc.

Minunea săvârșită de Sfântul Ioan Rusul cu fiul meu Bogdan

Cuvântul Domnului și Rugăciuni

Evanghelia zilei: Ioan VI, 56-69

56. Cel ce mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu rămâne întru Mine şi Eu întru el.

57. Precum M-a trimis pe Mine Tatăl cel viu şi Eu viez pentru Tatăl, şi cel ce Mă mănâncă pe Mine va trăi prin Mine.

58. Aceasta este pâinea care s-a pogorât din cer, nu precum au mâncat părinţii voştri mana şi au murit. Cel ce mănâncă această pâine va trăi în veac.

59. Acestea le-a zis pe când învăţa în sinagoga din Capernaum.

60. Deci mulţi din ucenicii Lui, auzind, au zis: Greu este cuvântul acesta! Cine poate să-l asculte?

61. Iar Iisus, ştiind în Sine că ucenicii Lui murmură împotriva Lui, le-a zis: Vă sminteşte aceasta?

62. Dacă veţi vedea pe Fiul Omului, suindu-Se acolo unde era mai înainte?

63. Duhul este cel ce dă viaţă; trupul nu foloseşte la nimic. Cuvintele pe care vi le-am spus sunt duh şi sunt viaţă.

64. Dar sunt unii dintre voi care nu cred. Căci Iisus ştia de la început cine sunt cei ce nu cred şi cine este cel care Îl va vinde.

65. Şi zicea: De aceea am spus vouă că nimeni nu poate să vină la Mine, dacă nu-i este dat de la Tatăl.

66. Şi de atunci mulţi dintre ucenicii Săi s-au dus înapoi şi nu mai umblau cu El.

67. Deci a zis Iisus celor doisprezece: Nu vreţi şi voi să vă duceţi?

68. Simon Petru I-a răspuns: Doamne, la cine ne vom duce? Tu ai cuvintele vieţii celei veşnice.

69. Şi noi am crezut şi am cunoscut că Tu eşti Hristosul, Fiul Dumnezeului Celui viu.

Acatistul Sfântului Ioan Rusul

Troparul Sfântului Ioan Rusul, glasul al 8-lea

Cel Care te-a chemat pe tine de pe pământ la lumea cea cerească ţine şi după moarte neschimbat trupul tău, sfinte. Căci tu în Asia ai fost dus prizonier şi acolo te-ai unit cu Hristos, Ioane. Deci pe Acela roagă-L să mântuiască sufletele noastre.

Condacul 1

Veniţi, credincioşilor, să-l lăudăm pe cel care, rob fiind, a stăpânit peste patimi! Veniţi să-l lăudăm pe cel în care S-a oglindit Răsăritul Răsăriturilor! Celui care din Rusia a fost adus, ca să împartă lumii întregi binecuvântările lui Dumnezeu, să-i cântăm: Bucură-te, Sfinte Ioane, alesule mărturisitor al lui Hristos!

Icosul 1

Hrănitu-te-ai din tinereţe cu lumina adevărului, o, preaminunatule Ioane, sorbind dulceaţa învăţăturilor dumnezeieşti. Ai urmat cuvântul Celui Care a zis: „Cine crede în Mine să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie”; şi pentru aceasta noi te lăudăm:
Bucură-te, podoabă a Bisericii soborniceşti, Mireasa lui Hristos;
Bucură-te, masă duhovnicească a celor doritori de curăție;
Bucură-te, odraslă sfântă a pământului rusesc, trimisă la tainic apostolat;
Bucură-te, moştenitor al înfrânării Cuvioşilor Antonie şi Teodosie de la Pecerska;
Bucură-te, că ai crescut într-o familie binecredincioasă;
Bucură-te, că ai luptat împotriva turcilor hulitori ai lui Hristos;
Bucură-te, că nu te-ai biruit de deznădejde când ai primit crucea robiei;
Bucură-te, că întărit fiind de Dumnezeu, ai răbdat bătăi nenumărate;
Bucură-te, că scuipările nu au întinat frumuseţea ta lăuntrică;
Bucură-te, piatră de care s-au sfărâmat sfaturile cele nelegiuite ale chinuitorilor;
Bucură-te, că deşi ţi-au ars părul şi pielea capului, nu te-ai plecat lor;
Bucură-te, că ai fost vrednic urmaş al cetelor de mucenici şi mucenițe;
Bucură-te, Sfinte Ioane, alesule mărturisitor al lui Hristos!

Condacul al 2-lea

„Cine poate să mă despartă de dragostea Hristosului meu? Ca rob ascult poruncile tale, dar în credinţa mea în Domnul Hristos nu îmi eşti tu stăpân. Îmi amintesc pătimirile Sale şi sunt bucuros să primesc şi eu cele mai cumplite chinuri, dar de al meu Iisus Hristos nu mă lepăd”, i-ai spus stăpânului turc, cântând în inima ta: Aliluia!

Icosul al 2-lea

Au părăsit dreapta credinţă cei care s-au temut de suferinţă şi cei iubitori de desfătări, primind învăţăturile rătăcite ale lui Mahomed, dar tu te-ai arătat ca un nou Ilie, neplecându-ţi genunchii la dumnezeu străin. Rugându-te să păzeşti turma lui Hristos de orice înşelare, te cinstim ca pe un părinte al nostru:
Bucură-te, că nu ai cârtit împotriva lui Dumnezeu pentru pătimirile tale;
Bucură-te, că ai primit răstignirea voii tale prin loviturile celor care te prigoneau;
Bucură-te, cel care unindu-te cu Hristos, te-ai asemănat Lui;
Bucură-te, că deşi ai fost pus să trăieşti între animale, ai vieţuit îngereşte;
Bucură-te, că prin nevoinţele tale grajdul se umplea de bună mireasmă;
Bucură-te, că sfinţindu-l prin rugăciune, nu ai primit să te muţi din el;
Bucură-te, că te împărtășeai în fiecare săptămână cu Sfintele Taine;
Bucură-te, că ai purtat cu sfială şi smerenie numele Botezătorului;
Bucură-te, că ai purtat în minte şi în inimă pilda sa jertfelnică;
Bucură-te, că fără tulburare din furtuna încercărilor ai ieşit;
Bucură-te, că prin statornicia în credinţă eşti pildă tuturor;
Bucură-te, candelă care ai ars cu untdelemnul răbdării;
Bucură-te, Sfinte Ioane, alesule mărturisitor al lui Hristos!

Condacul al 3-lea

Nu numai credincioşii au priceput sfinţenia vieţuirii tale, ci şi închinătorii lui Allah, căci prin rugăciune ai trimis stăpânului tău o farfurie cu mâncare din Procopie până la Mecca, pe care lucru neputând să-l înţeleagă, toţi au strigat: Aliluia!

