Sfântul Nicolae, supranumit și Nicolae făcătorul de minuni, este cunoscut ca protector al copiilor mici, al celor acuzați pe nedrept, al comercianților, călătorilor, fetelor nemăritate, mireselor și nu în ultimul rând al celor care se află în sărăcie și nevoie.
Extras din Evanghelia zilei - Ioan, Cap. 10, 9
"Eu sunt uşa: de va intra cineva prin Mine, se va mântui; şi va intra şi va ieşi şi păşune va afla."
Cea mai mare parte a moaștelor Sfântului Nicolae se află la Bazilica Sfântul Nicolae din Bari, Largo Abate Elia, 13, 70122 Bari BA, Italia.
Aceast edificiu costruit în stil romanic, a fost înființat strict în legătură cu aducerea moaștelor Sfântului Nicolae la Bari.
Bazilica a fost construită între anii 1087-1197, în timpul dominației normanzilor în sudul Italiei. În anul 1089 a fost sfințită de către Papa Urban al II-lea cripta unde se află moaștele, iar în anul 1197 bazilica a fost finalizată și sfințită în prezența episcopului german Conrad de Hildesheim și a altor prelați.
Locatie-Google maps
Sfântul Nicolae, arhiepiscopul Mirelor Lichiei, este sărbătorit de atât de Biserica Ortodoxă, cât și de cea Romano-Catolică în fiecare an, în ziua de 6 decembrie.
Legendarul său obicei de a da daruri, a dat naștere modelului tradițional al lui Moș Crăciun, sau celebrului Santa Claus din lumea anglofonă, (nume apărut prin deformarea cuvântului olandez Sinterklaas).
De asemenea în data de 9 mai este serbată în calendarul ortodox aducerea moaștelor Sfântului Ierarh Nicolae la Bari.
Sfântul Nicolae, considerat unul dintre cei mai puternici mijlocitori ai lui Dumnezeu, a trăit la sfârșitul secolului al III-lea și începutul secolului al IV-lea. Numele său este format din cuvintele grecești: nike - victorie, biruință și laos - popor, și are înțelesul de "om ce face parte dintr-un popor victorios".
S-a născut în jurul anului 260, în localitatea Patara, în provincia Mira Lichiei, în partea asiatică a Turciei de astăzi, din părinţi înstăriţi şi evlavioşi: Teofan şi Nona. Încă din copilărie s-a arătat un ales al lui Dumnezeu; prunc de sân fiind, nu primea să fie alăptat în zilele de post, miercurea şi vinerea.
Crescând, evita jocurile copilăreşti, petrecând ore şi chiar zile de-a rândul în meditaţie şi rugăciune. A primit o aleasă educaţie, fiind dăruit de Dumnezeu cu o minte luminată şi cuprinzătoare, dar, înţelegând deşertăciunea şi limitele ştiinţelor şi înţelepciunii profane, s-a îndreptat către viaţa monahală, renunțând, după moartea părinților săi, la toată averea moștenită de la aceștia, pe care a împărțit-o oamenilor sărmani.
După ce în urma unei călătorii la Locurile Sfinte, din Israel şi Egipt, s-a întors sporit în evlavie şi în înţelepciune, tânărul curat la suflet şi la trup, a fost hirotonit preot la doar 23 de ani.
O dată hirotonit, de către episcopul şi unchiul său cu acelaşi nume-Nicolae, a început slujirea preoţească cu râvnă şi putere apostolică. Propovăduind Evanghelia în orice împrejurare, tămăduind bolnavi, ajutând sărmani, luând apărarea celor slabi şi nedreptăţiţi, în timpul marilor prigonitori ai credinţei creştine, împăraţii romani Diocleţian şi Maximian, a avut mult de suferit.
În jurul vârstei de treizeci de ani, are loc trecerea la cele veșnice a arhiereului din Mira, unchiul său. În urma rugăciunilor pentru alegerea noului arhiepiscop, Dumnezeu i-a descoperit unui episcop cine se cuvenea să fie noul arhiereu. Episcopul după minunata înștiințare, îi vestește lui Nicolae, însă, în smerenia sa, acesta inițial a refuzat această cinste. Conform tradiției, se spune că Mântuitorul i S-a arătat în vis lui Nicolae, daruindu-i Evanghelia și îndemnându-l să primească noua demnitate.
Sporindu-şi ostenelile şi nevoinţele, în marea sa dragoste faţă de păstoriţii săi, a fost întemniţat ani îndelungaţi suferind bătăi și torturi pentru credinţa sa.
În anul 313, în urma decretului de la Milan, dat de Sfântul Împărat Constantin, Nicolae a fost eliberat din temniță.
Apoi, a participat în calitate de episcop la primul sinod ecumenic ținut la Niceea în anul 325, unde a fost condamnată erezia lui Arie, care susținea că Iisus Hristos nu este Fiului lui Dumnezeu, ci doar un om cu puteri supranaturale.
Atât de puternic a argumentat Sfântul Nicolae și atât de încăpățânat a fost Arie, încât, îngrijorat de ruptura care se putea face în biserică, viitorul sfânt i-a dat ereticului o palmă în cadrul sinodului.
De la palma Sfântului Nicolae a rămas obiceiul ca, în ziua de 5 decembrie, celor neascultători să li se dea o nuielușă în semn de avertisment.
Pălmuirea lui Arie a fost privită ca fiind incompatibilă cu demnitatea slujirii arhierești. Din acest motiv, din porunca împăratului, i-au fost retrase însemnele arhierești și a fost aruncat în închisoare. Însă, Mântuitorul, în chip minunat, i-a dăruit Evanghelia, iar Maica Domnului i-a oferit omoforul, descoperindu-ne că Sfântul Nicolae a făcut gestul său dintr-o dorință sfântă pentru apărarea dreptei credințe.
Astfel Nicolae a fost eliberat și s-a întors în cetatea sa cu slavă şi cinste, fiind aşteptat cu multă dragoste de credincioşîi săi. Aici, petrecând viaţă sfântă în bătrâneţi cinstite, a adormit întru cuvioşie în perioada anilor 340-350, într-o zi de 6 decembrie.
În decursul unui secol de la ridicarea sa la Cer, Nicolae a fost consacrat că sfânt, fiind de atunci până în zilele noastre venerat ca făcător de minuni şi ca ocrotitor al multor categorii sociale şi profesionale.
După cultul Maicii Domnului, cel al Sfântului Nicolae este cel mai răspândit la poporul român. Sfântul Nicolae a fost patronul unor domnitori luptători, precum Vlad Ţepes, sau Mihai Viteazul.
Încă de pe la începutul Evului Mediu, Sfântul Nicolae a fost patronul bisericilor, sau al mănăstirilor de pe lângă curțile domnești sau boierești. Hramul acestui sfânt îl găsim la biserica domnească din Curtea de Argeș, Targsor sau Iași, a celei de la Densuș, de la Dealu-Târgoviște sau Probota.
Tot așa, de la începuturile modernității în spațiul romanesc, Sfântul Nicolae a fost ocrotitorul unor bresle și mahalale bucureștene prin bisericile Tabacu, Postăvari , Alba sau Dintr-o zi, ajungând în prezent ca o mulțime de locaşe de cult să aibă ca hram acest atât de îndrăgit sfânt.
Vedere către Biserica Dintr-o zi, Bucuresti 1856
Capele şi biserici dedicate sfântului au fost construite și în multe alte ţări, iar pe măsură ce popularitatea sa s-a răspândit, el a devenit protector al Greciei, al regiunilor italiene Apulia şi Sicilia şi al multor oraşe din Peninsulă, al oraşului spaniol Alicante, al regiunii franceze Lorraine/Lorena, ca şi al unor oraşe din Germania, Austria, Anglia, Elveţia, Belgia, Olanda.
Sfântul Nicolae este patronul spiritual și al Rusiei, unde a devenit deosebit de iubit, după ce Marele Cneaz Vladimir I, botezat ortodox, numit şi cel Asemenea Apostolilor, a adus povestirile despre cucernicia şi devotamentul Sfântului Nicolae în patria sa.
În America (la New York), cultul Sfântului Ierarh Nicolae s-a răspândit odată cu venirea coloniştilor olandezi.
După ce Sfântul Nicolae a trecut la Domnul în prima jumătate a sec. al IV-lea, trupul său a fost înhumat în cripta bisericii în care slujise din Mira Lichiei, unde a şi păstorit ca ierarh.
Mai apoi, s-a descoperit că la mormântul său izvora un fel de mir tămăduitor, astfel că evlavia faţă de el s-a adâncit, iar data morţii sale s-a transformat într-o zi sărbătorită prin rugăciuni, pelerinaje şi procesiuni.
La mai puțin de 200 de ani de la moartea sa, a fost construită Biserica "Sf. Nicolae", sub ordinele lui Teodosie al II-lea, în Mira, peste locul bisericii unde a servit ca episcop, iar rămășițele sfântului au fost mutate într-un sarcofag din noua biserică.
Moaştele Sfântului Nicolae au odihnit la Mira aproximativ 750 de ani, timp în care vestea despre viaţa şi faptele săvârşite de marele ierarh a făcut înconjurul întregii lumi.
Aducerea moaștelor Sfântului Nicolae la Bari, s-a făcut într-un anumit context istoric.
În anul 1071 orașul Bari trecea printr-o perioadă de criză din cauza cuceririi normande, care l-a lipsit de rolul de capitală a Italiei bizantine, precum și de un declin în consecință a activităților comerciale.
Situația s-a înrăutățit odată cu cucerirea de către musulmani în 1085 a orașului Antiohia, principalul partener comercial al orașului.
