Panaghia Soumela este cu siguranță una dintre cele mai cunoscute și mai iubite icoane ale Fecioarei Maria. În aceste zile de sărbătoare duhovnicească, această sfântă icoană a Maicii Domnului este adusă spre închinare lângă racla cu moaștele Sfântului Dimitrie cel Nou, ocrotitorul Bucureștiului.
Fragment din Evanghelia zilei-Luca 11, 27-28:
"Şi când zicea El acestea, o femeie din mulţime, ridicând glasul, I-a zis: Fericit este pântecele care Te-a purtat şi fericiţi sunt sânii pe care i-ai supt!
Iar El a zis: Aşa este, dar fericiţi sunt cei ce ascultă cuvântul lui Dumnezeu şi-l păzesc."
Icoana Maicii Domnului "Panaghia Soumela” este o icoană făcătoare de minuni aflată în mănăstirea cu același nume din Vermion, Grecia, la aproximativ 90 de km de Tesalonic.
A fost ales ca loc de mănăstire Muntele Vermion din vecinătatea satului Castania, deoarece acesta amintește de frumuseţea sălbatică şi naturală a înălţimilor de pe Muntele Mela din Turcia, locașul anterior al acestui sfânt odor.
În biserica mănăstirii sfânta icoană este poziționată în partea stângă a naosului, pe un baldachin, înconjurată de candele, unde este cinstită cu evlavie de pelerinii de pretutindeni.
În fiecare an, în data de 15 august, la Praznicul Adormirii Maicii Domnului, o mulțime de pelerini din întreaga lume călătoresc la Mănăstirea de pe Muntele Vermion pentru a cinsti Icoana Panaghia Soumela.
Chipul Maicii Domnului zugrăvit aici se apropie cel mai mult de cel real, deoarece este una din cele trei icoane pictate de Sfântul Apostol și Evanghelist Luca la cererea Sfintei Fecioare. Mai mult de atât, chiar Sfântul Luca i-a dăruit o cinstire deosebită acestei icoane, purtând-o cu el peste tot pe unde a predicat Cuvântul lui Dumnezeu.
Iconografic, această sfântă icoană este de tip Hodighidria, în care Fecioara Maria ţine Pruncul pe braţul stâng, iar cu mâna dreaptă ne arată și ne călăuzește către fiul ei și Dumnezeul nostru Iisus Hristos, care este Calea, Adevărul și Viața. Pruncul Iisus, în timp ce în mâna stângă ţine un sul de hârtie, simbolizând Evanghelia, cu mâna dreaptă binecuvântează.
Cum arată azi Panaghia Soumela?
Icoana a fost ruptă în două și deteriorată de-a lungul timpului astfel că nu se mai poate distinge nicio urmă a formei și a îmbrăcămintei persoanelor reprezentate, cu excepția formei Fecioarei Maria și a Pruncului Iisus.
Cu toate acestea, placarea cu aur este în stare foarte bună și poartă inscripția IC. XC. MP. ΘΥ. H COYMELHTHCA (Maica Domnului Iisus Hristos Soumeliotissa).
Pe părțile laterale există reprezentări ale profeților David, Isaia, Moise și Aaron, în timp ce doi îngeri țin o coroană mare deasupra capului Fecioarei. În partea de jos este inscripționată o rugăciune pentru cei care au realizat ferecătura, datată la 1700.
Conform unei reconstituiri Icoana Panaghia Soumela arată astfel:
Pentru mai multă siguranță icoana și frecătura sa, sunt protejate de o carcasă de lemn.
Din punct de vedere etimologic, denumirea icoanei "Soumela", este legată de numele unei mănăstiri și a muntelui pe care a fost zidită-Muntele Mela, situat în Trapezunt (azi Trabzon, Turcia ).
Termenul de „Panaghia”, care provine din limba greacă, înseamnă „Preasfânta” și este un titlu acordat Maicii Domnului. În iconografie, „Panaghia” se referă la icoane ale Fecioarei Maria.
Iar "stou mela” înseamnă "la (de la) mela”. Cu alte cuvinte Icoana Panaghia Soumela, se traduce Icoana Preasfintei Fecioarei Maria de la Muntele Mela.
Potrivit tradiției, icoana a fost pictată de Sfântul Apostol și Evanghelist Luca.
Evanghelistul Luca a pictat, la cererea Maicii Domnului, trei icoane ale Fecioarei Maria. Celelalte două icoane sunt, una în Mănăstirea Kykkos din Cipru, iar cealaltă în Mănăstirea Peșterii Mari.
Icoana Maicii Domnului Kykkiotisa-Cipru
După trecerea la cele veșnice a Sfântului Evanghelist, icoana a fost luată de ucenicul său Anania și pentru o perioadă de timp a stat într-o mănăstire de lângă Acropole (de unde și prima denumire de Ateniana) și apoi mutată în Thiva, lângă Atena, în Biserica Panaghia Ateniana.