Icosul al 3-lea

Nimic nu este cu neputinţă celor care cred cu tărie că Făcătorul cerului şi al pământului degrabă plineşte rugăciunile lor. Chiar de nu am văzut cu ochii trupeşti, dar cu inima credem că ai făcut şi ceea ce părea cu neputinţă, numai pentru a arăta stăpânului tău şi celor dimpreună cu el puterea Domnului tău. Pentru care îţi cântăm:
Bucură-te, că nu te-ai îndoit în credinţa ta, având nădejde neclintită în Dumnezeu;
Bucură-te, că de la Procopie la Mecca ai trimis o farfurie cu mâncare;
Bucură-te, că deşi turcii au râs de tine, ai simţit binecuvântarea cerească;
Bucură-te, că stăpânul tău, întorcându-se acasă, a început să te cinstească;
Bucură-te, că până şi cei întunecaţi la minte au priceput sfinţenia ta;
Bucură-te, că la înmormântarea ta au venit chiar şi musulmani şi armeni;
Bucură-te, că din rânduiala cerească farfuria aceea este şi astăzi semn al minunii săvârşite de tine;
Bucură-te, că după multe veacuri arătându-te femeii la care se afla farfuria i-ai cerut să o aducă la biserică;
Bucură-te, că cei care cereau semne şi minuni au primit cu prisosinţă;
Bucură-te, că te-ai asemănat prorocilor din Legea cea veche;
Bucură-te, stavilă care opreşti rătăcirile şi izgoneşti lupii de la turma cea cuvântătoare;
Bucură-te, că pe toţi i-ai copleşit prin virtuţile şi minunile tale;
Bucură-te, Sfinte Ioane, alesule mărturisitor al lui Hristos!

Condacul al 4-lea

Nu a ţinut Dumnezeu lumina ascunsă sub obroc, ci a rânduit ca moaştele tale întregi şi binemirositoare să fie primite de credincioşi ca o pecete a binecuvântării tale. Pentru care şi noi bucurându-ne cu cei care s-au atins de ele, Îi cântăm Celui Care dă adevărata viaţă celor care cred în El: Aliluia!

Icosul al 4-lea

Degeaba a încercat vrăjmaşul mântuirii, diavolul, să nimicească prin foc moaştele tale, căci trupul tău s-a mişcat în mijlocul flăcărilor ca şi cum nu ar fi cunoscut moartea. Turcii care au văzut aceasta s-au înfricoşat şi au fugit, lăsând în urmă odoarele bisericii pe care voiau să le fure, iar creştinii s-au umplut de mirare, cântându-ţi:
Bucură-te, nou Ilie prin râvna către cele cereşti;
Bucură-te, că la fel ca acela te-ai lăsat mistuit de dragostea sfântă;
Bucură-te, că nu îmbrăcămintea, ci trupul tău ne-ai lăsat nouă ca acoperământ;
Bucură-te, că deasupra mormântului tău a strălucit o lumină cerească;
Bucură-te, că găsind moaştele tale, credincioşii au tresăltat cu duhul;
Bucură-te, că toţi cei care le sărută iau binecuvântare;
Bucură-te, că închinându-se, găsesc scăpare din frământările lor;
Bucură-te, că ele sunt mărturie că Domnul pe Care L-ai slujit este Adevăratul Dumnezeu;
Bucură-te, că El a dat viaţă moaştelor tale când au fost aruncate în foc;
Bucură-te, că trupul tău s-a mişcat în mijlocul flăcărilor;
Bucură-te, că a rămas nevătămat, arătând sfinţenia ta;
Bucură-te, că a fost adus în Grecia, pentru a fi martor al minunilor tale;
Bucură-te, Sfinte Ioane, alesule mărturisitor al lui Hristos!

Condacul al 5-lea

Cine ştie mulţimea minunilor tale? Cine cunoaşte câtă mulţime de oameni ai ajutat spre slava Dumnezeului părinţilor noştri? Doar o mică parte din lucrările tale aflând noi, Îi mulţumim Celui Care te-a proslăvit între cei iubiţi ai Săi şi Îi cântăm: Aliluia!

Icosul al 5-lea

Nou doctor fără de arginţi fiind, urmând Doctorului sufletelor şi al trupurilor, nu ai pregetat să sari în ajutorul bolnavilor care te-au chemat cu credinţă, ci le-ai adus grabnică tămăduire. Iar noi, auzind acestea, te lăudăm aşa:
Bucură-te, împreună cu Cosma şi Damian, cu Chir şi Ioan;
Bucură-te, cu toţi doctorii fără de plată;
Bucură-te, că nu de la tine, ci de la Domnul ai adus izbăvire din dureri;
Bucură-te, vistierie nesfârşită de tămăduiri;
Bucură-te, că celui paralitic de zece ani i-ai vindecat picioarele;
Bucură-te, că el nu a şovăit a merge la biserica ta să îţi mulţumească;
Bucură-te, că prin mir ai dat sănătate unei femei bolnave;
Bucură-te, de laudele celor cinci copii ai ei;
Bucură-te, că asculţi rugăciunile copiilor pentru părinţii lor;
Bucură-te, că Atanasia a adus bărbatului ei aghiasmă şi ulei din candela ta;
Bucură-te, că ungându-se cu credinţă, acestuia i s-a tămăduit pieptul;
Bucură-te, alinătorul durerilor celor în suferinţă;
Bucură-te, Sfinte Ioane, alesule mărturisitor al lui Hristos!

Condacul al 6-lea

Un bolnav din Atena a refuzat să primească ajutorul doctorului, temându-se că îşi va pierde viaţa, dar tu te-ai arătat în vis nepoatei sale, îndemnând-o să-l trimită la acela pentru tămăduire. Auzind că nu i se va întâmpla nimic rău şi că vei ţine chiar tu mâna celui care îl va opera, el a primit cu încredere sfatul tău şi a aflat tămăduirea, pentru care a cântat Domnului cu mulţumire: Aliluia!

Icosul al 6-lea

Vindecând prin harul lui Dumnezeu boli de nevindecat, deşi nu ai învăţat de la oameni meşteşugul doctoricesc, te-ai arătat mai iscusit decât cei care şi l-au însuşit pe acesta prin ştiinţa lumească. Iar cei care cunosc puterea ajutorului tău îţi cântă:
Bucură-te, vas de mir neîmpuţinat şi de sănătate izvorâtor;
Bucură-te, că vii în sprijinul celor neputincioşi pe care îi bântuie deznădejdea;
Bucură-te, cel care prin suferinţele tale ai primit darul de a alina suferinţele celor aflaţi în nevoi;
Bucură-te, că ai îndepărtat cheagurile de sânge din capul Vasulei;
Bucură-te, că unui copil i-ai tămăduit picioarele paralizate;
Bucură-te, că mama căreia i-ai vindecat copiii a venit să îţi mulţumească;
Bucură-te, cel care vindeci copiii încercaţi de boală;
Bucură-te, că părinţii lor aleargă la tine cu nădejde;
Bucură-te, că unei bătrâne gârbove i-ai îndreptat spatele;
Bucură-te, că în chip de doctor te-ai arătat unui medic necredincios;
Bucură-te, că vindecându-se de cancer, acesta a crezut în Dumnezeu;
Bucură-te, că ai izbăvit de o veche suferinţă pe preotul care slujea în biserica ta;
Bucură-te, Sfinte Ioane, alesule mărturisitor al lui Hristos!