Era deci nevoie de o acțiune care să ridice mândria și comerțul orașului. Această oportunitate s-a ivit în condițiile în care pe traseul către Antiohia se afla Andriake, portul orașului Mira, unde, la 3 km distanță, se găsea biserica care adăpostea moaștele Sfântului Nicolae.
În acele vremuri, prezența în oraș a moaștelor unui sfânt era importantă nu doar din punct de vedere spiritual, ci și o destinație de pelerinaj și deci o sursă de bunăstare economică, generată de un asemenea eveniment.
Ideea a fost pusă în practică în timpul unei călătorii pe mare în primele luni ale anului 1087, când trei corăbii încărcate cu cereale, împreună cu 62 de marinari și negustori din Bari au plecat spre Antiohia. La jumătatea călătoriei, discuția s-a îndreptat către posibilitatea de a intra în posesia osemintelor Sfântului Nicolae, care în acest fel ar fi fost salvate de raidurile turcești, deoarece Mira intrase sub ocupația musulmanilor.
După operațiunile comerciale din Antiohia, unde au aflat că și venețienii aveau aceleași intenții, marinarii și negustorii din Bari s-au întors degrabă în portul orașului Mira; 15 dintre ei au rămas cu corăbiile și 47 au intrat în biserică, unde erau patru paznici, inclusiv trei călugări.
Fară să întâmpine o opozie prea mare, moaștele sfântului au fost luate și transportate pe mare, ajungând la Bari în ziua de 9 mai 1087, unde au fost aşezate în biserica Sfântul Ioan Înaintemergătorul, aflată lângă mare.
Arhiepiscopul de atunci a hotărât construirea unui templu nou în care să fie așezate cinstitile moaște. Așa încât, în al treilea an de la aducerea sfintelor oseminte la Bari, acestea au fost puse într-o raclă nouă de argint și s-a făcut cinstita mutare a acestora din Biserica Botezătorului, în biserica cea nouă, zidită din piatră.
De atunci s-a stabilit ca praznicul aducerii cinstitelor moaște ale arhiereului lui Hristos, Nicolae, să aibă loc în toți anii, în ziua de 9 mai.
În tara noastră dintre cele mai cunoscute locașe de cult unde se găsesc părți din moaștele Sfântului Nicolae, sunt:
Biserica "Sfântul Gheorghe Nou", ctitorita de voievodului Constantin Brâncoveanu la începutul sec XIII-lea. Locatie-Google maps
Unele surse spun că mâna sfântului a fost adusă în țară de un cleric roman, care a mers la Bari la moaștele sfantului, unde rămânând o vreme, a luat-o de acolo într-un mod asemănător cum restul de moaște fuseseră luate de negustorii italieni în anul 1087 din Mira.
Ajuns în țară, clericul a încredinţat mâna sfântului către Mitropolitului Ţării.
Domn în Ţară pe atunci era marele Voievod Mihai Viteazul, care, convingându-se de adevăr, a poruncit Mitropolitului său iubit, Eftimie, să îngrijească ca acest scump şi sfânt odor al bisericii să fie ferecat în aur şi împodobit cu pietre scumpe.
Conform altor surse, se spune că mana Sfântului Nicolae a fost trimisă lui Mihai Viteazul chiar de Cardinalul de Bari, printr-un pelerin român, ca semn de preţuire pentru vitejia domnitorului împotriva păgânismului.
Cu certitudine, odată ajunse la noi în țară, caseta în care se aflau sfintele moaşte, a fost îmbrăcată cu aur de 24 de carate, argint şi nestemate, fiind donată bisericii bucureştene "Sfântul Gheorghe Nou"de însuși Mihai Viteazul, undeva în jurul anului 1600.
Acest fapt este atestat de mărturiile istorice de la sfârşitul secolului al XVI-lea: "Mâna dreaptă a Sfântului Nicolae, ferecată în argint ales, împodobită cu diamanturi, dăruită de Io, Mihail Voievod (Viteazul) şi Doamna Stanca, în anul 7407 (1599), ispravnic (fiind) Mitropolitul Eftimie".
În anul 1993, sipetul cu moaştele mâinii Sfântului Nicolae a fost furat de trei hoţi. După o vreme hoții au fost prinși, iar după ce sfintele moaște au fost recuperate, au fost aşezate într-o lădiţă de argint, la loc de cinste, ramanad neatinse până astăzi de vreo altă mână prădalnică.
Cum nici o faptă nu rămâne fără răsplată, chiar în data de 6 decembrie, la un an după furt, numitul Carabulea, capul bandei, a murit în puşcărie în urma unui infarct. Tot din presa vremii mai aflăm că ceilalţi complici ai răposatului, odată ajunşi în închisoare, s-au căit îndelung pentru fapta lor, iar unul dintre ei şi-a pierdut minţile, irecuperabil.
În ultimii ani, în fiecare miercuri a săptămânii, biserica devine neîncăpătoare. După săvârşirea Tainei Sfântului Maslu şi a rostirii Acatistului Sfântului Nicolae, în intervalul orar 17:00 - 20:00, racla cu sfintele moaştele se deschide, pentru ca fiecare credincios să se poate închina.
Biserica Sfântul Nicolae Dintr-o Zi, ctitorită de Marica Brâncoveanu în anul 1702, unde cu ocazia împlinirii a 310 de a existență, în ziua de 29 aprilie 2012, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a sfințit racla care conține o părticică din Moaştele Sfântului Ierarh Nicolae.
Biserica Șerban Vodă, locaș de cult impunător, construit după anii 2001, în partea de sud a capitalei.
Biserica Vatra Luminoasa, care a luat naştere în anul 2003. Racla conținând un fragment din moaștele Sfântului Nicolae a fost dăruită acestei parohii de către de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, cu ocazia participării la Sfânta Liturghie din 14 februarie 2016. Acest fragment din moaștele Sfântului Ierarh Nicolae a fost dăruit Paraclisului Reşedinţei Patriarhale în data de 12 ianuarie 2016 de arhim. Dimitrios Kavadias, parohul Bisericii „Sfântul Pantelimon” din Mitropolia Lagkadas, Grecia.
Moaștele Sfântului Nicolae în lume
În afara de relicvele de la Bari, al doilea mare adăpost de moaște ale sfântului, este Biserica San Nicolo din Veneția.
Un fragment al sfintelor moaște a ajuns la Biserica San Nicolo ‘al Porto din Rimini, la începutul secolului al XII-lea, iar în Franţa, la Saint-Nicholas-de-Port, Lorraine/Lorena, la impozanta bazilică Saint-Nicolas, se află o relicvă adusă de la Bari, în 1090.
Biserica San Nicolò al Lido din Veneţia
O altă relicvă, adusă de împărăteasa Alexandra Fiodorovna, soţia ţarului Nicolae I, după o vizită la Bari, a ajuns în Rusia, la Catedrala Sfântul Nicolae din Sankt Petersburg.
Papa Benedict al XVI-lea a oferit, în 2008, un fragment Catedralei Sfântul Nicolae din Kemerovo, Siberia.
De-a lungul timpului, la moaștele Sfântului Nicolae din Bari au trecut o serie de iluștri vizitatori.
În 1096, înainte de a se îmbarca spre Orient, au venit să ceară binecuvântarea sfântului aproape toţi marii cavaleri ai primei Cruciade. Papa Urban al II-lea, care a declanşat prima Cruciadă, a venit aici de două ori.
S-au închinat la altarul Sfântului Nicolae, între alţii, Papa Inocenţiu al II-lea, regele Guillaume al II-lea al Siciliei, zis Cel Bun, Ferdinand de Aragon, regele catolic al Spaniei, Sfânta Brigita a Suediei, ţarul rus Nicolae al II-lea, „Regele gentilom” Victor Emanuel al II-lea, „Regele Victorios” Victor Emanuel al III-lea, Benito Mussolini. Sanctitatea Sa Patriarhul Constantinopolului Bartolomeu I.
Dintre înaltele feţe bisericeşti amintim pe: Bartolomeu, azi patriarh al Constantinopolului, (mitropolit al Philadelphiei, la vremea vizitei), Kirill, patriarhul Moscovei, azi, pe atunci mitropolit de Smolensk, Papa Ioan Paul al II-lea, principii britanici Charles şi Diana şi cosmonautul rus Aleksei Leonov, primul pământean ajuns în spaţiu.
Moaștele Sfântului Nicolae prezente în bazilica din Bari izvorăsc un lichid incolor, numit “mana” sau “mir ", care este considerat că posedă puteri supranaturale.
În data de 9 mai, când Biserica Ortodoxă prăznuiește mutarea moaștelor Sfântului Ierarh Nicolae la Bari, starețul (priorul) comunității Dominicane coboară un recipient în criptă printr-un orificiu și extrage Sfântul Mir din mormântul sfântului.
Ulterior, această sticlă cu Sfânt Mir este sărutată de clerici și credincioși participanți la această ceremonie; mirul este amestecat în continuare cu apă și apoi sunt umplute sticluțe speciale, care sunt trimise peste tot în lume.
Cea mai mare minune care rămâne că moștenire de la Sfântul Nicolae, este pilda bunătății si milosteniei care l-a însoțit toată viața sa. Generozitatea și dărnicia sfântului, a devenit izvor de evlavie și dărnicie pentru întreaga creștinătate, un model de viață duhovnicească, pentru că atunci când omul devine milostiv, ajunge să se asemene cu Dumnezeu.
Se știe în acest sens, printre multe altele, că sfântul și-a împărțit, după moartea părinților, toată averea săracilor, sau fapta de binefacere îndreptată către cele trei surori, pe care tatăl acestora dorea să le dea spre viață de necinste, din cauza sărăciei, iar Sfântul Nicolae le-a dăruit o suma însemnată de bani pentru a le feri de căderea în desfrânare.