Dar într-o zi, în jurul anului 380, icoana a dispărut din biserica din Atena. Potrivit mărturiilor, icoana nu a fost furată, ci a zburat miraculos într-o direcție necunoscută. Maica Domnului a dus-o în Muntele Mela din Trapezunt.
Icoana a fost găsită de doi călugări, Barnabas și Sofronie, într-o peșteră, tot la îndemnul Maicii manifestat în vis. După ce au căutat-o în mănăstirile din Meteora, Sfântul Munte, Maronia (Tracia) și Constantinopol, în cele din urmă au ajuns la Trapezunt. Au mers până în momentul în care au ajuns în fața întrării unei peșteri cu o strălucire aurie. Această strălucire nu era alta decât lumina icoanei. Pe locul unde se afla peștera, cei doi călugări au decis să construiască o mănăstire (386). În scurt timp, mănăstirea a devenit faimoasă în întreaga lume ortodoxă.
Călugării Barnabas și Sofronie
Începând cu sfârșitul secolului al IV-lea Icoana este cunoscută cu numele "Panaghia Soumela”.
Odată cu ocuparea Trapezuntului de către turci, în 1461, a fost ocupată și mănăstirea. În pofida acestor vremuri tulburi, monahii au rămas în mănăstire nestrămutați în credință și tradiție.
Apoi, în anul 1924, mănăstirea a fost distrusă și grecii deportați, monahii au ascuns icoana Maicii Domnului în capela Sfintei Barbara, care se afla la aproximativ un kilometru distanță de mănăstire. Și de data aceasta, Maica Domnului a făcut o minune, salvând astfel sfânta sa icoana. Alături de aceasta atunci au fost ascunse și manuscrisul Evangheliei scrise pe pergament de Sfântul Hristofor, și o parte din Sfânta Cruce oferită de Împăratul Manuel al III-lea Comnenos. 
Mănăstirea Panaghia Soumela din Muntele Mela, Turcia
Mai târziu, în perioada anilor 1931, un călugăr pe nume Ambrozie, ajutat fiind și de soldați turci și greci, a găsit sfânta icoană și a dus-o în Atena, unde a fost păstrată în Muzeul Bizantin din Atena până în 1951, când Dr. Filon Ktenides a înființat în Tesalonic "Fundația Panaghia Soumela” .
Aceștia i-a susținut pe ponții din Grecia să construiască o nouă biserică "Panaghia Soumela”. Biserica a fost ridicată pe un loc asemănător cel inițial din Muntele Mela, respectiv în Munți Macedoneni, satul Castania din Vermio. Pe 15 august 1951 a fost pusă piatra de temelie a noii mănăstirii, iar un an mai tărziu, pe 15 august 1952, icoana Maicii Domnului Panaghia Soumela a fost adusă în aceast nou lăcaș de cult.
Aproximativ 40 de ani mai târziu, în august 1993, au fost aduse de la Muzeul Bizatin din Atena, Sfânta Cruce și Evanghelia Sfântului Hristofor.
Pentru prima dată această sfântă icoană a fost la noi în țară în cursul anului 2022, în Duminica Femeilor Mironosițe, la unul din hramurile Mănăstirii Pantrocrator din Drăgănești Vlașca, județul Teleorman.
De asemenea, marți, 24 octombrie 2023, la finalul procesiunii „Calea Sfinților” au sosit la București, din Grecia, icoana Maicii Domnului Panaghia Soumela și moaștele Sfântului Mare Mucenic Dimitrie, acestea fiind aduse de Mitropolitului Pantelimon de Veria. Sfintele odoare au fost primite de Patriarhul României într-o ceremonie care a avut loc la altarul exterior al Catedralei Patriarhale, fiind așezate în continuare spre închinare lângă racla cu moaștele Sfântului Dimitrie cel Nou, ocrotitorul Bucureștiului.
În privința icoanei Panaghia Soumela, Patriarhul Daniel a menționat o recentă descoperire:
„Nu demult, s-a descoperit că în secolul al 17-lea Doamna Maria, soția Voievodului Șerban Cantacuzino, Domnul Țării Românești, a adăugat la această icoană din Trapezunt o coroană de argint aurit împodobită cu pietre scumpe, cerând astfel ajutorul Maicii Domnului pentru întreaga sa familie”.
Există și o inscripție care prezintă numele soției domnitorului, a adăugat Preafericirea Sa.
Maica Domnului a făcut și încă mai face multe minuni cu această icoană.
Reamintim momentul în care, în anul 380, această sfântă icoană a fost dusă în mod miraculos de Maica Domnului, din Atena în Muntele Mela. Apoi, descoperirea acesteia celor doi călugări, Barnabas și Sofronie, îndrumați în vis de Maica Domnului, către peștera din Trapezunt.
Icoana Panaghia Soumela, constituie un simbol al grecilor din Pont, care au cerut mijlocirea Maicii Domnului în vremurile de opresiune și suferință.