Condacul al 7-lea

„Sfinte Ioane, mă urăşti?”, a întrebat cuprinsă de deznădejde Arhondula, părându-i-se că rugăciunile ei pentru a avea urmaşi nu au avut nici un folos. Tu însă i-ai apărut nu după multă vreme şi i-ai spus că sfinţii nu urăsc pe nimeni şi că voia Domnului era ca să se bucure de copii abia după doi ani. Iar ea, după ce a văzut împlinirea cuvintelor tale, I-a cântat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 7-lea

De multe ori am crezut că rugăciunile noastre sunt zadarnice, că din pricina păcatelor noastre Faţa Domnului S-a întors de la noi şi că ne aşteaptă pierzania, dar la vremea cuvenită El a plinit toate cererile noastre cele bune. Sfinte Ioane, ajută-ne să simţim în toate zilele vieţii noastre ocrotirea cerească, să îţi putem cânta:
Bucură-te, reazem al celor împovăraţi de greutăţile vieţii;
Bucură-te, că auzi suspinele şi ştergi lacrimile oamenilor;
Bucură-te, cel care nu te-ai mâniat pe Arhondula care a cârtit împotriva ta;
Bucură-te, cel care i-ai spus că sfinţii nu urăsc pe nimeni;
Bucură-te, că deznădejdea care o bântuia i-ai schimbat-o în nădejde;
Bucură-te, că la vremea rânduită de Domnul, ea s-a învrednicit să aibă copii;
Bucură-te, că pentru răbdarea ei a fost răsplătită nu doar cu un copil, ci cu mai mulţi;
Bucură-te, că ne-ai întărit evlavia faţă de cei proslăviţi de Dumnezeu;
Bucură-te, podoabă cerească ce nu cruţi osteneala pentru a-i sprijini pe oameni;
Bucură-te, folositorul cel preacald al credincioşilor care cred minunilor tale;
Bucură-te, că familia ta este Biserica Mântuitorului;
Bucură-te, că celor care nu fug de greutăţile vieţii le dai curajul să iasă întăriţi din ele;
Bucură-te, Sfinte Ioane, alesule mărturisitor al lui Hristos!

Condacul al 8-lea

Ca o fiară urla Caterina, când era chinuită de diavol, înspăimântându-i pe cei care o vedeau, dar a alergat fără să se îndoiască la ajutorul tău şi apărându-i în vis i-ai vestit izbăvirea. Şi noi cădem, Sfinte Ioane, înaintea ta, rugându-te să îi eliberezi pe toţi cei care sunt robiţi de îngerii căzuţi, ca să cânte împreună cu noi Celui Care a înfrânt puterile întunericului: Aliluia!

Icosul al 8-lea

Cazi înaintea Tronului Dumnezeirii, Sfinte Ioane, şi mijloceşte pentru toţi cei care suntem ispitiţi de vrăjmaşul diavol, ca să primim ajutor în lupta duhovnicească şi să dobândim tărie în credinţă noi, cei care te lăudăm:
Bucură-te, că ai gonit pe diavolul care o chinuia pe Caterina;
Bucură-te, că după aceasta mulţi demonizaţi au fost aduşi la racla ta;
Bucură-te, purtătorule de Duh Sfânt care ai mijlocit tămăduirea lor;
Bucură-te, că prin lacrimi şi nevoinţe i-ai înfricoşat pe diavoli;
Bucură-te, căderea nelegiuiţilor vrăjmaşi şi ridicarea celor care luptă cu aceştia;
Bucură-te, lanţ care fereci pe făptuitorul celor rele;
Bucură-te, că pe cei care suferă de tulburările minţii îi izbăveşti;
Bucură-te, cel care având harisma deosebirii vezi lucrarea diavolului;
Bucură-te, că ne povăţuieşti cum să scăpăm din cursele lui viclene;
Bucură-te, că şi în vremurile de pe urmă vei fi călăuză pentru credincioşi;
Bucură-te, că împreună cu tot soborul sfinţilor vei veghea asupra lor;
Bucură-te, cel care prin suportarea prigonirii ai ajuns pavăză pentru creştinii prigoniţi;
Bucură-te, Sfinte Ioane, alesule mărturisitor al lui Hristos!

Condacul al 9-lea

Precum s-a întors fiul cel risipitor la tatăl său, aşa şi tânărul Tanasis, care după multe răutăţi a ajuns să îşi lovească mama, prin tainica ta mijlocire s-a întors cuprins de pocăinţă înapoi la dragostea cea firească, la fel I-ai cântat Dumnezeului îndurărilor: Aliluia!

Icosul al 9-lea

Mulţi sunt cei care apucă pe drumuri greşite, iar rudele lor sunt cuprinse de jale. Vino şi întoarce-i la slujirea lui Hristos pe cei care au căzut în păcat, fiind prinşi în cursele vrăjmaşilor şi biruiţi de patimile ucigătoare de suflet, ca să îţi cânte alături de noi:
Bucură-te, rudă duhovnicească a Sfântului Stelian;
Bucură-te, cel care ocrotitor al tinerilor fiind, te întristezi de căderile lor;
Bucură-te, mângâiere preadulce pentru părinţii fiilor risipitori;
Bucură-te, că mama lui Tanasis şi-a văzut dorinţa împlinită;
Bucură-te, că văzându-şi fiul acasă, s-a bucurat împreună cu cetele îngereşti;
Bucură-te, că te îngrijeşti ca cei care s-au pocăit să nu se întoarcă la cele rele;
Bucură-te, că îi linişteşti pe cei care suferă amar pentru căderile celor apropiaţi lor;
Bucură-te, că dai nădejde în mila Celui Care a venit pentru cei păcătoşi;
Bucură-te, că nici o cădere nu poate stăvili rânduiala lui Dumnezeu;
Bucură-te, cel care ne înveţi să urâm păcatul, fără a-i judeca pe cei care cad în el;
Bucură-te, cel care ne ajuţi să ne vindecăm de slăbiciunile noastre ascunse;
Bucură-te, că ne îndemni să ne rugăm unii pentru alţii;
Bucură-te, Sfinte Ioane, alesule mărturisitor al lui Hristos!

Condacul al 10-lea

Deşi văduva care fusese lipsită de casă nu ţi-a cerut niciodată ajutorul, plângerea a ajuns şi la urechile tale, şi tu nu ai şovăit să o linişteşti, încurajând-o să se ducă la judecată pentru a dobândi ce i se cuvenea. Ştiind că mijlocirea ta este mai tare decât cerbicia judecătorilor iubitori de arginţi, te chemăm şi noi în ajutorul celor nedreptăţiţi, al celor care Îi cântă Dreptului Judecător: Aliluia!