Pe de altă parte, istoria mănăstirilor din România, Athos sau Rusia consemnează nenumărate intervenţii miraculoase ale Sfântului Nicolae. Este îndeajuns să amintim faptul că pe vremea când Sfântul Calinic era stareţul Mănăstirii Cernica, la cererea sa, Sfântul Nicolae a izbăvit mănăstirea de năvălirea turcilor, iar apoi a hrănit în mod miraculos obştea mănăstirii (peste 300 de vieţuitori) şi mulţimea de refugiaţi din calea turcilor în mănăstire, care, izolaţi, piereau de foame.
Salvarea marinarilor pe timp de furtună
Sfântul Nicolae, mișcat de o sfânta dorire, a hotărât să călătorească spre a se închina la Sfintele Locuri. În timpul călătoriei pe mare, au început să sufle vanturi foarte puternice și a izbucnit o furtună cumplită. Călătorii și echipajul își pierduseră cumpătul și așteptau să se înece.
Nicolae, însă, îngenuncheat, se ruga cu stăruință către Domnul și, iată, minunea s-a întâmplat. Vânturile au încetat și marea îndată s-a liniștit. Însă un marinar care era la catarg, a alunecat și a căzut pe punte mort. Toți s-au mâhnit că s-a pierdut viața unui om. Dar prin rugăciunile puternice ale Sfântului, marinarul a înviat ca și cum s-ar fi trezit dintr-un somn adânc.
Datorită acestei minuni, Sfântul Nicolae a devenit ocrotitorul marinarilor și al tuturor celor care călătoresc.
Izbăvirea celor trei oameni condamnați la moarte
Sfântul Nicolae a izbăvit și trei oameni de la moarte, fiind ei calomniați pe nedrept. Acești oameni erau închiși într-o închisoare din Constantinopol, și au aflat de hotărârea omorârii lor, urmând că a doua zi să fie decapitați. Când însă l-au chemat în ajutor pe Sfântul Nicolae – aducandu-și ei aminte de el, și știind că în Lichia Sfântul a scapăt pe alți trei oameni care și ei urma să fie omorați în chip nedrept – îndată Sfântul Nicolae a ascultat cererea lor și s-a arătat în vis împăratului Constantin și eparhului Avlavios.
Pe eparh l-a mustrat pentru că pe nedrept i-a pârât pe cei trei nevinovați înaintea împăratului.
Iar pe împărat l-a învățat că nu cei trei condamnați de el erau vinovați și i-a spus că numai din invidie au fost pârați cum că ar fi niște răzvrătiți vrednici de moarte. Așadar, prin aceasta vedenie i-a eliberat Sfântul de la condamnarea la moarte.
Alte povestiri despre sfânt dezvlăuie cum a salvat de foamete cetatea Mirei şi cum a mijlocit pentru mulţi acuzaţi pe nedrept.
Sfintele moaște tămăduitoare de boli
Odată ajunse la Bari “se făceau multe minuni la moaștele cele tămăduitoare. Pentru că șchiopii și orbii, surzii și îndrăciții, precum și cei cuprinși de tot felul de boli, primeau tămăduiri, atingându-se de moaștele sfântului: și luni de dimineață erau patruzeci și șapte de bărbați și de femei tămăduiți; marți, douăzeci și doi; miercuri, douăzeci și nouă; joi dimineața a tămăduit pe un om surd și mut, care fusese cinci ani într-acea neputință.”
Sfântul Nicolae l-a ajutat pe micuțul Nicolae
“Fiul meu a avut mari probleme de sănătate încă de la naştere, pentru că s-a născut mai înainte de vreme. În mod normal, un copil născut înainte de vreme nu poate respira singur, ci trebuie să i se facă respiraţie artificială. Fiul meu s-a născut într-o zi de pomenire a Sfântului Nicolae. El a început să respire singur. Medicii susţineau că s-a întâmplat o minune. A respirat singur 24 de ore, până când s-a eliberat primul aparat de respiraţie artificială din spital. Atunci medicii mi-au spus să fiu pregătită pentru orice. Eu continuam să mă rog. Au urmat zece zile de reanimare în spitalul pentru copii, apoi copilul a avut o hemoragie cerebrală, plămânii lui erau slabi, avea greutate mică… Am înţeles că toate acestea sunt încercări de la Dumnezeu. Credinţa mea s-a întărit. Soţul meu a început să creadă şi el în Dumnezeu şi s-a botezat. În spital, am reuşit să botezăm copilul cu numele Nicolae. Iar peste puţin timp, copilul s-a însănătoşit şi noi am fost externaţi.
La ieşirea din spital, medicii ne spuneau că el poate rămâne invalid şi că poate să sufere mai târziu de multe boli cronice. Peste o lună, în orăşelul nostru a fost adusă icoana Sfântului Nicolae Făcătorul de minuni, copie de pe cea care se află la moaştele Sfântului de la Catedrala Hristos Mântuitorul. Ne-am dus să ne închinăm la ea împreună cu copilul.
El primeşte Sfintele Taine cu o evlavie neobişnuită pentru un copil, iar în faţa icoanelor devine foarte serios. Iată, au trecut câţiva ani, iar el continuă să fie sănătos şi cuminte. Îi mulţumim Sfântului pentru toate cele pe care ni le-a dăruit, îi mulţumim şi pentru ocrotirea sa pe care o simţim din plin până astăzi.”
(Iulia, oraşul Ekaterinburg, Rusia)
Cel mai bun angajator
“Am rămas fără serviciu. Producţia unei uzine la care am lucrat aproape 16 ani s-a oprit. Câştigam bani prin diverse locuri, cum şi unde puteam, iar ca să mă angajez în specializarea mea nu era nicio nădejde. Situaţia în familie era critică. Părintele de la biserică, aflând de situaţia mea, m-a sfătuit să mă rog Sfântului Nicolae şi să citesc zilnic acatistul său. I-am urmat sfatul şi am început să citesc în fiecare dimineaţă şi seară acatistul Sfântului.
Peste câteva zile, am fost anunţat că eram aşteptat să fiu angajat conform specializării mele. Interesant este faptul că la întreprinderea la care am început să lucrez era ordinul să nu fie angajaţi oameni „de pe stradă”. După ce şeful meu mi-a semnat cererea de angajare, mă tot întreba:
– Cine este cel care ţi-a mijlocit angajarea?
Iată, de această minune m-am învrednicit eu, nevrednicul, din partea Sfântului Nicolae.”
(Alexei Popov, oraşul Volgograd, Rusia)
Peşte pentru praznic
Prin 1980, părintele Dorothei ţinea legătura cu egumenul unui mic schit din Muntele Athos, de lângă Karelia, unde se găsea o biserică închinată Sfântului Nicolae. Într-una din zilele de prăznuire ale sfântului, însă, nu mai era peşte, iar monahii mai aveau pentru masa de praznic doar fasole şi pâine. Părintele Damaschin, egumenul, era trist din pricina acestei prăznuiri sărăcăcioase, şi s-a rugat sfântului: „Iartă-mă, dar nu avem peşte cu care să te cinstim”.
Câteva ceasuri mai târziu, a intrat în schit un pescar, ce ducea cu el o pungă mare cu peşte. Lăsând punga jos, i-a zis egumenului: „Aceştia sunt pentru voi”.
Egumenul l-a întrebat de unde vine, iar omul i-a răspuns că e de pe peninsula de mijloc, dar fusese deviat de vânt de la ruta lui obişnuită, pe când pescuia, şi debarcase la câţiva kilometri depărtare, pe ţărmul athonit.
Ştiind că se află mult prea departe de orice aşezare pentru a putea reuşi să-şi vândă peştele în piaţă înainte să se strice, pescarul avu surpriza să vadă un bătrân care a ieşit dintr-o dată din pădure şi l-a întrebat de unde este. Pescarul i-a spus povestea sa, iar bătrânul i-a răspuns că îi va cumpăra el peştele.
L-a plătit, şi i-a spus pescarului să ducă peştele la schit „pentru praznicul meu”. Pescarul cel simplu nu a luataminte la aceste cuvinte ciudate până ce egumenul l-a întrebat cum arăta bătrânul. Arătând înspre o icoană a Sfântului Nicolae, acesta a răspuns: „Aşa”.
Monahii au prăznuit apoi cu mare bucurie, iar egumenul, istorisindu-i părintelui Dorothei povestea, i-a spus că, spre marea lui părere de rău, nu s-a gândit să ceară pescarului să-i schimbe banii primiţi de la sfânt. (Istorisită de Maica Nectaria McLees, fiica duhovnicească a părintelui Dorothei)
Uleiul sfinţit
În fiecare an, de praznicul Sfântului Nicolae, părintele Dorothei, egumenul Mănăstirii Sfântului Nicolae din insula Andros, împarte câteva pacheţele de grâu binecuvântat la Litie, în cinstea sfântului. Acum câţiva ani, chiar după ce împărţise ultimul pacheţel, un pescar din zonă a intrat în biserică şi s-a grăbit spre altar ca să-şi primească grâul. În loc de aceasta, egumenul i-a dat o sticluţă cu ulei de la candela ce atârnă deasupra icoanei sfântului.
Pescarul a pus-o în buzunarul de la haină şi a plecat. După câteva săptămâni, pe când se afla pe mare, a izbucnit dintr-o dată o furtună. Deşi era un marinar încercat, furtuna s-a înteţit şi îi era cu neputinţă să mai ajună la ţărm; îl cuprinse teama că barca se va răsturna. Începu să se roage Sfântului Nicolae şi, amintindu-şi de uleiul sfinţit, scoase sticluţa din buzunar şi o turnă în mare.