În istoria sa, Mănăstirea Panaghia Soumela din Trapezunt a fost jefuită de numeroase ori însă a fost de fiecare dată reconstruită, ultima construcție datând din 644. S-au păstrat numeroase marturii cu privire la intervenția minunată a Maicii Domnului pentru salvarea Mănăstirii.
Spre exemplu problema gravă a alimentării cu apă a mănăstirii a fost rezolvată, conform tradiției într-un mod miraculos. Rațiunea umană nu reușește încă să găsească un răspuns la miracolul prin care apa țâșnește dintr-o stâncă de granit. Iar proprietățile sale vindecătoare fac mănăstirea binecunoscută până la marginile pământului, atât printre creștini, precum și printre musulmani.
De asemenea acolo se întâmplă minuni legate și de femei care au reușit prin rugăciune să devină mame.
Într-o omilie rostită în Mănăstirea Panaghiei Soumela din Pont, în timpul celei de-a patra Sfinte Liturghii Patriarhale din 15 august 2013, Patriarhului Ecumenic Bartolomeu, spunea : „...Panaghia, <<a împărăţit în inimile noastre>> fântâni de multe feluri, nevăzut şi mistic, dar, în acelaşi timp, real, harul său şi ea lucrează minuni celor care fug la ea cu credinţă.”
Evanghelia zilei-15 august
Luca, Cap.10:
Luca, Cap. 11:
Acatistul Adormirii Maicii Domnului
Troparul Adormirii Maicii Domnului, glasul 1:
Întru naştere fecioria ai păzit, întru adormire lumea nu ai părăsit, de Dumnezeu Născătoare. Sculatu-te-ai la viaţă, fiind Maica Vieţii, şi cu rugăciunile tale, izbăveşti din moarte sufletele noastre.
Condacul 1
Celei alese dintre toate neamurile, Maicii lui Dumnezeu, Împărătesei, celei ce te sui de la pământ la cer, cântare cu cucernicie, pentru preacinstita ta adormire, aducem ţie, Născătoare de Dumnezeu. Iar tu, ca ceea ce ai biruinţă peste moarte, de toate întâmplările aducătoare de moarte ne păzeşte pe noi, ca să-ţi cântăm: Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, care întru adormirea ta nu ne laşi pe noi!
Icosul 1
Îngerul întâistătător din cer a fost trimis să spună Născătoarei de Dumnezeu mutarea ei la cer, fără de grijă şi mai înainte să vestească venirea la ea a Fiului lui Dumnezeu. Şi luminat strălucind, înaintea ei stând, a zis aşa:
Bucură-te, preaveselă Maică a Împăratului;
Bucură-te, Maica lui Dumnezeu, Împărăteasa cerului şi a pământului;
Bucură-te, preamărită, că vine cu slavă la tine Fiul lui Dumnezeu să te ia la cer;
Bucură-te, ceea ce eşti preamărită, prin vestirea ducerii tale către Fiul tău şi Dumnezeu;
Bucură-te, cea aleasă de Dumnezeu din toate neamurile;
Bucură-te, sfântă încăpere a Cuvântului lui Dumnezeu;
Bucură-te, plinirea vestirii profeţilor;
Bucură-te, preacinstită cunună a apostolilor;
Bucură-te, podoaba şi stăpânirea ocârmuitorilor;
Bucură-te, înfrumuseţarea arhiereilor şi podoaba preoţilor;
Bucură-te, povăţuitoarea monahiilor, celor înţelepţite de Dumnezeu, către Împărăţia cea de sus;
Bucură-te, ceea ce deschizi uşile raiului neamului creştinesc, celor care pururea te fericesc pe tine;
Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, care, întru adormirea ta nu ne laşi pe noi!
Condacul al 2-lea
Marii ierarhi Dionisie, tainicul ceresc, Ierotei cel minunat şi Timotei, cel încuviinţat cu dumnezeiasca arhierie, văzând ceata Apostolilor, adusă cu voia ta pe nori de la marginea lumii, la preacinstită adormirea ta, preanevinovaţi cântau lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 2-lea
Toată făptura cea înţelegătoare, împreună cu căpeteniile cetelor cereşti, au venit cu Împăratul lor, Care, în mâinile cele începătoare de viaţă, a luat sufletul Mamei Sale. Iar Petru, cel cu credinţă fierbinte, cu multe lacrimi a zis către ea aşa:
Bucură-te, Maica Făcătorului lumii care te-ai suit la cele fără de grijă;
Bucură-te, ceea ce te-ai mutat la lărgimile cele mari ale cerului;
Bucură-te, că prin suirea ta, ai sfinţit cele patru stihii;
Bucură-te, că prin mergerea ta, ai veselit cele cereşti;
Bucură-te, ceea ce ai fost primită în frumosul Ierusalim de sus;
Bucură-te, ceea ce cu bucurie ai intrat în lăcaşurile cele nefăcute de mâini omeneşti;
Bucură-te, Împărăteasa heruvimilor şi a serafimilor;
Bucură-te, stăpâna îngerilor şi a arhanghelilor;
Bucură-te, mângâierea şi izbăvirea credincioşilor;
Bucură-te, ajutorul şi sprijinirea moştenirii tale;
Bucură-te, solitoarea către Dumnezeu, pentru tot neamul creştinesc;
Bucură-te, întru tot bună şi dătătoarea tuturor bunătăţilor;
Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, care întru adormirea ta nu ne laşi pe noi!