Icosul al 10-lea

Arzătoare fiind dragostea ta pentru oameni, nu numai pe cei care au auzit de numele tău îi ajuţi, ci şi pe mulţi dintre cei greu încercaţi de nevoi. Să nu rămână departe de mila ta cei pe care îi poţi ajuta, ca văzând puterea ta să îţi cânte, împreună cu noi:
Bucură-te, că ai ajutat-o pe văduva pe care rudele voiau să o înşele;
Bucură-te, că ai aşezat-o în casa care i-a rămas moştenire;
Bucură-te, că s-au ruşinat cei care cugetau vicleşuguri cu neruşinare;
Bucură-te, că ai sărit în ajutorul celei rămase fără ajutor de la oameni;
Bucură-te, că pe mulţi alţii i-ai izbăvit din cursele vrăjmaşilor;
Bucură-te, că trăieşti fericirea celor însetaţi de dreptate;
Bucură-te, prigonitorule al celor care prigonesc;
Bucură-te, luptător destoinic împotriva înşelătoriei, furtişagului şi nedreptăţii;
Bucură-te, cel care răstorni urzelile judecătorilor nevrednici;
Bucură-te, că eşti iscusit judecător şi nu te pot înşela cei care ţi se roagă cu făţărnicie;
Bucură-te, balanţă a Dreptului Judecător, spre care alergăm în necazuri;
Bucură-te, cel care îi îmbraci pe cei săraci şi îi hrăneşti pe cei flămânzi;
Bucură-te, Sfinte Ioane, alesule mărturisitor al lui Hristos!

Condacul al 11-lea

De multe ori uităm să îi prăznuim pe cei de care lumea nu a fost vrednică, pe sfinţii care au strălucit printr-o vieţuire aleasă luminând pământul. Tu, dar, Sfinte Ioane, te bucuri împreună cu ei când cinstim pomenirea voastră şi pentru că v-a rânduit ca apărători ai noştri Îi mulţumim Domnului prin cântarea: Aliluia!

Icosul al 11-lea

„Aşa sunt uitaţi prietenii?”, l-ai întrebat pe bătrânul Nicolae care nu şi-a adus aminte că este praznicul tău, iar el, auzind blânda ta mustrare, a lăsat toate ca să vină şi să se închine ţie şi să-ţi cânte împreună cu cei care te iubesc ca pe un ocrotitor al lor:
Bucură-te, că prin pomenirea ta poţi ajuta credincioşilor;
Bucură-te, că prin tine ni s-a arătat că sfinţii nu trec cu vederea prăznuirea lor;
Bucură-te, că prin aceasta am fost îndemnaţi să-i cinstim cu şi mai multă evlavie;
Bucură-te, că nu te-ai sfiit să-l mustri fără de răutate pe bătrânul Nicolae;
Bucură-te, că auzindu-te el, a venit grabnic la moaştele tale;
Bucură-te, că s-au înălţat către tine rugăciunile sale smerite;
Bucură-te, cel care aştepţi să avem şi noi credinţă curată ca a sa;
Bucură-te, că nu te îndepărtezi nici de cei care nu ştiu să se roage ţie;
Bucură-te, prietene al celor care vor să le fii aproape;
Bucură-te, cel care nevăzut călătoreşti alături de ei pe marea vieţii;
Bucură-te, că ne chemi să cinstim şi noi cum se cuvine pomenirea ta;
Bucură-te, că le dai credincioşilor cele de trebuinţă pentru a veni la biserica ta;
Bucură-te, Sfinte Ioane, alesule mărturisitor al lui Hristos!

Condacul al 12-lea

Nu vom uita, Sfinte Ioane, mulţimea minunilor tale prin care a strălucit puterea Adevăratului tău Stăpân. Ajută-ne ca până la sfârşitul vieţii noastre să rămânem fii credincioşi ai Sfintei Biserici, ca să nu încetăm a o lăuda: Aliluia!

Icosul al 12-lea

Slavă lui Dumnezeu pentru toate! Slavă lui Dumnezeu pentru mulţimea de sfinţi care au crescut în Biserica Sa, unde a înflorit şi Sfântul Ioan Rusul! Nespusă este tresăltarea inimilor noastre când îţi aducem cântări de laudă, Sfinte Ioane, făcătorule de minuni:
Bucură-te, icoană zugrăvită de Împăratul Ceresc spre întărirea credincioşilor;
Bucură-te, temei de împăcare al celor biruiţi de mânie şi răutate;
Bucură-te, bucurie a celor care află de minunile tale;
Bucură-te, dar dumnezeiesc în vieţile noastre greu încercate de felurite necazuri;
Bucură-te, cel care cu negrăită dulceaţă îi îndreptezi pe cei nepricepuţi;
Bucură-te, dascălul şi îndrumătorul nostru pe calea virtuţii;
Bucură-te, îndreptătorul celor fără de socoteală;
Bucură-te, totdeauna izbăvitor al celor care te cheamă în primejdii;
Bucură-te, cel care nu ai cruţat osteneala pentru a face bunătate;
Bucură-te, că ne dai ajutor cu îmbelşugare în toată vremea;
Bucură-te, că ne arăţi nouă milele lui Dumnezeu;
Bucură-te, şi pregăteşte-ne să ne bucurăm împreună cu tine în Rai;
Bucură-te, Sfinte Ioane, alesule mărturisitor al lui Hristos!

Condacul al 13-lea

O, Sfinte Ioane, vlăstar al Rusiei şi făclie a Bisericii lui Hristos, primeşte acum puţina noastră rugăciune şi nu ne lăsa fără răspuns. Deşi nu avem credinţa celor care au cerut ajutorul tău şi l-au primit cu îndestulare, credem că ne poţi ajuta şi pe noi, ca să slăvim cu mulţumire Numele lui Dumnezeu prin laude şi cântări: Aliluia! (Acest condac se zice de trei ori.)

Apoi se zic iarăşi Icosul 1 și Condacul 1:

Icosul 1

Hrănitu-te-ai din tinereţe cu lumina adevărului, o, preaminunatule Ioane, sorbind dulceaţa învăţăturilor dumnezeieşti. Ai urmat cuvântul Celui Care a zis: „Cine crede în Mine să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie”; şi pentru aceasta noi te lăudăm:
Bucură-te, podoabă a Bisericii soborniceşti, Mireasa lui Hristos;
Bucură-te, masă duhovnicească a celor doritori de curăție;
Bucură-te, odraslă sfântă a pământului rusesc, trimisă la tainic apostolat;
Bucură-te, moştenitor al înfrânării Cuvioşilor Antonie şi Teodosie de la Pecerska;
Bucură-te, că ai crescut într-o familie binecredincioasă;
Bucură-te, că ai luptat împotriva turcilor hulitori ai lui Hristos;
Bucură-te, că nu te-ai biruit de deznădejde când ai primit crucea robiei;
Bucură-te, că întărit fiind de Dumnezeu, ai răbdat bătăi nenumărate;
Bucură-te, că scuipările nu au întinat frumuseţea ta lăuntrică;
Bucură-te, piatră de care s-au sfărâmat sfaturile cele nelegiuite ale chinuitorilor;
Bucură-te, că deşi ţi-au ars părul şi pielea capului, nu te-ai plecat lor;
Bucură-te, că ai fost vrednic urmaş al cetelor de mucenici şi mucenițe;
Bucură-te, Sfinte Ioane, alesule mărturisitor al lui Hristos!