De îndată, vântul încetă, iar în scurtă vreme apa din jurul bărcii deveni liniştită precum oglinda. Pescarul se întoarse la Andros, dând mulţumită pentru mijlocirea sfântului. (Istorisita de Maica Nectaria McLees, fiica duhovnicească a părintelui Dorothei)
Paznicul de la poartă
Acum vreo douăzeci de ani, când părintele Dorothei vieţuia singur în mănăstire, doi dintre ţăranii arendaşi ai mănăstirii au devenit nemulţumiţi şi au început să ceară, fără nici un temei, să primească titlul de proprietate pentru pământurile pe care lucrau. Ei ameninţau că dacă acest lucru nu se va întâmpla, vor face mari necazuri mănăstirii. Erau hotărâţi să se ţină de cuvânt şi, într-o noapte, au venit cu gândul să intre înăuntru.
Când au ajuns la poarta cea mare de la intrare, s-au întâlnit cu un bătrân, puţin chel, cu păr şi barbă căruntă, purtând un veşmânt lung, maroniu. El i-a oprit şi le-a zis: „Plecaţi, eu stau aici”.
Oamenii aceia i-au răspuns cu grosolănie: „Şi ce dacă? Dă-te la o parte, moşule!” şi au dat să treacă mai departe. Atunci el le-a poruncit cu un glas puternic: „Uitaţi-vă la mine!”. Surprinşi, ei s-au întors, şi au văzut cum din ochii lui ieşeau raze de lumină.
Îngroziţi, au luat-o la goană spre Apikia, satul cel mai apropiat, unde le-au povestit tuturor că l-au văzut pe sfânt.
Anul următor, la scurtă vreme după ziua Sfântului Nicolae, unul dintre acei bărbaţi a adus un artos uriaş pentru praznic, iar egumenul, zâmbind, l-a întrebat: „Mai aveţi de gând să-mi faceţi necazuri?”. Ruşinat, omul a răspuns încet: „Nu” şi i-a dat egumenului prinosul său către sfânt. (Istorisita de Maica Nectaria McLees, fiica duhovnicească a părintelui Dorothei)
Sfântul Nicolae salvează două femei de la înec
“Era chiar după război, în satul Samarovsk, regiunea Rostov (staţia Kaiala). Într-o iarnă, mătuşa mea, Niusea, s-a dus după apă. Cu toate că era zăpadă multă şi ger, nu avea de ales.
A ajuns la copcă şi s-a aplecat ca să umple găleata cu apă când, deodată ‒ ori a alunecat, ori gheaţa de sub ea s-a spart ‒ s-a pomenit în apa rece şi pe momentşi-a pierdut cunoştinţa. Când s-a trezit, stătea culcată pe zăpadă lângă copcă, iar alături de ea era un bătrânel.
Deşi mătuşa s-a speriat rău, ar fi vrut să-l întrebe: „Bunicule, de unde ai apărut şi cum m-ai putut scoate?”, dar bătrânul şi dispăruse. Mătuşa a venit acasă şi a privit spre icoană. Iată, bunicul era însuşi Sfântu Nicolae!”
O altă femeie povesteste: “Vreau să vă împărtășesc bucuria salvării mele de la moarte de către Făcătorul nostru de minuni, Sfântul Ierarh Nicolae. Aceasta s-a întâmplat acum aproape treizeci de ani. Pe atunci eram tânără, fară griji și duceam o viață nu chiar corectă, deși din copilărie purtam cruciuliță și mergeam la biserică – ce-i drept, din când în când. Locuiam în orașul Toliati. Într-o zi, împreună cu încă doi tineri, am plecat să ne plimbăm cu barca pe Marea Kuibasev. La un viraj, barca noastră s-a răsturnat și eu m-am dus la fund.
În câteva fracțiuni de secundă, prin fața ochilor mi-a trecut toată viața. Cu groază m-am gândit la bărbatul meu și la mama: ea nu va suporta moartea mea, va muri de inimă, iar fiul îmi va rămâne orfan. Și din toată inima m-am rugat: -Sfinte Nicolae, ajuta-mă!.
Și iată că am văzut cum venea spre mine un bătrânel, puțin aplecat, sprijinindu-se de un toiag și cu piciorul mă împingea ușor în sus. În aceeași clipă am ieșit la suprafață apei, m-am agățat de marginile bărcii și astfel am rămas în viață. Barca nu s-a scufundat, deoarece avea perne de aer.
În tinerețe, când am plecat pentru prima data din casa părinteasca, mama m-a binecuvântat cu icoana Sfântului Nicolae. Aceasta iconiță este mereu cu mine, o iau în toate călătoriile și sfântul mă ocrotește. În ziua când am placat să mă plimb cu barca, iconița nu era la mine.”
Mărturisirea unui întemnițat
“Vă scrie un om care se află în închisoare:
În primăvara anului 1994, în închisoare pelagra a început să facă ravagii. Mi-a venit și mie rândul. Mi-a slăbit vederea, picioarele mi s-au umflat, dinții au început să mi se clatine, încât nu mai puteam mânca. În infirmerie nu mai erau medicamente. Am înțeles că nu mai aveam mult timp de stat aici pe pământ. Doar o minune mă putea salva.
Și ea s-a întâmplat.
Un om bun mi-a adus o iconiță de carton a Sfântului Nicolae și mi-a spus: “Roagă-te și căiește-te. El te va ajuta“. Eu nu cunoșteam nicio rugăciune, însă acest om mi-a explicat: -Vorbește-i! vorbește-i ca și cum ai vorbi cu mine. Spune-i tot ce ai mai tainic, tot ce ai pe suflet, ceea ce nu poți să spui altcuiva. Mărturisește-i toată viața ta păcătoasă.
Noaptea care a urmat a fost o noapte cumplită. Înțelegeam că nu voi mai ajunge până dimineața și am început să mă rog. Încet, puțin câte puțin, îmi deschideam sufletul înaintea Sfântului Nicolae. Nu știu dacă aceasta a fost aievea, în vis sau în delir, însă vedeam în fața mea doi ochi mari care mă priveau și de care nu mă puteam ascunde și un zâmbet, încadrat într-o barbă albă.
Privind acesta față blândă, am jurat că, dacă voi rămâne în viață, nu mă voi abate de la drumul pe care am apucat.
A venit și dimineața cu mult soare. M-a copleșit o dorință mare să trăiesc, să mă bucur de soare, de iarbă, de oameni. Sufletul mi-era învăluit de mulțumire pentru faptul că trăiesc în aceasta lume minunată. Am înțeles că rezistasem. Cu fiece oră mă simțeam din ce în ce mai bine. Aceasta s-a întâmplat pe data de 28 aprilie 1994. Am renăscut.
Dar cel mai important este faptul că am găsit sensul vieții mele nemernice și păcătoase.” (V.N.Piscun, orașul Neviansk, regiunea Sverdlovsk)
Creșinarea musulmanului și salvarea sa dintr-un accident teribil
Parohul bisericii Sfântul Gheorghe Nou, Emil Caramizaru, povestește cum un musulman ajuns în Romania în anul 1994, după ce a visat de mai multe ori sfânta cruce, a hotărât ca într-un final să se creștineze, primind ca nume de botez, numele Sfântului Nicolae.
Într-o zi, proaspătul creștinat, făcând o călătorie cu mașina, a suferit un cumplit accident, în urma căruia a intrat în comă; estimările medicilor erau foarte sumbre, respectiv cu doar 10% șanse de supraviețuire.
Nicoale, mărturisește, acum după ce a trecut prin acele momente de cumpănă, că pe când se afla în coma la spital, a văzut un om cu barba frumoasă, îmbrăcat în alb care i-a spus: “Eu sunt Sfântul Nicolae, trezește-te Nicolae, trezește-te, ai 8 copii de crescut și rugăciunile preoților din biserică te-au ajutat!”
Și întradevar omul s-a trezit, s-a însănătoșit și în prezent are grijă de familia sa.
Este încă o dovadă vie că Dumnezeu lucrează prin sfinții săi.
Așadar să ne rugăm neâncetat și cu credință Sfântului Nicolae, ca ne miluiească și ne ocrotească pe noi păcătoșii, robi ai lui Dumnezeu!
Evanghelia după Ioan, Cap. 10, 1-9
Evanghelia după Luca, Cap. 6, 17-23
Cel care verși mir de mult preț la toată lumea, și mie, celui nevrednic și mai mult decât toți păcătos, dăruiește-mi ca să-ți aduc ție cântare, Părinte Nicolae. Tu, ca acela care ai îndrăznire către Dumnezeu, slobozește-mă din toate necazurile, ca să cânt ție: Bucură-te, Sfinte Ierarhe Nicolae, mare făcător de minuni!
Icos 1
Arătatu-te-ai în vis împăratului celui cinstitor de Dumnezeu și pentru moartea voievozilor acelora l-ai îngrozit pe el, și degrab ascultând de porunca ta, Nicolae, a poruncit ca să-i elibereze pe dânșii. Pentru aceea, ei au fost cuprinși de bucurie și de frică, iar eu cu dânșii grăiesc ție, Sfinte Nicolae:Bucură-te, capul cel sfințit;
Bucură-te, cel care ai sfărâmat capul cel diavolesc prin rugăciunile tale;
Bucură-te, slujitorule al Împăratului tuturor;
Bucură-te, ajutătorul celor credincioși;
Bucură-te, întărirea Ortodoxiei;
Bucură-te, pierzătorul celor fără de lege;
Bucură-te, cel care ești insuflat cu suflarea Duhului Sfânt;
Bucură-te, cel care ai pierdut viforul mulțimii zeilor;
Bucură-te, cel care ești dimpreună vorbitor cu îngerii;
Bucură-te, izgonitorul demonilor;
Bucură-te, glasul dumnezeieștilor cuvinte;
Bucură-te, cel care ai astupat gurile ereticilor;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Nicolae, mare făcător de minuni!