Condacul al 3-lea
Puterea Celui de Sus a răpit din India pe Toma, care prin oarecare voire a lui Dumnezeu nu s-a întâmplat la preacinstita adormire a Maicii lui Dumnezeu să fie de faţă, şi a fost dus la mormântul cel primitor de viaţă. Deci pentru Toma, fiind desfăcut mormântul, plecându-se să o vadă acolo, a cunoscut că este înălţată la cer, şi crezând vedeniei sale celei din călătorie prin văzduh, a cântat: Aliluia!
Icosul al 3-lea
A înţeles astfel ucenicul că din iconomia lui Dumnezeu i-a fost rânduit să nu se întâmple să fie la înmormântarea Maicii Domnului împreună cu ceilalţi. Pentru aceea, bucurându-se pentru adormirea ei cea fără de moarte, a zis aşa:
Bucură-te, că ai fost luată de la pământ de Fiul tău;
Bucură-te, că te-ai suit la cele înalte, spre a te îndulci de slava lui Hristos;
Bucură-te, că te-ai suit la cele de sus, înconjurată de toate căpeteniile îngereşti, şi i-ai aruncat lui Toma omoforul tău din văzduh, ca o adeverire, spre mărturie;
Bucură-te, că ai fost purtată de heruvimi, la cele mai presus de ceruri;
Bucură-te, că ai fost înălţată cu cântare de mare cuviinţă prin porţile cereşti, de mai-marii puterilor îngereşti;
Bucură-te, că eşti înconjurată şi fericită de toţi locuitorii cerurilor;
Bucură-te, cer pământesc, care eşti înălţată la locuinţa Celui de Sus;
Bucură-te, tronul Domnului, care eşti înălţată de la pământ la Împărăţia cerească;
Bucură-te, solitoarea noastră şi tare sprijinire la Fiul tău;
Bucură-te, chezăşia noastră către Dumnezeu, spre mântuire;
Bucură-te, împărăteasa creştinilor şi ajutătoare pentru dobândirea Împărăţiei cereşti;
Bucură-te, Maica Vieţii, şi, după Dumnezeu, nădejdea vieţii noastre celei veşnice;
Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, care întru adormirea ta nu ne laşi pe noi!
Condacul al 4-lea
Vifor de gânduri netrebnice şi necredincioase având în sine evreul Atonie şi văzând pe purtătorii de Dumnezeu Apostoli ducând la mormânt cu mare cinste trupul cel preacurat al Maicii lui Dumnezeu, s-a pornit ca să-l răstoarne. Dar fără de veste, odată cu orbirea, i s-au tăiat şi mâinile, ce au rămas lipite de pat. Acela apoi, prin credinţă, Mamă a lui Dumnezeu te-a mărturisit pe tine, cântând lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 4-lea
Auzind tainicii apostoli şi singurii văzători ai Cuvântului pe îngeri cântând înalte cântări, la înmormântarea trupului celui de Dumnezeu purtător, şi vrând să-i dea cinstea cea plăcută lui Dumnezeu, s-au nevoit cu un glas a cânta aşa:
Bucură-te, ceea ce ai luat buna vestire, pentru mergerea ta la Împărăţia cea de Sus;
Bucură-te, ceea ce de la binevestitorul Gavriil ai primit ramura cea de bucurie a raiului;
Bucură-te, că ai luminat mulţimea heruvimilor cea preacinstită;
Bucură-te, că ai luminat firea serafimilor cea preamărită;
Bucură-te, ceea ce ai fost de patriarhii Avraam, Isaac şi Iacov mai înainte închipuită;
Bucură-te, ceea ce ai fost de profet mai înainte vestită;
Bucură-te, că ai înfrânt semeţia cea rea a evreului;
Bucură-te, că ai dat lui vindecare;
Bucură-te, ceea ce ai întors necredinţa lui Atonie la credinţă;
Bucură-te, ceea ce ai primit pocăinţa lui;
Bucură-te, că înalţi la cer pe cei ce au iubire şi credinţă către tine;
Bucură-te, că eşti izbăvitoarea celor ce cu credinţă tare cheamă numele tău în ajutor;
Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, care întru adormirea ta nu ne laşi pe noi!