Condacul 1

Veniţi, credincioşilor, să-l lăudăm pe cel care, rob fiind, a stăpânit peste patimi! Veniţi să-l lăudăm pe cel în care S-a oglindit Răsăritul Răsăriturilor! Celui care din Rusia a fost adus, ca să împartă lumii întregi binecuvântările lui Dumnezeu, să-i cântăm: Bucură-te, Sfinte Ioane, alesule mărturisitor al lui Hristos!

şi această

Rugăciune către Sfântul Ioan Rusul

O, Sfinte Ioane, întru tot lăudate şi de minuni făcătorule, primeşte această umilă rugăciune de la noi, nevrednicii tăi robi, căci către tine ca la un grabnic folositor alergăm noi, chemându-te cu evlavie: vino, Sfinte Ioane, şi vezi rănile şi durerile noastre. Ia aminte la suspinele noastre, că ştim, Sfinte al lui Dumnezeu, că deşi ai pătimit greu pentru dragostea lui Hristos, prin vieţuirea ta ai aflat dar de la Dumnezeu, fiindcă ne-am încredinţat că şi după mutarea ta la viaţa cea veşnică cine a năzuit la ajutorul tău şi ţi s-a rugat cu credinţă și a rămas neajutat? Că cine te-a chemat şi tu l-ai trecut cu vederea? Sau cine s-a rugat ţie şi nu l-ai auzit? Minunile şi ajutorul tău, Sfinte Ioane, ne-au făcut şi pe noi, păcătoşii, să alergăm la ajutorul tău. Am auzit de minunea pe care ai făcut-o trimiţând prin rugăciune o farfurie de mâncare din Procopie până la Mecca. Am aflat de vindecările tale minunate, de mulţimea de bolnavi care au aflat izbăvire din suferinţele lor. Credem că Dumnezeu te-a proslăvit prin minuni fără de număr. Oare pe noi ne vei lăsa fără ajutor? Să nu fim noi lepădaţi de la dragostea ta, Sfinte Ioane, chiar dacă vieţile noastre sunt pline de fărădelegi.

Aducându-ne aminte de mijlocirile tale binecuvântate, credem că tu acelaşi eşti, Sfinte Ioane, astăzi ca şi atunci şi că nimeni dintre cei care se roagă ţie nu rămâne fără ajutor. Pentru aceea şi noi, fiind în necazuri şi în pagube, alergăm la tine cu credinţă şi lacrimi, îngenunchind, şi ne rugăm ţie, Sfinte Ioane, să te rogi pentru noi lui Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Celui Care n-a trecut cu vederea rugăciunea ta cea jertfelnică, ci te-a ascultat şi te-a întărit şi te-a primit în cereştile lăcaşuri. Pe Acesta roagă-L să depărteze de la noi dreapta Sa mânie, să apere oraşele, satele şi toată ţara noastră de secetă, de foamete, de furtuni năprasnice, de cutremur, de boli şi răni aducătoare de moarte, de năvălirea asupra noastră a altor neamuri şi de războiul cel dintre noi.

Mijloceşte, Sfinte Ioane, creştinilor râvnă fierbinte către Dumnezeu, purtare de grijă pentru mântuire, înţelepciune în purtare şi învăţătură, cucernicie şi tărie în ispite; tuturor cârmuitorilor purtare de grijă faţă de supuşi, iar supuşilor, îndeplinirea cu sârguinţă a tuturor îndatoririlor lor, ca astfel, în pace şi cu cucernicie să petrecem veacul acesta. Să ne învrednicim de împărtăşirea bunătăţilor celor veşnice în Împărăţia Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Căruia I se cuvine cinste şi închinăciune, împreună cu Tatăl Cel fără de început şi cu Preasfântul Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Rugăciune care se citeşte la vreme de boală

Bucurându-mă de dumnezeiasca mărire la care te-ai înălţat, o, Sfinte Ioane, îndrăznesc să alerg la ajutorul tău pentru tămăduire. Ştiu, părinte, că încercările vin din rânduiala lui Dumnezeu. Ştiu că prin boala trupului sufletul se curăţeşte şi că răbdarea este răsplătită de Dumnezeu. Dar de multe ori norii negri ai deznădejdii îmi tulbură mintea şi mă depărtează de rugăciune. De aceea, dar, o, Sfinte, găsesc alinare în cugetarea la vindecările tale minunate. Tu ai tămăduit mulţimea de copii spre bucuria părinţilor lor. Tu ai îndreptat spatele bătrânei gârbove, tu ai dat sănătate femeii bolnave, spre bucuria copiilor ei. Tu l-ai vindecat pe bătrânul Atanasie care s-a uns cu untdelemn din candela ta. Tu ai îndepărtat cheagurile de sânge din capul Vasulei şi l-ai tămăduit pe doctorul necredincios. Ştiind grabnica ta mijlocire, te rog, o, Sfinte Ioane, ia viaţa mea în mâinile tale şi mijloceşte precum ştii mântuirea mea. Dacă voia Domnului este să duc cu răbdare crucea bolii, dă-mi putere şi ajută-mă să nu cârtesc din cauza neputinţelor. Dar dacă Bunul Dumnezeu Se va milostivi de mine pentru rugăciunile tale, atunci să mă tămăduieşti fără şovăială, noule doctor fără de arginţi, ca văzând aceasta să-ţi mulţumesc ţie şi să-L laud în vecii vecilor pe Doctorul sufletelor şi al trupurilor, prin cântarea: Aliluia!

Şi se face otpustul.

Paraclisul Sfântului Ioan Rusul

În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, Amin.

Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie !
Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie !
Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie !

Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea eşti şi toate le împlineşti, Visţierul bunătaţilor şi dătătorule de viaţă, vino şi Te sălăşluieşte întru noi, şi ne curăţeşte pe noi de toată întinăciunea şi mântuieşte, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieşte-ne pe noi !
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieşte-ne pe noi !
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieşte-ne pe noi !

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh  -  Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

PreaSfântă Treime, miluieşte-ne pe noi. Doamne, curăţeşte păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele noastre, pentru numele Tău.

Doamne miluieşte, Doamne miluieşte, Doamne miluieşte.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh  -  Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Tatăl nostru, Care eşti în ceruri, sfinţească-Se numele Tău, vie împărăţia Ta, fie voia Ta, precum în cer şi pe pământ. Pâinea noastră cea spre fiinţă, dă-ne-o nouă astăzi, şi ne iartă nouă greşalele noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri. Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel rău.