Condac 2
Pe pământ, al doilea Înaintemergător te-ai arătat, Nicolae, spre mustrarea fărădelegilor, că acela a mustrat pe Irod, săvârșitorul fărădelegii, iar tu ai rușinat pe Arie cel orbit cu eresul și toată lumea ai voit să o cureți de învățăturile lui cele nedrepte, și turma ta a o lumina, ca un părinte și învățător. Pentru aceea, cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!
Icos 2
Vrând dimineața Avlavie, după porunca împăratului, să scoată pe cei legați din temniță spre tăiere, tu, cu minunile tale, mai înainte ai apucat prin vis și, îngrozindu-l pe el, ai zis: „Nimic să nu faci bărbaților acestora, că nevinovați sunt spre tăiere”. Pentru aceea și noi grăim ție, Nicolae mărite:
Bucură-te, mare făcătorule de minuni;
Bucură-te, grabnic ajutătorule;
Bucură-te, cald folositorule;
Bucură-te, cercetătorul celor necăjiți;
Bucură-te, limanul cel lin al celor înviforați;
Bucură-te, mângâierea celor care plâng;
Bucură-te, hrănitorul celor flămânzi;
Bucură-te, povățuitorul celor orbi;
Bucură-te, bogăția săracilor;
Bucură-te, toiagul cel tare al bătrâneților;
Bucură-te, cununa Bisericii;
Bucură-te, părintele săracilor și bun dăruitorule;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Nicolae, mare făcător de minuni!
Condac 3
Am auzit, Nicolae, de minunile tale și m-am înspăimântat, că de bucurie și de frică fiind cuprins, ce am a răspunde nu mă pricep. Ci tu, prin rugăciunile tale cele treze, luminează-mi mintea ca să cânt lui Dumnezeu dimpreună cu tine: Aliluia!
Icos 3
Arhanghelii cu îngerii se minunează, părinte, de credința ta cea tare către Dumnezeu, apostolii și prorocii se laudă cu tine, oamenii cei dreptcredincioși spre tine au nădejde. Pentru aceasta și eu, deși sunt nevrednic, grăiesc ție, Sfinte Nicolae:
Bucură-te, cel care împreună-locuitor ești cu îngerii;
Bucură-te, cel care aduci întristare diavolilor;
Bucură-te, cel care ești slujitor asemenea lui Grigorie Teologul în preoție;
Bucură-te, cu Ioan Gură de Aur dimpreună vorbitorule;
Bucură-te, prietenul marelui Vasile;
Bucură-te, că dimpreună cu dânșii tai eresurile;
Bucură-te, cel care porți o credință cu dânșii;
Bucură-te, că faci minuni spre împăcare;
Bucură-te, că tu cureți lumea de mulțimea zeilor;
Bucură-te, cel care ai vorbit mai dinainte despre cinstirea Născătoarei de Dumnezeu în Biserică;
Bucură-te, că rușinând pe Arie înșelătorul la sobor, l-ai învins;
Bucură-te, că pe fecioarele acelea le-ai oprit de la împreunarea cea desfrânată;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Nicolae, mare făcător de minuni!
Condac 4
O, mare făcătorule de minuni Nicolae, deși pe fecioarele acelea voia tatăl lor să le dea, din pricina sărăciei, la desfrânare, tu, părinte, mai înainte apucând, aur din destul tatălui lor ai dat. Pentru aceea, nepricepând ei de unde se făcea aceasta, minunându-se, au cântat lui Dumnezeu cântarea: Aliluia!
Icos 4
Ca să arăți a ta mare milostivire către cei săraci, preafericite, bătrânului noaptea, întru ascuns, trei legături de galbeni ai dat, izbăvindu-l pe el și pe fetele lui de la căderea în păcat. Pentru aceea auzi de la toți:
Bucură-te, vistieria milei lui Dumnezeu;
Bucură-te, primirea mai înainte a cunoștinței Lui;
Bucură-te, dătătorule al bunătăților lui Dumnezeu;
Bucură-te, hrana și bucuria celor care aleargă către tine;
Bucură-te, pâine pentru hrană neîmpuținată celor lipsiți;
Bucură-te, bogăție de Dumnezeu dăruită celor care viețuiesc în lipsă pe pământ;
Bucură-te, ridicarea grabnică a săracilor;
Bucură-te, limpede cugetare a celor necăjiți;
Bucură-te, că ești blând ascultător celor neputincioși;
Bucură-te, dulceața a toată lumea;
Bucură-te, mirele celor trei fete;
Bucură-te, izbăvitorul necazurilor mele, prin rugăciunile tale;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Nicolae, mare făcător de minuni!
Condac 5
Către biserica ta mergând oarecând Vasile, sârguindu-se să-ți aducă dar, a fost răpit de agareni și l-au dat pe el ostașii lui Amira, stăpânului lor, spre slujbă. Iar părinții lui, deși erau întristați, n-au încetat însă a îndrepta către tine rugăciuni și trecând ziua praznicului tău, spre seară, l-ai pus pe el înaintea lor, și văzând ei această minune cu tine cântare de bucurie lui Dumnezeu cântau: Aliluia!
Icos 5
Mergând fiul lui Agricola să dea un pahar lui Amira, a stat înaintea lui cu frică. Iar tu, părinte, rugat fiind de părinții lui, l-ai izbăvit pe el din mâinile lui Amira în acel ceas. Pentru aceea, cu dânșii grăim ție, Nicolae, ca unui bun păstor:
Bucură-te, ierarhul Domnului;
Bucură-te, luminată propovăduire a creștinătății;
Bucură-te, cel care porți nume de biruință;
Bucură-te, stârpirea patimilor celor neroditoare;
Bucură-te, aducerea de roadă a pomilor celor duhovnicești;
Bucură-te, îndreptătorul drept-credincioșilor;
Bucură-te, prădarea păgânătății;
Bucură-te, doctorul cel fără de plată;
Bucură-te, că în dar luând, în dar împarți tămăduiri;
Bucură-te, al celor neputincioși bun păstor;
Bucură-te, cel care izgonești dintre noi pe slujitorii cei diavolești;
Bucură-te, desfătarea a toată lumea;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Nicolae, mare făcător de minuni!
Condac 6
Minunată s-a arătat nașterea ta, Nicolae, credincios fiind tu pe pământ din vremea nașterii tale, că ai supt numai din sânul drept și de la sânul maicii tale te-ai cunoscut făcător de minuni. Pentru aceea și acum cu tine cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!
Icos 6
De împresurările diavolești izbăvește-i pe oameni, părinte, cu rugăciunile tale, cel care cu râurile sudorilor tale ai stins mulțimea zeilor celor păgâni. Pentru aceea, și acum dăruiește vindecări neputințelor noastre, ierarhe, ca să te lăudăm pe tine, zicând:
Bucură-te, Nicolae;
Bucură-te, făcătorule de minuni;
Bucură-te, ierarhe;
Bucură-te, preacuvioase;
Bucură-te, preafericite;
Bucură-te, cel care ești cu nume mare;
Bucură-te, preamărite;
Bucură-te, hrănitorul postitorilor;
Bucură-te, învățătorul înfrânării;
Bucură-te, îndreptarea celor rătăciți;
Bucură-te, că altceva nu știm să grăim fără numai „bucură-te!”;
Bucură-te, că prin tine ne îndestulăm de lumină;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Nicolae, mare făcător de minuni!
Condac 7
Având vicleană cunoștință, Arie a început a învăța eresurile cele fără de Dumnezeu și a intrat în turma ta ca un lup, vrând ca o fiară să o apuce. Dar tu, prealăudate, degrab alergând către Stăpânul, cu rugăciunile tale ai izgonit toată nebunia lui și ca pe o fiară cumplită l-ai surpat. Pentru aceea, cu tine, Nicolae, cântăm lui Dumnezeu, Celui Care ți-a dat ție această putere: Aliluia!
Icos 7
Mai înainte împotrivindu-te eresului lui Arie, cel de trei ori blestemat, ai rușinat a lui fără de Dumnezeu învățătură și, ca pe un al doilea Iuda surpându-l, l-ai lăsat. Pentru aceea și noi grăim ție neîncetat:
Bucură-te, întâistătătorule pe scaunul Mirelor;
Bucură-te, mare ierarh al Lichiei;
Bucură-te, cale nerătăcită a celor care înoată pe mare;
Bucură-te, timpan care dai sunet de dumnezeiască glăsuire;
Bucură-te, chimval bine răsunător;
Bucură-te, trâmbița Sfintei Treimi;
Bucură-te, că ai stricat trâmbița eresurilor lui Arie;
Bucură-te, zicea ție Constantin;
Bucură-te, a grăit ție Avlavie;
Bucură-te, a adus ție tatăl cu fetele;
Bucură-te, au grăit Agricola cu Vasile;
Bucură-te, că prin tine de mânia potopului izbăvindu-ne, pace cu Dumnezeu aflăm;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Nicolae, mare făcător de minuni!
Condac 8
Minune dumnezeiască te-ai arătat, fericite, celor care alergau la biserica ta, de Dumnezeu purtătorule, de multe feluri de necazuri și năvăliri izbăvindu-i, părinte, pe cei care după Dumnezeu spre tine cu credință și-au pus nădejdea, cântând: Aliluia!