Condacul al 5-lea
Sfinţii Apostoli, ca nişte stele conduse de Dumnezeu fiind în lume, împrăştiaţi pentru predicarea Evangheliei, răpiţi au fost pe nori prin văzduh şi aduşi spre înmormântarea Maicii Domnului, pe care cu laude şi cu cântare petrecând-o împreună cu îngerii cântau: Aliluia!
Icosul al 5-lea
Văzând văzătorii de Dumnezeu pe Stăpânul lor luând în mâini sufletul Maicii Sale şi cunoscând că El este Domnul, s-au nevoit cu cântări sfinte a lăuda pe cea binecuvântată şi au cântat aşa:
Bucură-te, Împărăteasă, care ai purtat pe Cel ce împărăţeşte peste toate;
Bucură-te, ceea ce şi tu însăţi eşti purtată de mâinile Fiului tău;
Bucură-te, sceptru împărătesc, din dreapta lui Hristos;
Bucură-te, stâlparea porumbiţei, cea din mâna lui Noe;
Bucură-te, toiagul lui Aaron, care a odrăslit neputreziciunea;
Bucură-te, crinul cel neveştejit, care a înflorit nemurirea;
Bucură-te, chivotul însufleţit de Dumnezeu, al dumnezeiescului Părinte David;
Bucură-te, psaltire şi alăută preafrumoasă, ce ai ridicat mărirea profeţiei;
Bucură-te, chivot însufleţit al sfinţeniei Domnului;
Bucură-te, viaţă care ne-ai adus pe noi întru bucurie Domnului;
Bucură-te, cortul cel umbrit de heruvimi;
Bucură-te, Sfânta Sfintelor, cea grăită de serafimi;
Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, care întru adormirea ta nu ne laşi pe noi!
Condacul al 6-lea
Apostolii, purtători ai cuvântului lui Dumnezeu în lume, după ducerea Maicii Domnului la cele de sus, fiind aşezaţi la obişnuita masă comună şi luând o parte de pâine şi înălţând-o în numele Domnului, deodată au văzut de sus pe Împărăteasa, Născătoarea de Dumnezeu, împreună cu îngerii purtători de lumină, şi auzind-o, dându-le lor pace de la Fiul ei şi Dumnezeu, au cântat: Aliluia!
Icosul al 6-lea
Strălucit-a nouă de voie Hristos, Soarele dreptăţii, din preacuratele tale coapse şi prin buna înţelepciune a predicii Apostolilor lumea s-a luminat, iar pe tine, Maica Lui din neam în neam te-a preamărit. Pentru aceasta şi noi te fericim cântând ţie:
Bucură-te, pururea Fecioară, că de toate neamurile în veci eşti mărită;
Bucură-te, preabună şi preaîndurată, asupra oamenilor mare ajutătoare;
Bucură-te, că ai împlinit făgăduinţa cetei ucenicilor;
Bucură-te, că, prin mijlocirea ta, dai pace lumii de la Fiul tău şi Dumnezeu;
Bucură-te, privire preadorită şi dulce a sfinţilor;
Bucură-te, bucuria cea întru tot veselitoare, a preacuvioaselor maici şi a sfintelor fecioare;
Bucură-te, că treci peste corturile drepţilor din rai;
Bucură-te, că îndreptezi pe toţi spre dumnezeiasca slavă cerească;
Bucură-te, plinirea doririi tuturor lucrurilor celor bune;
Bucură-te, începutul mântuirii omeneşti;
Bucură-te, Împărăteasa celor ce împărăţesc după Dumnezeu pe pământ;
Bucură-te, Doamna şi Stăpâna celor ce domnesc după Domnul şi Stăpânul cerului;
Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, care întru adormirea ta nu ne laşi pe noi!
Condacul al 7-lea
Pe toţi cei ce vor să intre cu credinţă în sfânta ta biserică, Născătoare de Dumnezeu, pururea îi miluieşti, iar pe cei ce te măresc, de toate asupririle şi supărările îi izbăveşti. Pentru aceea, şi binecredinciosului nostru popor, care pururea te fericeşte, învingere asupra potrivnicului îi dăruieşte şi toate cele de mântuire ne dă nouă, care ne rugăm ţie, cântând: Aliluia!