Pentru rugăciunile Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, ale Sfinţilor Părinţilor noştri şi ale tuturor Sfinţilor, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi. Amin.

Doamne miluieşte     (de 12 ori).     apoi

Veniţi să ne închinăm împăratului nostru Dumnezeu!
Veniţi să ne închinăm împăratului nostru Dumnezeu!
Veniţi să ne închinăm împăratului nostru Dumnezeu!

Psalmul 142

Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru credincioşia Ta; auzi-mă, întru dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta. Vrăjmaşul prigoneşte sufletul meu şi viaţa mea o calcă în picioare; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric ca morţii cei din veacuri. Mâhnit e duhul în mine şi inima mea încremenită înlăuntrul meu. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit. Întins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ însetoşat. Degrab auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-ţi întoarce faţa Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se coboară în mormânt. Fă să aud dimineaţa mila Ta, că la Tine îmi este nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. Scapă-mă de vrăjmaşii mei, că la Tine alerg, Doamne. Învaţă-mă să fac voia Ta, că Tu eşti Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă povăţuiască la pământul dreptăţii. Pentru numele Tău, Doamne, dăruieşte-mi viaţă. Întru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu. Fă bunătate de stârpeşte pe vrăjmaşii mei şi pierde pe toţi cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.

Dumnezeu este Domnul şi S-a arătat nouă; bine este cuvântat Cel ce vine întru numele Domnului
Dumnezeu este Domnul şi S-a arătat nouă; bine este cuvântat Cel ce vine întru numele Domnului
Dumnezeu este Domnul şi S-a arătat nouă; bine este cuvântat Cel ce vine întru numele Domnului

Apoi troparele acestea – glas 4:

La Ioan noi credincioşii să alergăm, cei ce în suferinţe şi în necazuri ne aflăm, şi să cădem strigând cu evlavie din adâncul sufletului: Sfinte, ajută-ne nouă, celor ce ne rugăm ţie, aleargă şi ne izbăveşte din această nevoie. Nu trece, Sfinte, cu vederea, rugăciunea umilă a celor ce aleargă la acoperământul tău.    (de două ori)

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Nu vom tăcea, Născătoare de Dumnezeu, pururea a spune puterile tale, noi nevrednicii. Că de nu ai fi stat tu înainte rugându-te, cine ne-ar fi izbăvit din atâtea nevoi? Sau cine ne-ar fi păzit până acum slobozi? Nu ne vom depărta de la tine, Stăpână, că tu izbăveşti pe robii tăi pururea din toate nevoile.

Psalmul 50

Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta, şi, după mulţimea îndurărilor Tale, şterge fărădelegea mea. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea şi de păcatul meu mă curăţeşte. Că fărădelegea mea eu o cunosc şi păcatul meu înaintea mea este pururea. Ţie unuia am greşit şi rău înaintea Ta am făcut, aşa încât drept eşti Tu întru cuvintele Tale şi biruitor când vei judeca Tu. Că iată întru fărădelegi m-am zămislit şi în păcate m-a născut maica mea. Că iată adevărul ai iubit; cele nearătate şi cele ascunse ale înţelepciunii Tale mi-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop şi mă voi curăţi; spăla-mă-vei şi mai vârtos decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie şi veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite. Întoarce faţa Ta de la păcatele mele şi toate fărădelegile mele şterge-le. Inimă curată zideşte întru mine, Dumnezeule, şi duh drept înnoieşte întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda de la faţa Ta şi Duhul Tău cel Sfânt nu-L lua de la mine. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale şi cu Duh stăpânitor mă întăreşte. Învăţa-voi pe cei fără de lege căile Tale, şi cei necredincioşi la Tine se vor întoarce. Izbăveşte-mă de vărsarea de sânge Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele. Bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide şi gura mea va vesti lauda Ta. Că de-ai fi voit jertfă, Ţi-aş fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu este duhul umilit; inima înfrântă şi smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine, Doamne, întru bunăvoirea Ta, Sionului, şi să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptăţii, prinosul şi arderile-de-tot; atunci vor pune pe altarul tău viţei.

Canonul

 Cântarea Întâi

Irmosul:    Apa trecând-o ca pe uscat şi din răutatea egiptenilor scăpând, israeliteanul striga: Izbăvitorului şi Dumnezeului nostru să-I cântăm.

   Sfinte Mucenice Ioane, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Apăsat de cumplite necazuri, către tine îmi arunc şi trupul şi sufletul, rugându-mă ţie, cuvioase Părinte, să mă izbăveşti din nevoi şi suferinţe.

   Sfinte Mucenice Ioane, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Într-una mă tulbură atacurile din partea trupului, fericite Ioane. Dăruieşte-mi linişte şi pace, Părinte, cu mijlocirile tale cele plăcute lui Dumnezeu.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh

Cetele cele viclene ale demonilor se luptă fără milă cu robul tău. Nimiceşte tăria acestora cu puterea Crucii şi cu rugăciunile tale.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Fecioară, poartă a lui Dumnezeu, deschide-mi uşa milostivirii, şi din prag izbăveşte-mă, cu îndrăzneala ta cea de maică, de păcatele cele aducătoare de moarte.

Cântarea a 3-a

Irmosul:    Doamne, Cel ce ai făcut cele de deasupra crugului ceresc şi ai zidit Biserica, Tu pe mine mă întăreşte întru dragostea Ta; că Tu eşti marginea doririlor şi credincioşilor întărire, Unule, Iubitorule de oameni.

   Sfinte Mucenice Ioane, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Izbăveşte-mă totdeauna de vicleşugurile oamenilor ce mă necăjesc şi de ameninţările celor ce mă defăimează, risipind nebunia lor sălbatică tu, preaslavite Părinte, sprijinitorul celor evlavioşi.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh

Bineîngrijind cu deplină înţelepciune sălaşul sufletului şi în chip osebit împodobindu-l, de Dumnezeu fericite, vădind harul Duhului, te-ai arătat plin de lumină, asemeni unui stâlp de foc.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Căzând din curata feciorie, cu totul m-am pângărit de patima rătăcirii mele, Preacurată. Ceea ce eşti născătoare a judecătorului oamenilor păcătoşi, Fecioară, izbăveşte-mă pe mine de toată osânda.

Izbăveşte din nevoi pe robii tăi, Purtătorule de Dumnezeu, pe cei ce cu credinţă curată la tine aleargă, ca la un grabnic ajutător în nevoi.

Caută cu milostivire, cu totul lăudată, Născătoare de Dumnezeu, Ia necazul cel cumplit al trupului meu şi vindecă durerea sufletului meu.

Apoi preotul zice ectenia, pomenind pe cei pentru care se face paraclisul – ecfonisul: „Că milostiv şi iubitor de oameni...”, după care se cântă:

Sedealna – glas 2: Podobie: Cele de sus căutând...