Icos 8
Ca acela care ai îndrăznire către Hristos, Nicolae, fiindcă turma Lui o păzești de lupii cei văzuți și nevăzuți și de la cei care scapă sub acoperământul tău nu te întorci, și nouă, celor care suntem învăluiți de gânduri și de lucruri viclene, întinde-ne mână de ajutor, părinte, ca să te lăudăm pe tine, zicând:
Bucură-te, Nicolae prealăudate;
Bucură-te, întărirea Mirelor;
Bucură-te, podoaba Lichiei;
Bucură-te, cârmuitorul cel bun;
Bucură-te, că dimpreună cu îngerii salți;
Bucură-te, căci cu arhanghelii te veselești;
Bucură-te, că fără materie cu heruvimii slujești Făcătorului;
Bucură-te, că pe Arie, diavolul cel întrupat, l-ai surpat;
Bucură-te, cel care dăruiești bun miros;
Bucură-te, cel care respingi mirosul cel rău;
Bucură-te, albeală ce speli patimile;
Bucură-te, roșeală ce acoperi păcatele;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Nicolae, mare făcător de minuni!
Condac 9
Nu pricepem de unde vom începe a-ți aduce laudă, părinte. Care cântare îți vom cânta? Sau cu ce cununi te vom încununa? Că de ne vom aduce aminte de voievozi, ne minunăm; de Vasile, ne mirăm; despre fecioarele acelea, nu ne pricepem ce să grăim; de toți doar ne minunăm și dimpreună cu tine lui Dumnezeu, Celui Care ți-a dat ție cele preamărite, laudă Îi trimitem, cântând cântarea: Aliluia!
Icos 9
Văzând Stăpânul a toate neamul omenesc pierzându-se cu eresul nebuniei lui Arie, pe tine te-a dat mustrător nebuniei lui. Dar tu, părinte, de la masa învățăturii dumnezeiești ca pe un urât l-ai lepădat, iar pe noi cu aluatul Ortodoxiei ne miluiește, ca să cântăm ție:
Bucură-te, Nicolae, Israelul cel nou;
Bucură-te, sabie ascuțită ce tai nedumnezeirea;
Bucură-te, întărirea credincioșilor;
Bucură-te, omorârea celor fără de lege;
Bucură-te, cel care ai luat Duhul Sfânt ca un porumbel;
Bucură-te, cel care îneci duhurile cele viclene în marea cea de foc;
Bucură-te, porumbelul Domnului;
Bucură-te, cursă prinzătoare asupra celui viclean;
Bucură-te, cel care dăruiești celor legați slobozire;
Bucură-te, că ai legat eresurile cele fără de Dumnezeu;
Bucură-te, că deschizi gurile ortodocșilor;
Bucură-te, că legi limbile celor vicleni;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Nicolae, mare făcător de minuni!
Condac 10
Auzit-am pe Vasile acela grăind și înaintea tuturor spunând minunile tale pe care le-ai făcut cu dânsul, părinte, și minunându-ne, am preamărit puterea cea dată ție de Dumnezeu, că tu, ca un bun păstor, degrab alergi către cei care te roagă pe tine și pentru toți te rogi lui Dumnezeu și Stăpânului, cântând: Aliluia!
Icos 10
Izbăvește-ne, părinte, cu rugăciunile tale, ca pe Vasile acela. Auzi-ne, preacuvioase, cu auzul tău, precum i-ai auzit pe voievozii cei legați. Dă-ne mână de ajutor, Nicolae, precum ai dat celor care fuseseră învăluiți în mare, ca să grăim ție acestea:
Bucură-te, al doilea Moise;
Bucură-te, tablă duhovnicească;
Bucură-te, haina preoției;
Bucură-te, mai înainte arătătorul dreptății;
Bucură-te, întunecătorul nedreptății;
Bucură-te, de Dumnezeu încununate ierarhe;
Bucură-te, cel care îngrădești gurile celor hulitori de Dumnezeu;
Bucură-te, lumina cea aprinsă cu dumnezeiască văpaie;
Bucură-te, că ai stins văpaia cea diavolească;
Bucură-te, aur de Dumnezeu lămurit;
Bucură-te, că ai afundat pe satana ca pe plumb, în adânc;
Bucură-te, mărgăritar mult-luminos;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Nicolae, mare făcător de minuni!
Condac 11
Tu ești păstorul cel bun, Nicolae, că pe turma ta o povățuiești către pășunea cea duhovnicească și din izvorul Raiului o adapi pe ea. Pentru aceea, împreună cu tine cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!
Icos 11
Pom al Raiului fiind, fericite, că ai stâlpări de rugăciuni neîncetate către Dumnezeu, dă-ne nouă sub umbra acelora totdeauna a ne umbri, ca să grăim ție:
Bucură-te, viețuitorule în lăcașul Celui Preaînalt;
Bucură-te, cel care ai înecat pe fiii diavolești;
Bucură-te, păzitorul rânduielii tale;
Bucură-te, mitropolite;
Bucură-te, că ai rușinat basmul eresurilor lui Arie;
Bucură-te, maica mulțimii popoarelor pământului;
Bucură-te, rana mulțimii diavolilor;
Bucură-te, părinte și învățătorule;
Bucură-te, că pe dascălul eresurilor l-ai rușinat;
Bucură-te, cel care ai cinstit căruntețile, înfrumusețându-le cu înțelepciune duhovnicească;
Bucură-te, cel care ai rușinat căruntețile lui Arie cele urâte;
Bucură-te, că prin tine ne-am învățat a ne închina Ziditorului în Treime;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Nicolae, mare făcător de minuni!
Condac 12
Înțelepciunea ta cea întru tot cinstită pe Arie cel rătăcit l-a rușinat și mintea ta a stricat mulțimea zeilor. Mântuiește și sufletele noastre cele rătăcite și ne învață a cânta cu tine lui Dumnezeu: Aliluia!
Icos 12
Cu inima ne-am înspăimântat, cu sufletul ne-am tulburat, cu limba nu pricepem ce să grăim, fără numai acestea:
Bucură-te, cel care ești mai mare între preoți;
Bucură-te, cel care ești întâistătător pe scaunul Mirelor;
Bucură-te, împreună-șezătorule pe scaun cu Apostolii;
Bucură-te, cel care ești lumină înaltă;
Bucură-te, cel care ai surpat înălțările gândurilor celor diavolești ale lui Arie cel bârfitor;
Bucură-te, rădăcina dumnezeiescului pom;
Bucură-te, că ai tăiat rădăcina eresurilor satanei;
Bucură-te, pomul cel sădit de îngeri;
Bucură-te, cel care ai încuiat pe îngerul satanei întru adânc;
Bucură-te, liman lin al celor învăluiți;
Bucură-te, bun cârmuitor al corabiei celei duhovnicești;
Bucură-te, că prin tine ne învrednicim de viața cea fără de sfârșit;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Nicolae, mare făcător de minuni!
Condac 13
O, preaminunate părinte Nicolae, plângem și alergăm către al tău sprijin, aducând ție acum această puțină rugăciune, ca să ne izbăvești de chinul cel de veci prin rugăciunile tale, ierarhe prealăudate, și să ne învrednicești veșnicei Împărății, ca dimpreună cu tine să cântăm cântarea lui Dumnezeu: Aliluia! (Acest condac de zice de trei ori.)
Apoi iarăși se spun Icosul 1 și Condacul 1:
Icos 1
Arătatu-te-ai în vis împăratului celui cinstitor de Dumnezeu și pentru moartea voievozilor acelora l-ai îngrozit pe el, și degrab ascultând de porunca ta, Nicolae, a poruncit ca să-i elibereze pe dânșii. Pentru aceea, ei au fost cuprinși de bucurie și de frică, iar eu cu dânșii grăiesc ție, Sfinte Nicolae:
Bucură-te, capul cel sfințit;
Bucură-te, cel care ai sfărâmat capul cel diavolesc prin rugăciunile tale;
Bucură-te, slujitorule al Împăratului tuturor;
Bucură-te, ajutătorul celor credincioși;
Bucură-te, întărirea Ortodoxiei;
Bucură-te, pierzătorul celor fără de lege;
Bucură-te, cel care ești insuflat cu suflarea Duhului Sfânt;
Bucură-te, cel care ai pierdut viforul mulțimii zeilor;
Bucură-te, cel care ești dimpreună vorbitor cu îngerii;
Bucură-te, izgonitorul demonilor;
Bucură-te, glasul dumnezeieștilor cuvinte;
Bucură-te, cel care ai astupat gurile ereticilor;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Nicolae, mare făcător de minuni!
Condac 1
Cel care verși mir de mult preț la toată lumea, și mie, celui nevrednic și mai mult decât toți păcătos, dăruiește-mi ca să-ți aduc ție cântare, Părinte Nicolae. Tu, ca acela care ai îndrăznire către Dumnezeu, slobozește-mă din toate necazurile, ca să cânt ție: Bucură-te, Sfinte Ierarhe Nicolae, mare făcător de minuni!