Icosul al 7-lea
Arătat-a făptură nouă, arătându-Se nouă Domnul, Făcătorul tuturor, prin tine, Născătoare de Dumnezeu; iar tu, având purtare de grijă pentru noi, care cu cinste serbăm adormirea ta, primeşte să cântăm ţie unele ca acestea:
Bucură-te, Maica lui Dumnezeu, cea aleasă dintre pământeni;
Bucură-te, ceea ce eşti mai presus de cele pământeşti şi de cele cereşti;
Bucură-te, că te-ai suit mai sus de heruvimi şi de serafimi;
Bucură-te, că ai adunat prin nori ceata Apostolilor la înmormântarea ta;
Bucură-te, căci, cu puterea lui Dumnezeu, dovedire învederată, după înmormântarea ta, înaintea lui Toma te-ai arătat în văzduh, când venea pe nori;
Bucură-te, că prin aceasta ai adeverit mutarea ta cu trupul la cer;
Bucură-te, că ai dat lui Toma omoforul tău, ca o podoabă de încredinţare a mutării tale;
Bucură-te, ceea ce eşti împodobită cu frumuseţea tuturor virtuţilor;
Bucură-te, ceea ce ai primit în pântecele tău pe Fiul lui Dumnezeu spre mântuirea oamenilor;
Bucură-te, ceea ce ai înflorit ca un finic cu trupul;
Bucură-te, că te-ai înălţat ca un cedru în slava cea cerească;
Bucură-te, pomul vieţii, cel sădit în mijlocul raiului celui de sus;
Bucură-te, corabia cea înţelegătoare, ce te-ai înălţat din potopul morţii, la cele de sus;
Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, care întru adormirea ta nu ne laşi pe noi!
Condacul al 8-lea
Ca pe un soare întru cele de sus ştiindu-te pe tine, Stăpână aleasă, suită de Fiul tău la frumuseţile cele mai presus de fire şi la bunătăţile cele nespuse din ceruri, fiind ţinută cu plăcere în mâinile Lui şi cu bucurie stând la dreapta Lui cea începătoare de viaţă, pururea cântăm Lui: Aliluia!
Icosul al 8-lea
Cu totul fiind ridicată la cele cereşti, iar pe cele pământeşti nelăsându-le Maica lui Dumnezeu, de mâinile Fiului tău ai fost purtată întru cele nepătrunse, la Ierusalimul cel de sus, în cetatea cea frumoasă şi cu totul luminată ai intrat, de heruvimi şi de toate puterile cereşti fiind înconjurată şi cântându-ţi-se unele ca acestea:
Bucură-te, al cărei sfânt suflet se sălăşluieşte în Sionul cel de sus şi prealuminat;
Bucură-te, al cărui trup nestricăcios se preamăreşte, împreună cu sufletul;
Bucură-te, ceea ce ai intrat în cetatea cea împărătească a Atotţiitorului;
Bucură-te, ceea ce te-ai înălţat în raiul cel frumos, sădit sus în ceruri;
Bucură-te, ceea ce te-ai mutat în cetatea împodobită cu pietre strălucitoare;
Bucură-te, ceea ce eşti dusă în cetatea cea înconjurată de oştile cele preaînalte;
Bucură-te, că eşti luată mai presus de ceruri de Fiul tău, cu bună cuviinţă dumnezeiască;
Bucură-te, că eşti mai cinstită decât toate minţile cele nematerialnice ale îngerilor;
Bucură-te, ceea ce duci rugăciunea celor credincioşi la Fiul tău şi Dumnezeu;
Bucură-te, ceea ce te rogi neîncetat pentru noi la tronul Fiului tău şi Dumnezeu;
Bucură-te, solitoarea către Dumnezeu, pentru mântuirea lumii;
Bucură-te, apărătoarea neamului creştinesc, dăruită de Dumnezeu;
Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, care întru adormirea ta nu ne laşi pe noi!
Condacul al 9-lea
Toată firea îngerească te înalţă pe tine, Născătoare de Dumnezeu, iar neamurile omeneşti te măresc, ca pe o maică a lui Dumnezeu, şi serbează preacinstită adormirea ta, Împărăteasă. Căci pământenii prin tine se împreună cu cele cereşti, iar noi într-un glas cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 9-lea
Cuvintele înaripate ale profeţilor, cele de Dumnezeu insuflate, acum le vedem împlinite întru tine, Născătoare de Dumnezeu. Căci cu adevărat ai născut nouă pe Dumnezeu cu trup. Pentru aceea, crezând taina Cuvântului lui Dumnezeu, cântăm ţie unele ca acestea:
Bucură-te, începutul cel deplin al Legii şi al profeţilor;
Bucură-te, steaua lui Iacov, cea prevestită de Valaam;
Bucură-te, patul marelui Împărat, cel vestit de Solomon;
Bucură-te, lâna cea rourată de Iisus, preînchipuită de Ghedeon;
Bucură-te, rugul cel nears, mai înainte văzut de primitorul Legii, Moise;
Bucură-te, munte sfânt, privit de bărbatul doririlor;
Bucură-te, scară cerească, văzută de Iacov;
Bucură-te, uşă pecetluită şi neumblată, mai înainte văzută de Iezechiel;
Bucură-te, soarele locuirii lui Hristos, cel mai înainte arătat psalmistului David;
Bucură-te, taina ce s-a prezis de profeţi în multe chipuri;
Bucură-te, că întru tine s-au închipuit cuvintele prezise ale tuturor profeţiilor;
Bucură-te, că ai primit toată iconomia Celui de Sus, pentru mântuirea lumii;
Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, care întru adormirea ta nu ne laşi pe noi!