Apărător fierbinte şi turn nebiruit te-ai arătat, preaînţelepte, celor ce cu credinţă şi cucernicie îţi strigă ţie: Sfinte Ioane, de Dumnezeu purtătorule, aleargă şi ne izbăveşte pe noi din primejdii, tu cel ce veşnic stai în faţa Sfintei Treimi.

Cântarea a 4-a

Irmosul:     Am auzit, Doamne, taina rânduielii Tale, am înţeles lucrurile Tale şi am preaslăvit Dumnezeirea Ta.

   Sfinte Mucenice Ioane, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Cei ce alergăm la cinstita biserica ta, darurile tămăduirilor cu bucurie le primim şi pe tine te slăvim, făcătorule de minuni.

   Sfinte Mucenice Ioane, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Mulţimile binecredincioşilor creştini de pretutindeni pe tine te cunosc ca apărător al lor şi toţi te laudă ca pe un ocrotitor.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh

Cu bărbăţie străbătând norul vieţuirii celei trupeşti prin făptuire, lăuntric te-ai preschimbat, prealăudate, prin lumina cea dumnezeiască.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Sălas te-ai făcut, preacurată, Dumnezeului tuturor, ca ceea ce eşti de-a pururi fecioară, şi pe mine mă arată locaş al cereştilor virtuţi prin harul tău dumnezeiesc.

Cântarea a 5-a

Irmosul:     Luminează-ne pe noi, Doamne, cu poruncile Tale şi cu braţul Tău cel înalt; pacea Ta dă-ne-o nouă, Iubitorule de oameni.

   Sfinte Mucenice Ioane, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Păzeşte-ne pe noi prin mijlocirile tale, fericite, şi cu braţul tău cel puternic doboară demonii cei amarnici, preaminunate.

   Sfinte Mucenice Ioane, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Dăruieşte-ne nouă, celor ce ne rugăm ţie, sănătate sufletului şi trupului totdeauna, preafericite Părinte.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh

Tămăduieşte, minunate Părinte, poporul ce aleargă la tine, de ciumă şi de febră, şi ne izbăveşte pe noi de durerile de tot felul.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

De tine se bucură, Născătoare de Dumnezeu, toată zidirea, şi cetele îngerilor şi toate glasurile oamenilor te slăvesc

Cântarea a 6-a

Irmosul:     Lugăciunea mea voi vărsa către Domnul şi Lui voi spune scârbele mele, căci s-a umplut sufletul meu de răutăţi şi viaţa mea s-a apropiat de iad, şi ca lona mă rog: Dumnezeule, din stricăciune scoate-mă.

   Sfinte Mucenice Ioane, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Pe tine, Sfinte Ioane, te cunosc comoară de minuni şi izvor de binefaceri, tămăduitor al patimilor şi alungător al puterii demonilor. Pe tine te rog acum, cel ce eşti plin de har, să mă izbăveşti de stricăciunea celor rele.

   Sfinte Mucenice Ioane, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Ocrotitor al celor săraci te propovăduim pe tine şi apărător al întregii Capadocii, cel ce împrăştii mulţimea ispitelor şi alungi stricăciunile celor necuvioşi. Ţie ne rugăm, izbăveşte acum din necazuri pe toţi cei binecredincioşi.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh

De tine, preafericite, te avem liman în primejdii, în tristeţe apărător şi desăvârşită izbăvire din necazuri, râu nesecat, fântână de binefaceri şi veşnic izvor de tămăduiri.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

O, Stăpână, întru dragostea cea mijlocitoare către Fiul tău, arată-i Aceluia, Fecioară, crucea şi suliţa şi buretele şi trestia, ca să binevoiască întru noi, cei ce mult păcătuim. Izbăveşte din nevoi, purtătorule de nevoinţe, pe cei ce cu credinţă curată la tine aleargă, ca la un grabnic ajutător în nevoi.

Preacurată, ceea ce, în zilele cele mai de pe urmă, în chip de negrăit prin cuvânt ai născut pe Cuvântul, roagă-te, ca una ce ai îndrăznire de maică.

Apoi preotul zice ectenia mică cu ecfonisul: „Că tu eşti Împăratul păcii...”

Condacul – glas 2:

Ceea ce eşti creştinilor ocrotitoare neînfruntată şi mijlocitoare stăruitoare către Făcătorul, nu trece cu vederea glasurile cele de rugăciune ale păcătoşilor, ci sârguieşte, ca o bună, spre ajutorul nostru, care cu credinţă strigăm către tine: Grăbeşte spre rugăciune şi te nevoieşte spre îmblânzire, apărând pururea, Născătoare de Dumnezeu, pe cei ce te cinstesc pe tine.

Prochimen – glas 4:   Cinstită este înaintea Domnului, moartea cuviosului Lui.

Stih:   Ce voi răsplăti Domnului pentru toate câte mi-a dat mie?

Evanghelia de la Luca (cap.6, 17-23):

”Şi coborând Iisus împreună cu ei, a stat la loc şes, El şi mulţime multă de ucenici ai Săi şi mulţime mare de popor din toata Iudeea, din Ierusalim şi de pe tărmul Tirului şi al Sidonului, care veniseră ca să-L asculte şi să se vindece de bolile lor. Şi cei chinuiţi de duhuri necurate se vindecau. Şi toată mulţimea căuta să se atingă de El că putere ieşea din El şi-i vindeca pe toţi. Şi El, ridicân-du-şi ochii spre ucenicii Săi, zicea: „Fericiţi voi cei săraci, că a voastră este împărăţia lui Dumnezeu. Fericiţi voi cei ce flămânziţi acum, că vă veţi sătura. Fericiţi cei ce plângeţi acum, că veţi râde. Fericiţi veţi fi când oamenii vă vor urî pe voi şi vă vor prigoni dintre ei, şi vă vor batjocori şi vor lepăda numele voastre ca rău din pricina Fiului Omului. Bucuraţi-vă în ziua aceea şi vă veseliţi, că, iată, plata voastră multă este în cer.”

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh – glas 2:

Pentru rugăciunile Cuviosului Tău, Milostive, curăţeşte mulţimea păcatelor noastre.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Milostive, curăţeşte mulţimea păcatelor noastre.

Stih:   Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta, şi după mulţimea îndurărilor Tale, curăţeşte toate fărădelegile noastre.

Stihira – glas 6:

Nu mă lipsi pe mine de calda ta apărare, Sfinte Ioane, ci te rog – zdrobeşte cu puterea ta îndrăznelile cele neputincioase şi neaşteptatele săgetări ale diavolilor. Izbăveşte-mă de boli, de ispite şi de necazuri, şi ne mântuieşte pe toţi de atacurile demonilor, ca să te slăvesc şi să te laud din suflet, să mă închin şi să preamăresc, Sfinte, lucrările tale cele bineplăcute lui Dumnezeu.

Preotul: „Mântuieşte, Dumnezeule, poporul Tău...”, „Doamne, miluieşte” (de 12 ori) După care ecfonisul: „Cu mila şi cu îndurările...”.