Rugăciune către Sfântul Ierarh Nicolae
O, preabunule părinte Nicolae, păstorul și învățătorul celor care aleargă cu credință către a ta folosire și cu fierbinte rugăciune te cheamă pe tine, sârguiește degrab a le ajuta. Izbăvește turma lui Hristos de lupii ce o răpesc pe ea și toate părțile creștinești le ocrotește și le păzește prin sfintele tale rugăciuni, de gâlcevile lumești, de cutremur, de venirea altor neamuri, de robie și de războiul cel dintre noi, de foamete, de potop, de sabie, de boală și de moarte grabnică. Și precum ai miluit pe cei trei bărbați care ședeau în temniță și i-ai izbăvit pe ei de mânia împăratului și de tăierea sabiei, așa ne miluiește și pe noi, cei care cu mintea, cu cuvântul și cu lucrul suntem întru întunericul păcatelor, și ne izbăvește de mânia lui Dumnezeu și de chinul cel veșnic, pentru ca prin mijlocirea ta, cu ajutorul, cu mila și cu harul lui Hristos, Dumnezeu să ne dea viață liniștită și fără de păcat, ca să viețuim în veacul acesta, și de partea stării de-a stânga să ne izbăvească și de partea de-a dreapta, împreună cu toți sfinții, să ne învrednicim. Amin.
Binecuvântat este Dumnezeul nostru...
Citețul: Amin. Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție! Împărate ceresc... Sfinte Dumnezeule... Preasfântă Treime... Tatăl nostru...
Preotul: Că a Ta este împărăția...
Citețul: Amin. Doamne miluiește (de 12 ori). Slavă...Și acum...
Veniți să ne închinam... și îndată psalmul 142: Doamne, auzi rugăciunea mea...
Apoi cântam pe glasul al IV-lea: Dumnezeu este Domnul și S-a arătat nouă, bine este cuvântat Cel ce vine întru numele Domnului (de 3 ori )
Apoi troparele acestea, glasul al IV-lea (forma glasului al II-lea ), podobie: "Cel ce Te-ai înălțat pe cruce...":
Ca un preacald ocrotitor al celor din necazuri și al săracilor ajutător și sprijin, al călătorilor îndrumător cinstit, scapă-ne pe noi pe toți de nevoi și primejdii, sănătate dându-ne, bucurie și pace, ca un păstor preabun și milostiv, Sfinte Nicolae, Ierarhe al lui Hristos. (de 2 ori)
Slavă... Și acum... asemenea:
Nu vom tăcea, de Dumnezeu Născătoare, a spune pururea puterea ta noi, nevrednicii, că de nu ai fi stat tu înainte rugându-te, cine ne-ar fi scapăt pe noi de atâtea primejdii, sau cine ne-ar fi păzit pe noi până acum slobozi ? Noi de la tine, Stăpână, nu ne vom depărta, că tu mântuiești pe robii tăi pururea din toate nevoile.
Apoi îndată psalmul 50: Miluiește-mă, Dumnezeule...
Canonul
glasul al 8-lea, il punem pe 4, fară irmoase:
Cântarea I
irmos: "Apa trecând-o ca pe uscat..."
Stih: Sfinte Ierarhe Nicolae, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cu îngerii, Sfinte, fiind acum, cu dânșii te roagă, facatorule de minuni, să fim vindecați noi de patimi și de primejdii feriți să fim pururea.
Stih: Sfinte Ierarhe Nicolae, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
De toată ispita celui viclean, de sminteli cumplite, de nevoi și de întristări, păzește-ne, Sfinte, totdeauna, cu rugăciunile tale către Hristos.
Stih: Slava Tatălui și Fiului și Sfântului Duh.
Pe tine, Părinte, te-am câștigat ajutor preagrabnic în necazuri și supărări, și când călătorim călăuză, că tu pe Domnul Îl rogi pentru robii tăi.
Stih: Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Izvor nesecat de milostiviri, fiind tu, Stăpână, miluiește-ne și pe noi, cu apa îndurărilor tale, adăpând sufletul nostru cel însetat.
Cântarea a III-a
irmos: "Doamne, Cel ce ai facut..."
Stih: Sfinte Ierarhe Nicolae, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
A ta sfânta solire ajută grabnic pe cei ce sunt în primejdii grele, de moarte, pe mări și pe uscat, dar cu evlavie și cu credință, din inimi cheamă al tău nume sfânt, nădăjduind în el.
Stih: Sfinte Ierarhe Nicolae, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
De necazuri cumplite, de întristări și de pagube, Sfinte Nicolae, păzește pe cei ce pururea la ocrotirea ta cu umilință aleargă, sărutând icoana ta și preaslavindu-te.
Stih: Slava Tatălui și Fiului și Sfântului Duh.
Dăruiește-ne, Sfinte, cu părinteasca iubirea ta, ștergere greșelilor noastre și har îmbelșugat, că, izbăviți fiind, de tulburări și de patimi, să trăim în liniște în tot restul zilelor.
Stih: Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Nepătată Fecioară, scăparea lumii fiind doar tu, apară de sus că o Maică, pe cei ce caută, cu toată inima, a ta fierbinte solire și-i păzește neraniți, de vrăjmașii nevăzuți.
Apoi aceste stihiri:
Izbăvește de toată vătămarea, Părinte Sfinte, Nicolae, Facatorule de minuni, pe cei ce vin cu evlavie către tine.
Caută cu milostivire, prealăudată, de Dumnezeu Născătoare, spre necazul cel cumplit al trupului meu și vindecă durerea sufletului meu.
Apoi preotul rostește ectenia la care pomenește pe cei pentru care se face paraclisul, iar după ecfonis cântam:
Sedealna
glas 2, podobie: Ceea ce esti rugătoare calda...
Preacald rugător, ocrotitor creștinilor și bun solitor către Hristos pentru noi toți prin fapte te-ai arătat ; de aceea cu dragoste îți strigăm : Preasfintite Părinte, milostiv fă-L nouă pe Domnul, cu solirea ta.
Cântarea a IV-a
irmos: "Auzit-am, Doamne, taina..."
Stih: Sfinte Ierarhe Nicolae, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Preacinstită icoana ta, sufletelor noastre cu prisosință dă bucurie, har și liniște, Sfinte Nicolae, stând de față tu.
Stih: Sfinte Ierarhe Nicolae, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Mângâiere scârbiților, dăruiește grabnic cu îndurarea ta, izbăvire necăjiților și tămăduire celor suferinzi.
Stih: Slava Tatălui și Fiului și Sfântului Duh.
De primejdii, de pagube, de nedrepte chinuri, de strâmtorări și boli, îi păzești pe cei ce caută acoperământul tău cel plin de har.
Stih: Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Din al tău sfințit pântece Soarele dreptății ne-a răsărit nespus; deci, Curată, și pe noi acum cu ale Lui raze luminează-ne.
Cântarea a V-a
irmos: "Lumineaza-ne pe noi, Doamne..."
Stih: Sfinte Ierarhe Nicolae, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Multele minuni săvârșite tuturor în dar, izgonesc pe demoni cu puterea ta și împrăștie a patimilor negură.
Stih: Sfinte Ierarhe Nicolae, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Mult ajutător ești, Părinte, celor asupriți, izbăvitor celor aflați în nevoi și sprijin tare celor greu împovărați de boli.
Stih: Slava Tatălui și Fiului și Sfântului Duh.
Celor ce chemăm cu credință al tău nume sfânt ne ești fierbinte rugător și ne ajuți în toată vremea, cercetându-ne cu mila ta.
Stih: Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Sufletului meu celui mult însetoșat îi dă din apa vie a bogatei îndurări ce izvorăște din preadulce ocrotirea ta.
Cântarea a VI-a
irmos: "Rugăciunea mea voi varsa..."
Stih: Sfinte Ierarhe Nicolae, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Avându-te folositor în viață, și preabun ocrotitor în primejdii, ne izbăvim de nevoi în chip grabnic, prealaudate Părinte, cu mila ta; pentru aceea și vestim tuturor ajutorul tău către noi.
Stih: Sfinte Ierarhe Nicolae, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Din marea cea tulburată a vieții, din furtuna cea cumplită a durerii, din întreitul val de ispite și din noianul de temeri și întristări ridică-ne și ne adu la limanul cel lin și dumnezeiesc.
Stih: Slava Tatălui și Fiului și Sfântului Duh.
De bucurie și bunătate cerească umple sufletele noastre, Părinte, când la biserica ta cu credință venim cântând ocrotirea ta către noi, că tu, în chip prealuminat ne acoperi cu harul tău pururea.
Stih: Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Stăpână, cu îndurare privește către mine, cel nevrednic de milă, și-mi da să plâng cu mulțime de lacrimi viață mea cheltuită în dezmierdări, facându-mă ca de acum să plac Fiului tău Celui Milostiv.
Eu celui mult însetoșat îi dă din apa vie a bogatei îndurări ce izvorăște din preadulce ocrotirea ta.
Apoi aceste stihiri:
Izbăvește de toată vătămarea, Părinte Sfinte, Nicolae, Făcătorule de minuni, pe cei ce vin cu evlavie către tine.
Preacurată, care, prin cuvânt, negrăit ai născut pe Cuvântul în zilele cele mai de apoi, roagă-te Lui, ca una ce ai îndrăznire de Maică.
Preotul rostește ectenia, așa cum s-a arătat după cântarea a III-a, apoi cântam:
Condacul
glas 2, podobie : Cu sângiurile tale...
Celor ce au trebuință de mila ta, nu înceta a le da grabnic ajutor, fiind către noi îndurat și blând, iar la Hristos rugător cu osârdie, Părinte Ierarhe al Mirelor.
Prochimenul, glas 4:
Cinstită este înaintea Domnului moartea cuviosului Său.
Stih: Preoții Tăi, Doamne, se vor îmbracă întru dreptate și Cuvioșii Tăi se vor bucura.