Condacul al 10-lea
Vrând să mântuiască lumea, Domnul tuturor din neamul pământenilor te-a ales pe tine Maică pentru Sine. Făcându-Se om pentru noi, S-a suit la cer, de unde Se pogorâse şi cu Sine te-a ridicat şi pe tine, spre a petrece în slava cea veşnică a Împărăţiei, împreună cu Dânsul, fără de sfârşit. Pentru aceea, ca un Dumnezeu, auzi de la toţi: Aliluia!
Icosul al 10-lea
Zid eşti credincioşilor, Născătoare de Dumnezeu, Fecioară. Şi apărătoare tuturor celor ce aleargă la tine, Preacurată, căci tu te-ai mutat la ceruri, ca să fii solitoarea cea mai de aproape, pentru toţi care cântă ţie:
Bucură-te, cetatea marelui Împărat, aşezată deasupra munţilor cereşti;
Bucură-te, zid şi acoperământ, ce nu te ascunzi de la a noastră stăruinţă;
Bucură-te, că ajuţi pe cei credincioşi să biruie uneltirile duşmanilor;
Bucură-te, că ai înfrânt mulţimea agarenilor;
Bucură-te, păzitoarea cea neclintită a ortodocşilor;
Bucură-te, împrăştierea ereticilor;
Bucură-te, că ne eşti pace şi bucurie;
Bucură-te, că ai călcat iadul cel atotpierzător;
Bucură-te, cununa aleasă a celor ce cu mintea întreagă luptă împotriva pornirilor trupului;
Bucură-te, preamărirea cea mult preţuită a nevoitorilor mucenici;
Bucură-te, solitoarea odihnei celei fericite a ostenitorilor cuvioşi;
Bucură-te, dătătoarea bucuriei celei veşnice a monahilor celor ce bine au vieţuit;
Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, care întru adormirea ta nu ne laşi pe noi!
Condacul al 11-lea
Toată cântarea cetelor îngereşti laudă adormirea ta cea preacinstită, ceea ce eşti cu totul lăudată, Stăpână Împărăteasă, de Dumnezeu Născătoare. Iar noi din inimă aducem ţie, care eşti maica tuturor, smerita noastră rugăciune, împreună cu oştile cereşti, cântând lui Dumnezeu, Celui ce, după vrednicie, te-a preamărit pe tine: Aliluia!
Icosul al 11-lea
Făclie primitoare de lumina cea adevărată te-ai arătat nouă, celor de pe pământ. Căci tu luminezi sufletele şi le îndreptezi spre cunoştinţa de Dumnezeu, ale celor ce serbează mutarea ta cea cu totul cinstită. Pentru aceasta cântăm ţie unele ca acestea:
Bucură-te, făclia cea nestricată a focului celui nematerialnic;
Bucură-te, aurora cea netrecătoare a luminii celei neînserate;
Bucură-te, lună strălucitoare din Soarele dreptăţii;
Bucură-te, lumină ce luminezi în întuneric;
Bucură-te, făclie pusă în sfeşnicul cel preaînalt;
Bucură-te, izvorul vieţii, cel răsărit din mormânt la lumină;
Bucură-te, Maica Luminii, care călăuzeşti sufletele celor evlavioşi;
Bucură-te, Maica Dumnezeului tuturor, care mângâi sufletele celor întristaţi;
Bucură-te, ceea ce dăruieşti sfârşit bun celor ce nădăjduiesc spre tine;
Bucură-te, ceea ce la Judecata Fiului tău găteşti credincioşilor tăi moştenirea celor din dreapta Lui;
Bucură-te, preafericită, că prin tine vom fi şi noi fericiţi, avându-te pe tine ajutătoare şi sprijinitoare în rugăciuni;
Bucură-te, preabinecuvântată din neam în neam, că Domnul este cu tine, şi prin tine cu noi;
Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, care întru adormirea ta nu ne laşi pe noi!
Condacul al 12-lea
Văzând mulţimile îngereşti harul măririi, în slăvitul Tron ceresc, dăruit Maicii lui Dumnezeu celei cinstite, cu şederea de-a dreapta Fiului ei şi Dumnezeu, i s-au închinat ei Scaunele şi Puterile, au înconjurat-o Începătoriile şi Căpeteniile, i s-au plecat înfricoşaţi Heruvimii, Serafimii şi Domniile, împreună cu Arhanghelii şi Îngerii, care smeriţi, o preamăreau cântând: Aliluia!