Cântarea a 7-a

Irmosul:     Tinerii cei ce au mers din Iudeea în Babilon oarecând, cu credinţa Treimii văpaia cuptorului au călcat-o cântand: Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.

   Sfinte Mucenice Ioane, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Sfinte Ioane, cel ce eşti plin de înţelepciunea lui Dumnezeu, arată pline de fericire şi de toată bucuria sufletele celor ce te laudă pe tine şi învaţă-i să strige totdeauna: Dumnezeul Părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.

   Sfinte Mucenice Ioane, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Strălucitor făcându-te prin pătimirea ta, prin cinstitele tale moaşte luminează-mă pe mine, cel întunecat de păcate şi primitor de patimi, şi ne învredniceşte pe toţi de strigarea: Dumnezeul Părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh

De ispite şi de primejdii, de nevoi şi de necazuri, precum şi de vătămarea diavolilor izbăveşte pe cei ce îndrăznesc să alerge la Tine, şi strigă cu credinţă: Dumnezeul Părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Făcătorul oamenilor, în pântecele tău sălăşluindu-se, ceea ce eşti plină de har, pe tine te-a dat apărătoare tuturor celor clătinaţi de furtuni, învrednicindu-i de strigarea: Dumnezeul Părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.

Cântarea a 8-a

Irmosul:     Pe Împăratul ceresc, pe Care îl laudă oştile îngereşti, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Stih:   Să lăudăm, bine să cuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.

   Sfinte Mucenice Ioane, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Celor ce străbat valurile vieţii întinde-le mână de ajutor, preafericite, ca să-L cântăm şi să-L preaînălţăm pe Hristos întru toţi vecii.

   Sfinte Mucenice Ioane, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Umple de miresme dumnezeieşti pe cei ce ating sfintele tale moaşte şi-L laudă pe Domnul întru toţi vecii.

Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul!

Primeşte, Purtătorule de Dumnezeu, pe cei ce se roagă şi cer har, pe cei ce-L slăvesc pe Dumnezeu întru toţi vecii.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Curată, Fecioară, inima mea de necurăţie, cu apele pocăinţei, ca să te slăvesc întru toţi vecii.

Cântarea a 9-a

Irmosul:     Cu adevărat, Născătoare de Dumnezeu te mărturisim pe tine, Fecioară curată, noi cei izbăviţi prin tine, slăvindu-te cu cetele cele fără de trup.”

   Sfinte Mucenice Ioane, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Stea călăuzitoare, lumină strălucindu-ne nouă te mărturisim pe tine, Sfinte Ioane, noi cei binecinstitori, cei ce cu dreaptă credinţă ne închinăm lui Hristos.

   Sfinte Mucenice Ioane, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Purtătorule de Dumnezeu, celor clătinaţi de tulburarea multor rele ajută-le cu rugăciunile tale, nimicind săgetările celui potrivnic.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh

Primeşte rugăciunea mea, a smeritului, şi mă izbăveşte, purtătorule de Dumnezeu, de apăsarea răutăţilor şi de păcate.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Născătoare de Dumnezeu, neamurile te cunosc pe tine nădejde de mântuire celor căzuţi şi într-un glas te fericesc pe tine în veci.

Apoi:

Cuvine-se cu adevărat să te fericim pe tine Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită şi prea nevinovată şi Maica Dumnezeului nostru.
Ceea ce eşti mai cinstită decât Heruvimii şi mai mărită fără de asemănare decât Serafimii, care fără stricăciune pe Dumnezeu-Cuvantul L-ai născut, pe tine cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu te mărim.

În timp ce preotul cădeşte sfântul altar şi biserică se cântă aceste tropare, glas 8:

De cursele chinuitorilor văzuţi şi nevăzuţi izbăveşte-i pe cei ce, fierbinte rugându-se, aleargă la a ta apărare.

Săgeţile arzătoare ale ucigătorului celui urâtor de oameni îndepărtează-le de noi, Părinte, cu rugăciunile tale fierbinţi către Sfânta Treime, ca izbăvindu-ne de acestea, pe tine să te mărim.

Pe steaua cea strălucitoare din Procopion, cea în chip cugetător luminătoare, lauda sfinţilor şi slava capadocienilor, pe dumnezeiescul Ioan cu cântări să îl cinstim.

Cere de la Dumnezeu pace, linişte sufletelor, până la sfârşit răbdare şi mântuire sufletelor pentru noi, cei ce ne rugăm ţie şi lăudăm cele minunate ale tale.

Toate oştile îngereşti, înaintemergătorule al Domnului, cei doisprezece apostoli şi toţi sfinţii, împreună cu Născătoarea de Dumnezeu, faceţi rugăciuni ca să ne mântuim noi toţi.

Apoi: rugăciunile începătoare: Sfinte Dumnezeule..., Preasfântă Treime..., Tatăl nostru..., după care:

Troparul Sfantului Ioan – glas 4:

Cel ce te-a chemat pe tine de pe pământ la lumea cea cerească ţine şi după moarte, neschimbat, trupul tău, Sfinte. Căci tu în Asia ai fost dus prizonier şi acolo te-ai unit cu Hristos, Ioane. Deci pe Acela roagă-L să mântuiască sufletele noastre.

Apoi: troparele acestea, glas 2:

Veniţi, credincioşilor, să ne închinăm cu evlavie şi simţire, îmbrăâişând preacinstitele şi scumpele moaşte ale lui Ioan, de Dumnezeu cugetătorul, să ne curăţim buzele, privirile şi chipurile, şi să cerem ca şi pe noi să ne învrednicească de un sfârşit mântuitor şi dumnezeiesc, prin rugăciunile sale către Domnul.

Sus sfântul tău suflet se bucură şi se desfătează, fericite, de corurile îngerilor şi de cetele nevoitorilor, de mulţimile sfinţilor, de corurile profeţilor şi de cetele cele dumnezeieşti ale ierarhilor; iar jos preacinstitul tău trup, după cum se cuvine, prin laude şi cântări întru cinste este slăvit.

Apoi preotul zice ectenia şi face apolisul.
Cântăm troparele Născătoarei de Dumnezeu:

Stăpână, primeşte rugăciunile robilor tăi şi ne izbăveşte pe noi de toată nevoia şi necazul.

Toată nădejdea noastră spre tine o punem, Maica lui Dumnezeu, păzeşte-ne pe noi sub sfânt acoperământul tău.

Apoi:

Pentru rugăciunile Sfinţilor Părinţilor noştri, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluieşte-ne pe noi. Amin!

Bibliografie

Sfântul Ioan Rusul-Viață, minunile, Paraclisul, Acatistul și slujba
https://ro.wikipedia.org
https://ro.orthodoxwiki.org
https://basilica.ro
https://pravila.ro
https://www.crestinortodox.ro
https://bdi2.wordpress.com
https://obiectivbr.ro
https://www.noutati-ortodoxe.ro
https://ziarullumina.ro
https://www.crestinortodox.ro
https://doxologia.ro
https://www.facebook.com/ioan.istrati