Și se citește Sfânta Evanghelie de la Ioan (X, 9 - 16):
Zis-a Domnul: Eu sunt ușa. De vă intra cineva prin Mine, se va mântui, și va intra și va ieși și pășune va afla. Furul nu vine decât numai să fure, să junghie și să piardă. Eu am venit ca oile Mele viață să aibă și din belșug să aibă. Eu sunt Păstorul cel bun. Păstorul cel bun sufletul și-l pune pentru oi, dar cel plătit și care nu este păstor, ale cărui oi nu sunt ale lui, vede lupul venind și lasă oile și fuge, și lupul le răpește și risipește oile. Iar cel plătit fuge pentru că este plătit și nu-i pasă de oi. Eu sunt Păstorul cel bun și cunosc pe ale mele și sunt cunoscut de ale mele. Precum Mă cunoaște Tatăl, și Eu cunosc pe Tatăl; și sufletul Mi-l pun pentru oi. Am și alte oi, care nu sunt din staulul acesta; și pe acelea trebuie să le aduc; și vor asculta de glasul Meu și va fi o turmă și un păstor.
Slava... glas 2:
Pentru rugăciunile Ierarhului Tău, Milostive, curățește mulțimea greșalelor noastre.
Si acum...
Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Milostive, curățește mulțimea greșalelor noastre
Stihira, glas 6 (forma glasului 2), podobie: "Toată nădejdea..."
Stih: Miluiește-ne, Dumnezeule, după mare mila Ta și după mulțimea îndurărilor Tale curătește fărădelegile noastre.
Îndumnezeit fiind, plin de iubire și milă, pretutindeni sârguiești să ajuți degrab pe cei ce sunt învăluiți, că tu izbăvești pe toți cei ce ți se roagă în primejdii pe pământ și mări; pentru aceasta noi venim cu credință, rugându-te să fim păziți cu harul tău de necazuri, de ispite și de boli, Sfinte Nicolae, că astfel, mulțumind să te cântăm, preaminunate pastorule, făcător de mari minuni.
Diaconul (iar in lipsa lui, preotul ) rostește Rugăciunea:
Mântuiește , Dumnezeule, poporul Tău și binecuvintează moștenirea Ta, cercetează lumea Ta cu mila și cu îndurări, înalță fruntea creștinilor ortodocși și trimite peste noi milele Tale cele bogate; pentru rugăciunile Preacuratei Stăpânei noastre Născătoarei de Dumnezeu și pururea Fecioarei Maria; cu puterea cinstitei și de viață făcătoarei Cruci; cu ocrotirile cinstitelor, cereștilor netrupesti Puteri; pentru rugăciunile cinstitului, măritului Prooroc, Inaintemergătorului și Botezătorului Ioan; ale Sfinților, măriților și întru tot lăudaților Apostoli; ale tuturor sfințiților ierarhi; ale sfinților, măriților și bunilor biruitori mucenici; ale preacuvioșilor și de Dumnezeu purtătorilor Părinților noștri, ale Sfinților (N), a căror pomenire o săvârșim, ale Sfântului Ierarh Nicolae, arhiepiscopul Mirelor Lichiei, făcătorul de minuni, ale sfinților și drepților dumnezeiești Părinți Ioachim și Ana și pentru ale tuturor sfinților; rugămu-ne, Mult-milostive Doamne, auzi-ne pe noi păcătoșii, care ne rugăm Ție, și ne miluiește pe noi.
Strana: Doamne, miluiește (de 12 ori), cântat alternativ de cele două strane. Preotul rostește ecfonisul:
Cu mila și cu îndurările și cu iubirea de oameni ale Unuia-Născut Fiului Tău, cu Care ești binecuvântat, împreună cu Preasfântul și bunul și de viață făcătorul Tău Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.
Strana : Amin.
Cântarea a VII-a
irmos: "Tinerii cei ce au mers..."
Stih: Sfinte Ierarhe Nicolae, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
În cumplitele valuri ale vieții acesteia, tu ne apară și du-ne la limanul mântuitor și sigur al poruncilor Domnului, pe care tu le-ai urmat, Părinte înțelepte.
Stih: Sfinte Ierarhe Nicolae, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cercetându-ne, Sfinte, în chip tainic, ne vindecă de dureri și răni, și toată suferința din suflete și trupuri o înlătură, ca un bun, cu ajutorul ceresc, trimis de tine nouă.
Stih: Slava Tatălui și Fiului și Sfântului Duh.
Când pe marea vieții înotam și valurile ispitelor lovesc de pretutindeni sărmanul nostru suflet, alergăm la icoana ta, primind putere și har, cu sfânta ta solire.
Stih: Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Preacurată Fecioară cunoscută fă-mi calea în care voi umbla, ca, fară poticnire, mergând spre mântuire prin lucrarea virtuților, după sfârșit să primesc viață nesfârșită.
Cântarea a VIII-a
irmos: "Pe Împăratul ceresc..."
Stih: Sfinte Ierarhe Nicolae, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Având, mărite, către Hristos îndrăznire, mijlocește dezlegare de păcate, Sfinte Nicolae, pentru cei ce te cântă.
Stih: Sfinte Ierarhe Nicolae, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Râuri revarsă de ajutor și sfințire de la Duhul Sfânt icoana ta, Părinte, cugetele noastre sfintindu-le cu harul.
Stih: Binecuvântam pe Tatăl și pe Fiul și pe Sfântul Duh, Dumnezeu.
Preafericite, cu îndurările tale, dăruiește har și binecuvântare celor ce se află la ceas de îndoială.
Stih: Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Maică Fecioară, te rog să-mi fii ocrotire, izgonind toată ispita diavolească de la al meu suflet, orbit de lenevire.
Cântarea a IX-a
irmos: "Cu adevărat Născătoare..."
Stih: Sfinte Ierarhe Nicolae, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Privește cu iubire, Sfinte Ierarhe, spre cei ce vin la cinstita icoana ta și dăruiește-le sprijin și ajutor de sus.
Stih: Sfinte Ierarhe Nicolae, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Păstorule al Mirei, dai bună mireasmă, înmiresmând pe cei ce cu mirare vin, la minunata ta racla din care mir reverși.
Stih: Slava Tatălui și Fiului și Sfântului Duh.
Venind cu dor la tine, Sfinte Nicolae, primim degrab împlinire dorințelor și îți aducem din inimi alese mulțumiri.
Stih: Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Fecioară preacurată, ridică-mă pe mine din necuratele patimi, suindu-mă, prin curăția vieții, la înălțimi de har.
Apoi îndată: Cuvine-se cu adevărat să te fericim pe tine Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită și prea nevinovată și Maica Dumnezeului nostru.
Ceea ce ești mai cinstită decât Heruvimii și mai slăvită fară de asemănare decât Serafimii, care fară stricăciune pe Dumnezeu Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.
Apoi aceste stihiri, glas 8, podobie:
"Ceea ce ești mai cinstită...", în timpul cărora preotul cădește altarul și poporul:
Bucură-te, mare arhipăstor al celor din Mira și preabun povățuitor, bucură-te, Sfinte Părinte Nicolae, propovaduitorule al Sfintei Treimi.
Mare facatorule de minuni, bogații de daruri dobândind de la Dumnezeu prin a ta viață cu totul strălucită, împarți cu prisosință celor ce te cinstesc.
Bucură-te, mare apărător al celor ce cheamă al tău nume în ajutor, când sunt în primejdii pe ape sau pe cale, că tu, Părinte Sfinte, pe călători păzești.
Grabnic izbăvești pe cei clevetiți, vădind nedreptatea și scăpând pe cei asupriți, că în tot pământul, aievea sau în visuri, te faci văzut, Părinte, mustrând pe cei vicleni.
Pe toți cei ce vin la icoana ta, slăvite Ierarhe, căutând ocrotirea ta, scapă-i de necazuri și dă-le izbăvire de grelele ipite ce vin asupra lor.
Iertare păcatelor dăruiești și dai izbăvire de ispite și încercări, scăpând de primejdii, Părinte Nicolae, pe cei ce cu credință iți cântă laude.
Cetele puterilor netrupesti, cu Botezatorul, cu Apostolii lui Hristos și cu Născătoarea de Dumnezeu Măria, faceți rugăciune ca să ne mântuim.
Sfinte Dumnezeule...Preasfântă Treime...Tatăl nostru...
și după ecfonis cântam Troparul, glas 4, podobie: Degrab ne întâmpină...
Părinte, întregii lumi, ca un izvor nesecat, reverși râuri tainice de uimitoare minuni, din darul dumnezeiesc; scapi de ispite grele și de chinuri nedrepte, dai grabnic izbăvire, Nicolae slăvite; pentru care pretutindeni vestim ocrotirea ta.
Preotul rostește ectenia, pomenind pe cei pentru care se face paraclisul și Otpustul mic.
Apoi cântam aceasta stihiră glas 2, podobie: "Când de pe lemn...", vreme în care ne închinam icoanei sfântului:
Scapă-ne de primejdii și dureri, de cumplite boli și de patimi, preaînțelepte păstor, și ne apară pe noi de nedreptăți și sminteli, că venim la icoana ta, cu multă nădejde și din suflet te rugam să îndreptezi de acum calea vieții noastre, Părinte, ca să fim aflați și noi vrednici, de Împărăția celor fericiți.
Stăpână, primește rugăciunile robilor tăi și ne izbăvește pe noi de toată nevoia și necazul.
Toată nădejdea mea spre tine o pun, Maica lui Dumnezeu, păzește-mă sub acoperământul tău.
Noi minuni ale Sfântului Nicolae, traducere din limba rusă de Lucia Ciornea, Editura Sophia, București, 2004
https://ro.wikipedia.org
https://pravila.ro
https://www.rador.ro
http://www.basilicasannicola.it
https://www.crestinortodox.ro
https://gattobianco.com
https://www.crestinortodox.ro
https://www.familiaortodoxa.ro
https://doxologia.ro
https://www.crestinortodox.ro
https://doxologia.ro