Icosul al 12-lea
Cântând întru tot cinstita ta adormire, lăudăm toţi înălţarea ta la ceruri, Împărăteasă, Maică a lui Dumnezeu. Iar tu, sfinţeşte, măreşte şi miluieşte pe toţi cei ce cu dragoste te laudă aşa:
Bucură-te, ceea ce ai curăţit pământul, cu paşii preacuratelor tale picioare;
Bucură-te, ceea ce ai sfinţit văzduhul cu suirea ta la cer;
Bucură-te, ceea ce te-ai suit la înălţimea cerească;
Bucură-te, ceea ce priveşti toată frumuseţea cea negrăită;
Bucură-te, că şezi întru slava Fiului tău şi Dumnezeu;
Bucură-te, că te bucuri în veci cu Fiul tău şi Dumnezeu;
Bucură-te, frumuseţea din dreapta Domnului, care înfrumuseţezi pe toţi cei ce în ceruri te fericesc pe tine;
Bucură-te, bucuria tuturor pământenilor care nădăjduiesc spre tine;
Bucură-te, ceea ce eşti îmbrăcată în soare, care străluceşti cu harul şi cu mărirea toată lumea;
Bucură-te, ceea ce te-ai făgăduit a păzi şi a mântui pe toţi care te cheamă din toată inima;
Bucură-te, Maica lui Dumnezeu, ceea ce eşti mai cinstită şi de Dumnezeu Născătoare numită;
Bucură-te, care de la răsărit şi până la apus eşti preamărită de toţi credincioşii ortodocşi;
Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, care întru adormirea ta nu ne laşi pe noi!
Condacul al 13-lea
O, Maică prealăudată a Împăratului cerului şi al pământului, a lui Hristos Dumnezeul nostru, Celui nemuritor, Care vieţuieşte şi după moarte, primeşte de la noi, la cinstită adormirea ta, această rugăciune de acum şi în viaţa aceasta şi, la vremea morţii noastre, scapă-ne de toată nenorocirea şi chinul; şi Împărăţiei celei cereşti ne învredniceşte, Împărăteasă, pe noi cei care cântăm lui Dumnezeu: Aliluia! (Acest condac se zice de trei ori.)
Apoi se zice din nou Icosul 1: Îngerul întâistătător din cer a fost trimis..., Condacul 1: Celei alese dintre toate neamurile...,
Icosul 1
Îngerul întâistătător din cer a fost trimis să spună Născătoarei de Dumnezeu mutarea ei la cer, fără de grijă şi mai înainte să vestească venirea la ea a Fiului lui Dumnezeu. Şi luminat strălucind, înaintea ei stând, a zis aşa:
Bucură-te, preaveselă Maică a Împăratului;
Bucură-te, Maica lui Dumnezeu, Împărăteasa cerului şi a pământului;
Bucură-te, preamărită, că vine cu slavă la tine Fiul lui Dumnezeu să te ia la cer;
Bucură-te, ceea ce eşti preamărită, prin vestirea ducerii tale către Fiul tău şi Dumnezeu;
Bucură-te, cea aleasă de Dumnezeu din toate neamurile;
Bucură-te, sfântă încăpere a Cuvântului lui Dumnezeu;
Bucură-te, plinirea vestirii profeţilor;
Bucură-te, preacinstită cunună a apostolilor;
Bucură-te, podoaba şi stăpânirea ocârmuitorilor;
Bucură-te, înfrumuseţarea arhiereilor şi podoaba preoţilor;
Bucură-te, povăţuitoarea monahiilor, celor înţelepţite de Dumnezeu, către Împărăţia cea de sus;
Bucură-te, ceea ce deschizi uşile raiului neamului creştinesc, celor care pururea te fericesc pe tine;
Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, care, întru adormirea ta nu ne laşi pe noi!
Condacul 1
Celei alese dintre toate neamurile, Maicii lui Dumnezeu, Împărătesei, celei ce te sui de la pământ la cer, cântare cu cucernicie, pentru preacinstita ta adormire, aducem ţie, Născătoare de Dumnezeu. Iar tu, ca ceea ce ai biruinţă peste moarte, de toate întâmplările aducătoare de moarte ne păzeşte pe noi, ca să-ţi cântăm: Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, care întru adormirea ta nu ne laşi pe noi!
şi această
Rugăciune către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu
Preasfântă Stăpână, de Dumnezeu Născătoare, depărtează de la noi, păcătoşii şi nevrednicii robii tăi, trândăvirea, uitarea, nerecunoştinţa, lenevirea şi toate gândurile cele rele şi viclene, urâte şi defăimătoare. Alungă-le de la inimile noastre cele ticăloase şi de la sufletele noastre cele întinate şi de la mintea noastră cea întunecată. Stinge văpaia patimilor noastre şi ne ajută, că neputincioşi suntem. Fereşte-ne de aducerile aminte, de deprinderile cele viclene şi de toate faptele cele rele, din noapte şi din zi, şi ne izbăveşte de ele. Că preabinecuvântat şi preamărit este numele tău cel sfânt, în cer şi pe pământ, în vecii vecilor. Amin.
https://www.crestinortodox.ro
https://basilica.ro
https://basilica.ro
https://marturieathonita.ro
https://www.national.ro
https://www.stiridinlume.ro
https://www.dogma.gr
https://www.vimaorthodoxias.gr
https://www.lelevose.gr
https://basilica.ro
